Schema nutriției la plante

Planta absoarbe din sol apa şi sărurile minerale, iar din aer captează dioxidul de carbon. Apa şi
sărurile minerale ( 1 ) sunt absorbite prin rădăcini cu ajutorul unor perişori subţiri şi numeroşi, numiţi
perişori absorbanţi ( 2 ). Aceştia pornesc de la vârful rădăcinilor, pătrund printre particulele de sol, de
unde absorb apa şi sărurile minerale. Absorbţia decurge rapid, deoarece suprafaţa totală de absorbţie
a perişorilor absorbanţi este enormă, iar pereţii lor sunt subţiri şi nu împiedică pătrunderea în interior
a apei şi a sărurilor minerale dizolvate în ea. Nimerind în plantă, apa şi sărurile minerale, prin rădăcini
( 3 ) şi tulpină ( 4 ), se ridică în sus ajungând la frunze ( 5 ). Dioxidul de carbon este preluat din aer ( 6 ).
Acesta pătrunde în frunze prin mici orificii, numite stomate. Frunzele, ca şi celelalte organe ale plantei,
constau din celule. Acestea sunt prevăzute cu numeroase cloroplaste ce conţin clorofilă – un pigment
verde ce conferă plantelor culoarea verde şi are proprietatea de a absorbi energia solară.
Substanţele organice nu sunt preluate din mediu (aer sau sol), ci se formează în frunzele plantelor din
substanţele neorganice (apă şi dioxid de carbon în procesul de fotosinteză). În urma fotosintezei, pe
lângă substanţele organice se mai formează un produs foarte important – oxigenul. Eliminat din
frunzele plantelor, el trece în aer ( 7 ). Oxigenul eliberat în atmosferă serveşte respiraţiei animalelor şi
omului. În cantităţi mai mici el este utilizat şi de către plante. Schema procesului de fotosinteză:

Substanțele organice (glucidele/zaharurile) din frunze sunt dizolvate în apă, formând un lichid nutritiv,
care este distribuit ( 8 ) către toate celulele. Glucidele conţin multă energie, care este utilizată pentru
creşterea şi dezvoltarea plantei. Ele sunt consumate de plante treptat, pe măsura necesităţii. O parte
din zaharuri, neconsumată, este depozitată în organe speciale: de exemplu, în fructe ( 9 ) sau în
tuberculi ( 10 ), care se dezvoltă în sol.