O SC A R W IL D E

SALOMEEA
DRAM Ă IN T R T J N ACT
TRADUCERE
DE
Z. B Â R S A N
 Extras din C a ta lo g u l Bibliotecii pentru to ţi

No.

jndreiew L e o n id a . G ândirea, trad. din

ruseşte de dr. L D u s d a n .............. 454
„ Râsul Roşu, R ă z b o iu l din M an ­
ciuria ................................................ 517- - 1 7 b.
„ Spionul. V iz iu n i. Două caracte­
ristice, n u vele ............................... 350
Sunin Ivan. N u v e le , trad. de Lucia D e -
metri,us ........................................... M 0 6 -1 4 0 7
eh ov. Farmacista .................................. 895
lostoewsky. P reco cii ........................... 460— 61
„ Suflet de c o p il, trad. de N. D aş-
covid ............................................. 509— 10
„ Povestiri ....................................... 421
„ Nuvele ........................................... 629
„ Spovedania lu i Stavroghin ......... 1117— 18
>ogol N. O noapte d e M a i .................. 317
„ Mantaua, C a le a ş c a , trad. de Dr,
Dusdan ............................................ 457
„ Oameni vechi .................................. 378
„ Portretul .......................................... 690
îo rk i M . C o n o v alo v ............ 687
„ Collcaş, M a c a r C i u d r a ............... 331
„ Scene din v ie a ţ a vagabonzilor . . . 682— 683
Corolenko W . N u v e l e siberiene ......... 405— 5 b .
„ Muzicantul O r b .............................. 373— 73 b.
’olstoi. Cu ce trăiesc oamenii ............... 705
„ Revoluţionarii, d in ruseşte de dr.
I. Dusdan .......................................... 516— 16 b .
„ Trei morfi ...................................... 750
„ Stinge focul la vrem e şi alte po­
vestiri, trad. d e lo s if Nădejde ----- 1131
ru rgh en ieff I. A n e i ar sau arborele
morii ............................................... 893
„ Duelistui ....................... 323
BIBLIO TECA P E N T R U T O Ţ I

No. 261

OSCAR W 1LD E

SALOMEEA D R A M Ă I N T R ’U N ACT

TRADUCERE
DE
Z. B Â R S A N

prof&$e& ■

E ditura „ B I B L I O T E C A PENTRU T O Ţ I"

Syi- A * c°t.o
 SALOM EEA
Dramă într’un act de O S C A R WI L D E
Traducere de Z . B Â R S A N

PERSO ANELE
Irod , regele Iudeii.
Ioan, proorocul.
Tânărul Syrlan, căpitanul corpului de gardă.
Tigelin, un roman tânăr.
Un Capadocian.
Un Nubian.
I - u l soldat i r . . . . . .
I I - lea soldat ) Razboimcl roman,.
I -iu l \
lU le a 1
I I I - lea ) Evreu.
I V - le a
V- lea >
H -fea } Nazarinean.
Un Fariseu.
Un Saducian.
Manase, sclav.
Naaman, căitul.
Irodiada, soţia lui Irod.
Salomeea, fiica ei.
Romani, suita regelui, sclavi, sclave.
 Din literatu ra engleză, .B IB L IO T E C A P E N T R U
T O Ţ I" a publicat până astăzi cele mai celeb re piese
ale lui Shakespeare, de Dichens, de Tennynson, de
Oscar W ild e, etc.
 FUNDUL S C E N E I
Noaptea. Cer albastru împodobit cu stele.
O mare terasă la palatul lui Irod, vecină cu sala
festivă.

, ~ La dreapta o scară, la stânga în planul din

fund o fântână veche cu marginile de bronz de un
v e rd e întunecat. Seară, lumină de lună

SCENA I
Tânărul Syrian se uită mereu prin poarta pala­
tului. Aproape de el în fund, pe trepte stă pajul
Irocliadei. Naaman, călăul, îndărătul fântânii, ,re-
zem aţ de spadă. Capadocianul şi Nubianul în poarta
de eşire, la stânga I-iu l salrlnt sră ne scaunul de
 Oscar Wilde

piatră, aproape de fântână, al II-le a s o ld a t pe scau-

nui de piatră din faţă, Mai târziu g la s u l lui Ioan
în fântână. Am ândouă porţile sunt lum inate : încolo
întuneric.

T Â N Ă R U L SYRIAN

C e fru m oasă-i astăseară d o m n iţa Salo-

meea I

PAJUL

Ia uită-te Ia lu nă! Ce ciudată p a r e ! Par

c’ar fi o fe m e e , care ese din g r o a p ă , o fe-
mee m oartă. A i crede că umblă d u p ă m o rţi!

T Â N Ă R U L SYRIAN

Da, e fo a r t e ciudată: parc’ ar fi o dom-

nijă cu vă l g a lb en şi cu p ic io a r e le de ar­
gint. Cu o domniţă seamănă, c a r e ar a-
vea p ic io a r e le de porumbiţă a lb ă . Uite... ai
crede că jo a c ă .

PAJUL

Cu o f e m e e moartă seamănă. Ia te uită

ce încet a lu n ecă .
(Sgom ot în scdci festivă).

i-iul SOLDAT

batfee ? S9° m otul ăs,a 1 Ur,ă b a r e le săi-

 Salom eea 7

11-lea S O L D A T
Ba, Evreii; obiceiul l o r ! Discută într’una
despre religie.
I- iuI S O L D A T
Şi pentru ce ?
II- lea S O L D A T
Ştiu eu ? Aşa fac totdeauna. Fariseii de
pildă susţin că există îngeri. Saeduceii zic
că nu.
I-iul S O L D A T
Mi se pa,re o prostie să discuţi aşa ceva.
TÂNĂRUL S Y R IA N
C e frumoasă este astăseară domniţa Sa-
lo m e e a !
PAJUL
Mereu te uiţi! Prea muit te uiji la ea.
, ^ trebue să te uifi aşa la oam eni; ai
s o păţeşti.
TÂNĂRUL S Y R IA N
E grozav de frum oasă astăseară!
I- iul S O L D A T
(P riv in d dela locul lui în spre poaî'ta palatului)
R egele e posomorit.
II- lea S O L D A T
(Apropiindu-se de el). D a , e posomorit.
8 Oscar Wilde

I- iul SOLDAT
Se uită Ia ceva.
II- lea SOLDAT
La c in eva .
I-iul SOLDAT
La cine ?
Il-'ea SOLDAT
Nu ştiu.
(C a p a d o c ia n u l şi Nubianul vin lângă ceilalţi
soldaţi).
TÂN ĂRU L SYRIAN
N ’o g ă s iţi foarte palidă ? N ic io d a tă n’am
văzut-o a ş a d e palid ă ! Uitaţi-vă ; p a rc’ar
fi un tran d afir alb, văzut într’ o o g lin d ă de
argint.
PAJUL
Nu te m a i uita. Prea mult te uiţi la ea.
I-iul SOLDAT
lrodiada i-a umplut cupa reg elu i.
C A P A D O C IA N U L
C are e re g in a lrodiada ? A c e e a cu o
cuşma n e a g r ă acoperită cu fm ă rgă rita re şi
cu parul p u drat ? v
I-iul SOLDAT
Da, a c e e a e soţia regelui !
 Salom eea 9

Il-lea S O L D A T
Regelui straşnic îi p la c e vinul. Trei fe ­
luri de vinuri are e l; unul din insula Sa-
m os, purpuriu ca mantaua împăratului...
C APAD O C IAN U L
N ’ am văzut niciodată p e împăratul.
Il-lea S O L D A T
Altul din oraşul Cirus, galben ca aurul.
C APAD O CIANU L
Grozav de drag mi-e aurul.
Il-lea S O L D A T
A l treilea e din S icilia , roşu ca sângele.
NUB1ANUL
Z eilor din ţara m ea le place mult sân­
g e le . De două ori pe an le aducem jertfe
d e flăcăi şi de fe cio a re, cincizeci de flăcăi
şi o sută de fecioare, şi tot parcă nu le
ajunge; tot aspri sunt cu noi.
C A PA D O C IA N U L
La noi nu mai sânt zei. Pe semne i-au
dat afară Romanii. S e zic e că s’ar fi as­
cuns în munţi, dar nu cred. Trei nopţi am
umblat prin munţi, i-am căutat... şi nu i-am
găsit. Pe urmă i-am strigat şi pe nume,
dar n’au venit; s’au prăpădit.
I-iul S O L D A T
Evreii se închina Ia un zeu, pe care nu
p o a te să-l vadă nimeni.
 10 Oscar Wilde

( ^ CAPADOCIANUL
Asta n’ o înţeleg.
I- iul SOLDAT
Ei cred , m ai presus de toate, în lucruri
cari nu s e văd.
CAPADOCIANUL
C e c a r a g h io s !
g lasul lui io a n

V e n iv a unul în urma mea, c a r e e mai

puternic d e c â t mine ! Eu nu sunt vrednic
sa-i d e s le g curelele încălfăm infelor. Sub
paşii lui pustiurile se vor trezi ş i vor în­
flori ca crin ii. Ochii celor orbi v o r vedea
lumina z ile i şi urechile su rzilo r se vor
deschide. N o u născutul va pune stăpânire
pe ceata duhurilor rele şi de c o a m e le lor
va duce le ii.
II-lea SOLDAT
Strigaţi-i s ă se domoliască ; în totdea­
una spune prostii.
I-iul SOLDAT
O, nu. E un om evlavios. E fo a r t e bla-
j. ' j ie ^ a r e 21 îmi mulţumeşte când îi
auc de m a n ca re .
„ CAPAD O CIANU L
Cine e ?
„ I-iul SOLDAT
Un p r o o r o c .

Cum î. c h i a m t f 0C'ANUL
 Salom eea 11

l-iul S O L D A T
loa n !
CAP A D O C I AN U L
Şi de unde vine ?
I-iul S O L D A T
Din pustiu. Acolo s’a nutrit cu lăcuste şi
cu faguri de pădure. A v e a o haină de păr
d e cămilă şi la m ijloc era închis cu o
curea. Arăta foarte sălbatic. II urma o gră­
madă de lume, învăjăcei mai cu seamă.
CAP AD O CI AN U L
Şi ce tot spune a c o lo ?
I-iul S O L D A T
Cine poate şti ? ! C â te odată spune nişte
lucruri care ne înfioară. M ie mi-e peste
pulinjă să-l pricep.
CAPADOCIANUL
Nu poate să-l vadă nimeni?
I-iul S O L D A Ţ
R egele nu dă voe.
T Â N Ă R U L SYR IAN
Domnija’şi ascunde faţa după evantai.
Mânufele ei albe seam ănă cu nişte porum-
bife, care zboară dând din aripi. P arc’ar
fi nişte fluturi albi... da, întocmai nişte flu­
turi albi.
12 Oscar Wilde

PAJUL
Dar c e ’ti pasă fie? C e te fo t uiţi ? Nul e
mai uita la e a ; ai s’o păţeşti rău .
C APAD O CIANU L
(P rivin d în fântână). O în c h is o a r e cum
n’am mai v ă z u t !
I-iul SOLDAT
O fântână veche.
CAPADOCIANUL
O fântână veche. Trebue să f ie nesănă­
toasă.
Ii-lea SOLDAT
O, nu, F r a te le regelui, de p ild ă , fratele
mai m are, m i se pare, bărbatul d ’întâi al
reginei, a stat 12 ani aici şi n’ a murit. La
urmă a treb u it să’ l sugrume.
CAPADOCIANUL
Să 1 su g ru m e ? Cine-a avut o inim ă aşa
de tare ?
II-lea SO LD AT
(Arătând sp re călău, un negru co lo s a l). A la
de co lo , N aam an .
CAPAD O CIANUL
Nu ’i-a fo s t frică?
II-lea SOLDAT
Nu. R e g e le ’i-a dat inelul...
 Salomeea 13

CAP ADOCI A N U L

Care inel?
li-lea S O L D A T

Inelul morţii... şi nu i-a mai fost frică!

