Autoritati puse de Dumnezeu.

In ultimele doua saptamani am primit mai multe emailuri si telefoane de la

frați si surori care aveau întrebări reale si unele dureroase cu privire la
principiul acesta din Scriptura: Autoritati puse de Dumnezeu.
M-am gândit sa va scriu un sumar, ceva ce puteți adâncii si dezvolta apoi.
Principiul acesta lăsat de Dumnezeu in orice strat al vieţii este așa de
important, incat neglijarea sau confuzia cu privire la el va da naștere la
dureri si pierderi grozave in viața.
Relația noastră cu Dumnezeu capata viața aici. Scriptura spune „Ascultarea
face mai mult decât jertfele…” Fara asta nu intelegem nimic din Dumnezeu.
Relația noastră cu cei din jur este asemănătoare. Felul in care Dumnezeu a
organizat cerurile, este similar cu felul in care a organizat viața de aici, de pe
pamant.
Aproape fiecare durere pe care o aud sau o citesc isi are rădăcinile aici:
rebeliune. Confuzie cu privire la felul cum a organizat Dumnezeu viața pe
pamant.

Dumnezeu a creat pentru ghidarea si paza noastră, ce numim noi autoritati.

Toata autoritatea in univers este in mana lui Dumnezeu. Nu se face nimic la
spatele Lui. Toata înțelepciunea vine de la El. Toata dragostea din univers
este in El.
Însă pentru toate astea, si multe altele, Dumnezeu a creat un laborator mai
la nivelul nostru, a transferat o parte din ele la nivelul omului.
 Ca sa inveti sa iubești pe Dumnezeu, trebuie sa inveti mai intai sa
iubești pe om.
 Ca sa capeți înțelepciune de la Dumnezeu trebuie sa fi in stare sa
inveti de la invatatori tai.
 Ca sa inveti cu sa fi protejat de autoritatea lui Dumnezeu, trebuie sa
inveti mai intai o autoritate mult mai mica decât a lui Dumnezeu, a
omului. Autoritati delegate de Dumnezeu pentru ghidarea si protecția
noastră.

Asta este peste tot in natura, in jurul nostru.

 Un pui de găina este pus sub protecția mamei.
 O tara, un popor, nu poate exista fara o structura numita guvern. Fara
asta este doar o adunătura de vagabonzi care se abuzează unul pe
altul.
 Un nou născut nu este lăsat „liber” pe câmp in a treia zi de viața.
 O familie nu este familie nu este adunătura a trei-patru oameni care
doresc sa împartă casa si chiria. O familie începe cu un inițiator care isi
asuma toata responsabilitatea de a proteja si conduce familia.
 O biserica începe unde „ sunt doi sau trei adunați in Numele Meu”.
Însă devine ce a fost menita atunci când fiecare intelege menirea si
 responsabilitatea lui.

Dumnezeu a creat trei structuri majore de autoritate pentru fiecare om:

Familie, Biserica si Guvern.
Si a creat trei nu doar una, pentru echilibru al autorității, pentru ca nimic sa
nu iasă in extrem.
Fiecare gen de autoritate echilibrează pe celelalte. Daca in familie capul
familiei o ia razna, autoritatea din biserica îl trage la răspundere, sau cel
puțin așa ar trebui. Daca nu asculta de ea, guvernul are autoritate sa
oprească un abuz grosolan. Când guvernul o ia razna, biserica este
îndemnata sa invete si sa se roage pentru cei din conducere.

Fiecare autoritate pusa de Dumnezeu este pentru folosul si protecția

noastră.
Aici vad cu ochii inchisi tot felul de strâmbături. Guvernul ASTA este pentru
folosul si protecția mea? Dictatorii astia din biserica sunt pentru binele meu?
Bătrânul si Bătrâna (termenii sunt luați literal de la prieteni de ai mei) sunt
spre binele meu?
Este posibil ca un guvern sa devina mai mult sau mai puțin toxic. Nici un
guvern nu are lipsa de toxicitate. Nici unul.
Este posibil ca o biserica sa fie condusa de oameni mândri si aroganți.
Este posibil ca tata si mama sa fi fost plini de vicii si de draci.

Dar stai sa ne gândim.

