BOLILE PSIHICE CA FACTOR GENERATOR DE

ACTIVITATI INFRACTIONALE
Usurelu Ady Gabriela

In existenta noastra de zi cu zi cu prietenii sau cunosctutii, din media- atat de darnica in subiecte
pline de violenta , brusc ne perocupa o problema:
E responasbila o persona cu tulburari psihice pentru fapta comisa? Trebuie ca ea sa raspunda
penal si sa i se aplice o pedeapsa? Tot asa cum exista si cazuri concrete, cand unii semeni
bolnavi psihic au nevoie de instituirea unor masuri legale de ocrotire. In ambele situatii putem fi
interesati de conditiile ce trebuie indeplinite in vederea evaluarii discernamantului, dar mai ales
de rezultatele acestei evaluari.

 Normalitatea psihica exprima un echilibru constant al functiilor psihice superioare,

echilibru adaptativ, conceptual si comportamental in toate mediile frecventate (familie,
serviciu, societate) si toate situatiile existentiale, inclusiv cele conflictuale.
 Boala psihica reprezinta o modificare organica sau functionala, tranzitorie sau
permanenta, congenitala sau dobandita, endogena, indusa de factori exogeni sau mixta, la
nivelul sistemului nervos central, care afectează functiile psihice superioare (intelect,
constiinta, gandire, perceptie, memorie, afectivitate, vointa, instincte, activitate), avand
drept consecinta modificari de reflectare mentala a realitatii si/sau comportament
inadecvat sau deviant.
 Dizabilitatea intelectuala este o stare caracterizată prin dificultăți majore de învățare și
înțelegere, datorate unei dezvoltări incomplete a intelectului (ex. retard mintal) sau unei
boli psihice dobandite (ex. schizofrenie).
 Discernamantul este functia psihica de sinteza, care presupune ca persoana sa aiba
reprezentarea mentala corecta asupra realitatii, sa realizeze semnificatia si consecintele
actelor si faptelor sale punctuale/sectoriale (ex. o fapta penala: furt, lovire, viol, etc.).
Presupune integritatea functiilor cognitiva, volitiva, a motivatiei si constiintei. Nu exista,
insa, o unitate de pareri in definirea si utilizarea termenului. De exemplu, chiar Codul

1
 civil, la capitolul rezervat punerii sub interdictie judecatoreasca foloseste, in sens larg (de
capacitate psihica de exercitiu), notiunea de discernamant. La fel si in perceptia publica,
unde discernamantul este invocat, atat pentru activitati specifice, cat si in sens extins –
capacitate psihica de a intelege si exercita orice act sau fapt.
 Capacitate (psihica) de exercitiu este abilitatea generala a unei persoane de a-si exercita
drepturile civile si indeplini obligatiile corelative; presupune posibilitatea intelegerii
semnificatiei si consecintelor actelor si faptelor, de orice natura. Conform legii civile,
minorul cu varsta de 14-18 ani are capacitate de exercitiu restransa, iar la implinirea
varstei de 18 ani persoana dobandeste capacitatea deplina de exercitiu.
 Competenta psihica reprezinta aptitudinea unei persoane cu capacitate deplina de
exercitiu de a-si exercita un drept/set sectorial de drepturi, respectiv de a indeplini o
obligatie/set sectorial de obligatii: semnarea unui act notarial, demararea unui proces
civil, revendicarea si indeplinirea rolului de parinte, acceptarea unui tratament, de a fi
tutore, de a se autoingriji, etc. Se poate vedea ca persoana care nu are discernamant, nu
e competenta psihic de a savarsi o fapta (prin actiune sau inactiune). Cele doua notiuni au
acelasi continut in alte sisteme de drept, mai ales in domeniul penal.
 Discernamantul, capacitatea psihica de exercitiu si competenta psihica sunt prezumate
legal a exista. Diferentele sunt raportate la varsta si la domeniul civil sau penal.
Prezumtiile pot fi rasturnate prin proba contrarie – rezultatul unei evaluari de specialitate
(expertiza medico-legala psihiatrica).
 Infractiunea, conform art. 15, C. penal, este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu
vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, fiind unicul temei al
raspunderii penale.
 Vinovăţia, in cadrul infractiunii, există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau
cu intenţie depăşită. Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul prevede rezultatul
faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte (intentie directa),
respectiv, prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea
producerii lui (intentie indirecta).
 Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l
acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce (culpa cu prevedere), respectiv, nu
prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă (culpa fara prevedere).

2
  Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată
produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului (ex. viol urmat de
sinuciderea victimei).

Cele mai frecvente probleme psihice intalnite in randul persoanelor implicate

in activitatilor infractionale:

SCHIZOFRENIA

Schizofrenia este o denumire a unui grup de boli mintale incluse în categoria psihozelor

endogene. Caracteristică este apariția unor manifestări psihopatologice majore, cum
sunt halucinațiile, deliruri, tulburări formale de gândire, tulburări afective, tulburări
de comportament, dezorganizarea personalității.