CAP ADOCI A N U L
Dar tot e îngrozitor să om ori un rege!
l-iul S O L D A T
D e ce? Şi regii tot un gât au, au ca şi
ceilal(i oameni!
C APAD O C IAN U L

Mi se pare groaznic.
TÂ N Ă R U L SYR1AN
Domniţa se scoală. Părăseşte masa. Par’-
că i s’ ar fi urât. Ah, vin e a c i!! Da, drept
Ia noi vine. C e palidă e ! Aşa n’am mai
văzut-o niciodată!
PAJUL

Nu te mai uita, te r o g , nu te mai uita

Ia ea !
T Â N Ă R U L SYRIAN
Parc’ar fi o porumbiţă, care s’a rătăcit...
o floare ce se m lădie de vânt... O flo a re
d e aur.
SALOM EEA
(Apare).
 14 Oscrr Wilde

SCENA II-a
Cel dinainte, Salomeea, mai târziu un sclav
SALOMEEA
Nu, n u pot, tui pot să mai stau acolo.
Ce are r e g e l e să se uite aşa Ia mine jintă
cu ochii s ă i de cârtită, în c re m en iji sub
p le o a p ele-! baiande? E ciudat c ă mă pri­
veşte a s tfe l bărbatul mamei m e le . Ştiu eu
ce în sem n ea ză asta, da, da... ştiu e u !
TÂ N Ă R U L SYR1AN
Aţi p ă ră s it serbarea, dom nifă ?
SALOMEEA
„ A ll> c e proaspăt e aerul a c i; în sfârşit să
răsuflu. A c o l o înăuntru dai d e E v rei din
Ierusalim, c a r e se sfâşie in b u c ă ji, o b ic e ­
iul lo r p r o s t ; de Barbari, cari b e a u în ne­
ştire şi v a r s ă vinul pe p o d e le ; d e G reci
din S a rd o m a , cu ochii văpsiti, cu fe te le su­
lemenite şi cu parul în creţii; d e Egipteni
tacufi şi v ic le n i cu mantalele c a fe n ii şi de
Romani m ijlo c ii, brutali, cari în ju ră înlr’una.
O adunaiura de rând... şi zic c ă sunt din
cea mai m a lta aristocraţie!
t â n ă r u l s y r ia n
Nu voiţi s ă şedeji, domnită!
p. PAJUL

^ 16 - 10
 Salomeea 15

SA LO M E E A
C e mult îmi place să m ă uit la lună!
P a rc’ ar ti o monedă m ică. Parc’ar fi o
flo a re mică de argint. E rece şi curată
luna, într’ adevăr e curată, de o curată
frumuseţe, da, e curată. E a nare să fie
niciodată pătată. N iciod ată n’are să fie
atinsă ca celelalte zeităţi.
GLASUL L U I IOAN
Domnul a venit. Fiul omului a venit. Cen­
taurii s’au ascuns în râuri şi sirenele au
părăsit apele şi s’au ascuns în păduri, în
desişul frunzelor.
SA LO M E E A
Cine-a strigai?
11-lea S O L D A T
Proorocul, domniţă.
SA LO M E E A
A, proorocul, de ca re se teme aşa de
mult regele.
11-lea S O L D A T
Despre asta noi nu ştim, domniţă, dar
proorocul a strigat, p roorocu l Ioan.
. TÂN ĂR U L SYR IAN
Porunciţi să vi se aducă lectica, d o m ­
niţă? E aşa de frumos în grădină.
 16 Oscar W/lde

SALOMEEA
în g ro z ito a re lucruri spune el despre
mama, nu-1 aşa?
II-lea SOLDAT
Noi nu înfelegem niciodală ce vorbeşte.
SALOMEEA
Da, da, îngrozitoare lucruri spune des­
pre ea.
SC LAVU L M AN ASE
(W ne_ din Palat). Dom nifă, regele vă
roagă să p o ftifi înapoi la s e rb a re .
SALOMEEA
Nu vreau să viu.
SCLAVU L M ANASE
Iertare, dom nifă, dar s’ar pu tea întâmpla
ceva rău, d a c ă nu veniţi.
SALOMEEA
E bătrân p roorocu l?
T Â N Ă R U L S Y R IA N
Plecaji în a p o i, domnifă, ar fi de sigur
mai bine. P o t să vă însofesc ?
SALOMEEA
P ro o ro c u l, zici, e bă'rân ?
I-iu SOLDAT
Nu, d o m n ifă , tânăr.
 Salomeea 17

11-lea S O L D A T
Nu se ştie. Lumea zic e c ’ ar fi Ilie.
SALOM EEA
C ine e Ilie?
II-lea S O L D A T
Ilie a fost mai de mult prooroc în tara
asta...
SCLAVUL M A N A S E
C e răspuns să-i duc regelui, domnită?
GLASUL LU I IOAN
Nu fe bucura, jaiă a Palestinei, că mâna
cehn ce te-a bătut s’ a ru p t! Pentru că din
samanta şarpelui eşi-va un balaur şi să-
manţa acestui vor înghiţi-o păsările.
SA LO M E E A
C e voce pătrunzătoare! vreau să vorbesc
cu e i !
l-iul S O L D A T
Nu se poate, domnită.
S A LO M E E A
D ar vreau!
TÂNĂRUL S Y R IA N
, P e sj9 ur> domnifă, ar fi mai bine, dacă
v a}i reîntoarce la serbare.
SALO M EEA
Trebuie să-mi aduceţi p e p rooroc!
2
18 Oscar Wilde

(L a un semn al fanarului Syrian, intră

în palat).
I-iul SOLDAT
Nu îndrăznim să facem asta, domnijă.
SALOMEEA
(S e apropie de fântână şi se uită înăun­
tru). C e întuneric e ! Trebue s ă fie grozav
să s!ai în tr’ o aslfel de gaură întunecată!
Parc’ar fi o criptă. (Intorcându-se la sol­
daţi). N ’a (i auzit? Trebue să m i-I aduceji,
vreau să v o rb e s c cu el !
II-lea SOLDAT
D om nită, vă rugăm, nu ce reţi asta.
SALOMEEA
Mult m ă lăsaţi s’aştept!
I-iul SO LD AT
Viata n oa stră e în manile vo a s tre , dar
asta noi n ’ o putem face. Pentru aşa ceva
nu trebue să vorbiţi cu noi.
SALOMEEA
(P riv in d pe tânărul Syrian). A h 1
PAJUL
O , c e a r e să se întâmple; d e sigur ceva
grav a re s ă se întâmple!
SALOMEEA
(Păşind în spre tânărul S yrian). Naraboih,
 Salotneea -19

nu-i aşa? O să faci asta pentru mine.

Eu întotdeauna am fost bună cu tine.
Pentru mine vei face-o. Vreau numai să-l
văd pe acest prooroc curios. S’a vorbit
atâta despre e). Mi se pare că lui îi e
frică de el... Şi ţie, Naraboth, şi ţie ţi-e
fric ă de el?
TÂNĂRUL S Y R IA N
Nu mie nu mi-e frică de nimeni. Dar
reg ele a interzis să ridice cine-va capacul
acestei fântâni. V
SALO M EEA
O să-mi faci plăcerea asta Naraboth şi,
mâine de dimineaţă, când mă voi duce la
negustorul de chipuri cioplite, voi -lăsa să
cadă pentru tine o floricică, o floricică
verde.

TÂNĂRUL S Y R IA N
Domniţă, nu pot... nu p o t!
SALO M E E A
JZâmbind). O să mă asculţi, Naraboth.
S ă ştii că nu-mi faci numai o plăcere, ci
Şi^un serviciu, şi mâine d e dimineaţă, când
mă voi duce la negustorul de chipuri c io ­
plite, înainte de a frece peste pod, voi căuta
din lectica mea la tine prin vălul de tulpan,
v o i căuta Ia tine, N araboth , şi poate îţi
20 Oscar Wilde

voi şi zâm bi... Naraboth, priveşfe-m ă... ai

să-mi îm plineşti dorinfa... nu-i a ş a ? Ai să
mi-o îm plineşti...
TÂNĂRUL S Y R IA N
(F a c e semn la cei doi sold a ţi). Aduce|i
pe p r o o r o c . Domniţa d o reşte să-l vadă!
CEI DOI S O L D A Ţ I
(C o b o r în fântână, se aude zuruit de
lanţuri ş i căderea unei uşi g re le de metal).
SALOMEEA
Ah!
PAJUL
O , c e stranie pare luna, p a r c ’ ar fi o
mână m oartă, care se îm b ro d o b e ş te cu
vălul m o rţilo r.
TÂNĂRUL S Y R IA N
Intr’ a d e v ă r, e stranie ca o domniţă cu
ochii d e chihlimbar, ca o d o m n iţă tânără
surâde e a prin vălul de nori.
PROOROCUL IO A N
(A p a r e din fântână urmat d e c e i doi sol-
dop).
SALOMEEA
(C â n d î l uede, se dă în a p oi).
SCENA III
Cei d’înainte, Iogn.
10AN
(S tâ n d la marginea fântânii'). — Unde
 Salomeea 21

este acela a cărui cupă e plină de păcate?

