Ministerul Educatiei, Culturii si Cercetarii

Colegiul National de Comert al ASEM

Catedra Economie, Turism si Servicii

Tipuri de locomoție prin mers

Cățărarea
A efectuat: Corpacean Andreea
Grupa: Tur 204
A verificat: Moțoc Sergiu
Cățărare

• Cățărarea este activitatea ce

presupune utilizarea mâinilor,
picioarelor sau orice altă parte a
corpului pentru trecerea peste un
obstacol escalând un perete natural
sau artificial. Urcarea poate avea loc
și pe orice structura urbană outdoor
sau indoor.
• Cățărarea va deveni un sport oficial
al Jocurilor Olimpice în 2021, lucru
întârzâiat din cauza pandemiei de
coronaviroză.
 Istoric
• În timpul evoluției speciei umane se presupune,
cățăratul pe arbori sau stânci a oferit o salvare
omului preistoric în caz de pericol. În nordul
ținutului Fränkische Schweiz , Germania s-au găsit
desene pe lut care atestă existența cățăratului din
perioada anilor 800 - 400 î.e.n. În evul mediu
construirea cetăților pe înălțimi a creat o stare de
siguranță a oamenilor față de o agresiune din afară.
Cățăratul ca sport este cunoscut de exemplu în
Germania din anii 1800, primele dovezi istorice au
fost găsite în Sächsische Schweiz.
 Tipuri de escaladă
Escaladă liberă
• Prin escaladă liberă (numită și cățărare
liberă sau free climbing) ne referim la stilul de
escaladă în care cățărătorul se confruntă cu
progresia cu singura utilizare a corpului:
mâinile goale, picioarele (în mod normal, cu
încălțăminte de escaladă), dar și prin
susținerea și prin potrivirea întregului corp
sau părți ale acestuia la formele peretelui.
• Aceasta nu exclude neapărat utilizarea
echipamentelor, cum ar fi frânghia, hamul,
carabinierele, piulițe, dar acest echipament
este utilizat exclusiv pentru asigurare, adică
pentru siguranță sau pentru a limita pagube
în caz de cădere.
Escaladă sportivă
• Escalada sportivă se poate efectua atât pe
stâncă, cât și pe structuri artificiale și constă
în depășirea obstacolelor ale suprafețelor,
beneficiind de puncte de asigurare fixe, la fața
locului. Acest tip de protecție este, de obicei,
formată din ancore chimice și mecanice, însă,
chiar și așa, este responsabilitatea fiecărui
practicant în parte să se asigure că asigurările
întâlnite pe parcurs, în traseu/ stâncă, sunt în
bune condiții înainte de a le folosi. Deoarece
cățărătorul nu trebuie să își plaseze singur
asigurările, se poate concentra pe mișcările
propriu-zise, pentru a progresa către un
standard tehnic mai înalt, bucurându-se de
escaladă și fără a avea a se teme semnificativ
de implicațiile unei posibile căderi în traseu.
Escaladă în teren de aventură
• Escalada în teren de aventură,
(numită în
general tradițională ori trad) este
practicată pe trasee puțin sau deloc
echipate: combină escalada liberă și
utilizarea exclusivă a punctelor de
ancorare amobivile. Caracteristica
principală a acestui tip de escaladă
este aceea de a nu lăsa urme asupra
stâncii parcurse, fiind astfel
prietenoasă cu mediu.
Bouldering
• Boulderingul este o formă de cățărare
întreprinsă fără asigurare, limitată la
rute foarte scurte, astfel încât căderile
să nu producă răniri foarte grave
(pentru atenuare se utilizează saltele).
• Pentru a reduce riscul de rănire la o
cădere, practicanții urcă rareori mai
mult de 3-5 metri deasupra solului.
Este practicat pe pereți naturali sau
artificiali în săli de sport sau în aer
liber. O formă aparte a sa vizează
escaladarea clădirilor, caz în care se
numește buildering.
Echipament
• Espadrile speciale pentru cățărare, cu aunumite caracteristici tehnice ce permite adaptarea la diferitele
stiluri de cățărare. Majoritatea espadrilelor au talpa flexibilă, aderență la stâncă foarte bună și o formă
ergonomică adaptată după laba piciorului.
• Ham de escaladă: element de siguranță, pot fi prevăzute cu cursele pentru reglarea și ajustarea în funcție
de grosimea piciorului.
• Dispozitiv Gri-Gri: coborător cu frânare asistată, realizat pentru siguranța manevrelor de coborâre.
• Opt de rapel: folosit ca dispozitiv de frânare prin frecare la coborâre, dar și pentru asigurare în trasee.
• Carabinieră sau carabă: este o verigă metalică, având ca sistem dedeschidere spre interior o clapetă. Se
împart în două mari categorii: carabinere cu siguranță sau cu șurub și carabiniere fără siguranță sau fără
șurub.[5]
• Bucle: folosite pentru prelungirea lanțului de asigurare în scopul micșorării forțelor de frecare rezultate
din contactul corzii cu carabinierele sau prin prezența unghiurilor datorate schimbărilor de direcție pe linia
traseului.[6]
• Piton: punct de asigurare, există diferite tpiri în funcție de tipul de rocă pe care este folosit
• Nucă (nut): mijloace pasive de asigurare, este compusă dintr-un corp metalic mai lat la partea de sus și
mai îngust la bază, a cărui geometrie permite împănarea lui în fisurile cu formă adecvată și din cablul din
oțel folosit pentru asigurare, ale cărui capete pot fi îmbinate prin sertizarea unui manșon metalic sau (la
unele modele) pot fi chiar fixate în corpul nucii, folosind aliaje pentru sudură sau blocaje mecanice. [7]
• Friend
Cățărarea competițională
• Competițiile de escaladă au început să aibă loc la mijlocul anilor '80. Principalele
etape ale evoluției competitive a escaladei sunt:
• În 1989 se desfășoară prima Cupă mondială de escaladă-dificultate, organizată
de UIAA, circuit de curse organizat anual
• În 1990 se naște Federația Română de Alpinism și Escaladă (FRAE)
• În 1991 se desfășoară primul Campionat mondial de escaladă, eveniment bienal
• În 1992 se desfășoară primul Campionat european de escaladă, eveniment bienal
• În 1998 se desfășoară prima Cupă mondială de escaladă-viteză
• În 1999 se desfășoară prima Cupă mondială de boulder
• În 2007 se naște International Federation of Sport Climbing (IFSC) despărținduse
de UIAA
• În 2010 IFSC este recunoscut de CIO