Turismul, ca fenomen social evoluează datorită unor factori ca:

mutaţiile demografice, timpul liber, creşterea economică, oferta. De

aici rezultă utilitatea agenţiilor de turism. Agentul de turism crează
pachete turistice şi are rol de consultant de turism. Înfiinţarea unei
agenţii de turism conform normelor europene presupune urmărirea
mai multor etape.

Prima etapă ar fi existenţa unei firme în al cărei statut să fie

specificat, chiar dacă aceasta are alt obiect de activitate, “servicii
turistice”. Urmează alegerea numelui, cu menţiunea ca acesta să nu
existe deja. După ce au fost parcurşi aceşti paşi se trece la întocmirea
dosarului. Acesta trebuie să cuprindă: cererea de eliberare a Licenţei
de turism, copie după certificatul de înmatriculare la Registrul
Comerţului, poliţa de asigurare împotriva insolvabilităţii (care este din
ce în ce mai greu de făcut, societăţile de asigurări fiind reticente din
cauza problemelor cu care s-au confruntat diverse agenţii de turism în
ultimii 2-3 ani), copie după contractul de muncă al persoanei care
deţine brevetul de turism, înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie
Socială, copie după Brevetul de turism al persoanei care conduce
agenţia, copie după actul de deţinere al spaţiului pentru agenţia de
turism şi formularul biletului de turism pentru asigurarea serviciilor.
Cu dosarul întocmit se merge la Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Turismului (MDRT) – Direcţia de Autorizare, unde în urma deciziei
comisiei formată din doi inspectori, se eliberează Licenţa de turism.

Trebuie să vă hotărâţi ce fel de agenţie de turism doriţi să înfiinţaţi:

touroperatoare sau detailistă. Agenţia de turism
turoperatoare are ca obiect de activitate organizarea şi vânzarea pe
cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor
acestora, direct sau prin intermediari, pe când agenţia de turism
detailistă vinde sau oferă spre vânzare în contul unei agenţii de
turism turoperatoare, pachetele de servicii sau componente ale
acestora. În România, peste 90% dintre agenţii au licenţă atât pentru
touroperator, cât şi pentru detailist, deşi în realitate cifra agenţiilor cu
adevărat touroperatoare este mult mai mică.

Vă redau ce spune Ordonanţa nr.

107 din 30 iulie 1999, privind activitatea de comercializare a serviciilor
turistice, republicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 16 iunie 2008,
preluată de pe site-ul MDRT:

1. pachet de servicii turistice – combinaţia prestabilită a cel

puţin două dintre următoarele trei grupe de servicii, cu condiţia ca
durata neîntreruptă a acestora să depăşească 24 de ore sau să
cuprindă o înnoptare, şi anume:

a) transport;

b) cazare;

c) alte servicii, fără legătură cu transportul sau cazarea sau care nu

sunt accesorii ale acestora şi care reprezintă o parte semnificativă a
pachetului de servicii turistice, cum ar fi: alimentaţie, tratament
balnear, agrement şi altele asemenea;
 2. contract de comercializare a pachetului de servicii
turistice, denumit în continuare contract

– acordul de voinţă dintre agenţia de turism şi turist, care are ca

obiect cumpărarea unui pachet de servicii turistice de către turist şi
eliberarea documentelor de plată şi a documentelor de călătorie de
către agenţia de turism;

3. agenţia de turism – orice unitate specializată, persoană

juridică, care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice
sau componente ale acestora.

Agenţiile de turism pot fi de următoarele tipuri:

a) agenţie de turism touroperatoare, având ca obiect de

activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de
servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin
intermediari;

b) agenţie de turism detailistă, care vinde sau oferă spre

vânzare, în contul unei agenţii de turism touroperatoare, pachete de
servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu aceasta;

4. consumator – orice persoană sau grup de persoane fizice

constituite în asociaţii care cumpără sau se angajează să cumpere
pachetul de servicii turistice – contractant principal – sau orice
persoană în numele căreia contractantul principal se angajează să
cumpere pachetul de servicii turistice – alţi beneficiari – sau orice
persoană în favoarea căreia contractantul principal ori alţi
beneficiari cedează pachetul de servicii turistice – cesionarul.