Mâine nu mai exista nici un fel de lege guvernamentala. Guvernul ASTA
toxic dispare si nu mai exista nici un fel de lege cu privire la absolut NIMIC.
Mai ai curaj sa ieși pe strada? Ce se întâmpla cu fata ta in primele 5 minute
la școala? Care școala? Cine finanțează drumurile, podurile, politia,
pompierii, transport, afaceri? Cuvintele aste nici nu mai exista. Ce s-ar
întâmpla in 3-4 zile este imaginea pura a iadului, unde nimeni nu mai este in
control. Ah, guvernul ASTA tot este bun la ceva, nu?
Mâine, in biserica unde mergi nu mai exista nici un fel de conducere. Sunt
biserici care pretind ca nu au pastori. Au lideri, au conducători, au ghizi.
Adică au același lucru. Știu adunări de case care au început pentru ca unii
oameni nu au mai vrut conducere. Toți sa fim egali. Toți erau egali, dar nu
toți aveau aceiași menire. Si după doua saptamani, vorba lui Gorbachev, toți
au fost egali, însă unii au fost mai egali decât alții. Adică unii au avut
autoritate in Cuvânt, alții in cântat, etc.
Ce se întâmpla daca cu adevărat într-o grupare de creștini, într-o biserica de
200 de oameni fiecare spune si face exact ce vrea si ce simte? Exact.
Mama si tata poate ca au fost plini de vicii. Dar pana sa am 15-16 ani, mi-au
dat de mii de ori mâncare, in fiecare zi un pat unde sa dorm, si cate o data o
bomboana. Daca mă lepădau in prima zi in prima pădure, as fi scăpat de
viciați? Adevărat, as fi scăpat de toate.

Fiecare autoritate pusa de Dumnezeu este pentru folosul si protecția

noastră.
Si fiecare autoritate a fost pusa sa fie echilibrata si controlata de celelalte
doua.
In Israelul vechi din Biblie, era împăratul, relege. Era si marele preot, si erau
bătrânii din sinedriu. Trei autoritati puse in echilibru.
In societățile democrate, ca in America, exista branșa legislativa care da
legi, exista branșa executiva care conduce, exista branșa judecătorească
care interpretează legile.
Când in Israel regele a intrat in templu acolo unde nu avea voie, Dumnezeu
l-a judecat si pedepsit. Dumnezeu a stabilit un echilibru de putere, de
autoritate.

In Scriptura spune ca rebeliunea este ca vrăjitoria si închinarea la demoni.

De ce leagă Scriptura rebeliunea de așa lucruri groaznice? Fiecare din noi am
fost puși de Dumnezeu sub diferite umbrele de protecție in diferite parți ale
vieţii. Când astea lipsesc suntem sub atacuri demonice directe.

Când noi, cu buna știința in rebeliune ieșim de sub una din umbrelele
acestea ne expunem direct atacurilor demonice, si cădem in probleme la
care niciodată nu ne-am gândit sau pe care niciodată nu am visat sa le
avem. Probleme grele, care parca apar din nimic. Căderi psihice, căderi
morale, depresii adânci, gândire iraționala, mânie ieșita din limite, lucruri
care nu ni s-au întâmplat niciodată.
Exista un verset ciudat, pe care aproape nimeni nu îl crede: „Caci nu ni s-a
dat nici o ispita fara ca Dumnezeu, împreuna cu ispita sa ne dea si modul in
care sa ieșim din ea……” Cum de am ispite la care nu fac fata, ori ce as
încerca? Cum de am căderi repetate din care nu mă pot ridica? Atacuri
demonice la care nu pot face fata? Pentru ca singura cale de protecție,
umbrela data de Dumnezeu a fost înlăturata. Am ieșit cu buna știința in
ploaia acida a adâncurilor demonice.