Unde este acela, care într’ o zi va muri în faţa
poporului, înfăşurat în giu lgiu de argint?
Porunciji i să vie aci, c a să audă glasul
aceluia al cărui nume a pătruns în pustiuri
şi în palate!
SA LO M E E A
D e cine vorbeşte ?
TÂNĂRUL S Y R IA N
N oi nu ’nţelegem niciodată, domnijă.
10AN
Unde este aceea, ca re a văzut pe ziduri
chipuri de oameni, chipuri de Chaldeani
zugrăvite în culori, a c e e a care s’a lăsat fu­
rată de plăcerile sale şi care a trimis soli
în Chaldea?
SALO M EEA
Vorbeşte de mama.
TÂNĂRUL S Y R IA N
Nu se ştie, domnijă.
SALO M EEA
D a, de mama vorbeşte.
IO A N
Unde este aceea, ca re s ’a vândut şefilor
A sirieni, cei cu co ap sele încinse şi cu c a ­
p e te le acoperite cu co ro a n e mulliculore ?
U nde este aceea care s ’a vândut tinerilor
Egipefului ? Aceea care e îmbrăcată în
22 Oscar Wilde

pânze îm pod obite cu p ietre d e yacinf si

poartă insign e de aur şi c a s c h e tă de argint
şi are trupul ca de uriaş? S ă s e scoale din
patul desfrânărilor, din p a iu l ruşinii şi
s’audă cuvântul celui ce n e te z e ş te drumul
Dom nului, ca să-şi poată is p ă ş i păcatele...
Dar d a c ă nu mai simte m u strare şi slă-
rueşte în mocirla ei, tot treb u e să vie, căci
Domnul fine biciul în mână 1
SALOMEEA
G r o z a v ! G rozav!
TÂNĂRUL S Y R IA N
Nu m a i stafi aci domnifă, v ă r o g !
SALOMEEA
C e o c h i înfiorători! P a r c ’ a r fi petele
negre, p e care Iadele aprin se le-a înseni­
nat pe c o v o a r e iriene; p a r c ’ a r fi- grotele
negre a le Egipetulut, lo cu in fele fio ro ase ale
balau rilor. Seamănă cu lu cru rile negre lu­
minate d e luna făcătoare d e vedenii, — Ce
c re d e ţi? O să mai vorbiască ?
TÂNĂRUL S Y R IA N
Nu m a i stafi, domnifă, vă im p lo r !
SALOMEEA
C e s la b e ! O înfăfişare ră s ă rită de lildeş,
un chip d e argint pare el..., d e sigur că e
tot aşa d e curat ca luna, d e , p a r c ’ar fi o
 Salomeea 23

rază de lună. Carnea lui Irebue să fie ca

fildeşul de rece. — Aş v r e a să-l văd mai
de aproape.
TÂNĂRUL S Y R IA N
Nu, nu, domnită.
SALO M EEA
Trebue să-l văd mai d e aproape!
TÂNĂRUL S Y R IA N
Domniţă, domniţă.
IO A N

C e tel de femee e aceasta, care mă pri­

veşte ? Nu vreau să mă p rivia scă ! La ce
s e uită la mine cu ochii e i de aur de sub
p eoapele-i^seducătoare ? Eu nu ştiu cine e,
nu vreau sa ştiu; să p le c e , nu vreau să
vo rb esc cu ea!

SALOMEEA
Salom eea sunt eu, fiica Irodiadei, dom­
niţa Iudeei.
IOAN
D eparte de mine, tu fiic ă a Babilonului!
L â n gă tine nu pot să stea aleşii Domnu­
lui ! Muma ta a umplut pământul cu fără­
d e le g i şi până la urechile Domnului a ajuns
strigătul păcatelor sale.
24 Oscar Wilde

SALOMEA
V o r b e ş te , Ioane, vorb eşte... glasul tău
mă fa r m e c ă !
TÂN ĂRU L S Y R IA N
D om n ijă ..., Domniţă..., D o m n iţă !
SALOMEEA
M ai sp u n e, o ! mai spune şi învaţă-mă
ce treb u e să fac!
IOAN
Nu te apropia de mine, tu fiic ă a So-
domei, c i cu un văl acoperă-ţi obrajii, pre-
sară-ţi cen u şe pe creştet şi s b o a r ă în pu*
ştiu şi cau tă pe fiul omului!
SALOMEEA
C in e e a cela fiul omului! E to t aşa de
frum os c a fine, Ioane?
IOAN
P le a c ă d e aicea, pleacă!... F âlfâirile de
aripi a le îngerului morţii le aud prin palat!
TÂNĂRU L S Y R IA N
D o m n iţă , vă implor, întoarceţi-vă înapoi!
IOAN
C e c a u ţi tu aci, cu sabia ta, în g e r al lui
D u m n ezeu , al stăpânului m e u ? C e cauţi
tu aci în a cest palat prihănit d e nelegiuiri ?
Ziua c e lu i c e va muri în g iu lg iu l de argint
n a s o s it în c ă !
 Salomeea 25

SALOMEEA.
Io a n e !
10AN
C ine mă chiamă?
SA LO M E E A
Ioane, îţi iubesc trupul I E alb ca crinul
câmpului neatins încă d e coaşă. E alb ca
zăpada de pe munţii Iu d eei care alunecă
în văi. Nici trandafirii din grădina reginei
din Arabia, nici p icioarele amurgului când
alunecă peste frunze, nici sânii lunii când
se odihnesc peste mare, nimic pe lumea
asta nu este aşa de alb ca trupul tău 1
Lasă-mă să-ţi ating trupul!
10 AN
Departe de mine, tiică a Babilonului!
Prin femee a venit păcatul în lume! Nu
vorbi cu mine, nu vreau să te ascult. Eu
ascu lf numai de cuvântul Domnului Dum­
nezeului meu! ^
SA LO M E E A
E desgusfător trupul tău! Seamănă cu
trupul leproşilor, e desgustător trupul tău!
da r părul, părul ţi-1 iu b esc eu Ioane! N o p ­
ţile întunecoase şi lungi nu sunt aşa de
n e g re , liniştea ce lo c u e ş fe prin păduri nu
e s te aşa de neagră... N im ic pe lumea asta
nu-i aşa de negru ca părul tău!
Părul lasă-mă şă fi-1 ating.
 26 Oscar Wilde

IOAN
P le a c ă de aci, fu fiică a S o d o m e i! Nu
m’atin ge î nimeni, nu p oate s-afingă tem­
plul D om nului Dumnezeului m eu 1
SALOMEEA
O , p ă ru l tău mă înspăimântă 1 Parc’ar
fi o cunună de spini, ce-fi a p a să fruntea.
Nu, p ă ru l tău nu-mi place... G u ra e care
mi-e d r a g ă mie. E asem enea unei rodii
tăiată cu un cojit de fildeş, e mai roşie
decât p ic io a re le porumbiţelor care locuesc
în tem plu şi mănâncă firimituri d e pristol...
nimic în lumea asta nu e aşa d e roşu ca
gura f a ! Lasă-mă să fi-o să ru t!
IOAN
N icio d a tă , fu fiică a Babilonului, tu fiică
a S o d o m e i, niciodată.
SALOMEEA
Gura vreau să ji-o sărut Io a n e , gura ta
vreau s ă fi-o sărut!
TÂNĂRU L SYR IAN
Nu te m a i uita la el dom niţă, nu-i mai
spune a s e m e n a a lucruri; eu nu mai pot
lucruri ! ° mni*ă’ nu' i mai spun e asemenea

SALOMEEA
V rea u g u ra ta, Ioanei...
 Salomeea 27

TÂNĂRUL'1S Y R IA N

(Dă un strigăt, se străpunge şi cade intre Sa-

lomeea şi Iocin).
SALOMEEA
(Nu observă).
PAJUL
JPrivind cadavrul) Tânărul Syrian s’a omo­
rî'. căpitanul s’a omorît. E ra prietenul meu,
s a omorît! Ah, am spus eu că are să se
întâmple ceva groaznic..., am spus-o eu
Şi iată că s’a întâmplat. Ştiam eu bine că
luna umblă după morţi. A h , de ce nu ’l-am
ascuns eu din ţaţa lunii! D a c ă ’l-aş fi as­
cuns într’o peşteră, luna nu l-ar fi putut
găsi.

I-iul S O L D A T

Domniţă, tânărul Syrian s ’ a omorît.

SALOM EEA

Gura lasă-mă să ’ţi-o sărut Io a n e !

10AN

Nu te-a coprins g ro a za , fiică a Irodia-

dei ? Nu te-am prevestit c ’ am auzit în palat
bătaia aripelor îngerului m orţii?... şi înge­
rul nu s’a arătat încă?
S A LO M E E A
G u ra lasă-mă să ţi>o sărut.
28 Oscar Wilde

IOAN

F iică a ruşinii! Numai un o m poate să

ie m ântuiască. E aceia d e s p re ca re ţi-am
vorbit. E p e -o luntre pe m a re a G a iile ei şi
predică învăţăceilor săi. P e ţărm ul mării
să cazi în genunchi şi să-l s trig i p e nume.
El vine la toţi cei ce-1 chiam ă p e dânsul
şi va v e n i şi la tine. Să ca zi atunci la ge­
nunchii Iui şi să te rogi pentru ispăşirea
p ăcatelor t a le !
SALOMEEA

Lasă-m ă să-ţi sănit gura...

IOAN
Fii blestem ată, tu liică a unei m am e lără
delege, fii blestemată!
SALOMEEA

Vreau s ă -ji sărut gura ta, I o a n e !

IOAN

Nu v r e a u să te văd! Nu vreau... Eşti

blestem ată, Salom eeo, eşti b le s te m a ta ! (C o ­
boară în fântână).
Il-Iea SOLDAT

(II urmează, se aude iarăş un zuruit de

lanţuri ş i uşa cade).
 Salomeea 29

SCENA IV
Cei dinainte, Ioan
SALOMEEA
Gura vreau să fi-o sărut, Ioane, gura ta
vreau s’o sărut.
II-lea S O L D A T

( Keoine).
I-iul S O L D A T

Să luăm de aci cadavrul acesta. Regele

nu vrea să vadă cadavre, a fară de ale c e ­
lor ucişi de dânsul.
P A JU L

Era fratele meu, m ai scu m p îmi era de

cât un frate. I-am fost dat o cutită cu nard
ŞÎ un inel de agat, pe care-1 purta totdea­
una în deget. Seara rătă cia m amândoi pe
ţărmul râului şi pe sub m ig d a li şi-mi po-
vesiia de ţara lui. V o r b ia aşa de blând
întotdeauna, ca sunetul unui flaut suna g la ­
sul lui. Şi apoi ii p lăcea s ă contemple va ­
lurile ; de câte ori nu i-a m spus să nu se
mai uite la ele.
It-lea S O L D A T

D a , da... trebue să-l ascundem , nu e bine

să-l vadă regele.
 30 Oscar Wilde

SOLDAŢII

( tra g cadavrul în spre fund ş i-l pun jos

lângă fântână, când vine Iro d ).
I-iul S O LD A T
R e g e le n’are să vie aici, e l iru vine nici-
odafă p e terasă... grozav îi e frică de
p roo ro c.
{Irod, frodiada şi toată cu rtea intră).

SCENA V
(Cei dinainte.- Irod, Irodiada, Tigelin , Romani, fe­
mei şi bărbaţi în suita lui Irod. E vrei, Nazarineni,
Farisei, Saducei, Manase, sclavi şi scla ve, ocupând
toată partea dreaptă şi scara. Mai târziu vocea lui
Ioan).
IROD

Unde-i S a lo m ee a ? Domniţa unde este?

De ce n’ a venii Ia serbare, du pă cum am
chemat-o ? A , iat-o !
IRODIADA

Nu te m a i uiia la ea! Mereu te uiţi la e a !

IROD
E fo a r te ciudată luna astă s e a r ă , nu-i
aşa?... stran ie de lot! Parc’ar fi o iem ee
înamorată, ca re îşi caută p e s te to t iubitul.
Şi e g o a lă , cu totul goală. N o r i i vor s’o
 Salom eea 31

înveliască şi ea nu vrea. C e goală pluteşte

ea acolo... şi şovăie printre nori ca o fem ee
ameţită ; de sigur îşi caută vreun amant...
uitati-vă!... Aşa-i că s e clatină ca o fem ee
ameţită? Parc’ar fi o fe m e e poftitoare, nu?
IRODIADA

Ei 1 luna seamănă num ai cu luna şi cu

nimic altceva. Să ne întoarcem în palat,
aci n’avem ce căuta.