  Simptome

Simptomele pot varia de la o persoana la alta, in functie de nivelul socio-cultural si educational

sau de experienta de viata, dar includ intotdeauna idei si interpretari delirante, halucinatii si
alterari in forma gandirii care duc in final la pierderea contactului cu realitatea si imposibilitatea
functionarii familiale, profesionale si sociale.

 Delirurile sunt credinte ferme, nonbizare si plauzibile dar neconforme cu realitatea (ca
esti urmarit, inselat, iubit in secret, ca cineva comploteaza impotriva ta) sau de-a dreptul
bizare (ca cineva ti-a inlocuit parintii cu persoane identice, cu scopul de a-ti face rau, ca
Dumnezeu te-a ales pentru a salva omenirea, ca extraterestrii ti-au furat organele pentru
studii si ti-au implantat microcipuri, etc). Delirurile de urmarire si persecutie sunt
caracteristice schizofreniei paranoide.

 Halucinatiile sunt voci de oameni, cunoscuti sau necunoscuti, care discuta cu tine sau
despre tine, fara sa-i poti vedea, desi vocile se aud din imediata apropiere (linga ureche,
lateral sau in spate, niciodata din fata). Analiza perceptiilor auditive este extrem de
importanta pentru o corecta diagnosticare a schizofreniei, din mai multe motive. Atunci
cind sunt intervievati, pacientii nu inteleg sensul exact al intrebarilor referitoare la

3
 tulburarile de perceptie. Uneori, crezand ca sunt intrebati daca au auzul intact, prezinta
drept halucinatii zgomotele si vocile reale din jur.Alteori, pentru a ascunde prezenta
halucinatiilor (“ca sa nu fie considerati nebuni”) sau pur si simplu datorita negarii bolii ca
mecanism psihologic de aparare, le justifica aparent logic (“mergeam pe strada si
trecatorii se uitau urat la mine, ma injurau si scuipau in directia mea”, “se aude prin
ziduri, de la vecini”, “locuiesc la parter”, “parintii mei vorbesc despre mine in
sufragerie”). In marea majoritate a cazurilor pacientii ascund prezenta halucinatiilor
auditive in pofida comportamentului lor (vorbesc cu ele cu voce ridicata sau doar
musiteaza, gesticuleaza, asculta cu atentie) evident halucinator pentru cei din jur.

 Halucinatiile auditive sunt originea delirurilor secundare (“sunt urmarit permanent in casa
si pe strada, cu camere de luat vederi, cu microcipuri implantate dupa ce m-au drogat, cu
masini, altfel cum ar sti permanent unde ma aflu si ce fac?”). In citeva luni, senzatia ca
este urmarit se concretizeaza intr-o convingere de nezdruncinat (delir) si se focalizeaza
asupra anumitor persoane pe care le considera interesate si pe care apoi le va hartui,
acuza sau reclama. In schizofrenie pot sa apara si altfel de halucinatii (olfactive-mirosuri
urate, tactile), toate contribuind si intarind delirul.

 Gandirea si vorbirea dezorganizata sunt simptome sesizabile de catre oricine;

comunicarea este ilogica, asociatiile si legaturile intre cuvinte sunt pierdute, limbajul nu
are continut si nu comunica nimic. Poate ajunge la salata de cuvinte sau la schizofazie
(cuvinte care nu exista, asociere intimplatoare de silabe). Apare in schizofrenia de tip
dezorganizat (numita inainte hebefrenica), forma cu cel mai timpuriu debut, la pubertate
sau adolescenta.

 Comportament motor dezorganizat sau anormal – amestec de tumbe puerile, agitatie

impredictibila, matanii, sarituri sau gesturi fara scop, utilitate si finalitate, posturi bizare
sau inadecvate, absenta raspunsului la stimulii exteriori.

 Simptomele negative- neglijarea igienei, absenta emotiilor, indiferenta fata de orice,

pierderea intereselor, a vointei si dorintelor, renuntarea la orice activitate, retragerea
sociala. Initial, acesti pacienti nu mai ies din curte, apoi refuza sa frecventeze locurile

4
 comune ale casei pentru a nu se intersecta cu ceilalti membri ai familiei, stau izolati in
camerele lor si refuza comunicarea.

Odata diagnosticata, schizofrenia trebuie tratata toata viata. Dupa un an de la debut,

schizofrenia este deja cronica si este nevoie de aproximativ sase luni de tratament
sustinut pentru ameliorare. Intrucat spitalizarea nu poate fi mai lunga de o luna,
tratamentul va trebui facut acasa, deci toata povara revine familiei. In concluzie, cu cit
tratamentul este mai precoce, cu atit sansele de remisiune sunt mai mari, ca si
posibilitatea obtinerii compliantei si colaborarii pacientului. Este clar statuat ca
remisiunea sub tratament a primului episod psihotic se poate obtine intr-o luna; al doilea
episod se remite dupa doua luni de tratament continuu, al treilea- dupa 3-4 luni. Aceasta
se intampla pentru ca, cu fiecare nou episod de boala, dezechilibrul neurotransmitatorilor
produce leziuni ireversibile cerebrale in anumite zone ale sistemului limbic, responsabil
de aparitia simptomelor din schizofrenie.