 Intr-un cămin de universitate creștina au fost chemați doctori si

consilieri creștini sa încerce sa rezolve problemele bruște de
iraționalitate ale unui tanar care pana cu doua trei luni înainte era
perfect normal. Avea atacuri demonice, si nu înțelegea nimeni cum
este posibil asta într-o universitate creștina unde vin oamenii sa invete
despre Dumnezeu si viața cu Dumnezeu.
  Vine cate o soție si spune unei prietene, sau chiar pastorilor bisericii:
Daca ar ști soțul meu cate atacuri am in viața morala. Cate căderi,
cate dezamăgiri.
 Vine cate un tanar la pastorul bisericii si ii spune: Cum de scrie in
Biblie ca nu exista nici o ispita care sa nu fie pe puterea omului, si ca
împreuna cu ispita Dumnezeu da si puterea de a ieșii din ea? Eu am
ispite care sunt total peste puterile mele. Complet peste orice putere
de a mă opune. Si asta era absolut adevărat.

In toate trei cazurile astea exista un numitor comun. Rebeliunea.

 Tanarul acela din universitate creștina a mers acolo complet împotriva
parintilor lui.
 Soția aceea respingea total autoritatea soțului in viața ei.
 Tanarul acela din biserica era ieșit de sub autoritatea parintilor lui.
 Fiecare din ei ieșise de sub protecția pusa de Dumnezeu in viața lor, si
erau expuși unor atacuri demonice la care nu puteau face fata.
Nu se întâmpla așa in fiecare caz, si nu se întâmpla imediat. Dar cu vremea
rezultatele sunt similare.

In general rebeliunea începe cu dorința de a deveni o autoritate egala cu

celălalt.
 Eu vreau sa am aceiași autoritate cu parintii. Nu vreau sa fiu peste ei,
ci deopotrivă cu ei.
 Eu vreau sa am același cuvant in Biserica. Nu sa fiu eu mai mare, dar
nici ei sa-mi spună mie ce sa fac si ce sa fiu.
 Eu nu vreau sa-mi dicteze guvernul ce sa fac si ce sa nu fac. Suntem
toți egali
Autoritati egale.
 Va amintiți cum s-a transformat Lucifer din cel mai înalt înger de
lumina, intr-un diavol? Ce a vrut? Ce nu a crezut? Tot ce a vrut era
egalitate. Ieșire de sub autoritatea lui Dumnezeu. Vreau sa fiu ca cel
preaînalt.
 Despre Fiul lui Dumnezeu, a doua persoana a Trinității este scris ca
„deși era deopotrivă cu Dumnezeu, adică la fel ca Dumnezeu, nu a
considerat ca trebuie sa se tina, sa apuce dreptul asta, ci s-a
dezbrăcat de sine….

In afaceri, într-o companie cea mai proasta idee este parteneriat de 50%.
Jumătate, jumătate. Doi șefi egali. Salariații sunt total confuzi. Nu știu cine
este in conducere, cine este autoritatea. Si in general devin rebeli fata de
amândoi. Poți avea parteneriat, dar nu egal. Autoritate egala da naștere
doar la catastrofa. Cine face in afaceri parteneriat egal nu știe absolut nimic
de afaceri si nici de natura umana.
Păcatul a intrat in universul nostru din dorința unei autoritati egale. Diavolul
nu a vrut sa-l dea jos pe Dumnezeu de pe tronul Sau. A dorit doar sa fie egal
cu Dumnezeu. Autoritate egala, înseamnă autoritate de sine, si asta este
numita rebeliune. Asta scrie in Isaia 14.14

Astăzi exista o lupta permanenta in societate la toate nivelele. Revolte de

strada, proteste interminabile, lupta de clasa, lupta sexelor, lupta intre
generații, confuzie si revolta peste tot. Toata lumea caută conceptul de
autoritate egala, un fel de a pune pe toți la același nivel de autoritate, si
conceptul asta in sine este nebunie totala, si imposibilitate totala. Toți
suntem egali înaintea lui Dumnezeu ca valoare, toți suntem iubiți la fel de
Dumnezeu, si prețuiți la fel, dar nu toți avem același mandat, aceiași
misiune data de Dumnezeu. Fiecăruia Dumnezeu ne-a dat lucruri si
oameni pe care trebuie sa-i îngrijim si pe fiecare Dumnezeu ne-a pus
sub umbrela unor autoritati pentru ghidare si protecție. In privința
asta nu suntem egali in nici o latura a vieţii. Si când nu intelegem asta
confuzia si revolta devin factori permanenți in viața.