IROD

Vreau să rămân aci. M anase întinde c o ­

voarele, aprinde fa c le le , aduceţi mese de
fild e ş ! Aduceţi m esele d e Iaspis!

(L a un semn al lui M anase, sclavii şi sclavele

aleargă în palat pe poarta arcată şi pe scări şi
aduc covoare, pe cari le întind pe podeşte. A lţii a-
duc trei bănci şi mese, pe cari le aşează pe prima
ridicătură a platformei, alţii aduc vin şi fructe, alţii
pun facle aprinse în sfeşnicele de pe ziduri, alţii
se aşează cu evantae şi cu apărătoare. Muzicanţii
’ u instrumente de suflat, cu harpe, cu chimvale şi
^e se aşează în fund la stânga, lângă fântână).

IR O D

v ăcoare-i aci. O să beau înainte cu

oasp mei. Trim işilor Cezarului cată să
li se ,acă cinste mare.
 32 Oscar Witde

IRO D IAD A

Pentru b in ele vostru nu staţi a c i !

IROD

Dar a e r u l e aşa de ră c o ro s . V in o , Iro-

diada, o a s p e ţii aşteaptă. A ! A m alunecat
pe sâ n g e. Asfa-i un semn rău, un semn
toarte rău. C e e cu sângele a c e s 'a , şi ce
înseamnă acest cadavru ? C r e d e ji că suni
regele dm iig ip e t, care nu dă nici o ser­
bare fă ră s ă nu le arate o a s p e ţilo r săi un
cadavru ? C e s’a petrecut ? Nu p o t să-l văd!
I-iul S O LD A T
C ăpitanul nostru, Doamne, tânărul Syrian,
pe care a cu m trei zile l-aji făcut căpitanul
nostru.
IROD
Nu i-am poruncit eu să se o m o a r e I
II-lea SOLDAT
S a o m o r î! singur, Doamne.
IROD
De ce ? Nu s ’a bucurat că l-a m făcut
căpitan ?

II-lea SOLDAT
Nu ştim, Doamne... dar s ’ a o m o r ît , sin-
gur s a o m o r ît.
 Salomeea 33

IROD

C u rios, credeam că numai filozofii ro­

mani se omoară singuri; nu esie aşa Tige-
lin, că filozofii romani îşi pun singuri ca­
păt zilelor ?

TIGELIN

Unii din ei, stoicii, se u cid singuri! nişte

oameni foarte neciopliji şi grozav de ridi­
coli... înfr’adevăr foarte rid ic o li.

IROD

lntr’adevăr e de râs, să te omori singur.

T IG E L IN

Ţoală lumea râde de e i în Roma.^ Ceza­

rul le-a făcut o poezie d e batjocură, care
s e declamă peste tot.

IROD

A l le-a făcut o p o e z ie de batjocură?

Extra-ordinar! Poate să tot facă el dar
c ă tânărul syrian s’ a jom orît, îmi pare rău,
în tr’ adevăr îmi pare rău. E ra frumos, foarte
fru m o s era; avea nişte o c h i aşa de galeşi.
3
 34 Oscar Wilde

M i-adu c aminfe că se uifa Ia Salom eea aşa

de cu dor... înfr’adevăr, s e uita pujin cam
mult Ia ea.

IRODIADA

M ai sunt şi aljii cari se uită la ea... cam

prea mult.

IROD

Tată-său fusese rege, I-am izgo n it eu din

domnie. P e regina, pe m aică-sa, ai fă­
cut-o s c la v ă fu, Irodiadă. E l e r a aci ca un
oaspete şi pentru asta l-am fă c u t căpitan;
îmi p a re rău că s’a ucis... Ş i voi lăsaţi
cadavrul aci 1 Duceti-1... nu p o t să-l văd...
Luafi-1 d e - a c i!

SOLDAŢII
(Duc cadavrul prin poarta din stânga).

IROD

J L r tW * ?1 a<lie ,an'“I- NuJ a5“ ?

IRODIADA

Nu s e sim te nici o adiere.

 Salomeea 35

IROD

Totuş... puţin... se sim te... şi ceva ca o

bătae de aripi, ca un fâlfâ it uşor de aripi
aud prin aer... n’auziţi?

IR O D IA D A

Nu.
IROD

Nici eu nu mai aud... dar am auzit: a

fost vântul fără îndoială... s’a trecut... Aud
ia ră ş ! Tot n’auzi|i ? un fâlfâit uşor de aripi.

IR O D IA D A

Nu-i nimic, îţi zic, eşti bolnav, să mer­

gem în palat.

IROD

Nu sâni bolnav! F iic a ta pare a fi bol­

navă. C e rău arată! Niciodată n’am văzut-o
aşa de palidă, (şa d e).i

TIGEL1N ŞI IRODIADA

(Se aşează şi ei).

PAJUL

(Sade Ia picioarele Irodiadei),

 36 Oscar Wilde

IRODIADA

Ţ i-a m mai spus!... nu te mai uita la

ea !

IROD

Turnaţi vin! (se toarnă) S a lo m e e a , vino

şi b e a puţin vin cu mine. A m un vin scump,
îm păratul însuşi mi 1-a trim is. Inm oae-ţi bu­
z ele ta le mici şi roşii c o le a ş i lasă-mi apoi
cupa s ’ o g olesc.

S ALO M E E A

( C a r e şa d e la poarta din stânga). Nu

mi-e s e te .

IROD

A i au zit cum ’mi-a răspuns fiica fa ?

IRODIADA

B in e-a făcut. C e te tot uiţi la e a ? !

IROD

A d u c e ţi fru cte! (Se aduc) S a lo m e e a , vino

şi m an an ca fructe cu mine. V r e a u să văd
mtr un fru c t muşcătura dinţilor tăi. Muscă
numai puţin din fructul a ces ta şi lasă-mi-1
sa-1 m an anc eu.
 Salomeea 37

SALO M EEA
Nu ’mi-e toarne.

IROD
U ite, ce creştere i-ai dat fiicei tale!
IROD1ADA
C o p ila mea şi cu m ine ne tragem din
n eam de regi, pe când m oşul tău a păzit
căm ilele şi a fost un hoţ.

IROD

M in ţi!

IRO D IAD A

Ştii tu singur că e adevărat.

IROD
Salom eea, vino şezi lân gă mine, am să-ţi
dau tronul mamei tale.
SALO M EEA
Nu sânt ostenită.

IR O D IA D A
V e z i bine că se fe re ş te de tine.
IROD

Aduceţi... ce vreau,., nu ştiu... A, da...

mi-aduc aminte.
38 Oscar W ilde

GLASUL LUI ÎO A N
Z iu a despre care am p r o o r o c it a venit.
D om n u l Dumnezeul nostru grăeşte. Ziua
d e s p re care am vorbit, s ’ a a ră ta t!

IR O D IA D A

S pu n efi-i să tacă 1 Nu v r e a u să-l aud. In-

fr’una m ă batjocoreşte.

IROD

N ’ a zis nimic de tine... E un prooroc

fo a rte m a r e !

IR O D IA D A

C e ? Eu nu cred în p r o o r o c i. Poate ci­

neva s ă spue ce are să se întâm ple! Ni­
m eni nu poate să ştie..., şi într’una mă in­
sultă ! D a r mi se pare că Ji-e frică de el.
D a, d a ... ştiu eu că ţi-e fr ic ă de el.

IROD

N u m i-e frică de e l ; nu m i-e frică de

n im en i 1

IRODIADA

V o r b ă să f i e ! Ţi-e frică ! D a c ă nu te-ai

tem e d e el, de ce nu l-ai fi dat Evreilor,
cari fi-1 cer de şase luni d e z ile ?
 Salotneea 39

I-iul EVREU

Doamne, într’adevăr; ar fi m ai bine dacă

ni l-ai da nouă 1

IROD
D es tu l! V ’am mai spus. V ou ă n’am să
vi-1 d a u ; e un om slânt, un om care a vă­
zut p e Dumnezeu!

I-iul EVREU

P e s te putinjă! Nimeni n’ a văzut pe Dum-

nezeu de la llie încoace. El a fost cel din
urmă, care l-a văzut pe Dumnezeu. In vre­
murile noastre Dumnezeu nu se mai arată
şi d e aceea e nenorocire în ţară.

AL II-lea EVREU

- ,se j ,ie dacă proorocul llie 1-a văzut

mtr adevar pe Dumnezeu. A fost numai
umbra Iui Dumnezeu, pe c a re a văzut-o el.

AL III-lea EVREU
D -zeu nu s’ascunde, el s e arată totdea­
una în toate lucrurile; în c e le rele ca şi
in c e le bune!

AL II-lea EVREU

Nu se .poate zice.... A sta-i o idee a

 40 Oscar Wilde

ş c o a le i din Alexandria, unde s e învaţă filo­

zofia g recea scă . Dar G rec ii sunt păgâni cu
toţii; niciodată nu s’au tăiat îm preju r.

I- iul EVREU

N ic io d a tă nu se poate şti cum lucrează

D u m n ezeu . Căile lui sunt ascu nse. Poate
că c e n e pare nouă rău, e b in e... şi ce ne
pare b in e , e rgu. Nu se p o a te şti niciodată...
şi pentru aceasta trebue să n e supunem la
toate. Dumnezeu e foarte pu ternic, el bate
pe ce i sla b i ca şi pe cei tari şi nu cruţă pe
nimeni.

II- lea EVREU;

‘ A ş a e . Dumnezeu e g ro a z n ic ; el bate pe
cei tari şi pe cei slabi fără d eoseb ire, ca
şi cum ai bate ceva într’o piu ă. Dar omul
acela n ’ a văzut pe Dumnezeu.

IRODIADA

Ia m a i tăceţi odată, mă s c o a te ţi din fire!

IROD

Eu a m auzit zicându-se, că îoan ar i

însuşi p r o r o o c u l Ilie.
 Salomeea 41

l-iul EVREU

Peste putinţă. De la z ile le proorocului

Ilie sunt mai mult de 300 d e ani.

IROD

T otuş sânt unii cari zic, c ă el e prooro­

cul Ilie.

, 1-îul N AZAR1N EAN

Eu sunt sigur că e proorocu l Ilie.

I-iul EVREU

A ida de... Nu e proorocu l Ilie.

GLASUL LUI 1 0 A N

Ziua Domnului s’a arătat şi de pe munte

aud paşii celui ce va li cuceritorul lumii.

IROD

C e însemnează asta, cuceritorul lumii?

TIQ ELIN

E un titlu al împăratului.

IROD

Imperatorul nare să v ie in Iudeea. Am

primit scrisoare de la R o m a şi nu-mi poj
meneşte nimic. Tigelin, tu ai fost astă
42 Oscar Wilde

iarnă la Roma, nu-i aşa ? Ai auzit ceva

d e sp re asia ?

TIG E LIN

D r e p t să vă spun, D o a m n e , n’am auzit

nimic.

IROD

Im peratoru l nu poate să vină a ic i: su­

fe r e d e podagră, se zice c ă a re picioarele
ca un elefant. Şi apoi rajiu n ea de stai
spune în s ă ş i: cine p ă ră s eş te Roma, o
p ie rd e . N ’ are să vie. E a d evă ra t, el e stă­
pânul ; dacă vrea, vine. E a cre d însă că
n’are s ă vie.
I-iul N A Z A R 1 N E A N

Nu d e Cezarul vorbeşte p ro o ro cu l.