Următoarea etapă este amenajarea sediului agenţiei. Acesta poate

fi un spaţiu la demisol, parter sau etajul întâi sau o casă. În cazul
înfiinţării unei agenţii de turism
touroperatoare ori detailiste este obligatoriu ca spaţiul să fie la
demisol, mezanin, parter sau la etajul întâi (în cazul agenţiei detailiste
se mai precizează: uşor accesibilă). Sediul poate fi proprietate
personală sau închiriată. Pentru o agenţie touroperatoare, spaţiul
minim este de 16 mp, iar pentru una detailistă, de 10 mp. Atenţie!
Suprafaţa trebuie folosită doar pentru activitatea agenţiei. După ce se
primeşte licenţa de turism, acest document este obligatoriu de afişat la
loc vizibil alături de Brevetul de turism, comisionul perceput şi
numere de telefon pentru reclamaţii, acestea aparţinând unor instituţii
ca: MDRT sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

Trebuie să ştiţi că legea vă obligă să furnizaţi următoarele informaţii

clientului (Ordonanţa nr. 107 din 30 iulie 1999, privind activitatea de
comercializare a serviciilor turistice, republicată în Monitorul Oficial
nr. 448 din 16 iunie 2008):

“Agenţia de turism are obligaţia să furnizeze turiştilor, în scris, în

vederea încheierii contractului, informaţii referitoare la:

a) localitatea de destinaţie;

b) ruta de parcurs;

c) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile

şi categoria

acestuia/acestora;

d) tipul unităţilor de cazare, adresele şi categoriile de clasificare a

acestora;
e) serviciile de masă oferite şi categoria de clasificare a unităţilor de
alimentaţie;

f) durata programului, cu indicarea datei sosirii şi a plecării;

g) informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi al vizelor,

precum şi al asigurărilor de sănătate necesare pentru călătorie şi
sejur;

h) cuantumul avansului, dacă este cazul, precum şi termenul pentru

achitarea restului de plată;

i) numărul minim de persoane necesar pentru realizarea

programului şi termenul limită pentru informarea turistului, în caz
de anulare a călătoriei turistice;

j) posibilităţi de încheiere a unor asigurări facultative pentru

asistenţă în caz de boală, accidente şi altele asemenea;

k) durata pentru care operează oferta turistică.

Următoarea etapă în înfiinţarea agenţiei o constituie realizarea

produselor turistice. De aici începe de fapt greul! De înfiinţat o agenţie
de turism nu este complicat, dar… ce faci apoi cu ea? Produsele se
creează cu ajutorul târgurilor şi burselor de contractări organizate
numai pentru specialişti, ofertelor culese direct la care se adaugă
comision şi anume: ofertelor interne reprezentate de oferte pe litoral,
montane, la pensiuni rurale, de vânătoare, tabere sau oferte externe şi
anume : bilete de avion, asigurări medicale

de călătorie, de bunuri, de maşină,

bilete de autocar, închirieri de maşini, circuite, mese festive,
conferinţe, reuniuni şi multe altele. Pentru ca cele prezentate să devină
cunoscute, agenţia are nevoie de publicitate. Aceasta poate fi scumpă,
medie, ieftină sau gratuită. În prima categorie se înscriu spoturile la
TV, radio, reclame de dimensiuni mari în ziare sau reviste de
specialitate. Publicitatea medie ca şi costuri constă în realizarea unui
site, pliante distribuite pe stradă. Publicitatea ieftină se realizează prin
înscrierea ofertelor în portaluri de turism, anunţuri în ziare, înscrierea
în diverse cataloage de specialitate. Publicitatea gratuită se referă la
înscrierea în diverse site-uri şi portaluri pe Internet, oferte lipite în
vitrina agenţiei.

În ceea ce priveşte personalul, este nevoie de minim două persoane:

un director de agenţie şi un agent de turism. În timp se mai pot angaja
încă unul sau doi agenţi de turism şi un agent de ticketing cu brevet
IATA. Succesul agenţiei constă în personal în cea mai mare măsură.
Costurile totale necesare pentru înfiinţarea agenţiei cuprind
deschiderea firmei, achiziţionarea de telefon, două computere, chiria
spaţiului, întreţinerea, lumina, telefonul, Internetul, salariile
angajaţilor, publicitatea, papetăria şi sunt aproximate la MINIM 1.000
euro, pentru o agenţie mică. Lunar, se vor mai cheltui circa 900 euro.
Fireşte, cu această sumă să nu vă aşteptaţi să creşteţi repede, fără
probleme. Este bine să aveţi un “spate financiar” – căci pot apărea
diverse probleme neaşteptate, când veţi fi nevoiţi să restituiţi anumite
sume clienţilor, din cauza unor probleme apărute în relaţia cu unii
parteneri.

Atenţie! Mulţi au impresia că a înfiinţa o agenţie de turism reprezintă

un business lejer, profitabil, care să genereze câştiguri rapide. Ei bine,
nu este deloc aşa! Puteţi vedea, uitându-vă la situaţia de pe piaţa
românească, că agenţiile de turism mari, prospere, au o vechime
cuprinsă între 22 şi 10 ani. Unele dintre ele au avut din start un capital
mare, altele, au evoluat pas cu pas, de-a lungul a 10 sau 20 de ani,
creându-şi o bună imagine.