Mark Finley 10 Zile

MARK
FINLEY
10 Zile
I,N CAMERA DE SUS
Cuprins
Bun venit ......................................................................................................7
Ziua 1 – Rugă ciune intensă .......................................................................14
Ziua 2 – Credinţă mai profundă ..............................................................29
Ziua 3 – Pocă inţă sinceră ............................................................................42
Ziua 4 – Mă rturisire din inimă ................................................................52
Ziua 5 – Unitate bazată pe dragoste .....................................................66
Ziua 6 – Cercetare de sine ..........................................................................79
Ziua 7 – Smerenie ...........................................................................................91
Ziua 8 – Consacrare din ascultare ......................................................102
Ziua 9 – Recunoştinţă plină de bucurie ...........................................111
Ziua 10 – Mă rturie entuziastă 124

Bun venit
B
un venit ı̂n această că lă torie spirituală extraordinară spre Camera de
Sus. Te asigur că te afli ı̂n faţa celor mai impresionante descoperiri
biblice din viaţa ta. Pe parcursul studiilor, vei afla cum te poţi pregă ti
pentru primirea puterii Duhului Sfâ nt ı̂n toată plină tatea ei. Vom studia
ı̂mpreună sfaturile Inspiraţiei referitoare la primirea Duhului Sfâ nt şi la tră irea
zilnică prin puterea Lui.
Te-ai ı̂ntrebat vreodată cum au dobâ ndit ucenicii acea credinţă care a
s[idat moartea? De unde au avut ei curajul de a proclama Evanghelia pâ nă la
capă tul lumii, ı̂n ciuda provocă rilor uriaşe? Cum au ajuns ei să se schimbe atâ t
de mult după Cincizecime? Vanitatea şi pretenţiile lui Petru s-au transformat
ı̂n ascultare supusă şi ı̂n dorinţa puternică de a proclama Vestea bună .
I,ndoielile lui Toma s-au transformat ı̂ntr-o credinţă tare ca stâ nca. Iacov şi
Ioan, [iii tunetului, s-au schimbat radical şi au devenit slujitorii umili ai
Domnului Isus. Matei, vameşul viclean, a devenit cronicarul [idel al
Evangheliei, iar Maria, femeia cu o reputaţie ı̂ndoielnică , a devenit o
luptă toare convinsă a Crucii. Cincizecimea a produs schimbă ri dramatice ı̂n
viaţa lor şi poate produce o schimbare şi ı̂n vieţile noastre. Odată umpluţi cu
puterea Duhului Sfâ nt, ei au schimbat lumea. I,n numai câ teva decade,
Evanghelia a fost purtată pâ nă la graniţele Imperiului Roman.
Promisiunea Duhului Sfâ nt dată de Isus a fost valabilă doar pentru aceşti
ucenici? Revă rsarea puterii Cerului a fost rezervată doar pentru ei? Sau
Dumnezeu o pă strează şi pentru noi ı̂ntr-o mă sură care depă şeşte imaginaţia
noastră ? Vorbind despre promisiunea Cincizecimii, Petru declară : „Că ci
fă gă duinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce
sunt departe acum, ı̂n oricâ t de mare numă r ı̂i va chema Domnul, Dumnezeul
nostru” (Faptele apostolilor 2:39).
Ellen White con[irmă faptul că darul acesta este şi pentru noi:
Trecerea vremii nu a adus nicio schimbare ı̂n ce priveşte fă gă duinţa
dată de Hristos, la despă rţire, de a trimite Duhul Sfâ nt ca reprezentant
al Să u. Nu din cauza vreunei restricţii din partea lui Dumnezeu
bogă ţiile harului Să u nu se revarsă pe pă mâ nt asupra oamenilor. Dacă
ı̂mplinirea promisiunii nu se vede ı̂n complexitatea ei, aceasta se
ı̂ntâ mplă din cauza faptului că fă gă duinţa nu este apreciată suficient.
Dacă ar voi, ar fi cu toţii umpluţi cu Duhul Sfâ nt. Acolo unde nevoia
după Duhul Sfâ nt este o problemă de mai mică importanţă şi
preocupare, se vă d secetă spirituală , ı̂ntuneric spiritual, decă dere şi
moarte spirituală . Ori de câ te ori probleme minore ocupă atenţia,
puterea divină , care este necesară pentru creşterea şi prosperitatea
bisericii şi care ar aduce cu ea toate celelalte binecuvâ ntă ri, lipseşte,
deşi ea este oferită ı̂n toată infinita ei plină tate (Faptele apostolilor, pag.
50).
Atâ t Biblia, câ t şi scrierile darului profeţiei din zilele noastre ne arată
clar că promisiunea Duhului Sfâ nt este pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu
I, şi doreşte cu ardoare să reverse Duhul Sfâ nt peste biserica Sa de astă zi. Nu
la El se află cauza pentru care Duhul Sfâ nt nu a fost revă rsat ı̂n puterea ploii
tâ rzii pentru ı̂ncheierea lucră rii Sale. Tot Cerul aşteaptă ca poporul lui
Dumnezeu să facă pregă tirile necesare pentru a primi puterea Duhului Sfâ nt
ı̂n vederea ı̂mplinirii Marii Trimiteri.
Prin acest caiet de lucru, vom face o vizită ı̂n Camera de Sus şi ne vom opri
ı̂n mod special asupra pregă tirii pentru primirea revă rsă rii Duhului Sfâ nt din
timpul sfâ rşitului. Fiecare capitol este alcă tuit din trei secţiuni: Studierea
sfaturilor divine (partea introductivă ), Meditaţie asupra sfaturilor divine şi
Aplicarea sfaturilor divine. Vom examina pregă tirea serioasă a ucenicilor
ı̂nainte de primirea Duhului Sfâ nt, vom re[lecta asupra sfaturilor Bibliei şi ale
lui Ellen White cu privire la lucrarea Duhului Sfâ nt şi vom aplica la viaţa
noastră ı̂nvă ţă turile Inspiraţiei. Rugă ciunea mea este ca prin studiul acestui
material să ai parte de experienţa ı̂nnoitoare a umplerii cu Duhul Sfâ nt. Mă
rog ca Dumnezeu să te ı̂mputernicească pentru a [i un martor puternic pentru
El ı̂n acest moment hotă râ tor al istoriei lumii.
De ce este importantă Cincizecimea?

Ziua Cincizecimii avea o semnificaţie foarte importantă ı̂n istoria iudaică .
Să rbă toarea aceasta avea loc la cincizeci de zile după Să rbă toarea Paştelui şi
comemora atâ t secerişul (care, ı̂n ciclul agricol din Palestina, avea loc
primă vara), câ t şi darea Legii pe Muntele Sinai, eveniment petrecut la
cincizeci de zile după exod. Pentru creştini, ea este o comemorare a coborâ rii
Duhului Sfâ nt. Unii au afirmat că Cincizecimea reprezintă „ziua de naştere a
bisericii creştine”. După moartea şi ı̂nvierea Sa, Isus li S-a ară tat ucenicilor
timp de patruzeci de zile (Faptele apostolilor 1:3). El le-a poruncit să
aştepte ı̂n Ierusalim pentru a primi promisiunea revă rsă rii puternice a
Duhului Sfâ nt, aşa cum a fost prezisă ı̂n Ioel 2:28: „După aceea voi turna
Duhul Meu peste orice fă ptură .” Mâ ntuitorul a declarat: „Ci voi veţi primi o
putere, câ nd Se va coborı̂ Duhul Sfâ nt peste voi, şi-Mi veţi [i martori ı̂n
Ierusalim, ı̂ n toată Iudeea, ı̂ n Samaria şi pâ nă la marginile
pă mâ ntului” (Faptele apostolilor 1:8).
I,nţelegâ nd importanţa acestei porunci, ucenicii au ascultat de ea. Acolo, ı̂n
Camera de Sus din Ierusalim, ei s-au rugat, s-au pocă it de pă catele lor, şi-au
mă rturisit lipsa de credinţă , şi-au smerit inimile şi şi-au reconsacrat viaţa
lucră rii Duhului. Prin inspiraţie divină , Ellen White descrie astfel cele
ı̂ntâ mplate ı̂n timpul acelor zile: „După ı̂nă lţarea la cer a Domnului Hristos,
ucenicii erau adunaţi ı̂ntr-un singur loc pentru a ı̂nă lţa cereri umile că tre
Dumnezeu. După zece zile de cercetare a inimii şi cercetare de sine, calea a
fost pregă tită ca Duhul Sfâ nt să intre ı̂n templul cură ţat şi consacrat al
su[letului” (Evanghelizare, pag. 698).
Biserica creştină şi-a ı̂nceput existenţa prin rugă ciunea pentru

Duhul Sfâ nt. De-abia nă scută , ea era lipsită de prezenţa personală a
lui Hristos. Cu puţin timp ı̂nainte de ı̂nă lţarea Sa, Hristos ı̂i
trimisese pe ucenici să predice Evanghelia ı̂n lume. (…)
I,n ascultare de cuvâ ntul I,nvă ţă torului lor, ucenicii s-au ı̂ntors la
Ierusalim şi, timp de zece zile, s-au rugat pentru ı̂mplinirea
promisiunii lui Dumnezeu. Aceste zece zile au fost zile de adâ ncă
cercetare a su[letului. Ucenicii au renunţat la toate disensiunile care
existaseră ı̂ntre ei şi s-au apropiat unul de altul ı̂n pă rtă şie creştină .
(…) La [inalul celor zece zile, Domnul Şi-a ı̂mplinit promisiunea prin
revă rsarea minunată a Duhului Să u. Câ nd au fost toţi „un cuget” ı̂n
rugă ciune şi cereri, binecuvâ ntarea promisă a venit. (…)
Care a fost rezultatul revă rsă rii Duhului ı̂n ziua Cincizecimii?