Netratata, schizofrenia ruineaza viata. Complicatiile sunt:

1. Ganduri sau tentative suicidare

2. Auto-vatamare
3. Tulburari de anxietate si depresie
4. Abuz de alcool, tutun sau droguri
5. Incapacitatea de a munci sau invata
6. Probleme financiare, legale, vagabondaj
7. Izolarea sociala
8. Moartea precoce prin neglijarea afectiunilor somatice
9. Abuzarea de catre altii (sunt deposedati de locuinte sau ajung victime ale traficului de
persoane)

5
Tulburarea obsesivo-compulsiva

Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare mintala cronica in care persoana are anumite
ganduri, idei, frici si imagini nedorite, necontrolabile, care apar in mod repetat (obsesii) si care
determina comportamente (compulsii) pe care simte nevoia de a le repeta la nesfarsit. Aceste
activitati se manifesta mai mult de o ora pe zi si interfera cu viata lor zilnica si le provoaca un
disconfort foarte mare.

Obsesiile sunt idei, gânduri, impulsuri, melodii sau imagini persistente care sunt percepute ca
intruzive sau inadecvate şi care cauzează anxietate marcată, atat prin continutul lor irational cat
si prin repetitivitate. Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale al căror scop
este acela de a preveni sau reduce anxietatea şi nu cel de obţinere a plăcerii sau a gratificării.
Exemple sunt: verificarea, numararea, atingerea ritualista a unor obiecte, tezaurizarea de bunuri
si obiecte fara valoare, verificarea repetata a cuiva drag pentru a se asigura ca e bine, repetarea
anumitor cuvinte, spalatul mainilor sau al hainelor, curatenia si dezinfectarea,, ordonarea sau
aranjarea lucrurilor, rugaciunile excesive sau angajarea in ritualuri declansate de temeri
religioase etc.

Legatura intre tezaurizare si OCD.

Tezaurizarea (colectarea si pastrarea obiectelor nefolositoare sau fara valoare, cum ar fi ziare,
dopuri de sticla, capace, rotile, parti de mobila, etc) este un simptom comun al OCD. Totusi
prezenta ei semnifica asocierea altor tulburari cum ar fi depresia, tulburarea posttraumatica de
stres, cumparatul compulsiv, ADHD, cleptomania, boala ticurilor. Persoanele cu OCD amana
consultul psihiatric ani de zile. Sunt rusinati de simptomele lor, pe care incearca sa le ascunda
familiei sau celor apropiati, de cele mai multe ori cu pretul izolarii si al interpretarilor gresite.
Suferinta, dusa de unul singur, se complica cu depresia iar ideatia suicidara este frecventa. Riscul
suicidar creste o data cu severitatea simptomelor si asocierea altor tulburari psihice.

6
Individul este capabil să recunoască faptul că obsesiile sunt produsul propriei sale minţi şi nu
sunt impuse din afară (ca inserţia de gânduri din schizofrenie). Cele mai frecvente obsesii sunt
gândurile repetate în legătură cu contaminarea, indoielile repetate, gandurile de blasfemie,
necesitatea de a pune lucrurile într-o anumită ordine, impulsuri agresive şi oribile şi imagerie 
sexuala. Cu cat individul încearcă să le ignore sau să le suprime, cu atat creste anxietatea, vazand
ca nu reuseste. Singura metoda de neutralizare se dovedeste a fi un alt gând sau acţiune
(compulsie). Natura (continutul) obsesiilor si al compulsiilor sunt determinate psihodinamic si
sunt in relatie cu experienta de viata, personalitatea, conflictele morale, lupta intre Sine si
Supraeu.

Depresia majora

Depresia (numita si tulburarea depresiva majora sau depreia monopolara) este o tulburare a
afectului ce cauzeaza un seniment persistent de tristate si de pierdere a inter4esului. Afdecteaza
felul in care individulu gandeste si se comporta, poate cauza o multidudine de problem
emotionale si fiziced, altereaza viataq cotidiana atata timp cat individual simte ca viata nu emrita
traita. Apare la femei la o varsta medie, sau mai inaintata.

