Predica Sf.

Grigorie Teologul

,,Sfintenia consta inainte de toate in realizarea vointelor divine.Sfant va

fi acela care va face vointa lui Dumnezeu,si cum aceasta vointa este
consemnata si concreta in legea Lui, pazirea credincioiasa a legii divine
consta in mod esential sfintenia”(sf.Ioan Gura de Aur)

Iubiti credinciosi

Astăzi Biserica noastră cea dreptmäritoare sărbătoreşte pe unul din cei

trei mari dascăli şi ierarhi, pe Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu,
patriarhul Constantinopolului.

Acest mare ierarh este al doilea cuvântător de Dumnezeu,după Sfântul

Apostol şi Evanghelist Ioan; este fluierul cel păstoresc al teologiei şi glasul
dogmelor celor adevărate ale Preasfintei Treimi. I se mai zice şi Grigorie de
Nazianz pentru că s-a născut pe teritoriul Nazianzului in anul 329 , un orăşel
vecin cu Cezareea Capadociei. Pe tatăl său îl chema tot Grigorie, iar pe mama sa
Nona, femeie bine credincioasă şi împodobită cu toată fapta bună. Prin
rugăciunile şi milosteniile ei la cei săraci, fericita Nona - o mamă creştină model
pentru toate mamele - a atras asupra familiei sale binecuvântarea lui Dumnezeu.
Cea mai mare parte a vieţii ei o petrecea în post, în rugăciune, în milostenie şi în
păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Grigorie, soţul ei, în tinereţe era amăgit de superstițiile păgânismului. El

era însă cel dintâi magistrat al oraşului şi împlinea datoriile sale cu mare grijă.
Avea şi toate virtuţile morale, care fac pe om cinstit în lume; nu-i mai lipsea
decât botezul creştin. Aşadar fericita Nona vărsa lacrimi multe, rugându-se lui
Dumnezeu necontenit pentru convertirea lui la creştinism. In sfârşit, rugăciunile
ei au fost auzite la Dumnezeu. Barbatul ei s-a lepadat de păgânism, fiind botezat
la Nazianz, pe timpul când se tinea intâiul şi a toata lumea Sobor de la Niceea,
la anul 325. Pentru meritele sale a fost inaltat In scaunul episcopal din Nazianz
pe care l-a păstorit până la adânci bătrâneţi, murind în vârstă de nouăzeci de ani.
Sfantul Grigorie a avut si doi frati: pe Gorgonia care era "sinteza prin excelenta
a celor mai frumoase calitati omenesti" si Chesarie care era doctor si despre care
Grigorie spune ca "dintre multele si marile titluri pe care le purta, cel care avea
mai mult pret in ochii lui era acela de a fi crestin si de a purta acest nume" ceea
ce nu se mai intampla si astazi.

. Sfântul Grigorie a fost socotit ca rod al rugăciunilor maicii sale Nona; de

aceea a fost dăruit lui Dumnezeu din momentul sale de mic era plin de credinţă
în Dumnezeu, iubitor de Biserică si ravnitor nasterii să citească sfintele cărţi şi
mai ales Vechiul şi Noul Testament.

In tinereţea sa a avut un vis tainic si minunat pe care il a amintea cu

evlavie: ,,Mi se părea că văd două femei de o rară frumusete. care reprezentau
una curăția şi alta înfrânarea. Ele m-au mângâiat ca pe un copil şi mă invitau ca
să le urmez. Vino cu noi, ziceau ele, şi noi te vom înălja până la lumina Treimii
nemuritoare". Din momentul acela tânărul Grigorie a simțit o mare dorinţă de a
trăi în feciorie toată viaţa sa. Din scrierile sale se vede că cinstea cu mare
sfintenie această virtute. De asemenea era foarte hotărât când vorbea de păzirea
fecioriei. El numeşte moarte călcarea votului fecioriei.