Vestea bună a Mâ ntuitorului ı̂nviat a fost purtată pâ nă ı̂n cele mai
ı̂ndepă rtate locuri populate. Inimile ucenicilor abundau de o
mă rinimie atâ t de adâ ncă şi de mare, deplină , ı̂ncâ t ea ı̂i
constrâ ngea să meargă pâ nă la marginile pă mâ ntului.
Prin harul lui Hristos au devenit ucenicii ceea ce au fost. Ceea ce
i-a adus ı̂ntr-o comuniune strâ nsă cu El au fost devotamentul sincer
şi rugă ciunea smerită şi serioasă . Ei au stat ı̂mpreună cu El ı̂n
locurile cereşti. Ei şi-au dat seama câ t de mult I,i erau datori. Prin
rugă ciunea profundă şi perseverentă , ei au obţinut ı̂nzestrarea cu
Duhul Sfâ nt şi apoi au plecat ı̂ncă rcaţi cu povara salvă rii su[letelor,
plini de zelul de a ı̂nmulţi biruinţele crucii. (…) Vom [i noi mai puţin
serioşi decâ t apostolii? Vom cere noi, printr-o credinţă vie,
ı̂mplinirea promisiunilor care i-a mişcat pe ei pâ nă ı̂n adâ ncul
[iinţei ca să strige la Domnul Isus pentru ı̂mplinirea cuvâ ntului dat:
„Cereţi şi veţi că pă ta” (Ioan 16:24)? Va coborı̂ astă zi Duhul lui
Dumnezeu ca ră spuns la rugă ciunea serioasă şi perseverentă şi ı̂i va
umple pe oameni cu putere? (In Heavenly Places, pag. 333)
Cartea 10 zile în Camera de Sus a fost pregă tită ca urmare a acestui sfat
divin. Marea Trimitere este ı̂nsoţită de o mare promisiune. Sarcina de
predicare a Evangheliei ı̂n toată lumea ı̂n timpul acestei generaţii poate pă rea
imposibilă , dar Dumnezeu este un Dumnezeu al imposibilului. Atunci câ nd
Duhul Sfâ nt va [i turnat ı̂n plină tatea puterii Sale, inimile vor [i mişcate, vieţile
vor [i schimbate şi adevă rul lui Dumnezeu pentru ultimele zile se va ră spâ ndi
la fel de iute cum se ră spâ ndeşte focul. Fiii şi [iicele noastre care s-au
ı̂ndepă rtat de Isus se vor ı̂ntoarce acasă . Cei care au pă ră sit credinţa se vor
ı̂ntoarce la Dumnezeul pe care L-au cunoscut ı̂n copilă rie. Inimile ı̂mpietrite
vor [i ı̂nmuiate, iar minţile ı̂nchise vor [i deschise. Ţă rile care se ı̂mpotriveau
Evangheliei vor deveni câ mpuri fertile pentru primirea adevă rului lui
Dumnezeu. Pă mâ ntul va [i „luminat de slava lui” (Apocalipsa 18:1). Lucrarea
lui Dumnezeu pe pă mâ nt se va ı̂ncheia şi Isus va veni.
De ce a dăruit Dumnezeu puterea Cerului?

Puterea Cerului a fost oferită ı̂n Ziua Cincizecimii din două motive
principale. I,n primul râ nd, sosise momentul potrivit. Duhul Sfâ nt a fost
revă rsat asupra ucenicilor ca o con[irmare a faptului că jertfa lui Hristos a fost
acceptată ı̂n cer. El a fost ı̂nă lţat ca Mâ ntuitor şi Domn al nostru. Petru a
explicat acest lucru ı̂n predica pe care a susţinut-o ı̂n Ziua Cincizecimii, câ nd a
declarat: „Şi acum, odată ce S-a ı̂nă lţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit
de la Tată l fă gă duinţa Duhului Sfâ nt, a turnat ce vedeţi şi auziţi” (Faptele
apostolilor 2:33). Coborâ rea Duhului Sfâ nt a fost semnul prin care Providenţa
le-a ară tat ucenicilor că aveau un Prieten la tronul lui Dumnezeu care avea să
le dea zilnic putere pentru ı̂mplinirea misiunii Sale. Ceasul a bă tut ora
stabilită ı̂n programul Cerului, şi Duhul a fost revă rsat cu toată puterea.
„Hristos a hotă râ t să le ofere un dar acelora care L-au ı̂nsoţit şi acelora care
aveau să creadă ı̂n El, [iindcă avea loc ceremonia ı̂nă lţă rii Sale şi a intră rii Sale
ı̂n funcţie – o să rbă toare ı̂n cer. Ce dar su[icient de bogat avea El să le ofere
pentru a marca şi onora ı̂nă lţarea Sa la tronul mijlocirii? Trebuia să [ie un dar
pe mă sura mă reţiei şi maiestă ţii Sale. El L-a oferit pe reprezentantul Să u, a
treia Persoană a Dumnezeirii, Duhul Sfâ nt. Nu putea exista un dar mai mare
ca acesta” (Christ Triumphant, pag. 301).
Al doilea motiv al revă rsă rii Duhului Sfâ nt a fost acela că ucenicii au
ı̂ndeplinit condiţiile. I,n timpul celor zece zile petrecute ı̂n Camera de Sus, s-a
ı̂ntâ mplat ceva miraculos, care i-a pregă tit pentru primirea Duhului ı̂n toată
plină tatea Lui. I,n primul secol, ucenicii au primit puterea Duhului Sfâ nt
pentru lansarea mesajului Evangheliei. Biserica lui Dumnezeu din timpul
sfâ rşitului va primi plină tatea puterii Duhului pentru a duce la bun sfâ rşit
sarcina de proclamare a Evangheliei ı̂n lume.
A sosit timpul potrivit. A venit ceasul. Domnul ı̂i adresează bisericii Sale de
astă zi apelul de a ı̂ndeplini condiţiile. Studiul atent al Bibliei şi al scrierilor lui
Ellen White ne dezvă luie experienţa pe care au avut-o ucenicii ı̂n acele zece
zile petrecute ı̂n Camera de Sus. Ei au că utat să obţină o experienţă vie cu
Dumnezeu prin urmă toarele activită ţi:
1. Rugă ciune intensă

2. Credinţă mai profundă
3. Pocă inţă sinceră
4. Mă rturisire din inimă
5. Unitate bazată pe dragoste
6. Cercetare de sine
7. Smerenie
8. Consacrare din ascultare
9. Recunoştinţă plină de bucurie
10. Mă rturie entuziastă
La ı̂nceputul [iecă rui capitol, vom studia câ te una dintre aceste activită ţi şi
ne vom pune urmă toarele ı̂ntrebă ri fundamentale:
1. Cum pot să -mi pregă tesc inima pentru primirea puterii Duhului Sfâ nt ı̂n
mod deplin?
2. Există vreun lucru ı̂n viaţa mea care mă ı̂mpiedică să primesc Duhul
Sfâ nt?
3. Poate Dumnezeu să -mi ı̂ncredinţeze fă ră nicio problemă puterea
Duhului Să u Sfâ nt?
4. Este pregă tită inima mea pentru a primi ploaia tâ rzie promisă ?
Pe parcursul studiilor, te vei simţi tot mai atras de Mâ ntuitorul. Dacă ı̂ţi vei
deschide inima zilnic ı̂naintea in[luenţei Duhului Sfâ nt, vei avea o experienţă
tot mai strâ nsă cu Isus. Puterea Duhului ı̂ţi va umple viaţa iară şi. Botezul cu
Duhul Sfâ nt nu trebuie aşteptat doar o singură dată şi nici câ ndva ı̂n viitor.
Umplerea cu Duhul Sfâ nt este o experienţă pe care trebuie să o că ută m ı̂n
[iecare zi. „Pentru botezul zilnic cu Duhul Sfâ nt, [iecare lucră tor ar trebui să
ı̂nalţe rugă ciunile lui că tre Dumnezeu. Grupuri de lucră tori creştini ar trebui
să se adune pentru a cere un ajutor deosebit, ı̂nţelepciune cerească , pentru ca
să ştie cum să plă nuiască şi cum să aducă la ı̂ndeplinire, cu ı̂nţelepciune,
aceste planuri” (Faptele apostolilor, pag. 50).
Dorinţa mea este să primeşti din nou puterea Duhului Sfâ nt ı̂n viaţa ta pe
mă sură ce vei studia aceste pagini şi să ı̂ţi deschizi inima pentru a primi tot ce
vrea Dumnezeu să ı̂i ofere bisericii Sale de astă zi.
Ziua 1
Rugăciune intensă
R
ugă ciunea este su[letul slujirii ucenicilor de-a lungul tuturor actelor
lor eroice de credinţă descrise ı̂n cartea biblică Faptele apostolilor.
Timp de zece zile, ei s-au strâ ns ı̂n acelaşi loc şi au cerut cu seriozitate
Duhul Sfâ nt promis. După revă rsarea Duhului Sfâ nt, s-au adă ugat la
numă rul lor trei mii de nou-convertiţi ı̂ntr-o singură zi. „Ei stă ruiau ı̂n
ı̂nvă ţă tura apostolilor, ı̂n legă tura fră ţească , ı̂n frâ ngerea pâ inii şi ı̂n rugă ciuni”
(Faptele apostolilor 2:42). Câ nd au ı̂ntâ lnit obstacole uriaşe, ucenicii au apelat
la cel mai bun Prieten al lor, Isus, care stă tea la dreapta tronului lui
Dumnezeu, şi atunci „s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut
de Duhul Sfâ nt şi vesteau Cuvâ ntul lui Dumnezeu cu ı̂ndră zneală ” (Faptele
apostolilor 4:31). După aceea biserica primară a ales diaconi, astfel ı̂ncâ t
apostolii să stă ruie „necurmat ı̂ n rugă ciune şi ı̂ n propovă duirea
Cuvâ ntului” (Faptele apostolilor 6:4). I,n momentul ı̂n care Irod l-a ı̂nchis pe
Petru, ı̂ntreaga biserică a mijlocit, iar apostolul a fost eliberat din ı̂nchisoare
ı̂n mod miraculos (Faptele apostolilor 12).