Simptomele depresiei

Apar aproape in fiecare zi, cea mai mare parte a zilei si sunt suficient de severe pentru a afecta
activitatile curente sau relatiile.

 tristete, lipsa sperantei, plans facil

 crize de furie, iritabilitate sau frustrare insuficient motivate
 tulburari ale somnului (insomnie sau hipersomnie)
 pierderea interesului si a placerii chiar si pentru activitatile curente
 oboseala sau lipsa de energie
 inapetenta si scadere in greutate sau bulimie si ingrasare
 Anxietate, agitatie sau neliniste fizica
 Incetinirea gandirii, a limbajului sau a miscarilor
 Sentimente de inutilitate sau vinovatie, fixarea pe esecurile din trecut
 Probleme de concentrare, rememorare, decizionale

7
  Ideatie frecventa sau recurenta la moarte sau suicidara
 Probleme fizice inexplicabile, dureri care se muta ditr-o parte in alta a corpului

O problema aparte o constituie depresia varstei a treia, care trece de cele mai multe ori
neobservata sau ignorata, atat din cauza conceptiei gresite ca batranetea este trista per se, cat si
din cauza ca batranii nu se plang pentru a nu-i impovara pe tineri. De asemenea, la varsta a treia
depresia poate fi confundata cu deteriorarea cognitiva, pentru ca se manifesta prin dificultati ale
memoriei si schimbari ale personalitatii, dureri somatice, oboseala, inapetenta, insomnie, izolare
sociala, ideatie suicidara.

Complicatii

Depresia netratata nu dispare de la sine ci se agraveaza si se cronicizeaza. Netratata, produce

efecte emotionale (pentru sine si intreaga familie), comportamentale si fizice. Complicatiile sunt:

 Casexie sau obezitate, boli cardiace si diabet

 Dureri si afectiuni fizice
 Abuz de alcool si substante (abuzul de alcool la femei este intotdeauna simptomatic
pentru depresie)
 Anxietate, tulburare de panica si fobie sociala
 Conflicte familiale, dificultati relationale in cuplu, la locul de munca sau scoala
 Izolare sociala
 Ideatie sau tentative suicidare
 Autovatamare
 Moarte prematura prin boli fizice neglijate
 Alterarea personalitatii copiilor („am crescut cu o mama depresiva, nu am avut parte de
caldura, viata e foarte trista”)

Tulburarea afectiva bipolara (TAB)

Tulburarea afectiva bipolara, denumita si psihoza maniac depresiva, fie in succesiunea

episoadelor depresive cu episoade maniacale, fie doar a unor episoade maniacale/ hipomaniacale.

8
Este o succesiune neregulata si impredictibila intre episoade de escaladare si prabudire a elanului
vital si emotional.Episoadele pot aparea annual, sau la distanta de mai multi ani, interval in acre
subiectul este eutimis si normal psihic.

In functie de nivelul escaladarii, se disting mai multe tipuri:

 Tip I – cel putin un episod de manie si unul sau mai multe episoade de depresie sau mixte
 Tipul II –cel putin un episod de hipomanie si unul de depresie depresie, fara manie franca
 Tipul cu ciclare rapida (numit inainte ciclotimie) – cel putin patru episoade de hipomanie
si depresie intr-un an, cel putin doi ani (un an la copii sau adolescenti)
 Starile mixte- zilnic, cel putin o saptamana, simptomele maniacala/hipomaniacale se
asociaza cu cele depresive.

Tipul bipolar II nu este o forma mai usoara a tipului I, ci un diagnostic separat. In timp ce
episoadele maniacale ale tipului I pot fi severe si periculoase, indivizii cu tip II pot fi depresivi
foarte mult timp, cu alterarea semnificativa a vietii. Episoadele apar primavara sau toamna (desi
am avut si pacienti la care apareau numai vara), de fiecare data in acelasi anotimp. Nu se stie
niciodata cand va aparea urmatorul episod: poate fi peste un an sau peste cincisprezece; sigur
este numai ca vor mai fi episoade maniacale sau depresive.

Virajele afective influenteaza somnul, energia, activitatea, judecata, comportamentul si abilitatea

de a gandi clar si de a lua decizii. Desi tulburarea afectiva bipolara dureaza toata viata, iti poti
manageria virajele afective urmand un plan de tratament medicamentos.

Desi TAB poate sa debuteze la orice varsta, este diagnosticata in mod tipic in jurul varstei de 20
de ani. Din ce in ce mai multe debuturi apar totusi la varste inaintate si exista studii care
acrediteaza chiar un procent de 40% pentru debutul dupa 60 de ani. Simptomele sunt particulare
fiecarei persoane si pot varia de la un episod la altul.

Mania si hipomania

Sunt cele mai seducatoare stari ale naturii umane, imposibile in mod normal.

9
Episodul maniacal apare peste noapte si tabloul complet se instaleaza in 2-3 zile.

Simptomele  sunt aceleasi in manie si hipomanie, cu amendamentul ca mania este mai severa si
cauzeaza probleme notabile in functionare si relationare, asociind uneori elemente psihotice.