După ce învaţă gramatica în orașul natal, a fost trimis in Cezareea

Palestinei, unde era o renumită şcoală de retorică. Apoi a învățat un timp şi în
Alexandria. Dar fiindcă Atena se socotea pe atunci că are cei mai buni profesori
de elocinţă, a plecat cu corabia într-acolo. Corabia a fost însă învăluită de o
mare furtună, timp de douăzeci de zile, încât nimeni nu mai avea nădejde de
scăpare. Grigorie se temea însă pentru mântuirea sufletului său, căci nu primise
încă botezul. El cerea cu lacrimi ajutorul lui Dumnezeu şi îşi reînnoia
făgăduința ce o făcuse, că se va dărui cu totul în slujba lui Dumnezeu, dacă îl va
salva de la moarte.

Rugăciunea sa a fost auzită. Corabia a ajuns cu bine la Rodos, apoi la

Atena, unde se întâlni cu Vasile, bunul său prieten până la moarte. Şi astăzi se
vorbeşte de acești mari sfinţi şi dascăli, ca model de prietenie. Erau nedespărţiţi
unul de altul. Niciodată nu luau parte la petreceri. Nu cunoşteau decât două
drumuri, unul care mergea la biserică şi altul care mergea la şcoală. Viaţa lor era
foarte aspră. Din ce-i primeau de acasă, o parte o împărţeau la săraci, iar
rămăşiţa o țineau pentru a-şi procura cele necesare. Invidia nu tulbura niciodată
liniştea sufletelor lor. De se intampla un bine unuia, se bucura şi celalalt. Se
Indemnau unul pe altul la fapta bună, Intrecându-se in post. In rugăciune şi alte
nevoinţe. Plecând Sfantul Vasile din Atena, Sfantul Grigorie a mai rămas câtva
timp, spre a-şi continua studiile. Cinstea ce o câştigă aici, precum și operele ce
le-a lasat sunt o dovadă a vieţii lui curate şi de aleasă sporire in frumoasa
vorbire, In filosofic si in cunoaşterea Sfintei Scripturi".

In anul 356 Sfantul Grigorie şi-a terminat studiile şi, päräsind Atena, s-a
dus In patria sa Nazianz, unde a fost botezat in numele Preasfintei Treimi, chiar
de tatăl său. Din acest moment s-a pus cu totul in slujba Bisericii, spre lauda lui
Dumnezeu. Tatal său, fiind episcop de Nazianz, ruga să rimească preoția şi să-i
ajute la conducerea Bisericii, greu lovită de ereticii arieni.

Sfantul Grigorie, însă, se socotea nevrednic de marea taină a preoţiei. De

aceea a fugit in Pont, la mänăstirea întemeiată de Sfântul Vasile, unde s-au
nevoit împreună în rugăciune şi in singurătate câțiva ani de zile. Aceasta a fost
cea mai liniştită şi frumoasă parte a vieţii lui, după care mereu va regreta. Și era
Sfântul Grigorie aşa de lepădat de cele pământeşti, încât zicea: „Tot ce am, dau
Celui de la Care am primit, că numai pe El Îl am. I-am jertfit averea, cinstea,
sănătatea, limba şi talentele... Tot ce am, de la El sunt şi le dispreţuiesc pe toate
pentru dragostea lui Iisus Hristos.

Astfel, fericitul Grigorie se ruga şi postea mult, mânca numai pâine cu

sare şi cu apă; dormea pe jos şi avea un singur rând de haine. Deşi starea
sănătăţii sale slăbea, răbda toate cu nădejde în Dumnezeu. Era şi foarte tăcut.
Vorbea rar şi înţelept, blånd şi sfătuitor, ca un mare povăţuitor de suflete. La
mănăstire se ocupa cu lucrul mâinilor, cântarea psalmilor şi citirea Sfintelor
Scripturi.

Dupa aceasta pregatire duhovniceasca in liniste si rugaciune,Sfantul

Grigorie a fost chemat de tatal sau la Nazianz.Aici il hirotoneşte preot şi il
rânduieşte så slujească la biserică şi să combată pe arienii eretici. Astfel fericitul
Grigorie sporea din zi in zi în sfinţenie şi în mărturisirea dreptei credinte. Nu
după mult timp frații săi, Chesarie şi Gorgonia, s-au dus la Domnul, fiind
cinstiţi la Inmormântare cu frumoase cuvinte de laudă rostite de Sfântul
Grigorie, că nimeni din patria sa nu vorbea mai frumos şi mai adânc decât acest
vas ales al Duhului Sfânt.