Experienţa rugă ciunii din Camera de Sus a reprezentat momentul de
lansare a vieţii de rugă ciune al apostolilor pentru ı̂ntreaga lor activitate. Prin
rugă ciune, ei şi-au format o atitudine de dependenţă faţă de Cel Atotputernic.
Prin rugă ciune, ei şi-au mă rturisit slă biciunea şi au că utat puterea Sa. Prin
rugă ciune, ei şi-au recunoscut ignoranţa şi au că utat ı̂nţelepciunea Sa. Ucenicii
şi-au acceptat deschis limitele şi au strigat după puterea Sa mai mult decâ t
su[icientă . Ei au recunoscut că nu puteau duce Evanghelia ı̂n toată lumea fă ră
prezenţa şi puterea Duhului Sfâ nt, care să lucreze prin ei. Cincizecimea a fost
rezultatul rugă ciunii intense.
Rugăciunea: Mijlocul de revărsare a binecuvântărilor

Prin rugă ciune, şi noi ne deschidem inimile pentru a primi tot ce Isus vrea
să ne ofere. Noi deschidem larg uşa inimii pentru a primi puterea Sa ı̂n mod
deplin. „Rugă ciunea este deschiderea inimii noastre ı̂naintea lui Dumnezeu ca
ı̂naintea unui prieten. Nu pentru că ar [i necesar să -I vorbim despre noi, ci
pentru a ne face capabili să I,l acceptă m. Rugă ciunea nu-L coboară pe
Dumnezeu la noi, ci ne ı̂nalţă pe noi la El” (Calea către Hristos, pag. 93). I,n
orice relaţie să nă toasă există dorinţa de a comunica cu persoana care ne este
dragă . Rugă ciunea ne deschide inima ca să putem sta de vorbă cu Dumnezeu
exact aşa cum am sta de vorbă cu un prieten sau cu un tovară ş apropiat.
Camera de Sus a fost un loc de comuniune cu Dumnezeu, un loc unde ucenicii
s-au rugat individual şi s-au unit ı̂n rugă ciune colectivă . Ei „s-au adunat
laolaltă pentru a prezenta cererile lor Tată lui, ı̂n Numele lui Isus. Ei ştiau că au
un reprezentant ı̂n ceruri, un Apă ră tor la tronul lui Dumnezeu. Cu un respect
solemn, ei se plecau ı̂n rugă ciune, repetâ nd asigurarea: «Orice veţi cere de la
Tată l, ı̂n Numele Meu, vă va da. Pâ nă acum n-aţi cerut nimic ı̂n Numele Meu:
Cereţi şi veţi că pă ta, pentru ca bucuria voastră să [ie deplină » (Ioan 16:23,24).
Mai sus şi tot mai sus ı̂ntindeau ei mâ na credinţei, cu argumentul cel mai
puternic: «Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi ı̂nviat, stă la dreapta lui
Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi» (Romani 8:34)” (Faptele apostolilor, pag.
35, 36).
Şi noi avem un Reprezentant ı̂n ceruri care ne invită să aducem la El
poverile noastre. Avem un Prieten la tronul lui Dumnezeu, care ne ı̂ndeamnă
să prezentă m ı̂naintea Sa nă zuinţele su[letului nostru. Şi noi putem cere
ı̂mplinirea promisiunilor Sale. Şi noi putem ı̂ntinde mâ inile credinţei sus şi tot
mai sus. Şi noi I,i putem cere să reverse asupra noastră Duhul Sfâ nt, darul cel
mai scump al Cerului. El ne invită să venim ı̂naintea tronului chiar acum ca să
cerem ı̂mplinirea acestor promisiuni preţioase.
I, n marea luptă dintre bine şi ră u, rugă ciunea este o armă puternică , cu
care ı̂l putem ı̂nfrâ nge pe vră jmaş. Unul dintre principiile fundamentale ale
universului lui Dumnezeu este libertatea de alegere. Dumnezeu nu ne va
constrâ nge voinţa niciodată . El nu ne va manipula niciodată ca să -I slujim. El
lucrează zilnic ı̂n viaţa noastră , inspirâ ndu-ne prin Duhul Să u să luă m decizii
corecte, dar implicarea Sa ı̂n viaţa noastră este limitată de deciziile noastre.
Câ nd ı̂ngenunchem ı̂naintea Sa ı̂n rugă ciune, El respectă decizia pe care am
luat-o ca El să intervină ı̂n viaţa noastră pe deplin. Duhul Să u ne inspiră şi ne
convinge de pă cat ı̂nainte de a ne ruga, dar El nu ne va umple şi nu ne va
ı̂mputernici pâ nă câ nd nu ne rugă m.
Citeşte cu rugă ciune Scriptura şi pasajele din Ellen White prezentate mai
jos. Cere ı̂mplinirea lor ı̂n dreptul tă u. Prezintă aceste promisiuni divine
ı̂naintea Domnului, crezâ nd că El I,şi va ı̂mplini Cuvâ ntul.
Promisiuni divine
● „Deci, dacă voi, care sunteţi ră i, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri,
cu câ t mai mult Tată l vostru cel din ceruri va da Duhul Sfâ nt celor ce I-L
cer!” (Luca 11:13)
● „Şi Eu voi ruga pe Tată l, şi El vă va da un alt Mâ ngâ ietor, care să ră mâ nă
cu voi ı̂n veac” (Ioan 14:16).
● „Dar Mâ ngâ ietorul, adică Duhul Sfâ nt, pe care-L va trimite Tată l ı̂n
Numele Meu, vă va ı̂nvă ţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce
v-am spus Eu” (Ioan 14:26).
● „Cereţi şi vi se va da; că utaţi şi veţi gă si; bateţi şi vi se va deschide. Că ci
oricine cere capă tă ; cine caută gă seşte şi celui ce bate i se
deschide” (Matei 7:7,8).
● „Cerul este plin de lumină şi putere şi putem să bene[iciem de ele dacă
dorim. Dumnezeu aşteaptă să reverse binecuvâ ntarea Sa asupra
noastră imediat ce ne apropiem de El şi prindem printr-o credinţă vie
promisiunile Sale. El declară că este mai dispus să le ofere Duhul Să u
Sfâ nt celor care-L cer decâ t sunt dispuşi pă rinţii pă mâ nteşti să le ofere
daruri bune copiilor lor. I,l vom crede noi pe cuvâ nt?” (Historical
Sketches, pag. 152)
● „Trecerea vremii nu a adus nicio schimbare ı̂n ce priveşte fă gă duinţa
dată de Hristos, la despă rţire, de a trimite Duhul Sfâ nt ca reprezentant
al Să u. Nu din cauza vreunei restricţii din partea lui Dumnezeu
bogă ţiile harului Să u nu se revarsă pe pă mâ nt asupra oamenilor. Dacă
ı̂mplinirea promisiunii nu se vede ı̂n toată plină tatea ei, aceasta este din
cauza faptului că fă gă duinţa nu este apreciată aşa cum ar trebui să [ie.
Dacă ar voi, ar [i cu toţii umpluţi cu Duhul Sfâ nt. Acolo unde nevoia
după Duhul Sfâ nt este o problemă de mai mică importanţă şi
preocupare, se vă d secetă spirituală , ı̂ntuneric spiritual, decă dere şi
moarte spirituală . Ori de câ te ori probleme minore ocupă atenţia,
puterea divină , care este necesară pentru creşterea şi prosperitatea
bisericii şi care ar aduce cu ea toate celelalte binecuvâ ntă ri, lipseşte,
deşi ea este oferită ı̂n toată in[inita ei plină tate” (Faptele apostolilor,
pag. 50).
● „Dimineaţă după dimineaţă , câ nd vestitorii Evangheliei ı̂ngenunchează
ı̂naintea Domnului şi-şi reı̂nnoiesc legă mâ ntul de consacrare, El le va da
prezenţa Duhului Să u, ı̂nsoţită de puterea lui reı̂nvioră toare şi
s[inţitoare. Plecâ nd la lucră rile lor zilnice, ei au asigurarea că Fiinţa cea
nevă zută a Duhului Sfâ nt ı̂i face ı̂n stare să [ie «ı̂mpreună -lucră tori cu
Dumnezeu»” (Faptele apostolilor, pag. 56).
● „I,n preajma ı̂ncheierii secerişului pă mâ ntului, este promisă o revă rsare
deosebită a harului, care va pregă ti biserica pentru venirea Fiului
omului. Această revă rsare a Duhului este asemă nată cu revă rsarea ploii
tâ rzii; şi, ı̂n vederea acestei ı̂nnoite puteri, creştinii trebuie să ı̂nalţe
cererile lor la Domnul secerişului «ı̂n timpul ploii tâ rzii». Drept
ră spuns, «Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie ı̂mbelşugată ».
«El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi
tâ rzie» (Zaharia 10:1; Ioel 2,23)” (Faptele apostolilor, pag. 55).
Tră im ı̂ntr-o perioadă specială a istoriei lumii. Tot Cerul ne invită să
primim promisiunile Celui Atotputernic. Dumnezeu I,şi doreşte foarte mult să
facă acum ceva special pentru biserica Sa. El ne invită să I,l că ută m cu toată
inima pentru a primi puterea Duhului Să u Sfâ nt sub forma ploii tâ rzii, cu
scopul ı̂ncheierii lucră rii Sale pe pă mâ nt. Vrei să ceri prin rugă ciune
ı̂mplinirea promisiunilor Sale? Vrei să -i ı̂ncurajezi pe alţii să ţi se ală ture ı̂n
rugă ciune pentru revă rsarea Duhului Sfâ nt? Vrei să -ţi reorganizezi priorită ţile
pentru a petrece mai mult timp cu Isus ı̂n rugă ciune?