Episodul maniacal:

 Anormal de optimist, energic, agitat, activ

 Iritabil, conflictual, impulsiv, arogant, agresiv verbal, uneori fizic
 Euforie (stare de bine si de incredere in sine) pina la idei delirante de grandoare
 Absenta oboselii si a nevoii de somn (doua ore de somn ii sunt suficiente) (atentie: nu
este insomnie, in care pacientul obosit si somnoros nu reuseste sa adoarma)
 Accelerarea gandirii (gandurile se deruleaza cu mare viteza si il impiedica sa se relaxeze
sau sa adoarma); nici un gand sau o idee nu e dusa la capat si aceasta se reflecta in
relaxarea asociatiilor, pina la incoerenta, distractibilitate, fuga de idei
 Presiunea de a vorbi (vorbeste mult, tare, cu debit si tonalitate ridicate)
 Impulsivitate in luarea deciziilor si trecerea la actiune (cheltuieste banii in mod
iresponsabil, face cadouri necunoscutilor, face investitii riscante, se implica in relatii
sexuale riscante, conduce masina imprudent si agresiv)
 Dezinhibitie (comportamentala, sociala, sexuala)
 Epuizare emotionala cu sentimentul de goliciune, inutilitate, imposibilitatea trairii
oricarui afect pozitiv
 Pierderea interesului si a placerii pentru orice activitate
 Modificari semnificative ale greutatii, de obicei crestere prin hiperfagie
 Marcata inhibitie psiho-motorie
 Insomnie sau hipersomnie
 Oboseala si lipsa de energie
 Sentimente de inutilitate sau vinovatie
 Scaderea capacitatii de a se concentra sau indecizie
 Ideatie, planuri sau tentative suicidare

10
Tulburarea psihotica indusa de droguri

Tulburarea psihotica indusa de droguri este un episode psihotic ce apare in relatie cu abuzul de o
substanta psihoactiva. Poate sa apara secundar unei doze prea mari, undei reactii adverse dupa
amestecarea substantelor, in timpul sevraju,ui, sua daca individual are tulburari mentale
premobide. Trebuie diferentiata de o afectiune psihica premorbida si subiacenta. Tulburarile
psihice premorbide predispun la abuzul de substante. Consumul de droguri poate sa precipite
declansarea la persoanele vulnerabile, a bolii psihice pana atunci asimptomatica.

In rare cazuri, la persoanele vulnerabile, psihozele pot sa apara ca efecte adverse ale unor
medicamente corect prescrise si in doze normale.

 Medicamentele care pot avea efecte adverse de tip psihotic sunt:

1. Relaxante musculare
2. Antihistaminice
3. Antidepresive
4. Medicatie cardio-vasculara
5. Analgezice
6. Anticonvulsivante
7. Antiparkinsoniene
8. Chimioterapice
9. Corticosteroizi

Daca luati aceste medicamente si incepeti sa prezentati halucinatii, confuzie, delir, neliste,
intrerupeti imediat tratamentul si anuntati medicul prescriptor.

Probabilitatea aparitiei simptomelor psihotice  cauzate de droguri recreationale variaza in functie

de substanta. De exemplu, o cantitate mare de cocaina produce psihoza in citeva minute. Ca si la
amfetamine, psihoza este caracterizata prin deliruri de persecutie.

Intoxicatia cu halucinogene produce halucinoza vizuala si tactila, iluzii auditive, dar fara
pierderea contactului cu realitatea. Subiectul are constiinta anormalitatii perceptiilor sale,

11
fenomen cautat si produs intentionat. Totusi, o doza prea mare de halucinogene (LSD, ciuperci)
sau cannabis poate, de asemenea, sa produca idei delirante de tip paranoiac si pierderea
contactului cu realitatea.

Abuzul de alcool poate produce psihoze dupa zile sau saptamani de consum masiv sau
abuz de ani de zile. Psihoza, numita Wernicke-Korsakoff, este cauzata de apoptoza cerebrala
(distrugerea neuronala) si de distrugerea tecii de mielina care inconjoara axonii, datorita
deficitului de vitamina B1.

Efectele toxice ale substantelor pot mima aproape perfect psihozele endogene
(schizofrenia, episodul maniacal, tulburarea deliranta persistenta), asa incat diferentierea lor este
extrem de dificila. Teoretic, orice substanta psihoactiva (drog) luata in cantitati mari si timp
indelungat poate produce o stare psihotica.In mod normal, manifestarile intoxicatiei cu droguri
dispar in ore sau zile dupa incetarea consumului. Exceptie fac psihoza amfetaminica dupa abuz
indelungat cu doze mari si dementa toxica (alcoolul, substantele volatile-benzina, Prenadez,
Aurolac si amfetaminele au efect toxic direct asupra creierului).

Drogurile stimulante – cocaina, amfetamina, metamfetamina

Intoxicatia usoara/moderata cu cocaina, metamfetamine si alte stimulante produce euforie, stare

de bine, senzatia de ascutire a gandirii, crestere a puterii si a realizarilor. Cu timpul, odata cu
cresterea dozelor si a frecventei, atentia, concentrarea si functiile executive scad din cauza
apoptozei (moarte neuronala).

Tulburarile psihice sunt:

 Deliruri de grandoare, invincibilitate si atotputernicie

 Paranoia
 Cresterea agresivitatii, violentei si ostilitatii
 Tulburari de memorie
 Declin cognitiv si concentrare dificila

12
  Halucinatii auditive, vizuale si cenestezice (senzatii de insecte care umbla pe sub piele).

Starile psihotice pot dura saptamani, luni sau chiar ani. Spre deosebire de schizofreni, paranoicul
indus de cocaina nu are modificari in forma gandirii, iar ideile delirante nu sunt bizare.