In anul 372 Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop de către Sfântul

Vasile, bunul său prieten, dar nu şi-a putut lua scaunul episcopal până în anul
378, când a fost ales episcop la Constantinopol, capitala imperiului. Tot acum
moare Sfântul Vasile cel Mare, fapt de care s-a întristat foarte mult.

În Constantinopol a fost episcop numai patru ani, dar în acest scurt timp a
întărit din nou dogmele ortodoxe în marele oraş, a biruit şi ruşinat învăţăturile
ereticilor şi a făcut multă milă cu cei săraci. Aici era o mică biserică numită
Anastasia, adică biserica Învierii, unde slujea marele Ierarh Grigorie; aici ţinea
acele frumoase predici apologetice, adică de apărare a dreptei credinţe, predici
dogmatice, de întărire a dogmelor ortodoxe şi predici panegirice, de laudă lui
Dumnezeu şi sfintilor Lui. În această biserică alerga lumea din tot oraşul să
asculte invăţăturile Sfântului Grigorie. De aici a reînviat Ortodoxia in capitala
imperiului, spre mustrarea şi supărarea ereticilor.

În anul 381 a avut loc al doilea Sinod Ecumenic în Constantinopol, la

care au luat parte 150 de episcopi, printre care şi Sfântul Grigorie, supranumit
Teologul. El a apărat, mai mult ca toţi, dogma Preasfintei Treimi şi persoana
Sfântului Duh, vorbind cu multă putere în cuvânt, prin darul înțelepciunii şi al
frumoasei vorbiri. Tot el a explicat cel mai profund egalitatea celor trei
persoane ale Preasfintei Treimi - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh-, toate având aceeaşi
fiinţă. El a contribuit la compunerea ultimelor cinci articole din Crez, prin care
mărturisim că Duhul Sfâänt purcede din Tatăl şi este trimis în lume prin Fiul.
Învățătura dogmatică a Sfântului Grigorie este cuprinsă în cinci cuvântări
teologice, aprobate de toți Sfinţii Părinți, care i-au adus Sfântului Grigorie
numele de Teolog, pentru profunzimea învăţăturilor sale dogmatice, mai ales
privind stabilirea definitivă a dogmei Preasfintei Treimi - egalitatea şi
deofiinţimea celor trei persoane -, impotriva marilor eretici: Arie, Macedonic şi
Maratoniu. Sfântul Grigorie este al doilea teolog, adică mare cuvântator de
Dumnezeu, după Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan.

Ivindu-se unele tulburäri in sinod cu episcopii egipteni, care voiau să

pună alt episcop la Constantinopol, Sfântul Grigorie Teologul s-a retras din
scaun la Nazianz. Acolo, mai trăind câțiva ani ca un sihastru, In linişte, In
rugăciune şi in cugetare la Dumnezeu, lipsit de toate cele pämânteşti, şi-a dat
sufletul său in bratele marelui Arhiereu lisus Hristos la 25 ianuarie 389,

Aşa s-a sävärşit marele dascăl şi ierarh al Bisericii lui Hristos, Sfantul
Grigorie Teologul, apărătorul Preasfintei Treimi şi al dreptei credinţe. El a
mărturisit adevărul, atât prin viața sa ingerească si neprihănită, cât şi prin
predicile şi scrisorile sale, făcându-se nouz tuturor exemplu víu, părinte
adevărat, dascăl neintrecut, povăţuitor şi rugător fierbinte inaintea Preasfintel
Treimi pentru toată lumea.