Ziua 2
Credinţă mai profundă
U
cenicii s-au schimbat radical după Cincizecime. I,nainte de Cincizecime,
credinţa lor aflată ı̂n formare lă sa uneori de dorit. După Cincizecime, ea
a devenit tare ca stâ nca. Revă rsarea Duhului Sfâ nt i-a ı̂ntă rit pe ucenici
să facă faţă opoziţiei ce avea să se ridice odată cu proclamarea dragostei
şi harului lui Hristos. După arestarea lui Isus, Petru a stat ascuns şi plin de frică
ı̂n curtea casei marelui-preot şi L-a tă gă duit, spunâ nd cu laşitate: „Nu-L cunosc
pe Omul acesta” (Matei 26:72). Credinţa lui firavă era slabă şi nestatornică . Dar
ascultă ce spune Petru cel schimbat după Cincizecime, câ nd dovedeşte cu
argumente din Vechiul Testament că Isus este Mesia. Compară tă gă duirea lui
Petru din curtea casei marelui-preot cu atitudinea sa de după Cincizecime, câ nd
autorită ţile iudaice au ı̂ncercat să -l aducă la tă cere. El a afirmat cu mult curaj:
„Că ci noi nu putem să nu vorbim despre ce am vă zut şi am auzit” (Faptele
apostolilor 4:20). Locuirea lă untrică a Duhului Sfâ nt ı̂n plină tatea Sa a produs
această transformare. Atâ ta timp câ t s-a bizuit pe puterea sa, Petru nu a putut
sta ı̂mpotriva planurilor ı̂nşelă toare ale vră jmaşului. Dar câ nd s-a bizuit pe
puterea lui Isus, el a fost mai mult decâ t capabil să tră iască prin ı̂mputernicirea
oferită de Duhul Sfâ nt. Apostolul Pavel descrie ı̂mputernicirea Duhului Sfâ nt ı̂n
urmă toarele cuvinte: „Şi-L rog ca, potrivit cu bogă ţia slavei Sale, să vă facă să vă
ı̂ntă riţi ı̂n putere, prin Duhul Lui, ı̂n omul dină untru” (Efeseni 3:16). I,ntă rit prin
Duhul Sfâ nt, Petru, cel plin de credinţă , era un om schimbat.
Ce este credinţa?
Credinţa acceptă promisiunea Duhului Sfâ nt ca pe o realitate divină . Ea
contează pe promisiunea lui Hristos de a oferi Duhul Să u Sfâ nt ı̂n mă sură
bogată . Credinţa este un dar de la Dumnezeu (Romani 12:3). „Credinţa care
ne face ı̂n stare să primim darurile lui Dumnezeu este ea ı̂nsă şi un dar oferit
[iecă rei fă pturi omeneşti ı̂ntr-o mă sură mai mică sau mai mare. Ea creşte pe
mă sură ce este folosită la ı̂nsuşirea Cuvâ ntului lui Dumnezeu. Pentru a ne
ı̂ntă ri credinţa, trebuie să o aducem adesea ı̂n legă tură cu Cuvâ ntul” (Educaţie,
pag. 253, 254). Câ nd privim la Isus prin Cuvâ ntul Să u, Duhul care a inspirat
Cuvâ ntul ne dezvoltă credinţa (Romani 10:17).
Credinţa ı̂nseamnă de fapt ı̂ncredere. „Credinţa ı̂nseamnă să ne ı̂ncredem
ı̂n Dumnezeu – să credem că El ne iubeşte şi ştie cel mai bine ce este pentru
binele nostru. Astfel, ea ne conduce să alegem calea Sa, ı̂n loc s-o alegem pe a
noastră . I,n locul neştiinţei noastre, ea acceptă ı̂nţelepciunea Sa; ı̂n locul
slă biciunii noastre, tă ria Sa; ı̂n locul pă că toşeniei noastre, neprihă nirea Sa.
Vieţile noastre, noi ı̂nşine suntem deja ai Lui; credinţa recunoaşte faptul că -I
aparţinem şi acceptă binecuvâ ntarea Sa. Adevă rul, puritatea, integritatea de
caracter au fost indicate ca secrete ale succesului vieţii. Credinţa ne pune ı̂n
posesia acestor principii” (Educaţie, pag. 253). Credinţa ı̂nseamnă să contezi
pe faptul că El ne iubeşte şi că urmă reşte ı̂ntotdeauna cel mai mare bine al
nostru. Prin credinţă , Duhul Sfâ nt ne ajută să ı̂nţelegem mă reţia harului oferit
cu atâ ta dă rnicie la Calvar. Prin credinţă , noi primim puterea spirituală de a
ne ı̂mpotrivi ispitelor celui ră u. Prin credinţă , suntem ı̂mputerniciţi să dă m
mă rturie. Prin credinţă , suntem motivaţi să facem tot ce ne cere Isus şi să
ascultă m de toate poruncile Sale. Credinţa acceptă promisiunile lui Dumnezeu
şi are convingerea că ı̂i aparţin.
La Cincizecime, „mai sus şi tot mai sus ı̂ntindeau ei [ucenicii] mâ na
credinţei”, şi „sub lucrarea Duhului Sfâ nt, chiar şi cei mai slabi, experimentâ nd
credinţa ı̂n Dumnezeu, ı̂nvă ţau să -şi dezvolte puterile care le fuseseră
ı̂ncredinţate şi să devină s[inţiţi, curaţi şi ı̂nnobilaţi” (Faptele apostolilor, pag.
36, 49, 50). Putem avea şi noi această experienţă . Duhul Sfâ nt I,şi doreşte cu
ardoare să ne adâ ncească şi să ne dezvolte credinţa. Aceasta creşte ı̂n
contextul relaţiei strâ nse cu Isus.
Trei metode practice pentru a-ţi dezvolta credinţa

1. Aşteaptă -te ca Duhul Sfâ nt să -ţi dezvolte credinţa ı̂n timp ce studiezi
Cuvâ ntul lui Dumnezeu. Atitudinea ta faţă de studiul Bibliei să [ie una
de aşteptare neră bdă toare. Crede că Duhul Sfâ nt, care a inspirat Biblia,
va produce schimbă ri miraculoase ı̂n viaţa ta, pe mă sură ce studiezi
Cuvâ ntul cu persistenţă
(2 Petru 1:3,4).
2. Aplică la viaţa ta promisiunile din Cuvâ ntul lui Dumnezeu. Pentru a
beneficia de pe urma lui, studiul Bibliei trebuie să fie aplicat practic ı̂n
propria viaţă . Transpune-te ı̂n povestire! Ce lecţie ı̂ţi descoperă Duhul
Sfâ nt ı̂n textul Scripturii? Ce ı̂nvă ţă turi practice ı̂ţi descoperă El? Ce
convingeri ı̂ţi aşază ı̂n minte?
3. Acţionează pe baza „mă surii de credinţă ” pe care Dumnezeu a aşezat-o
deja ı̂n inima ta. Priveşte dincolo de circumstanţele actuale ale vieţii
tale, la binecuvâ ntă rile pe care Dumnezeu le pă strează pentru tine ı̂n
viitorul apropiat. Dacă Duhul Sfâ nt te ı̂ndeamnă să faci un lucru, fă -l cu
credinţa că vei [i mult ră splă tit câ nd acţionezi pe baza Cuvâ ntului Să u.
Pentru a-ţi aprofunda credinţa, citeşte fă gă duinţele de mai jos şi, ı̂n
Numele lui Isus, cere ı̂mplinirea lor ı̂n dreptul tă u.
● „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă , dar la Dumnezeu toate

lucrurile sunt cu putinţă ” (Matei 19:26).
● „Să ne apropiem dar cu deplină ı̂ncredere de scaunul harului ca să
că pă tă m ı̂ndurare şi să gă sim har, pentru ca să [im ajutaţi la vreme de
nevoie” (Evrei 4:16).
● „Să ne uită m ţintă la Că petenia şi Desă vâ rşirea credinţei noastre, adică
la Isus” (Evrei 12:2).
● „I,ndră zneala pe care o avem la El este că , dacă cerem ceva după voia
Lui, ne ascultă ” (1 Ioan 5:14).
● „Dumnezeu ar dori ca toţi [iii şi [iicele Sale să [ie fericiţi, ı̂n pace şi
ascultă tori. Prin exercitarea credinţei, credinciosul ajunge ı̂n posesia
acestor binecuvâ ntă ri. Prin credinţă poate [i ı̂mplinită orice lipsă a
caracterului, poate [i cură ţată orice mâ njitură , poate [i corectată orice
greşeală şi poate [i dezvoltată orice ı̂nsuşire aleasă ” (Faptele apostolilor,
pag. 564).
● „Am observat frecvent cum copiii Domnului neglijează mult prea mult
rugă ciunea, ı̂n special rugă ciunea ı̂n taină ; cum mulţi nu exercită acea
credinţă pe care au privilegiul şi datoria de a o exercita, aşteptâ nd de
multe ori acel simţă mâ nt pe care numai credinţa singură ı̂l poate aduce.
Simţă mâ ntul nu este credinţă ; cele două sunt distincte. Credinţa o avem
pentru a o exercita, pe câ nd simţă mâ ntul de bucurie şi binecuvâ ntarea
sunt ale lui Dumnezeu pentru a le dă rui. Harul lui Dumnezeu ajunge la
om prin intermediul credinţei vii, iar credinţa aceasta stă ı̂n puterea
noastră să o exercită m.