Dupa intoxicatie apare sevrajul, ca o prabusire cu oboseala, depresie. La un moment dat, drogul
nu mai poate asigura starea de „high” (de stimulare) din cauza desensibilizarii receptorale si
apare o prabusire severa si invalidanta. Aceasta stare poate dura mai multe saptamani, cu
disforie, anhedonie (imposibilitatea de a simti placerea) si anxietate, care pot mima episoadele
depresive majore endogene.

Un model de consum destul de frecvent este al alternarii perioadelor de abuz de stimulante cu

perioade de saptamani/luni de zile de abuz de alcool. In absenta informatiilor privind consumul
de droguri si alcool, aceasta alternanta ar putea fi confundata cu tulburarea afectiva bipolara.

Drogurile depresante (alcool, benzodiazepine, marijuana) produc:

          Distorsiuni perceptuale
          Halucinatii
          Delirium, in special in sevrajul la alcool sau benzodiazepine
          Anxietate si paranoia
          Distorsiuni perceptuale
          Derealizare si depersonalizare
          Tinnitus (zgomote in urechi)
          Parestezii (senzatii de arsura sau intepaturi in piele)
          Dezorientare
          Confuzie

13
Halucinogenele (PCP-fenciclidina, LSD, Ketamina, Ecstasy, ciupercile) produc:

          Alterarea simtului realitatii (nu mai face diferenta intre realitate si halucinatii, nu
mai distinge amintirile personale reale de perceptiile halucinatorii)
          Alterarea perceperii timpului
          Derealizare si depersonalizare
          Accentuarea sau alterarea perceptiilor
          Halucinatii
          Deliruri
          Pierderea memoriei
          Comportamente violente
          “Flashback-uri”

Pierderea contactului cu realitatea poate cauza atacuri de panica, idei prevalente de relatie,
persecutie si prejudiciu, pina la stari delirante de tip paranoiac.Tulburarile de perceptie sunt
vizuale si nu auditive (voci), ca in schizofrenie, si sunt mai ales iluzii (accentuarea culorilor sau
formelor).

Tulburarea de personalitate borderline

Este cea mai zgomotoasa tulburare de personalitate. I s-a dat acest nume pentru ca tulburarea de
personalitate borderline se afla la granita dintre psihoze si nevroze. Ocazional, 20-50% dintre
pacienti prezinta simptome psihotice de scurta durata (ore, maxim una sau doua zile).

O tulburare de personalitate, asa cum este definita in DSM-5 (Manualul Diagnostic si Statistic al
Asociatiei Americane de Psihiatrie), este un tipar persistent de experienta interioara si
comportament, ce deviaza in mod flagrant de la cultura individului, este universal si inflexibil,
are debut in adolescenta sau perioada de adult tanar, este stabil in timp si cauzeaza disconfort sau
deteriorarea functionarii globale a individului. Tulburarile de personalitate nu sunt boli psihice,

14
ci conditii psihologice. Personalitatea, armonioasa sau dizarmonica, este insusi felul de a fi, a
gandi, a simti si a se comporta al unui om, fundamentele sentimentului de sine si imaginii de
sine. Personalitatea se structureaza pe baza temperamentului (melancolic, flegmatic, coleric,
sangvin) si al caracterului. In timp ce temperamentul este conditionat genetic, caracterul este
rodul educatiei (modele comportamentale, reguli, cenzura). Diverse trasaturi ale personalitatii
individuale se intrezaresc la copii (copil ambitios, incapatanat, alintat, linistit, timid), fara ca
aceasta sa aiba vreo semnificatie pentru dezvoltarea lui ulterioara. Personalitatea se structureaza
in dinamica sub influenta factorilor de mediu (familiali si sociali), asa incat la majorat este
cristalizata. Abia atunci putem spune despre un om ca are o personalitate armonioasa (eventual,
cu anumite trasaturi accentuate) sau dizarmonica. Personalitatea, inca se poate modula pana la
varsta de treizeci de ani, cand devine inflexibila.

Personalitatea are doua instante: profilul (care este vectorul tuturor trasaturilor care o compun)
si coeziunea. In timp ce profilul personalitatii este partea vizibila a starii de fapt, cea
exteriorizata, coeziunea personalitatii este adanc ascunsa in subconstientul persoanei. Este
uzuala aprecierea unora ca avand “o personalitate puternica” sau “slaba”. Aceasta se refera mai
degraba la profilul manifest al personalitatii. Astfel, un coleric va fi perceput ca puternic, pentru
ca se impune, este dur, nu se sperie de pedepse, ii place sa discute in contradictoriu, chiar uzand
de pseudoargumente, este insensibil si energic.

Coeziunea este cea care confera identitatea, unicitatea, specificitatea, stabilitatea, forta,
sentimentul de sine si imaginea de sine, increderea in propria persoana.