Ce înseamnă echilibru in autoritățile puse de Dumnezeu?

Orice invataturi a Scripturii are echilibru. Fiecare învățătura:
 Suntem aleși de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Adevărat. Dar
si noi avem datoria si posibilitatea sa răspundem DA sau NU lui
Dumnezeu. Tot adevărat.
 Dumnezeu ne iubește cu o iubire veșnica. Dar este si drept. El a creat
paradisul. El a creat lipsa Lui, adică iadul.
 Copii, ascultați in Domnul de parinti. Adevărat. Dar este spus: parinti
nu întărâtați la manie pe copii. Tot adevărat.
 Barbati, iubiți-va nevestele ca Hristos biserica. Soții, fiți supuse
bărbaților voștri.
 Suntem mântuiți prin har, fara fapte ca sa nu se laude nimeni. Suntem
mântuiți pentru faptele pe care El le-a rânduit pentru noi.
Când citești un adevăr in Scriptura, nu îl vei intelege cum trebuie decât
atunci când vei găsi adevărul opus, tot in Scriptura, adevărul care îl
echilibrează pe primul. Daca nu l-ai găsit, poți fi sigur ca ai o invataturi
dezechilibrata.

Cum se aplica echilibrul in principiul autorității?

Fiecare autoritate delegata de Dumnezeu are limite, are o anume jurisdicție

in care isi manifesta autoritatea.
 Tatăl poate fi o autoritate in familie, dar asta nu ii da dreptul sa
oprească pe strada oameni oarecare si sa le ceară taxe. Autoritatea de
tata este limitata la problemele familiei.
  Guvernul este pus sa organizeze societatea. Nu are autoritate sa-mi
spună ce sa cred si ce sa nu cred. Credința este o problema de
conștiința. Acolo guvernul nu poate ajunge.
 Biserica are mandatul sa se îngrijească de sufletul oamenilor. Biserica
nu a fost menita sa conducă o tara, sa devina un guvern. Când
Catolicismul a devenit o putere politica a devenit o otrava.

Ce se întâmpla când o autoritate depaseste limitele pe care ii le-a dat

Dumnezeu? Atunci avem datoria si dreptul sa apelam la celelalte autoritati,
si daca nu exista alta soluție, sa respingem total abuzul. Nu putem asculta
de o autoritate care a ieșit din limite. O pot asculta pana la limita data ei.
Dincolo de limita asta nu mai pot asculta.
Petru, in Scriptura, a întrebat direct autoritatea bisericeasca: „Spune-ti-mi
voi. Este drept sa ascultam mai mult de voi decât de Dumnezeu?”
Autoritatea bisericeasca trecuse peste limitele date de Dumnezeu, si singura
soluție era sa NU asculți.

Când un soț, autoritate in familie, devine abuziv fata de soție si fata de copii,
când in loc de protecție devine un demon, soția are si dreptul si datoria sa
facă apel la celelalte autoritati: Sa meargă sa ceara ajutor conducerii
bisericii. Este ceva deprimant sa vezi o biserica care trimite pe ușa afara o
soție plângând, spunând: „Noi nu ne ocupam de asta. Nu ne băgam in
familie. Noi predicam Cuvântul.” Liderii de acolo nici măcar nu au început sa
inteleaga poziția in care i-a pus Dumnezeu. O biserica care funcționează
normal va aduce un soț abuziv la disciplina, si daca este necesar va exclude
un om ca asta. Si ce poate face soția atunci, ca sa-si protejeze copiii de
abuzurile soțului? Are datoria sa meargă la cealaltă autoritate: la guvern. In
orice caz o soție care nu si-a pierdut mințile nu va zice niciodată:
„Dumnezeu a pus pe soțul meu ca autoritate in familie. Si daca abuzează
sexual pe fata mea eu trebuie sa mă supun.” Dumnezeu nu a intenționat
niciodată o înțelegere așa aberanta a principiului acesta. Soția asta nu mai
este nici soție, nici mama. A devenit un monstru ca soțul ei.