Credinţa adevă rată se prinde de binecuvâ ntarea promisă şi cere ı̂mplinirea
ei ı̂nainte ca ea să se realizeze şi să [ie simţită . Trebuie să trimitem cererile
noastre, prin credinţă , dincolo de perdeaua dină untrul Templului şi să credem
că ne-am şi ı̂nsuşit binecuvâ ntarea promisă : «De aceea vă spun că orice lucru
veţi cere, câ nd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea» (Marcu
11:24). Aceasta este credinţa, credinţa curată , să credem că primim
binecuvâ ntarea chiar ı̂ n ainte de a o obţine. Atunci câ nd obţinem
binecuvâ ntarea promisă şi ne bucură m de ea, credinţa este ı̂nghiţită . Totuşi
mulţi consideră că au multă credinţă atunci câ nd se ı̂mpă rtă şesc din Duhul
Sfâ nt ı̂n mare mă sură şi că nu pot avea credinţă decâ t dacă simt puterea
Duhului. Ei confundă credinţa cu binecuvâ ntarea care vine prin credinţă .
Momentul ı̂n care exercită m credinţă este tocmai momentul ı̂n care ne
simţim pă ră siţi de Duhul. Câ nd norii grei ai ı̂ndoielii par a pluti deasupra
minţii, atunci e momentul să facem ı̂n aşa fel ı̂ncâ t credinţa vie să stră pungă
ı̂ntunericul şi să alunge norii. Credinţa adevă rată se bizuie pe promisiunile
cuprinse ı̂n Cuvâ ntul lui Dumnezeu şi numai cei care ascultă de cuvâ ntul
acesta pot revendica promisiunile sale mă reţe” (Christian Experience and
Teachings of Ellen G. White, pag. 126, 127).
Credinţă deficitară
Este evident că această relaţie cu Dumnezeu bazată pe ı̂ncredere şi
realizată prin Cuvâ ntul Să u va [i de[icitară ı̂n timpul sfâ rşitului. Isus a
ı̂ntrebat: „Câ nd va veni Fiul omului, va gă si El credinţă pe pă mâ nt?” (Luca
18:8). Mulţi oameni vor confunda sentimentele cu credinţa. Ei vor că uta o
experienţă spirituală care să le stimuleze emoţiile şi care să -i facă să se simtă
bine. Alţii vor că dea ı̂n extrema cealaltă a formalismului rece. I,n po[ida
confuziei din mintea unora, Duhul Sfâ nt conduce biserica Sa la o experienţă a
credinţei mai profundă decâ t ne putem imagina – o experienţă de ı̂ncredere
totală ı̂n Dumnezeu, de bizuire pe Cuvâ ntul Să u şi de ascultare de voinţa Sa.
Doreşti ı̂n mod sincer să duci o viaţă de credinţă ? I,ngenunchează chiar acum
şi cere-I Duhului Sfâ nt să ı̂ţi aprofundeze credinţa şi să te conducă la o astfel
de viaţă !
Ziua 3
Pocăinţă sinceră
Î
nainte de ı̂nă lţarea Sa, Isus le-a dat ucenicilor porunca foarte clară de a
aştepta „fă gă duinţa Tată lui” (Faptele apostolilor 1:4). Dar cum trebuiau să
o aştepte? Stâ nd degeaba ı̂n Camera de Sus sau avâ nd ceva concret de fă cut
pentru a-şi pregă ti inimile să primească darul ceresc? Ce anume trebuiau
să facă ? Şi mai important, ce putem ı̂nvă ţa despre revă rsarea Duhului Sfâ nt din
experienţa pe care au avut-o ucenicii ı̂n Camera de Sus?
Câ nd comentează despre aceste zece zile de aşteptare, Ellen White ne
oferă prin inspiraţie divină urmă toarea perspectivă impresionantă : „După
ı̂nă lţarea la cer a Domnului Hristos, ucenicii erau adunaţi ı̂mpreună ı̂ntr-un
singur loc pentru a ı̂nă lţa cereri umile că tre Dumnezeu. După zece zile de
cercetare a inimii şi de cercetare de sine, calea a fost pregă tită ca Duhul Sfâ nt
să intre ı̂n templul cură ţat şi consacrat al su[letului” (Evanghelizare, pag. 698).
I,n frumosul capitol „Cincizecimea”, ea adaugă : „I,n timp ce aşteptau ı̂mplinirea
fă gă duinţei, ucenicii ı̂şi umileau inimile ı̂n sinceră pocă inţă şi-şi mă rturiseau
necredinţa lor” (Faptele apostolilor, pag. 36).
Aveau lucruri de care să se pocă iască ? Eu cred că aveau destule. Iacov şi Ioan
s-au pocă it, probabil, de neră bdarea şi mâ ndria lor. Petru s-a pocă it, poate, de
lipsa lui de credinţă , iar Toma, de ı̂ndoiala lui. Toţi ucenicii au ı̂ngenuncheat
ı̂naintea lui Dumnezeu şi şi-au deschis sufletul. Ei au recunoscut că Isus a fost
ră stignit pe cruce pentru pă catele lor. Mâ ntuitorul a murit pentru egoul lor
supradimensionat, pentru dorinţa lor după ı̂ntâ ietate, pentru mâ ndria lor şi
pentru ı̂mpietrirea inimii lor. Duhul Sfâ nt le-a dat ucenicilor convingerea profundă
că erau pă că toşi. I,n pocă inţa autentică , pă catul nu este justificat ı̂n niciun fel, fiindcă
„bună tatea lui Dumnezeu” este cea care ne ı̂ndeamnă pe fiecare la pocă inţă (Romani
2:4).
Este imposibil să ne pocă im ı̂n mod real de pă catele noastre dacă nu primim
darul pocă inţei de la Isus. I,n Faptele apostolilor, capitolul 5, ucenicii I,l proclamă
pe Isus pe care „Dumnezeu L-a ı̂nă lţat cu puterea Lui şi L-a fă cut Domn şi
Mâ ntuitor ca să dea lui Israel pocă inţa şi iertarea pă catelor” (versetul 31).
Ellen White ne declară urmă toarele: „După cum nu putem fi iertaţi de pă cat
fă ră Domnul Hristos, tot aşa nu ne putem pocă i fă ră intervenţia Duhului lui
Hristos care ne trezeşte conştiinţa. Domnul Hristos este sursa orică rui impuls
de a face binele. Numai El poate să di ı̂n inimă duşmă nie ı̂mpotriva pă catului.
Fiecare dorinţă după adevă r şi cură ţie morală , [iecare convingere cu privire la
propria pă că toşenie constituie o dovadă a faptului că Duhul Sfâ nt lucrează
asupra inimii noastre” (Calea către Hristos, pag. 26).
Ce este pocăinţa?
Pocă inţa este atitudinea de profund regret pentru pă cat. Noi nu vrem să -L
ră nim prin acţiunile, atitudinile şi deciziile noastre pă că toase pe Acela care ne
iubeşte atâ t de mult. Conştientizâ nd dragostea Sa enormă faţă de noi,
respingem cu oroare orice lucru care L-ar putea mâ hni ı̂n vreun fel. Totuşi
pocă inţa presupune mai mult decâ t renunţarea la pă cat. Ea presupune o
transformare a inimii.
Lucrurile care altă dată ne plă ceau, acum le detestă m. Noi strigă m
ı̂mpreună cu David: „Zideşte ı̂n mine o inimă curată , Dumnezeule, pune ı̂n
mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepă da de la Faţa Ta şi nu lua de la mine
Duhul Tă u cel Sfâ nt” (Psalmii 51:10,11). Inima cu adevă rat pocă ită ı̂şi doreşte
să [ie pe placul lui Isus ı̂n toate aspectele vieţii.
Pretutindeni ı̂n Faptele apostolilor, pocă inţa şi primirea Duhului Sfâ nt sunt
strâ ns dependente una de cealaltă . La ı̂ncheierea predicii sale din Ziua
Cincizecimii, Petru i-a ı̂ndemnat pe ascultă torii să i, ı̂n Faptele apostolilor 2:38,
astfel: „Pocă iţi-vă … şi [iecare din voi să [ie botezat ı̂n Numele lui Isus Hristos,
spre iertarea pă catelor voastre, apoi veţi primi darul Sfâ ntului Duh.” I,n
Faptele apostolilor 3:19, el ı̂i ı̂ncurajează astfel pe ascultă torii să i de atunci şi
de acum: „Pocă iţi-vă dar şi ı̂ntoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se
şteargă pă catele, ca să vină de la Domnul vremurile de ı̂nviorare.” Ellen White
arată că această ı̂nviorare de la Domnul este ploaia tâ rzie (Experienţe şi
viziuni, pag. 86). Câ nd ı̂ncepem să ne pocă im – să regretă m sincer şi profund
pă catul – Dumnezeu ne pregă teşte inima pentru primirea Duhului Sfâ nt.
Rezumat
1. Pocă inţa este regretul adâ nc pentru pă cat care ne aduce ı̂n inimă
dorinţa de a-I [i plă cuţi lui Isus ı̂n toate aspectele vieţii noastre.
2. Pocă inţa este un dar de la Dumnezeu. Fă ră lucrarea Duhului Sfâ nt ı̂n
viaţa noastră care ne conduce la pocă inţă , ne este imposibil să avem o
pocă inţă autentică .
3. Pocă inţa presupune nu numai o schimbare a faptelor noastre, ci şi o
schimbare profundă a atitudinilor noastre.
4. Pocă inţa ne pregă teşte inimile pentru locuirea lă untrică a Duhului
Sfâ nt.
5. Pocă inţa este necesară pentru primirea ploii tâ rzii şi pentru a [i martori
puternici ai lui Isus ı̂n ultima generaţie.
Mai există lucruri ı̂n viaţa ta despre care Duhul Sfâ nt te-a convins că nu
sunt ı̂n armonie cu voinţa lui Dumnezeu? Ai anumite atitudini care nu se
aseamă nă cu atitudinile lui Isus? Ai anumite obiceiuri ı̂nră dă cinate pe care e
necesar să le abandonezi? I,n ce direcţie te ı̂ndreaptă Domnul? Ce paşi te
ı̂ndeamnă să faci? Eşti dispus să te smereşti ı̂naintea Lui ı̂n pocă inţă sinceră şi
să I,i ceri să te ierte pentru atitudinile tale pă că toase?