IROD

N u ! Nu de Cezarul ?

I-iul N A Z A R IN E A N

Nu, D oa m n e.

IROD

D a r d e cine a vorbit?
 Salomeea 43

I-iul NAZAR1NEAN

D e Mesia, care s’a arătat.

I-iul EVREU

M e s ia nu s’a arătat în c ă !

l-iul NAZAR1NEAN

B a d a ! s’a arătat şi fa c e minuni prin

toate părjile.
IRODIADA
O ! O ! Minuni! Nu m ai cred în mi­
nuni. Prea am văzut multe. (Către paj)
Apărătoarea!

l-iul N AZAR1N EAN

A c e s t om face adevărate minuni. De

pild ă, la o nuntă săracă, înfr’un orăşel din
G a lileia , a amestecat apă cu vin, oamenii
cari au fost acolo mi-au povestit; apoi a
vindecat doi leproşi în fafa porţilor de la
Capernaum, binecuvântându-i.
Al Il-lea N A Z A R 1 N E A N

D o i orbi au fost cei pe cari i-a tămă­

duit la Capernaum.
I-iul N A Z A R IN E A N

Nu-i adevărat! D oi le p ro ş i... dar a tămă-

 44 Oscar Wilde

duif şi orbi... şi unii l-au văzut pe un

munte, vorbind cu îngerii.

I-iul SADUCEU

Nu sânt îngeri.

I-iul FARISEU

Sânt, sânt! Dar nu cred c ă omul acela

să fi v o rb ii cu ei.
I-iul NAZARINEAN
L-a văzut o grămadă d e lum e vorbind
cu în g e rii.

I-iul SADUCEU

C u în g erii niciodată!

IRODIADA

O h ! m ă scot din fire o a m e n ii aceştia;

sânt nebuni cu desăvârşire ! (C ă tr e paj)
A p ă ră to a re a am z is !

PAJUL
(Ii dă evantaiul).

IRODIADA

P a r c ă ai visa... nu mai v is a ! C e i cari

visea ză sunt bolnavi!
 Solomeea 45

AL Il-lea N A Z A R IN E A N

H ei!... Şi apoi a mai făcut minunea cu

fiica lui Iairus !
I-iul N A Z A R IN E A N

D a, da, aşa este !

1ROD1ADA

Oamenii aceştia sânt nebuni, prea s’au

uitat mult la lună... Ar putea să mai tacă!
IROD
Şi cum a fost minunea cu fiica lui Iairus!

l-iul NAZARINEAN

Moartă era fiica lui Iairus şi el a înviat-o.

IROD

Poate el să învie morţii ?

I-iul NAZARINEAN

Da, Doamne... poate.

IROD

Nu vreau să facă a s t a ! îl opresc... îl

opresc să învie m orţii! Să-l caute şi să-i
spue că nu vreau să în v ie morţii. Pe unde
umblă omul acela?
 46 Oscar Wllde

II-lea NAZARINEAN

D oa m n e, el umblă prin tot lo c u l. E greu

să-l g ă s ia s c ă cineva.
H ui N A Z A R IN E A N

In S a m aria se zice că ar fi acuma.

. l-iul EVREU
Ei, v e d e ţi că nu e M esia ? Pentru că
Sam aritenilor n’are să li se a ra te niciodată
M esia; sân t afurisiţi. Niciodată n’aduc da­
ruri de je t fă la Templu.

11-lea NAZARINEAN

S a m aria a părăsit-o de curând. Eu cred

că e în Ierusalim.
1-iul N A Z A R IN E A N

Nu, a c o l o nu e. Din Ieru salim viu. De

două luni n’ am mai auzit de el.

IROD

Puţin îm i pasă. Vorba e c ă trebu e să-l

caute şi să -i spue că nu-i dau v o e să în­
vie m orţi. S ă amestece apa cu vinul, să
vindece le p r o ş ii şi orbii... a s te a poate să
le facă, d a că -i place, să tăm ădu iască pe
 S alom eea

cei leproşi îmi pare ch ia r frumos din

partea lui. Dar morjii nu vreau să-i în­
vie!... O, ar fi îngrozitor dacă morjii s a r
scula din morminte !
GLASUL L U I IO A N

Curtezana, prostituata, fiic a Babilonului,

cu ochii ei de aur de su b seducătoarele-i
p leoa p e! Domnul D u m n ezeu l nostru gră-
eşte astfel: asmujiji m ulţim ea împotriva ei
şi pune|i poporul să r id ic e pietrele şi s’ o
loviască !
IROD1ADA

Porunciţi-i să tacă !
GLASUL L U I IO A N

Puneţi fruntaşii a rm atei s’ o străpungă

cu săbiile şi sub scuturi lăsaţi-i s’o stri-
v ia s c ă !

SC EN A. IV
IRODIADA

Infamie!
G LASU L L U I IO A N

Am să spulber fă ră d e le g ile pământu*

 48 Oscar Wilde

Iui, ca să ia aminte toate fe m e ile , să se

teria scă de grozăviile acesteia.

IROD

N ’ a pom enit numele tă u !

1R0DIADA

Tot una 1 Tu ştii că m e re u caută să

mă b a fjo co ria scă şi eu sunt soţia ta,
nu-i a şa ?
IROD

A şa e s te , scumpa şi vred n ica m ea Iro-

diadă, iu eşti soţia mea şi m a i înainte ai
fost s o ţia fratelui meu.

IRODIADA

Şi tu eşti acela care m ’ai smuls din

braţele lui.

IROD

Da, d a , eu am fost cel m ai ta re. D ar să

nu m ai vorbim de asta. Ia tă de ce a
rostit p r o o r o c u l îngrozitoarele cuvinte. La
urmă to t a re să se întâmple c e v a rău. Să
nu mai vorb im !... Prea n o b ila m ea Iro-
diadă, uităm cu totul de o a s p e ţii noştri.
 Salomeea 49

Umple-mi cupa, prea iu b ito ! Toarnă-mi

vin în paharul cel scum p de argint şi
umple-le şi pe cele de aur ! Beau în să­
nătatea Cezarului. Avem Romani aci; să
bem în sănătatea C ezaru lu i!
TO ŢI

Cezarul să trăiască!
IROD

Bagi tu de seamă ce palidă e iiica ta ?

IRODIADA

Ce-ţi pasă jie, de e palidă, sau nu ?

IROD

Niciodată n’am văzut-o aşa de palidă!

IRODIADA

Nu te mai uita la e a !

GLASUL LU I IO A N

In ziua aceea so a rele ca haina de păr

a ispăşirii se va întuneca, luna se va
roşi ca sângele şi s t e le le vor cădea la
pământ asemenea sm och in elor necoapte
ce cad din pom, şi s e v o r cutremura regii
pământului.
 50 Oscar Wilde

IRODIADA

Ha, ha... aş vrea să vă d şi eu ziua

a ceea, în care luna va fi c a sângele şi
stelele v o r cădea la pământ ca smochi­
nele n ecoa p te. Vorbeşte şi p ro fetu l acesta,
parc’ ar fi b e a t! Dar nu-1 m a i pot auzi.
M i-e s c â rb ă de glasul lui ! Spuneji-i să
facă 1
IROD

Nu, nu ! E adevărat că nu pricep ce

spune, d a r probabil că vrea să însemne
ce va ?
IRODIADA

Nu c r e d eu în semne... V o r b e ş te ca
un b e jiv .
IROD
S ’o fi îmbăiat de vinul D om nului.
IRODIADA

C e f e l de vin e acela ? D in care vie ?

din c a r e teasc s’a pregătit ?
IROD
(Privind d e acum înainte într’una la Salomeea).
T ig e lin , când ai fost pentru ultima oară
la R o m a , a vorbit Cezarul cu tin e despre...
 Salomeea 51

TIGELIN

D espre ce, Doamne ?

IROD

D espre ce ?... Te-am întrebat ceva, nu ?..

Am uitat ce voiam să aflu...
IRODIADA

Iar te-ai pus să te uiţi la fiica mea. Nu

te mai uita f Ji-am mai spus-o.

IROD

Da, mi-o spui mereu.

IRODIADA

Şi |i-o mai spun odată.

IROD

Dar de restabilirea tem plului, de care se

vorbeşte atâta nu-mi spui nimic ? S’o fi
întâmplat ceva pe a c o lo ? Nu cum-va s o
fi furat haina prea sfântului ? C e ?...
IRODIADA

Tu singur ai luat-o I N ici nu ştii ce

vorbeşti.... Nu mai sta aci. Să mergem
înăuntru.
 52 Oscar Wilde

IROD

Joacă-m i, Salomeo !
SALOM EEA

Nu p o t să joc.
IROD

Joacă-m i Salomeo, fiică a I r o d ia d e i!

IRODIADA

L a s-o în p a c e !
IROD

Iţi p o ru n cesc să joci, S a lo m e o !

SALOMEEA
Nu vrea u , Doamne !
IRODIADA
Uite cum ie ascultă.
IROD

a C e-m i p a să dacă joacă, sau nu. Tot a-

lâta ! A s tă seară sunt fericit, fo a r t e fericit,
niciodată n ’am fost aşa de fe r ic it !
I-iul S O LD A T

. C e întunecat e reg ele ! A ş a e ? E foarte

întunecat la fafă !
 Salomeea 53

11-lea SOLDAT

D a !... Ce întunecat p a re !

IROD

D e ce n’ aş fi fericit ? Cezarul, care e

domnul lumii şi peste tot stăpânitor, mă
iubeşte foarte mult. D aruri de mare preţ
mi-a trimis el mie şi mi-a făgăduit să
chem e la Roma pe r e g e le Kapodochiei,
duşmanul meu; probabil că are să-l răs-
tigniască. Tot poate să facă el, tot ce
v o e ş t e ; el, stăpânul. Iată de ce am drep­
tul să fiu fericit şi în adevăr sunt fericit.
Nim ic în lumea asta nu poate să-mi tul­
bure fericirea.

GLASUL LU I IO A N

El are să stea pe tron şi îmbrăcat în

purpură mohorîtă are să vie. In mână are
să ţie un vas de aur cu fărădelegile sale.
îngerul însă are să-l d o b o a re şi de viermi
a re să fie mâncat.

IROD IA D A

(Batjocoritoare). — A u zi ce zice despre

tin e : ai să fii mâncat d e viermi.
 54 Oscar Wilde

IROD

Nu v o rb e ş te de mine, niciodată nu vor­

beşte de m in e. Vorbeşte de r e g e le din Ka-
padochia, d e duşmanul meu... e l e, pe
care are să-l mănânce vierm ii. Niciodată
n’a grăit îm potriva mea, doar câ n d m’am
însurat cu sofia fratelui meu. Ş i probabil
că a avut dreptate, peniru că tu eşti ne­
rodnică.

1R0DIADA

Eu, n ero d n ică ? Şi mi-o spui asta tu,

tu care nuŢi mai iei ochii de p e fiic a mea,
tu, care o îndemni să jo a ce ca s ă te res-
feji, p riv in d ’o. Infr’adevăr, e absurd să
susţii aşa ceva . Eu am avut p â n ă acum
un copil. Tu n’ai zămislit nici unul, nici
măcar cu una din sclavele fa le . Tu eşti
sterp, nu eu.