Ce faci când parintii iți cer sa minți, sa furi, sa înșeli? Ce faci daca iți cer sa
te căsătorești cu cineva cu care nu ai nici un fel de afinitate? Scriptura
spune: „Copii, ascultați de parinti, IN DOMNUL”. Adică atâta timp cat parintii
nu au trecut peste limitele date de Dumnezeu.
Cine este responsabil pentru conștiința ta? Guvernul, parintii, biserica? Nu,
doar tu. Nimeni nu poate sa-ti ceara sa treci peste porunca lui Dumnezeu.
Dumnezeu este autoritatea suprema. Sunt situații in care nu doar ca poți
spune NU, ci ești obligat sa spui NU. De cine ești obligat? De Dumnezeu, si
de vocea Lui in spiritul tău numita conștiința.
Când un soț ii cere soției sa facă lucruri intime cu care ea nu este de acord,
care ii rănesc conștiința, ce trebuie o soție sa facă? Cineva mi-a scris: Soțul
mă obliga la lucruri care mă îngrozesc, dar este scris in Scriptura ca „trupul
meu este acum a lui.” Stau si mă minunez. Oare oamenii folosesc capul când
citesc Scriptura? Întreb pe sora aceea: Daca trupul tău este a lui, si el iți
cere ca sa ucizi cu mana ta, care este a lui, ce faci? Sau sa furi? Sau sa minți
cu limba? Sau pur si simplu sa te sinucizi? In general, un soț care forțează o
soție, fie prin brutalitate, fie prin presiune psihica sa facă acte care ii rănesc
conștiința, este ceva mai puțin decât un animal. Floarea aceea pe care in
ziua când a luat-o, promițând ca o va ocroti la bine si rău, a devenit o
victima îngrozita ori de cate ori se stinge lumina in camera. Soția are nu
doar dreptul, ci datoria sa spună NU. Conștiința este doar a ei si a lui
Dumnezeu. In orice autoritate exista limita.

Când un guvern trece peste limitele si jurisdicția data de Dumnezeu ce poate

face un om de rând? Daca iți cere prin lege sa devii ateu? Daca iți cere prin
lege sa denunți pe evrei ca sa fie băgați in lagărele de exterminare? Daca iți
cere prin lege sa-ti bagi in vene niște substanțe cu care nu ești de acord?
Daca iți cere sa divorțezi de soțul tău care a fost arestat pentru credința?
Toate asta sunt cazuri reale pe care eu le cunosc. Si ar mai putea fii sute si
sute. Ce faci? Spui absolut NU.

M-au întrebat unii si alții: daca guvernul da o lege pentru vaccinare

obligatorie, nu se cuvine sa ne supunem? Si răspund: Daca guvernul da o
lege pentru omorârea bătrânilor peste 70 de ani, nu trebuie sa ne supunem?
De ce nu? Pentru simplu fapt ca acel guvern a ieșit din limitele date de
Dumnezeu. Bătrânii peste 70 de ani sunt ființele lui Dumnezeu, nu aparțin
guvernului. Trupul meu, venele mele, sunt templu Duhului Sfânt, nu aparțin
in nici un fel guvernului. Nici un guvern din lume nu poate sa mă oblige sa-
mi injectez in vene ceva cu care nu sunt de acord. Da, poate sa mă
sfătuiască, sa mă invete, însă decizia cu privire la trupul meu este a mea.

Ce concluzie trebuie sa tragem?

Dumnezeu ne-a dat ceva de preț, ceva care sa ne pregătească pentru
ascultare de Dumnezeu, ne-a dat ceva pentru mărimea noastră, pentru paza
noastră: Autoritati care sa-L reprezinte pe El. Facă excepție, fiecare din ele,
la modul general, sau particular, eu, mama din familie, guvernatorul, au
greșeli cu grămada. Principiul ramane același. Dumnezeu ne-a dat umbrelele
acestea de protecție, ca sa fim apărați de atacuri demonice, de ispite peste
puterile noastre, sa fim apărați de propriile noastre defecte de caracter.

Iar apoi, trebuie sa intelegem limitele puse de Dumnezeu in orice autoritate

de pe pamant. Nu poți spune DA tot timpul.
Cine începe sa inteleaga aceste doua laturi ale autorității, va fi scutit de o
mulțime de dureri, de boli, si de probleme care afectează majoritatea
oamenilor.