Laodiceea, biserica din timpul ceasului judecă ţii, este ı̂nfă ţişată ı̂n
Apocalipsa ca [iind o biserică plină de mâ ndrie spirituală . Ea pretinde că este
bogată , că are tot felul de bunuri şi că nu duce lipsă de nimic. Dumnezeu
respinge pretenţiile şi ipocrizia ei, declarâ nd că biserica este ı̂ncropită şi că se
complace ı̂n starea ei şi o sfă tuieşte să [ie plină de râ vnă şi să se pocă iască
(vezi Apocalipsa 3:19).
Auzi cum ı̂ţi vorbeşte glasul Duhului Sfâ nt? I,ngenunchează chiar acum şi
pocă ieşte-te! Spune-I lui Dumnezeu că nu eşti tot ce ai vrea să [ii! Cere-I să -ţi
descopere toate lucrurile ascunse din su[letul tă u care nu sunt ı̂n armonie cu
voinţa Sa. Vino la El cu lucrurile pe care El ţi le arată ! Câ nd vei ră spunde la
apelurile Duhului şi câ nd vei că dea pe genunchi, regretâ nd pă catul tă u,
Dumnezeu ı̂ţi va umple inima cu plină tatea Duhului Să u.
Ziua 4
Mărturisire din inimă
M
ă rturisirea pă catului a fost ı̂ntotdeauna marcată de o redeşteptare
autentică . Mă rturisirea deschide inima şi dă la o parte obstacolele din
calea revă rsă rii puternice a Duhului Sfâ nt. I,n cazul ı̂n care că ile de
acces ale sufletului sunt blocate de pă cat, Duhul nu Se poate revă rsa
prin noi pentru a influenţa lumea. Pă catul nemă rturisit devine un impediment
ı̂n calea tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu vrea să le facă prin biserica Sa.
I,nţeleptul afirmă : „Cine ı̂şi ascunde fă ră delegile nu propă şeşte, dar cine le
mă rturiseşte şi se lasă de ele capă tă ı̂ndurare” (Proverbele 28:13). Nu vom
putea „propă şi spiritual” decâ t dacă suntem oneşti cu noi ı̂nşine şi cu
Dumnezeu. Pă catul nemă rturisit este un cancer al sufletului. I,nainte de a ne
umple şi a ne ı̂mputernici, Duhul Sfâ nt ne convinge de pă cat şi ne dă ı̂nvă ţă tură .
Dacă nu ne mă rturisim pă catul pe care El ni l-a ară tat, inimile noastre devin
neroditoare. Dacă refuză m să ascultă m de convingerea primită , nu vom avea
niciodată parte de revă rsarea Duhului Sfâ nt ı̂n puterea ploii tâ rzii.
Câ nd s-au ı̂ntâ lnit ı̂n Camera de Sus, ucenicii L-au că utat pe Dumnezeu
prin rugă ciune intensă şi au ı̂nţeles clar nevoia de a-şi mă rturisi pă catele
cu onestitate ı̂naintea Sa şi, dacă era cazul, unii ı̂naintea altora. „După
ı̂nă lţarea lui Hristos, Duhul Sfâ nt nu a coborâ t imediat. Au fost zece zile
ı̂ntre ı̂nă lţarea Sa şi dă ruirea Duhului Sfâ nt. Ucenicii au dedicat acest timp
pregă tirii cu cea mai mare seriozitate pentru primirea darului atâ t de
preţios. Comorile bogate ale cerului au fost trimise la ei după ce şi-au
cercetat inimile cu atenţie şi după ce şi-au sacrificat fiecare idol. Ei au stat
ı̂naintea lui Dumnezeu, smerindu-şi sufletele, ı̂ntă rindu-şi credinţa,
mă rturisindu-şi pă catele” (Astăzi cu Dumnezeu, pag. 10). A fost necesară o
perioadă de pregă tire ı̂nainte de revă rsarea Duhului Sfâ nt. „I, n timp ce
aşteptau ı̂mplinirea fă gă duinţei, ucenicii ı̂şi umileau inimile ı̂n sinceră
pocă inţă şi ı̂şi mă rturiseau necredinţa” (Faptele apostolilor, pag. 36). Dacă
ucenicii lui Hristos au avut nevoie să -şi pregă tească inimile pentru ploaia
timpurie ca să poată ı̂ncepe lucrarea de proclamare a Evangheliei ı̂n
puterea Cincizecimii, cu câ t mai mare este nevoia noastră de a ne pregă ti
inimile ı̂n acest ultim ceas al istoriei pă mâ ntului! Dacă ei au avut nevoie să
petreacă timp ı̂n rugă ciune, meditaţie, pocă inţă şi mă rturisire, atunci noi
avem nevoie cu mult mai mult. Dacă pă catul a fost atunci o barieră ı̂n calea
revă rsă rii puternice a Duhului Sfâ nt, cu siguranţă că el este o barieră şi
astă zi. Dacă mă rturisirea a pregă tit inimile lor pentru primirea Duhului
Sfâ nt, cu siguranţă că ea o va pregă ti şi inimile noastre.
Mărturisirea concretă a păcatelor

Serviciile care aveau loc ı̂n Sanctuarul din Vechiul Testament ne dezvă luie
un adevă r vital privitor la natura mă rturisirii. Leviticul 5 ne descrie ce se
ı̂ntâ mpla câ nd israeliţii simţeau vinovă ţia pă catelor şi ı̂şi aduceau jertfele la
Sanctuar. „Aşadar, dacă cineva se va face vinovat de oricare dintre aceste
fapte, va trebui să -şi mă rturisească pă catul să vâ rşit” (Leviticul 5:5, NTR).
Mă rturisirea a fost dintotdeauna foarte precisă . Pă că tosul care aducea mielul
ı̂şi aşeza mâ inile pe capul jertfei şi ı̂şi mă rturisea pă catul ı̂n mod concret.
Comentâ nd despre importanţa mă rturisirii, Ellen White declară : „Adevă rata
mă rturisire este ı̂ntotdeauna precisă şi recunoaşte pă catele pe nume. Ele pot
[i de aşa natură ı̂ncâ t trebuie mă rturisite numai lui Dumnezeu; pot [i greşeli
care trebuie mă rturisite acelor persoane că rora le-am adus prejudicii sau pot
avea un caracter public şi, ca atare, vor trebui mă rturisite ı̂n mod public. Dar
orice mă rturisire trebuie să [ie precisă , de[inită şi la obiect, recunoscâ nd
ı̂ntocmai pă catele de care te faci vinovat” (Calea către Hristos, pag. 38).
Nutreşti cumva gâ nduri de critică aspră ? I-ai ı̂nţepat şi i-ai ră nit pe alţii
prin cuvintele tale? Ai dat dovadă de lipsă de ră bdare sau de amabilitate? Ai
fost delă să tor ı̂n privinţa pă zirii Sabatului sau ai fost necredincios ı̂n aducerea
zecimii? Pă catul blochează arterele inimii spirituale. El corodează canalele
su[letului. Blochează binecuvâ ntă rile pe care Dumnezeu vrea să le reverse
peste alţii prin noi. Soluţia este mă rturisirea. Câ nd ı̂ngenunchem ı̂naintea
Dumnezeului nostru iertă tor şi ı̂ndură tor, mă rturisind concret pă catele de
care ne convinge Duhul Sfâ nt, vom primi iertare, eliberare de vinovă ţie şi
absolvire de vină . Acest gâ nd ne determină să punem două ı̂ntrebă ri vitale:
Câ nd ar trebui să ne cerem iertare de la o persoană că reia i-am greşit? Câ nd
este potrivit să ne mă rturisim public pă catele?
Mărturisirea păcatelor înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor

Câ nd ar trebui să ne mă rturisim pă catele numai ı̂naintea lui Dumnezeu?
Apostolul Pavel se stră duia să aibă „un cuget curat ı̂naintea lui Dumnezeu şi
ı̂naintea oamenilor” (Faptele apostolilor 24:16). Ne putem pă stra conştiinţa
curată prin mă rturisirea pă catelor ı̂naintea lui Dumnezeu. I,n cazul ı̂n care,
după aceasta, sentimentul de vinovă ţie persistă , este bine să ne punem
urmă toarea ı̂ntrebare: Le-am greşit altora sau i-am ră nit ı̂n vreun fel şi de
aceea Duhul Sfâ nt ne ı̂ndeamnă să le cerem iertare? Dacă ne-am certat cu
cineva sau dacă am manifestat lipsă de ră bdare sau mâ nie, atunci Duhul Sfâ nt
ne convinge să ı̂i cerem iertare. Avem aici un principiu foarte important pe
baza că ruia putem stabili dacă e necesar să ı̂i cerem iertare unei persoane.
Câ nd se strică un gard, ı̂l repari. Dacă faptele tale au produs o [isură ı̂n relaţia
cu o altă persoană , atunci e necesar să -ţi ceri iertare pentru a repara „gardul”
relaţiei voastre şi pentru a con[irma faptul că harul lui Dumnezeu lucrează ı̂n
viaţa ta. Dacă ai rostit cuvinte urâ te la adresa cuiva, repară gardul acolo unde
s-a rupt! Mergi la persoana respectivă şi ı̂ncearcă să repari pagubele pe care
le-ai adus bunului ei nume.
I,n ce caz este adecvată mă rturisirea publică ? Numai atunci câ nd pă catele
comise sunt publice. Dacă ţi-ai ı̂ncă lcat angajamentul faţă de Hristos şi dacă
Numele Să u şi biserica Sa au avut de suferit oprobiul, mă rturisirea publică
este uneori adecvată . Deşi nu este necesar şi nici ı̂nţelept să [ie descrise toate
detaliile oribile ale pă catului, prezentarea mă rturiei cu privire la harul Să u şi
la regretul personal pentru faptul că L-am dezamă git aduce vindecare
inimilor noastre şi bisericii.