IROD

D estu l! Ţ i-o spui că eşti nerodnică.

Nu mi-ai fă cu t nici un copil... ş i iată de
ce p r o o r o c u l numeşte căsătoria n oastră in­
cestuoasă — şi teamă’mi-e că a r e dreptate,
 S alom eea 55

- de sigur are drep tate. Dar nu e m o ­

mentul să vorbim d e s p re asta. Nu, vrea
să fiu fericit acum şi sunt chiar, sun
foarte fericit... nu-mi lip s e ş te absolut nimic.

1RODIADA

Mă bucur că ai o a ş a b u n a dispoziţie.
E ceva contra obiceiu lu i tau. Dar e târ­
ziu, lasă-ne să intrăm in palat. Şi nu
uita că mâine dis de dimineaţa avem sa
mergem cu toţii la vâ n ă to a re; trimişilor
Cezarului li se cuvin to a te onorurile, nu .

Al 11-lea S O L D A T

C e întunecat e r e g e le 1

l-iu l S O L D A T

Da, e întunecat.

IR O D

Salomeo, joacă puţin, Salomeo. Te ro g ,

pentru mine joacă. Sunt aşa de trist asta
seară, da sunt fo a r t e trist asta seara,
Când am venit aci a m alunecat p e s a n g e .
semn rău. Ş’ apoi am auzit - va spun
drept o bătae de a rip i prin aer, un tal-
 56 Oscar Wilde

fâif ca d e aripi uriaşe. Nu ştiu c e voia să

’nsem ne... Ah, ce trist sunt astă seară...
vino, j o a c ă Salomeo, te r o g . D acă joci,
am să ’ ji dau tot ce doreşti. Da, joacă
S a lo m e o , îfi dau tot ce d o re ş ti fu, chiar
de-ar fi jumătate din regatul m eu.

SALOMEEA

(S cu lân du -se). 0 să-mi d ai orice ji-oi

cere, stăpâne ?
IRODIADA

Nu ju c a , copila mea.

IROD

O r ic e ... chiar de-ar fi sâ’ ţi dau jumătate

din reg a tu l meu.

SALOMEEA

Jură-mi, rege.

IROD

IJi jur, S a lo m e o !

IRODIADA

F iica m e a , nu juca.
 Salom eea 57

SALO M EEA

P e ce juri 1
IROD

P e viaţa mea, pe o n o a r e a mea, pe fiii

mei 1 Orice doreşti îţi v ° i wda, chiar
jumătate din regat, numai joacă. Ah, Sa-
lomeo, Salomeo, joa că pentru mine.

SALO M EEA

Mi-ai jurat, stăpâne !

IROD

Ţi-am jurat, Salomeo.

SALO M EEA

Ori ce ji-aş cere, c h ia r de-ai fi jumă­

tate din regatul tău ?

1ROD1ADA

Nu juca, copila m ea \

IROD

Chiar jumătate din regatul meu. C e

frumoasă ai să fii c a regina, daca ţi-
plăcea să ceri jumătate din regatul meu .
 58 Oscar Wilde

Nu e a şa ? A re să fie grozav d e frumoasă

ca regin ă . Ah, aci e frig, a d ie un vânt
rece, îl sim t... şi în aer iar aud bătăi de
a rip i; ai c re d e că o pasăre, o p a s ă re mare
neagră pla n ează pe deasupra terasei. De
ce nu v re a u să văd eu p a să rea asta ? Ce
înspăimântător e fâlfâitul ei d e aripi, ce
groaznic e vântul stârnit de a c e le aripi, e
un vânt r e c e !... dar, nu, nu-i r e c e de loc.
D im potrivă, e cald, grozav d e cald.., mă
înăbuş, turna{i-mi apă pe mâni (scla vii a-
leargă). D aji-m i zăpadă să m ă n â n c !... Lua-
ji-mi m antaua !... Iuie... iute... luaji-m i man­
taua de p e mine. Nu, nu î Lăsaţi-o 1...
C oroan a îm i face rău, c o ro a n a asta de
trandafiri. F lorile sânt ca fo c u l.... mi-au
ars fru n tea ! (îşi smulge c o ro a n a din cap
şi-o aruncă p e masă). Ah 1 In fin e... In fine
respir... C e roşii sânt florile a s t e a ! P a rc’ar
fi nişte s tro p i de sânge p e o pâ n ză albă.
Hei, dar nu trebue să găsim simboluri
în toate. A sta ar face viaja im posibilă.
Mai bine s ’ ar putea zice că s â n g e le e tot
aşa de fru m o s ca şi trandafirii ; ar fi mai
nemerit. D a r să nu mai v o r b im despre
asta'. Sânt fo a rte fericit, şi am ş i dreptul
să fiu. F iic a fa are să jo a c e . A c u m sânt
fericit ! S a lo m e o , ai să jo c i... nu-i aşa ?
Mi-ai fă g ă d u it I
 Salom eea 59

1RODIADA

Nu vreau să joace !

SALOMEEA

Ara să joc pentru tine stăpâne ! (F a c e

semn sclavilor, care urcă ^scările).

IRO D

O auzi? are să jo a c e pentru mine, poji

să*mi ceri ce vei v o i. Faci foarte bine
Salomeo... şi după c e vei juca, gândeş-
tete numai, am să-ji dau, ori şi ce vei voi,
chiar jumătate din re g a t 1... Am jurat, nu?

SALO M EEA

Ai jurat, stăpâne 1

IRO D

Şi niciodată nu mi-am călcat cuvântul.

Eu nu sunt dintre aceia, cari nu se ţin
de vorbă, eu nu p o t să mint. Eu sânt
robul cuvântului m eu, şi cuvântul meu e
cuvânt de r e g e ! R e g e le din Capodochia
e un mincinos, singur el nu e un r e g e
de cinste... e un m iş e l! Şi-apoi îmi dato-
reşte şi bani şi nu vre a să mi-i plătească.
 60 Oscar Wilde

P e trim işii mei i-a ofensat, le -a spus nişte

vorb e nesocotite. A re să-I răsfigniască
C ezaru l când s’o duce la R o m a , sânt si­
gur că C ezaru l are să-l răstigniască. Dacă
nu-I va răstigni, o să’l m ănânce viermii
după m oa rte. Aşa a spus p ro o ro c u l. Dar
ce m ai aştepţi, Salomeo ?

SALOMEEA

A ş te p t numai să-mi aducă s c la v e le mi-

re z m e le şi cele şapte văluri ş i să-mi des-
le g e san d alele.

SCLAVELE

(R e v in , aduc mirezme şi c e le şapte valuri

d e sfa c sandalele Salomeei şi costumul de
d easu p ra şi o învelesc în v ă lu ri).

IROD

Cu p ic io a r e le goale ai să j o c i ? Ah, e
frumos ! într’adevăr e frum os ! Iţi vor se­
măna p icio ru ş ile cu ale p o ru m b iţelo r albe,
cu nişte flo ric e le albe, ce trem u ră pe o
ramură. D a r nu, are să j o a c e p e sânge,
pe scâ n d u rile astea s’a vă rsa t sânge. Nu
vreau s ă jo a c e pe sânge, ar fi un semn
rau.
 Salomeea 61

IRO D IAD A

Ce-ţi pasă de va ju ca chiar pe sânge ?

Parca n’ai înnotat destul în e l !

IROD

C e ’mi pasă, zici ? Ah, uitaţi-vă la lună !

S’ a făcut roşie ca s â n g e le . O , proorocul
ne-a prevestit-o... Nu-i a ş a c ’a prezis-o ?
Ai auzit şi iu. Luna s’ a făcut roşie ca
sângele. 0 vezi ?

IR O D IA D A

(Batjocoritoare). C um nu ? Şi mai văd

stelele căzând ca n iş te smochine ne­
coapte, nu ? Si so arele s e va înegri ca
haina ispăşirii şi g r o a z a v a cuprinde pe
r e g ii pământului. Ei, a s ta cel puţin se
v e d e , odată a avut şi p r o o ro c u l dreptate,
când a spus că g ro a z a v a cuprinde pe
regii pământului! L a să -n e să plecăm de
aicea. Eşti bolnav; o s ă meargă^ vorba
la Roma, că eşti nebun. Lasăme să m er­
g e m îţi zic.

GLASUL L U I IO AN

C ine e acela, care v in e din Edom, care

vin e aci din Broza în vestminte de pur-
 62 Oscar Wilde

pură, strălucind în îm brăcămintea sa ş:

Jegănându-se în atotputernicie ? De ce
sânt vestmintele sale aşa d e mohorîte ?

IRODIADA
Lasă-n e să plecăm. G la s u l acestui om
mă turbură afară din ca le . Nu vreau să
j o a c e copila mea, dacă strig ă aşa. N’are
să jo a c e , dacă te ui|i aşa Ia ea. In sfârşit
nu vreau să joace 1
IROD
Linişteşte-te sojie, reg in ă 1 Nu’(i folo­
se şte nim ic; eu nu plec d e aci până nu
jo a c ă , joa că Salomeo, jo a c ă -m i 1

IRODIADA

C o p ila mea nu juca !

SALOMEEA

Sunt gata, Doamne !

MUZICANŢII

(în c e p să cânte).

SCLAVELE

S e aşezară în setni-cerc îm prejurul Saiomeei,

îngână o melodie monotonă, după muzică, bat
 Salomeea 63
i
vesele din palme şi scot strigăte puternice, pe
când Salomea joacă.

SALOMEEA

(Joacă jocul celor şapte văluri, la sfârşit

cade fără nici un văl la p ic io a re le lui Irod).

IROD

e e divin ! V e z i cum joacă

pentru nune, copila ta ? V in o ’ncoace Sa-
m eo, am să ie răsplătesc cum se cu-
nm6’ - , SS ^'ne dănţuitoarele, şi pe tine
r®?P^tesc bine. Iţi dau tot ce
e ,rei să ai, spune ?

SALOMEEA

(In genuchi). Să mi se a du că pe o tavă

de argint...

IROD

(Râzând). Pe una de argint de bună

seam ă, pe una 'de argint. E încântătoare,
nu ? A şa dar ce să ţi-se adu că pe o tavă
d e argint, scumpă şi fru m oasă Salomeo,
c e a mai frumoasă dintre fe t e le ludeei, ce
v r e i să ţi se aducă pe o tavă de argint ?
S p u n e ce să tie, ce să ţi s e aducă ? Co-
64 Oscar W ilde

m orile m ele sînt ale tale, d e ci ce vrei

S a lo m e o !
SALOM EEA

(Ridicându-se). — C apul lu i Ioen.

SCLAVELE

O îm bracă c’o manta.

IRODIADA

A h , foarte bine, copila m e a I

IROD

(Sculându-se). — Nu, nu, nu, Salom eo 1

A sta nu ! Nu asculta pe m am ă-ta. In tot­
deau n a te învaţă rău, nu o asculta.
SALO M EEA

Nu ascult pe mama. D in p lă cerea mea,

numai dintr’a mea, îţi c e r p e o tavă de
argint capul lui Ioan. A i ju rat, R e g e, nu
uita, a i ju ra t!
IROD

Ştiu, pe zeii mei am ju ra t, ştiu bine,

dar te ro g , cere-mi a ltc eva , jumătate din
reg a t sunt gata să ţi-1 dau. D a r ce mi-ai
ceru t acuma, nu mai c e r e .
 Salomeea 65

SALOMEEA

Iţi cer capul lui Io a n !