Coeziunea personalitatii rezida de fapt in concordanta dintre idei, convingeri morale, sentimente
si actiuni. Coeziunea se realizeaza prin introiectarea normelor morale (acestea devin convingeri
proprii si nu informatii abstracte impuse de vreo instanta exterioara, a notiunilor de bine si rau,
dand astfel nastere unor sentimente si actiuni concordante. Coeziunea personalitatii confera
autenticitatea si armonia ei. O personalitate coeziva isi traieste propriul lor, perpetuu si indiferent
de spectator. Cei fara o personalitate coeziva isi traiesc viata ca pe o suma cronologica de roluri,
in functie de etapa de viata si de spectatori. Aceasta este personalitatea borderline, singurul tip de
personalitate dizarmonica in care patologia  rezida in absenta coeziunii si nu in profilul tipologic
(cum este la personalitatea paranoica, histrionica, dependenta, narcisica, etc). Personalitatea

15
borderline este informa si nu are structura. Chiar daca il cunosti bine pe acel om, niciodata nu il
poti caracteriza  si nu-i poti anticipa reactiile. Este ca o amoeba care-si adapteaza forma dupa
cum isi imagineaza ca se asteapta de la ea.

  Desi etiologia tulburarilor de personalitate este de obicei multifactoriala, uneori primeaza cauze
biologice (cand poarta numele de tulburari organice de personalitate), de dezvoltare sau genetice.
Situatiile stresante si nestructurate pot duce la decompensari comportamentale ce releva o
tulburare de personalitate nerecunoscuta anterior. Stresorii pot fi externi sau autoindusi. Unii
indivizi pot prezenta mai mult de o tulburare de personalitate.

BPD (Borderline Personality Disorder) este tipul de personalitate dizarmonica caracterizat de

impulsivitate si instabilitate in toate domeniile (emotional, relational, social, profesional, moral).

Cum se structureaza personalitatea borderline?

Prin asimilarea, inca din perioada copilariei mici, a unor modele comportamentale diametral
opuse. Istoria personala a pacientilor cu personalitate borderline urmeaza acelasi tipar: crescuti in
copilarie de parinti, apoi preluati in grija bunicilor, luati din nou, la varsta scolara, de parinti,
eventual cu schimbarea localitatii de domiciliu; sau mai rau, institutionalizati; parinti divortati,
educati ulterior de un tata sau o mama vitrega; traume psihologice, abandon, insecuritate,
neglijare emotionala si abuzuri. In ultimele decade emigrarea joaca un rol major in etiopatogenie.

De cele mai multe ori, tulburarea de personalitate borderline isi are originea in tulburarea de
atasament a sugarului, veritabila depresie ce apare la varsta de 0-2 ani. La copiii mai mari devin
evidente simptome de externalizare (probleme de comportament), de internalizare (depresie si
anxietate) si cognitive. Nerecunoscute si neabordate (prin ordonarea vietii si sistematizarea
relatiilor de ingrijire), aceste simptome se vor agrava si imbogati pina la tabloul complet al TPB.

Chiar daca diagnosticul de TPB, ca al oricaror tulburari de personalitate, s-a convenit a fi pus
abia dupa varsta de 18 ani, simptomele exista si pot fi identificate de la pubertate.

16
Criterii de diagnostic DSM-5

Un tipar  de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de sine, afectelor si impulsivitate

marcată, incepand precoce in perioada adultă si prezent intr-o varietate de contexte, ca indicat de
5 (sau mai multe) dintre urmatoarele:

1. eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar;

2. un pattern de relatii interpersonale intense si instabile caracterizat prin alternare intre
extremele de idealizare si devalorizare;
3. perturbare de identitate : imagine de sine sau constiintă de sine marcat si persistent
instabilă;
4. impulsivitate in cel putin doua domenii care sunt potential autoprejudiciante (ex :
cheltuieli, sex, abuz de o substantă, condus imprudent, mancat compulsiv);
5. comportament, gesturi sau amenintări recurente de suicid ori comportament automutilant;
6. instabilitate afectivă datorată unei reactivitati marcate a dispozitiei (ex : disforie episodică
intensă, iritabilitate sau anxietate durand de regulă cateva ore si numai rareori mai mult
de cateva zile);
7. sentimentul cronic de vid;
8. mânie intensă, inadecvata ori dificultate in a controla mania (ex : manifestări frecvente de
furie, stare coleroasă permanentă, bătăi repetate);
9. ideatie paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, in legătură cu stresul.

Persoanele cu BPD nu se percep ca fiind unice (personalitatea lor este lipsita de autenticitate) si
nu pot defini granita intre personalitatea lor si a celor apropiati. Nu isi pot stabili teluri proprii pe
termen lung, pentru ca nu stiu ce le place si ce sa doreasca; prin urmare, realizarile, daca sunt, nu
le aduc satisfactii. Sunt lipsite de empatie si de sentimentul intimitatii.