Isus este şi astă zi Mâ ntuitorul care ne iartă şi ne absolvă de vină . El ne
cură ţă de vinovă ţia şi ruşinea pă catului. Câ nd venim la El şi ne mă rturisim
pă catele cu onestitate, inimile noastre sunt pregă tite să primească umplerea
cu Duhul Sfâ nt. I,ntrebă rile de mai jos te vor ajuta ı̂n acest scop. Ră spunde la
ele, stâ nd pe genunchi ı̂n rugă ciune.
1. Există vreun lucru ı̂n viaţa mea care mă ı̂mpiedică să primesc
revă rsarea Duhului Sfâ nt?
2. Există ı̂n su[letul meu vreun pă cat pe care nu l-am mă rturisit şi nu l-am
pă ră sit ı̂ncă ?
3. Am ră nit sau am supă rat pe cineva şi trebuie să -i cer iertare?
4. Am acceptat complet iertarea lui Dumnezeu sau ı̂ncă mă simt vinovat ı̂n
mod nejusti[icat?
5. Am ı̂ncrederea totală că Isus ı̂mi iartă pă catele?
Ziua 5
Unitate bazată pe
dragoste
Î
n urmă cu câ ţiva ani, la ı̂nceputul activită ţii mele ca pastor, am fost invitat
să conduc Să ptă mâ na de Activită ţi Spirituale ı̂n cadrul unei şcoli primare
creştine. Pe parcursul să ptă mâ nii, mi-am dat seama că două dintre cadrele
didactice erau ı̂ntr-un conflict serios. Atitudinile lor negative reciproce
ieşeau la iveală ı̂n timpul consiliilor profesorale. Dacă unul dintre ei susţinea o
idee, celă lalt o combă tea. Câ nd amâ ndoi erau prezenţi la consiliu, atmosfera era
tensionată . Se pă rea că nu se pot ı̂nghiţi deloc unul pe altul.
Spre sfâ rşitul să ptă mâ nii, am predicat despre rugă ciunea de mijlocire a lui
Hristos din Ioan 17. Isus Se pregă tea să -I pă ră sească pe ucenici. Peste puţin
timp, urma să [ie tră dat şi ră stignit. Avea să ı̂nvie din morţi şi să Se ı̂nalţe la
Tată l Să u. Rugă ciunea Sa intensă ne dezvă luie ce povară avea pe su[let. Ne
arată ce gâ nduri I,l apă sau ı̂nainte de a muri pe cruce. Mâ ntuitorul era
preocupat de unitatea bisericii. El S-a rugat astfel: „Mă rog ca toţi să [ie una,
cum Tu, Tată , eşti ı̂n Mine, şi Eu, ı̂n Tine, ca şi ei să [ie una ı̂n Noi, pentru ca
lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21). Dorinţa arză toare a lui
Hristos era ca disensiunile, invidia, lupta pentru supremaţie şi con[lictul
dintre ucenicii Să i să ı̂nceteze. El S-a rugat ca, ı̂n po[ida tuturor deosebirilor
dintre ei, unitatea lor să vorbească lumii despre puterea dragostei Sale.
Câ nd le-am vorbit elevilor şi profesorilor despre această dorinţă a lui Isus,
s-a ı̂ntâ mplat un lucru remarcabil. I,n ultima seară , a avut loc Cina Domnului,
cu serviciul spă lă rii picioarelor. Duhul Sfâ nt a coborâ t cu putere. Dumnezeu a
mişcat inimile celor prezenţi. Cei doi profesori a[laţi ı̂n relaţii tensionate au
ı̂ngenuncheat unul ı̂n faţa celuilalt. Duhul Sfâ nt a dat la o parte barierele. Ei s-
au ı̂mbră ţişat, şi-au mă rturisit atitudinile negative şi s-au rugat ı̂mpreună .
Dorinţa după supremaţie a dispărut

Şi ucenicii au avut această atitudine de ambiţie egoistă ı̂nainte de
Cincizecime. La ı̂ndemnul [iilor ei, mama lui Iacov şi a lui Ioan I-a cerut lui
Isus ca [iecare dintre ei să ocupe locurile de frunte din ı̂mpă ră ţia Sa
pă mâ ntească despre care ei credeau că avea să vină ı̂n curâ nd.
„«Porunceşte», I-a zis ea, «ca, ı̂n I,mpă ră ţia Ta, aceşti doi [ii ai mei să şadă
unul la dreapta şi altul la stâ nga Ta»” (Matei 20:21). Cererea ei a produs
disensiuni şi invidie ı̂n râ ndul celorlalţi ucenici. Pur şi simplu nu erau
pregă tiţi să primească revă rsarea Duhului Sfâ nt ı̂n puterea Cincizecimii.
Acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care Isus i-a ı̂ndemnat să
petreacă zece zile ı̂n rugă ciune comună ı̂n Camera de Sus. Fiindcă unitatea
trebuie să se producă ı̂naintea de revă rsarea Duhului Sfâ nt.
Pe mă sură ce L-au că utat pe Dumnezeu ı̂n rugă ciune, Duhul Sfâ nt a unit
inimile lor prin dragostea creştină : „Toţi aceştia stă ruiau cu un cuget, ı̂n
rugă ciune şi ı̂n cereri, ı̂mpreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu
fraţii Lui” (Faptele apostolilor 1:14). I,n continuare, se adaugă : „I,n Ziua
Cincizecimii, erau toţi ı̂mpreună ı̂n acelaşi loc.” Comentâ nd pe marginea
experienţei ucenicilor din Camera de Sus, Ellen White a[irmă :
Notaţi că Duhul S-a revă rsat abia după ce ucenicii ajunseseră la
unire desă vâ rşită , câ nd nu se mai luptau pentru locurile cele mai de
sus. Aveau un singur gâ nd. Toate deosebirile fuseseră date la o
parte. Iar mă rturia pe care ei o dă deau, după ce primiseră Duhul
Sfâ nt, era una şi aceeaşi: „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi
un su[let” (Faptele apostolilor 4:32). Spiritul Aceluia care murise
pentru ca pă că toşii să poată tră i ı̂nsu[leţea ı̂ntreaga adunare a
credincioşilor.
Ucenicii n-au cerut o binecuvâ ntare de pe urma că reia să
bene[icieze doar ei, ci erau copleşiţi de responsabilitatea salvă rii de
su[lete. Evanghelia trebuia să [ie dusă pâ nă la marginile
pă mâ ntului, iar ei cereau ı̂nzestrarea cu puterea pe care o fă gă duise
Hristos. Şi atunci Duhul Sfâ nt a fost revă rsat şi mii de oameni s-au
convertit ı̂ntr-o zi (Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pag. 20, 21).
Pe parcursul celor zece zile petrecute ı̂n Camera de Sus, ucenicii şi-au
rezolvat neı̂nţelegerile mă runte dintre ei. S-au pocă it de invidia şi mâ ndria lor.
Inimile li s-au umplut de dragoste pentru Hristos, Cel care Şi-a dat viaţa
pentru ei şi care acum Se a[la la dreapta Tată lui, mijlocind pentru ei. Ambiţiile
lor egoiste au fost topite de dragostea pentru Hristos. Ucenicii au descoperit
că „unitatea cu Hristos creează unitate ı̂ntre ei. Această unitate este dovada
cea mai convingă toare ı̂naintea lumii cu privire la mă reţia şi meritele lui
Hristos şi cu privire la puterea Sa de a ispă şi pă catul” (Ellen G. White,
Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, vol. 5, pag. 1148).
Fundamentul unităţii biblice
Se ridică acum câ teva ı̂ntrebă ri referitoare la unitate: Unitate ı̂nseamnă
absenţa diferenţelor de opinie? Cum au reuşit ucenicii, cu ı̂nclinaţiile şi
personalită ţile lor atâ t de diferite, să ajungă la unitate completă ? Presupune
unitatea o contopire a personalită ţilor noastre distincte ı̂ntr-un tot unitar?
Iată cinci principii fundamentale care stau la baza unită ţii despre care a vorbit
Hristos:
1. Avem acelaşi Creator. Dumnezeu a fă cut toate naţiunile dintr-un singur
om. Noi suntem una ı̂n virtutea faptului că avem acelaşi Tată . El ne-a
creat (Faptele apostolilor 17:26).
2. Avem acelaşi Mâ ntuitor. Noi suntem una ı̂n virtutea faptului că El ne-a
ră scumpă rat (Efeseni 2:14-22).
3. Avem aceeaşi moştenire. Noi facem parte din trupul lui Hristos şi
suntem ı̂nzestraţi de Dumnezeu pentru slujire. Unii au daruri mai
importante decâ t alţii, dar [iecare credincios are daruri valoroase
pentru zidirea trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:4-11,18-21).
4. Avem acelaşi mesaj. Ucenicii au fost uniţi printr-un adevă r prezent
comun care i-a distins de lume (Efeseni 4:12,13; Apocalipsa 14:6-12).
5. Avem aceeaşi misiune. Unirea ucenicilor s-a realizat prin intermediul
Marii Trimiteri de a ră spâ ndi Evanghelia ı̂n lume. Ambiţia lor egoistă ,
mâ ndria şi dorinţa lor după supremaţie au fost mistuite pe altarul
angajamentului de a duce Evanghelia ı̂n lume (Matei 28:18-20).