IROD

Nu, nu... nu vreau!

SALOMEEA

A i jurat, stăpâne!

IRODIADA

E adevărat, loji sunt martori, ai jurat

în faja tuturor.

IROD

Potoleşte-te; nu v o rb e s c cu tine.

IR O D IA D A

Fiica mea are toată dreptatea să ceară

capu-acelui om. Mi-a aruncat în faţă
batjocuri, şi lucruri urâte a spus despre
mine. Se vede cât de mult ţine la mama
ei. Să nu te Iaşi, co p ila m ea; a jurat...
a jurat.
IR O D

T a c i! Nu vorbi cu mine. Frumoasă

S a lom eo, trebue să fii cu minte, nu-i aşa ?
66 Oscar Wilde

T re b u e să fii cu minte. Eu n ’ am fost nici­

od ată aspru cu tine, totd eau n a te-am iubit,
p o a te c ă prea mult te-am iu bit. E grozav,
e înspăimântător să ceri a ş a ce va şi iute...
mi s e pare că nu eşti s e rio a s ă . Capul
unui decapitat e ce va urât, nu-i aşa .
O c o p ilă nu trebue să-l v a d ă . C e plăceie
ţi-ar pu tea face ? N ici una, nu !^Nu, asta
nu p o ţi să mi-o ceri. Ascu ltă-m ă un mo­
m ent. A m un smarald, unul m are ro.und,
p e c a r e mi l-a trimis fa vo rita Cezarului.
D a c ă te uiţi prin această piatră poţi să
v e z i lucruri, care se petrec departe... de­
parte. Cezarul însuşi a vea o asemenea
piatră, când se ducea la C ir c . Dar a mea
e mai m are, ştiu sigur, e c e l mai mare
sm arald de pe lume.

SALO M EEA

V r e a u capul lui Io an.

IROD

Ascultă-m ă, nici nu m’a scu lţi, ascultă-mă

S a lo m e o !

S ALO M E E A

C a p u l lui Ioan.
 Salom eea 67

IROD

Nu, nu! Asia n’o v o e ş ti. Zici numai aşa,

ca să mă necăjeşti, fiin d că m’am uitat la
tine toată seara. Ei, d a , aşa e. Frumuse­
ţea ta m’a chinuit g r o z a v şi m’am uitat
prea mult la tine, da r n’ am s’o mai fac.
Nici lucrurile, nici p e rso a n ele nu e bine
să le privim. Numai în oglindă să le pri­
vim. Oglinda ne arată numai măştile. Ah,
vin, mi-e sete 1 S a lo m e o , hai să fim p rie­
teni. Uite... ce vreau să zic... de ce era
vorba? A, da! Nu, S a lo m eo , vino încoace,
nici nu mai auzi... S a lo m e o , cunoşti păunii
m ei cei albi, frumoşii mei păuni albi, cari
rătăcesc prin grădină printre mirji şi chipa­
roşi. Ciocurile lor sunt de aur şi de aur
suni grăunjele pe cari le mănâncă... şi roşii
sunt picioarele lor ca purpura. Când ţipă
e semn de ploae şi când îşi întind aripele
se opreşte luna p e c e r. Doi fcâte doi, p ă ­
ziţi de sclavi, se plim b ă pe sub chiparoşi
şi pe sub mirţii c e i întunecoşi. Câte-odată
sboară peste pom i şi pe urmă se odihnesc
pe pajiştea din preajm a lacului. Nici un r e g e
 Oscar Wilde

de pe lu m e n’are păsări aşa d e minunate

şi nici ch iar Cezarul. Uite c in c iz e c i din ei
să fie a i tăi. Au să te u rm eze în totdea­
una şi, în mijlocul lor, tu ai s ă fii ca luna
în m ijlo c u l unui nor mare şi strălucitor —
toji să f i e ai tăi, numai o sută am — şi
nici un r e g e de pe lume n’a r e păuni ca
aceştia ş i toji ji-i dau fie... da r deslea-
gă-m ă d e cuvânt şi nu-mi m ai c e r e ce mi-ai
c e ru t!... (îş i goleşte cupa).
SALOMEEA

D ă*m i capul lui Ioan.

1RCD1ADA

A ş a c o p ila mea şi tu te fa c i de râs cu

păunii tă i !

IROD

T ă c e r e ! Intr’una strigi... c a o pasăre

răp ito are strigi tu. Nu striga a ş a ! Glasul
tău m ă supără. Tăcere-fi z i c ! Salom eo
gâ n d eşte-te ce faci. Se p o a te c a omul a-
cesta s ă vină de la D -zeu ; E u sunt sigur
că vin e d e la D-zeu e un o m sfânt, de­
getul lu i D-zeu l-a atins. G r o a z n ic a grăit
 Salom eea 69

D-zeu prin gura lui. In palat, ca şi în pus­

tie, D-zeu e cu el prin to t locul. Cel puţin
e posibil. Nu se ştie, d a r e posibil. D e
moare el, pe mine a re să mă loviască
nenorocirea. E precis c ă în ziua când va
muri, pe cine-va are să-l ajungă nenoro­
cirea, şi ştiu eu bine c e - a voit el să zică.
Gândeşte-te c’am alunecat pe sânge, când
am intrat. Şi apoi am auzit o bătae de
aripi prin aer, un fâ lfâ it ca de aripi uri­
aşe. Acestea sunt sem n e rele. Şi de sigur
c ă s’ au mai întâmplat şi alte lucruri, pe
cari nu le-am observai. Salomeo, nu-i aşa
c ă tu n’ ai voi să mă lo via scă nenorocirea?
Nu vrei asta, nu-i aşa ? Dar ascultă-mă...

SALO M EEA

Dă-mi capul lui Io a n !

IR O D

V ezi ? Nu-mi dai d e loc ascultare. Liniş-

teşte-te. Eu sunt cu totul liniştit, după cum
vezi. Ascultă-mă! am aci ascunse podoabe
pe cari nici mumă-ta nu le-a văzut... n es­
pus de frumoase p o d o a b e . Am o salbă d e
 70 Oscar Wilde

patru rânduri de mărgăritare, asem enea

cu nişte luni cusute cu raze d e argint,
parc’ar fi cin cizeci de luni în şirate pe un
lir gros d e aur. A purtat-o o d a tă o re­
gină la gâtu l său alb ca fildeşul. Când vei
pune-o, v e i fi frumoasă ca o regin ă. Am
ametiste, u n ele negre ca vinul, a lte le roşii
ca vinul a m estecat cu apă, to p a ze galbene
am ca o c h ii de tigru şi topaze r o ş ii ca o-
chii p oru m biţelor şi altele verzi c a ochit d e
pisică, şi am opale cu clipirea r e c e , care
ne întristează sufletul. Mai am o n ix e , cari
seamănă cu globurile unui ochi de fe m ee
moartă. Ş i-a p o i selenite, cari se schimbă
după lună ş i după răsăritul s o a re lu i. Am
safire m ari c a ouăle şi albastre c a v io re le le .
In e le m iş c ă marea, şi luna nu le-a tur­
burat n ic io d a tă albastrul va lu rilo r. Am
cristalite şi berile, crisopaze şi rubine, p ie ­
tre de s a rd o n ix şi iacinf... şi p e to a te am
să ţi le dau, p e toate... şi am să-ţi cumpăr
şi ale m u lte. Mi-a trimis r e g e l e Indiei
patru ev a n ta e de pene de p a p a g a l şi re ­
gele N u b iei o haină de pene d e păun. Am
 Salomeea 71

un cristal, pe care fe m e ile nu trebue sa 1

vadă, ci numai bărbaţii tin eri, după ce sunt
bătuţi cu vergi. Inir’un scrin de sidef am
trei peruzele scumpe, p e c a r i dacă le duci
la frunte, vezi lucruri, c a ri nu există şi pe
cari, dacă le ţin fe m e ile în mână, devin
sterpe. Şi acestea nu sânt încă toaie ,
într’ un scrin de abanos a m trei pahare de
chihlimbar în forma u n or m ere de aur.
D acă vreun duşman toarn ă otravă în a-
c e sfe pahare se tac ca nişte mere de ar­
gint. Într’un scrin căptuşit cu chihlimbar
am nişte sandale cu talp a de sticlă. Am
a p o i o manta din ţara S e v e rilo r şi brăţare
cu antracse, pe care le -a m primit din ţara
Eufratului. Aşa dar ce v r e i tu, Salomeo,
spune-mi ! ? Tot ce vre i, îţi voi da. O ri
ce vrei îţi dau, afară d e una. Am să-ţi
dau tot, afară de viaţa mea. Mantaua
pontificelui să fie a ta, mai mult, chiar
vălu l prea măritului.

T O Ţ I E V R E II

(C u indignare) O !... O !...

 72 Oscar Wilde

SALOMEEA

D ă ’m l capul lui Ioan !

IROD

(C ă z â n d pe scaun). C in e p o a t e să-fi dea

ce c e r i tu ? Intr’adevăr, e fiic a m am ei sa le!

PRIMUL SOLDAT
(U r c ă ).

IRODIADA

(S m u lg e din degetul reg elu i inelul morţii,

îl dă soldatului, acesta îl dă im e d ia t călăului).

\ CĂLĂUL

(S tă înmărmurit).

IROD

A C in e mi-a luat inelul? A m avut un inel

m m âna dreaptă. Vinul cin e m i 1-a băut ?
A vea m vin în cupă. A fost p lin ă cu vin
şi m i-a băut-o cineva. O , sâ n t sigur că-I
p â n d eşte p e cineva ceasul rău .

CĂLĂUL

(C o b o a r ă în fântână, se aude zuruit de

lanfuri ş i uşa de metal).
 Salomeea 73

IROD

D e ce mi-am dat eu cuvântul? Un rege

niciodată să nu’şi dea cnvânful. Când
şi-l ţine e îngrozitor şi cân d nu şi-l fine
nu c mai puţin oribil.
s
IR O D IA D A

Cred că bine-a făcut, ce-a făcut c o ­

pila mea.

IROD

Sânt sigur că are să s e întâmple o ne­

n orocire.

SALO M EEA

(S tă aplecată pe ghizdeiul fântânii şi

ascu ltă). Nici un strigăt nu s’aude, nimic...
Pentru ce nu strigă om ul acela ? Dacă ar
veni cineva să mă o m o a re pe mine, aş
striga, m’aş împotrivi, nu m ’aş lăsa... Bate-1
c ă lă u le ! Bate-1, îţi z ic !... N ’aud nimic. O
tă c e r e îngrozitoare. A h , a căzut ceva. Am
auzit ce va ! Ii e frică robului şi i-a căzut
sabia din mână, n a r e curaj să-l omoare
E un laş omul a c e la ! S ă meargă soldaţii?
(Ia pe pajul Irodiadei şi-i vorbeşte). V ino’n
c o a c e , tu erai prieten cu cel care a murit,
 74 O scar W ild e

nu-i aşa ? Dar morji nu sânt în că destui.