Iubiti credincioşi,

să lăudäm după cuviință pe marele Ierarh şi Sfânt Grigorie Teologul. El a

luminat in Biserica lui Hristos ca un luceafăr de dimineață. Viaţa şi Invățăturile
sale ne sunt mereu un exemplu de urmat. A fost unul dintre cei mai învăţaţi
teologi şi filosofi ai lumii in secolul IV; dar pentru Hristos a renunţat la toate.
La avere, la cinste, la ranguri şi chiar la viaţa sa. El căuta un singur lucru: să se
laude Hristos in tot ce se face, să se apere dreapta credinţă şi să ajute la
mântuirea a cât mai multor suflete.

Virtuţile cele mai iubite de el erau: fecioria, sărăcia desăvârşită, liniştea,

rugăciunea şi frumoasa vorbire. Iată ce scria el în anii de pe urmă: Traiesc între
stânci şi animale sălbatice. Nu văd focul niciodată şi nu am încălțăminte. Mă
imbrac cu o singură haină. Mă culc pe paie şi mă acopăr cu un sac. Perna mea
este totdeauna udă de lacrimi".

Vedeți viaţă aspră şi nevoință la sfinţi? Sfinţii fug de laude, fug de

mândria lumii, fug de avere, de mâncăruri alese şi de trai bun. Sfinţii iubesc pe
Dumnezeu cu adevărat şi din toată inima. Ei iubesc şi pe oameni ca pe fraţii lor,
ca pe copiii lui Dumnezeu. Sfinţii nu se ceartă, nu spun minciuni, nu vorbesc de
rău pe nimeni, nu fin månie. Sfinții postesc mult, varsă lacrimi mereu, se roagă
neincetat şi ard de iubire pentru Dumnezeu. Tocmai de aceea sunt sfinji, căci au
mintea înălţată la cer şi pe Dumnezeu în inimă.

Să ne silim, deci, să urmăm vieţii şi faptelor Sfântului Grigorie Teologul.

Tot creştinul care trăieşte credinţa ortodoxă şi vorbeşte de Dumnezeu este un
teolog, un vas al Duhului Sfânt. Să iubim Biserica, viaţa curată, postul,
rugăciunea, smerenia şi milostenia, că au mare putere la Dumnezeu, Cu acestea
s-au făcut inaintaşii noştri sfinți, cuvioşi, ierarhi buni, călugări desăvârşiţi şi
creştini model. Să păstrăm învăţătura dreptei credinte, mai ales acum când
sectele şi ereticii o atacă. Și cât de greu au păstrat-o Sfinţii Bisericii!

Cei care vin să vă atragă la adunările lor sectare, sunt fili diavolului şi
urmaşii lui Arie şi Macedonie, amândoi mari eretici, pe care i-au dat anatemei
Sfinții Părinţi. Credinţa noastră ortodoxă este curată şi simplă. Ortodoxia este
credinţa iubirii, a ascultării și a rugăciunii. Să iubim, să ascultăm de păstori şi să
ne rugăm. lată, aceasta este cea mai scurtă cale de mântuire!

Închei cu câteva sfaturi pe care Sfântul Grigorie Teologul le-a dat la

sfârşitul vieții unui preot: „Mă intrebi, părinte, ce o să fie? N-avem frică de
nimic, decât să nu pierdem pe Dumnezeu şi fapta bună. Celelalte să meargă cum
va voi Domnul, că El este Stăpânul vieţii noastre. Am miluit pe săraci, am slujit
pe frați, am cântat laudele Domnului. Şi dacă nu mai putem face acestea, să
începem altele. Harul nu este sterp; el deschide căi noi care duc tot acolo. Să
trăim in singurătate cu privirea la cele înalte şi să ne curățim sufletele cu lumina
lui Dumnezeu".

Fie ca Bunul Dumnezeu să ne facă vrednici a-l lăuda pe marele teolog şi

apărător al dogmelor ortodoxe, pe Sfantul Grigorie, cântându-i cu toţii troparul:
Fluierul cel păstorese al teologiei tale a trâmbitele ritorilor, că ție, ca celui ce ai
cercat adâncurile Duhului, şi frumuseţile vorbirii ți s-au adăugat. Deci roagă pe
Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre". Amin.