Persoanele cu BPD sunt predispuse la depresie, panica si agorafobie. Incepand de la pubertate, si

incurajate si de popularizarea curentului emo, apar comportamentele de automutilare, in special
prin taiere cu lama pe antebrate sau abdomen. Amenintarile, dar si tentativele suicidare sunt
frecvente si nu intotdeauna demonstrative. Acesti pacienti sunt anxiosi, dependenti, cu
sensibilitate excesiva la perceperea abandonului (real sau imaginar) sau la pierdere. Neavand o

17
personalitate structurata si coeziva, acesti tineri nu au un univers interior propriu, un set de
valori, un plan de actiune. Nu se pot proiecta in viitor pentru ca nici prezentul nu are substanta.
Prezentul este numai un rol, in functie de relatia saprofita (care devine in scurt timp parazita) din
acel moment. Pacientii borderline au de aceea nevoia permanenta de a locui cu cineva (papusarul
care sa le dicteze miscarile) si pentru care sa joace un rol. Daca va intalni un tanar cu o buna
situatie materiala, domnisoara va deveni imediat casnica. Daca se strica relatia (si se strica
repede si furtunos), domnisoara se va duce a mama si se va inscrie la o facultate privata. Daca
mama pleaca peste doua luni la munca in strainatate, domnisoara va pleca cu ea la munca. Cand
mama o interneaza in spital, dupa o criza de nervi cu amenintari suicidare, domnisoara se va
comporta ca cel mai psihotic pacient din acel spital. Dependent de o relatie calauzitoare (de un
papusar), pacientul borderline incearca permanent sa seduca persoanele carora le atribuie
supravaloare. Furia, deceptia, agresivitatea, manipularea si santajul emotional (amenintarile
suicidare) vor fi la fel de excesive si inadecvate si cand acele persoane le resping sau pur si
simplu le ignora. Pacientii borderline nu pot sa respecte limitele, iar propria intruzivitate devine
ulterior sursa de stres interpersonal. In lipsa acestor relatii care sa le pretinda jocul de rol,
pacientul borderline resimte un permanent gol interior, plictiseala si inutilitate.

Natura stresului este intotdeauna interpersonala, iar decompensarile, chiar si cele de intensitate
psihotica, sunt de scurta durata (cateva ore sau o zi) si intotdeauna cu conservarea simtului
realitatii. Chiar si fara o cauza aparenta, dispozitia este instabila, variind de la euforie la tristete
de la o zi la alta sau de la o ora la alta. Pentru pacientii borderline nu exista nuante; totul este alb
sau negru, bun sau rau absolut. Cand raul este absolut si dureros moral, incearca sa-si atenueze
durerea printr-una fizica (taiere, strangulare) sau printr-o supradoza de tranchilizante. Uneori
apare crize de furie necontrolata sau crize de disociere.

BPD este deseori asociata cu alte tulburari psihice diagnosticabile, ca depresia, anxietatea,
tulburarile de alimentare, tulburarea posttraumatica de stres, abuzul de substante, carora le
agraveaza prognosticul si evolutia sub tratament.

18
Epidemiologie

 1-2% din populatia generala, 11% din populatia psihiatrica din ambulatoriu, 19% din
populatia spitalelor de psihiatrie.
 Diagnosticul initial este rareori pus dupa varsta de 40 de ani
 De 4 ori mai frecvent la sexul feminin
 Nu se coreleaza cu rasa
 Riscul suicidar (sau de acte deliberate de automutilare) este de 60-70% si aproximativ
10% decedeaza prin suicid
 In medie, petrec 6 zile de spitalizare pe an si fac o vizita la urgenta la interval de 2 ani
(secundar tentativelor suicidare) (valori care sunt de 6-12 ori mai mari decat ale
pacientilor cu tulburare depresiva majora)

19
BIBLIOGRAFIE

1. Birţ A M. Psihiatrie. Prolegomene clinice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;

2. Chiriță R, Papari A (red) Tratat de psihiatrie, Ed. Fundația ”Andrei Șaguna”, Constanța,
2002
3. Ionescu G, “Tratat de psihologie medicala si psihoterapie”, Editura Asklepios, 1995;
4. Lăzărescu M, ”Ce este tulburarea mentală”, Evoluționism, cultură, psihopatologie,
Polirom, 2014;
5. Lăzărescu M, Nireştean A. Tulburările de personalitate, Editura Polirom, 2007,

6. Lăzărescu M. Bazele psihopatologiei clinice, Editura Academiei Române, Bucureşti,

2010;

7. Marinescu D, Udriştoiu T, Chiriţă V. Ghid therapeutic. Schizofrenie, Editura

Universitară, Craiova, 2001;
8. Micluţia I. Psihiatrie, Editura Medicală Universitară Iuliu Haţeganu, Cluj-Napoca, 2002;
9. Predescu V (red.). Psihiatrie, vol I, Editura Medicală, 1988;
10. Predescu V(red.). Psihiatrie vol II, Editura Medicală, 1988;
11. Predescu V, “Psihiatrie”, Editura Medicală, 1976;
12. Prelipceanu D (red.). Psihiatrie clinică, Editura Medicală, Bucureşti, 2011;

20