Spune soldaţilor să se c o b o a r e să-mi a-
ducă c e am cerut, ce mi-a făgăduit re­
gele, c e e al meu !

PAJUL

(S e d ă înapoi).

SALOMEEA

(C ă t r e solda{i). — Venlfi în c o a , voi... Co-

borîti-vă ş i’mi aducefi capu -acelu i o m !
SOLDAŢII

(S e dau înapoi).

SALOMEEA

S tăp ân e... uite stăpâne ! P o ru n c eşte sol­

daţilor tăi să’mi aducă aci c a p u l Iui Ioan.
(U r c b r a j mare, negru, braţul călăului din
fântână, ţinând pe o tavă d e argint capul
lui Ioan. Salom eea se r e p e d e la el, Irod
îşi a scu n d e fata în manta, Iro d ia d a râde
şi’şi f a 2 e t vânt cu evantaiul). A h , nu m’ai
lăsat s ă Ţi-o sărut, cu dinţii a m să ’ţi-o
muşc ca^ p e o poamă co a p tă . D a, acum
îp vo i săruta gura Ioane. Nu Ţ i-a m spus eu
că am s ă ’Ji-o sărut? Dar... d e ce nu te
ui{i Ia m in e Ioane ? Ochii tăi în g ro zito ri şi
 Salomeea 75-

plini de dispreţ s’au închis ? D esch id e-i! Ri­

dicări pleoapele Ioane! D e c e nu mă pri­
veşti ? Ţi-e frică de mine, Io a n e , de nu vrei
să te uiţi ? Şi limba ia, această năpârcă roşie,
care m’a îmbătat cu veninul e i ! E ciudat, nu?
Cum se face că această n ă p â rcă moartă nu se
mai mişcă? M’ ai dispreţuit Io a n e, m ai res­
pins. Cuvinte ruşinoase ai rostit împotriva
m ea. M’ai tratat ca pe o desfrânată, pe
mine, Salomeea, fiica Iro d ia d e i, principesa
de Iudeia, şi uite Ioane eu tră esc încă, pe
când tu... tu eşti mort, şi acest cap al
tău, al meu este. P o t să fa c cu el ce
vreau , pot să-l arunc câ in ilo r şi păsărilor
văzduhului. Oh! Ioane, Io a n e , ai fost sin­
gurul om , pe care l-am iubit. Numai pe
mine m ’ai despreţuit... şi e ra i aşa de fru­
m os !... Trupul tău era ca o columnă de
fild eş pe un soclu de argint, ca o gră­
dină plină de struguri şi d e crini, ca un
turn de argint îm podobit cu scuturi de
fild eş. Nimic pe lumea a sta nu era aşa
de alb ca trupul tău, nim ic mai negru ca
părul tău şi nimic nu era p e pământ ma
76 Oscar W ilde

roşu, c a gura ta. G lasul tău era un vas

de je r tfă , care împrăştia m iresm e nepre­
ţuite... şi când mă uitam la tine mi se
p ă rea c ’aud acorduri fe rm e c a te . Ah, de
c e nu te-ai uitat la mine, Io a n e ? Cu manile
tale ş i cu calomniile tale ţi-ai ascuns faţa
d e m in e. Cu un văl ţi-ai acop erit ochii 1
în fa ta ce lei ce voia să v a d ă pe D-zeul
său ! Tu, care ai văzut p e D -zeu , Ioane, la
m ine, la mine — nu te-ai uifat niciodată.
D e te -a i fi uitat, m’ai fi iubit. Eu m’am
uitat la tine şi te-am iubit. A h , cât te-am j
iubit p e tine! Şi te iu b e s c încă Ioane
numai p e tin e; setoasă sunt d e frumuseţea
ia si flăm ândă de trupul t ă u ! Nici vinul,
nici fru ctele nu pot să m ă potoliască.
C e s ă mă fac acuma Io a n e ? N ici râurile,
nici a p e le cele mari nu p o t să-mi stingă
iu b ir e a ! Eram o prin cipesă, m ’ai dispre- I
ţu it! C o p ilă eram — m ’ ai făcut femeie ;
era m curată — şi ai vărsat f o c în sângele
m e u ! O h ! de ce nu te-ai uitat la mine,
Io a n e î D acă te-ai fi uitat, m ’ai fi iubit,
ştiu b in e că m’ai fi iubit, pentru că taina
 Salomeea 77

iubirii e mai mare de câ t tama morţii,

numai iubirea poate să ’n ţ e le a g ă !

IROD

Mi-e groază de fiica ta, mi-e groază;

fapta ei într’adevăr e o c rim ă mare, da,
da, o crimă împotriva unui zeu necunos­
cut.
IR O D IA D A

Aprob fapta fiicei m e le şi acum vreau

să rămân aci.
IROD

(Sculându-se). A ceste sunt vorbe de f e ­

m e ie incestuoasă. H aideţi, nu vreau să mai
stau aici, veniţi să vă spui, o nenorocire are
s ă se întâmple. M a n a s e i Isaşar, Osias,
stin g eţi faclele, nu vreau să mai văd ni­
m ic, nimic să nu se m a i vadă. Stingeţi
fa c le le , ascundeţi luna, ascundeţi stelele,
n o i înşi-ne să ne ascundem în palat. A ,
Irod ia d o, a început să îm i fie frică. (Toţi se
rid ic ă şi se duc în palat p e uşe sau pe scări)
SCLAVELE

(S tin g faclele, s te le le dispar, un nor gros

a c o p e r e luna, scena răm âne absolut întu­
n e ca tă ).
 78 Oscar W ild e

IROD
(A început să urce s c a r a ).
GLASUL S A L O M E E I

A ! acum ji-am sărutat gu ra Ioane, ţi-am

sărutat gura. A fost ceva amar pe bu­
z e l e tale. Amarul iubirii ? S e zice că iu­
b ir e a e amară..., dar c e ’ m i pasă... Ji-am
sărutat gura Ioane, gura ji-am săruta t-o.
{ O rază de lună cade p e S a lom eea).
IROD
( S e întoarce şi o v e d e ). O m orîţi-ol
SOLDAŢII
S e reped asupra ei şi o s triv e s c sub scutu-.

— C O R T IN A —
 CE ESTE ARTA
C e este arta, se cu vin e să ştie ori care
om , care s’ar supăra, d a că i-ai spune ca
nu e cult. Arta a ’n cep u t să dobândiască
la noi tot mai multă însemnătate. A în­
ceput să se ştie, că o ţară poate pieri,
c ă un neam se poate stinge, dar că arta
a c e le i ţări şi acelui neam , când a fost
creiaiă şi făurită de oameni de geniu,
nu va pieri. ,
Aproape fot timpul anului sânt în Bu­
cureşti expoziţii p este expoziţii de pictură.
Muzeul Simu ar fa c e cinste or cărui oraş
din apus. M onum entele se înmulţesc p e
pieţele publice. E ste nevoe să ştim toţi
c e este arta, dintr’un isvor sigur, de la
o competenţe.
 80

In „Biblioteca pentru to ţi" sânt două

cărţi, care la olaltă fac o singură operă,
cărţi în care se desluşeşte frumos şi pe
înţelesu l tuturora, ce este A rta .
F ă r ă pedanterie, plăcut, cu înlesnire,
ni s e arată, cu m odele e te rn e , din timpii
c e i m a i depărtaţi până în z ile le noastre, în
ilustraţii, arta cea mare, b iru itoare a morţii.
A u to rii, Pecaut şi Baud, merită slava
n oa stră a tuturora.
Ş i m a i sânt, pentru o cu noaştere mai
profu n dă şi mai iscusită a A rte i, cărţile lui
Taine, c e l mai mare critic, „N atu ra operei
de a r t ă ", „Sculpturaîn G r e c i a " , „Pictura în
Ita lia ", „Pictura în Ţ ă r ile -d e -jo s “ , „Idealul
în a r t ă ".
 Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toţi

No.

exar Iuliu. Bello-Gallco cartea î-s

(juxtă) .................................... 1301— 1303
.. Bello-Gallco arte. II-a(juxtă) 1304-1305
Bello-Gallco, carteaV il-a ............ lâ36—39
iceraaa. Cuvântarea despre ML M ar'
ceia», tra i de Vaelle G reoi, profs-
aor universitar ......................... 962
„ Catenar«ie .................................... 803—804
~ Despre bătrlasţ», din latineşte da
G R. Stoiceeca .............................. 33
„ Pro Millooe, dinlatineşte, de
prof. unlv. Vasile Grecu................ 967—968
„ Despre prietenie, din lattaaate, de
N. Dlma ................................. 107
De -amiciţia (juxtă) trad. de Pro-
iesorii Asociaţi ............................... 1328-1330
» Catilinarele, cartea I-a (juxtă) • • 1293—1294
Catilinarele, cartea II-a (ju xtă) • • • 1295-1296
Horaţiu. Ode |iepode(juxtă) cart l-a • 1321—22
,» h „ „ cart. II-a- • 1323
., •< „ cart. III-a. 1324—25
m » cart IV -« 1326—2?
„ Satire cart I - a ......................... 1384—1386
„ „ cart. I I - a ...................... 1461—1463
Nepos Cornelia. Căpitani strălucit! ai
neamurilor străine şi vieţile lui Marcus
Porcius Catto şi a lui Titus Pompo-
nius Atticus, trad. de Vasile Grecu 965—966
Ovidiu. Metamorfozele. Bucăţi alese din
primele 4 cărţi .......................... 101
Salluatius. Conjuraţia lui Catilina ..... 890-90 h.
Senec*. Liniştea sufletească .................. S fi
„ Georgîcele, trad. in versuri, de
G. Coşbuc ............................... 242-42 k.
 E x tra s din Catalogul Bibliotecii p e n tru to ţi

__ No.
Alexandria sau Istoria Iul Alexandru cel
Mare, Machedon ........................ 467—468
Anton P ann. Povestea Vorbii sau cule­
gere de proverbe, de prin lume a-
dunate şl iarăşi la lume date.
V oi. I ........................................... 15—16 b.
„ Volumul II .............................. 25—25».
.. Volumul III ................. ......... 93
•• Nastratin Hogea. înţeleptul Arghir
şi nepotul său Anadam ............... 79
,, Şezătoare la ţară sau povestea lui
Moş Aibu. Voi. I ...................... 93
Idem. Voi. I I ......................... 94
Candrea A u r e l . Graiu, datini, credinţe. 1343— 44
Candrea si Densusianu. Din popor. Cum
g ră ie şte şi simte ţăranul rom ân. O
c u le g e re de texte din diferite lo c a ­
lităţi, cu ortografia şi modul de
exp rim a re a poporului, foarte n e -
m erită pentru cunoaşterea s u fle t u ­
lui ţăranului nostru .......................... 351 ___ 52 b.
Dulfu Petru. D in lumea satelor ( f a v e r ­
s u r i) ............. ... V . . 1511— 12
Esop. Vieaţa şi pildele Iul. Cartea de pre­
dilecţie a poporului .................... 466
Filaret M onahul. Cheia visurilor.......... 1349-1350
Genoveva de Brabant. O scriere din
cele mai mişcătoare şi cu prea fru­
moase tendinţe morale ......... . 520-520 b.
Hasdeu B. P. Cuvinte din bătrâni. (E x ­
tras. | —■
Leist. Proverbe