I,n timp ce ucenicii I,l că utau pe Dumnezeu ı̂n rugă ciune, Duhul Sfâ nt le-a
ı̂ntipă rit ı̂n minte gâ ndul că ei aveau acelaşi Creator şi Mâ ntuitor, aceeaşi
moştenire, acelaşi mesaj şi aceeaşi misiune. Lucrurile care ı̂i uneau erau cu
mult mai importante decâ t lucrurile care ı̂i despă rţeau. Ei au descoperit că
lucrurile care ı̂i despă rţeau nu erau chiar atâ t de importante. Ellen White
descrie unitatea lor ı̂n urmă toarele cuvinte:
I,n aceşti primi ucenici era ı̂nfă ţişată o vă dită diversitate. Ei
aveau să [ie ı̂nvă ţă torii lumii şi au reprezentat o varietate de tipuri
de caracter. Pentru a duce mai departe cu succes lucrarea la care
fuseseră chemaţi, bă rbaţii aceştia, deosebindu-se prin tră să turile
de caracter, precum şi prin obiceiurile vieţii, aveau nevoie să ajungă
la o unitate ı̂n simţire, gâ ndire şi faptă . Era ţinta Domnului Hristos
să ı̂nfă ptuiască această unitate. I,n vederea acestui scop, El a că utat
să -i aducă ı̂n unire cu El I,nsuşi. Povara lucră rii Lui pentru ei este
exprimată ı̂n rugă ciunea Sa că tre Tată l Să u, „ca toţi să [ie una, cum
Tu, Tată , eşti ı̂n Mine, şi Eu, ı̂n Tine, ca şi ei să [ie una ı̂n Noi, pentru
ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit
pe Mine” (Ioan 17:21,23). Continua Lui rugă ciune era ca ei să poată
[i s[inţiţi prin adevă r, şi El Se ruga cu ı̂ncredere, ştiind că această
hotă râ re a Celui Atotputernic fusese luată mai ı̂nainte de aducerea
la existenţă a lumii. El ştia că Evanghelia I,mpă ră ţiei avea să [ie
predicată tuturor neamurilor ca mă rturie; El ştia că adevă rul,
ı̂ntă rit cu atotputernicia Duhului Sfâ nt, avea să biruie ı̂n lupta cu
ră ul şi că stindardul ı̂nsâ ngerat avea să [luture ı̂ntr-o zi deasupra
urmaşilor Să i (Faptele apostolilor, pag. 20, 21).
Expresia „unitate ı̂n simţire, gâ ndire şi faptă ” este foarte interesantă . Ce
ı̂nseamnă ea ı̂n mod concret? Unitatea ı̂n simţire se referă la dragostea
autentică şi la respectul reciproc. I,n ciuda personalită ţilor lor diferite, primii
creştini au avut unii pentru alţii, prin Hristos, o dragoste care era evidentă
pentru ceilalţi oameni. Apostolul Ioan ı̂i ı̂ndemna pe credincioşi prin
urmă toarele cuvinte: „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, că ci dragostea
este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este nă scut din Dumnezeu şi cunoaşte
pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7). Unitatea ı̂n gâ ndire se referă la un sistem comun
de convingeri fundamentale. Ucenicii erau una ı̂n Hristos şi ı̂n ı̂nvă ţă turile
Sale. I,ncrederea ı̂n ı̂nvă ţă turile Sale ı̂i unea. I,nţelegerea adevă rului despre
care El ı̂i ı̂nvă ţase ı̂i strâ ngea laolaltă . Acceptarea doctrinelor pe care El le
prezentase le-a dat un obiectiv comun. Unitatea ı̂n faptă se referă la
ı̂nţelegerea şi acceptarea misiunii lor. Ucenicii şi-au concentrat atenţia pe
ı̂ndeplinirea responsabilită ţii primite de la I,nvă ţă torul lor. Pasiunea lor era să
proclame mesajul dragostei Sale ı̂naintea lumii. Dorinţa lor ı̂n[lă că rată era să
ră spâ ndească Evanghelia oriunde era posibil. Ei nu au ı̂ngă duit ca tră să turile
lor de caracter diferite, opiniile lor sau preferinţele personale să stea ı̂n calea
ı̂mplinirii misiunii lui Hristos. Acest gâ nd ne conduce la câ teva ı̂ntrebă ri
esenţiale pentru viaţa noastră . Pleacă -te pe genunchi şi ră spunde la cele cinci
ı̂ntrebă ri de mai jos. Fă din ele un subiect de rugă ciune. Dacă studiezi
manualul acesta ı̂n cadrul unei grupe mici, discutaţi pe marginea lor şi apoi
rugaţi-vă ı̂mpreună .
1. Există situaţii ı̂n care opiniile mele personale generează con[lict ı̂n
familie sau la biserică ? Ce pot face pentru a stinge con[lictul?
2. Dacă am sentimente de ostilitate faţă de un alt membru al bisericii, ce
paşi concreţi pot face pentru a aplana con[lictul?
3. Dacă cineva mi-a greşit şi ı̂mi este greu să am o relaţie armonioasă cu
persoana respectivă , cum aş putea lua iniţiativa de a acoperi pră pastia
dintre noi?
4. I,n calitate de conducă tor al bisericii locale, ce pot face pentru a
promova unitatea?
5. Cum ajută implicarea personală ı̂n misiune la realizarea unită ţii
bisericii? Sunt implicat ı̂ntr-o activitate de câ ştigare a su[letelor? Dacă
nu, aş putea să mă rog lui Isus să ı̂mi arate ce vrea El să fac?
Ziua 6
Cercetare de sine
Î
n Ziua Cincizecimii, sosise momentul potrivit şi ucenicii erau pregă tiţi. Isus
Se ı̂nă lţase la Tată l Să u. Jertfa Sa a fost acceptată la tronul divin. Apoi, a
primit de la Tată l Să u Duhul Sfâ nt promis ucenicilor pentru ı̂mplinirea
misiunii ı̂ncredinţate. Ei au ascultat de sfatul Domnului. L-au că utat ı̂n
rugă ciune. Au simţit o pocă inţă sinceră şi şi-au mă rturisit pă catele pe care
Duhul Sfâ nt li le-a amintit. I,n timpul celor zece zile petrecute ı̂n Camera de Sus,
ei s-au strâ ns laolaltă ı̂n unitate creştină . Luca spune că „mulţimea celor ce
crezuseră era o inimă şi un suflet” (Faptele apostolilor 4:32). Invidiile mă runte
au fost abandonate. Disensiunile şi ı̂nstră inarea au fost alungate. Conflictele
personale au fost rezolvate. Barierele au fost dă râ mate.
Biblia nu ne oferă o descriere detaliată a ceea ce s-a petrecut ı̂n Camera de
Sus, dar ne pune totuşi la dispoziţie su[iciente informaţii pentru a alcă tui o
schiţă a evenimentelor. Darul profeţiei din timpurile moderne ne ajută să
completă m această schiţă şi ne clari[ică relatarea biblică . Unul dintre detaliile
de importanţă capitală subliniat de Ellen White este urmă torul: „Aceste zile
de pregă tire au fost zile de adâ ncă cercetare a inimii. Ucenicii şi-au dat seama
de nevoia lor spirituală şi au strigat că tre Domnul după ungerea sfâ ntă care
avea să -i facă destoinici pentru câ ştigarea de su[lete” (Faptele apostolilor, pag.
37). Cele zece zile petrecute ı̂n Camera de Sus au fost zile de adâ ncă cercetare
a inimii. Au fost zile de re[lecţie şi de cercetare de sine. „După ı̂nă lţarea la cer
a Domnului Hristos, ucenicii erau adunaţi ı̂mpreună ı̂ntr-un singur loc pentru
a ı̂nă lţa cereri umile că tre Dumnezeu. După zece zile de cercetare a inimii şi
de cercetare de sine, calea a fost pregă tită ca Duhul Sfâ nt să intre ı̂n templul
cură ţat şi consacrat al su[letului” (Evanghelizare, pag. 698). Ucenicii au vrut
să se asigure că ı̂n viaţa lor nu mai existau nicio atitudine şi niciun obicei care
să stea ı̂n calea revă rsă rii Duhului Sfâ nt. Ei şi-au luat timp pentru cercetarea
de sine. Ei au vrut să se asigure că motivaţiile lor erau curate.
Cercetarea inimii
Biblia este plină cu ı̂ndemnuri din partea lui Dumnezeu de a ne lua timp
pentru cercetarea inimii. Apostolul Pavel ne ı̂ndeamnă să luă m seama bine „ca
nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu pentru ca nu cumva să dea
lă stari vreo ră dă cină de amă ră ciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să [ie
ı̂ntinaţi de ea” (Evrei 12:15). Din ră dă cini ies lă stari, iar lă starii aduc roade.
Dacă porţi ı̂n inimă o ră dă cină de amă ră ciune, atunci lă starii ei vor [i: mâ nia,
critica aspră sau bâ rfa, iar urmarea va [i rodul dezastruos al ruperii relaţiilor.
Toate ră dă cinile pă catului vor avea, ı̂n [inal, un rod neplă cut.
Cu mulţi ani ı̂n urmă , am vizitat ı̂mpreună cu soţia mea Fortul Ticonderoga
din New Hampshire. Acest fort din timpul Ră zboiului de Independenţă a fost
un post militar strategic ı̂ntre 1775 şi 1779. Ştiind că mulţi turişti gă sesc
frecvent să geţi ı̂n apropiere de zidurile fortului, l-am ı̂ntrebat pe ghid unde să
caut. Cu un zâ mbet, el mi-a ră spuns calm: „Chiar la intrarea principală .”
Ră spunsul lui m-a surprins. Cum era posibil să gă sesc să geţi acolo, câ nd mii
de oameni intră pe poarta principală ı̂n [iecare an? De ce nu le-au luat alţii
pâ nă acum? Ghidul mi-a explicat că momentul cel mai oportun pentru a gă si
să geţi era primă vara, câ nd dezgheţul le aducea la suprafaţă după iarna lungă
din Noua Anglie. M-am gâ ndit la explicaţia lui de nenumă rate ori. Să geţile se
a[lau la câ ţiva centimetri sub pă mâ nt, dar era nevoie de că ldura primă verii
pentru a le scoate la suprafaţă . Este oare posibil ca să geţile pă catului ascunse
ı̂n inima ta să [ie scoase la suprafaţă numai de ploaia blâ ndă a Duhului Sfâ nt?
Regele David se ruga astfel: „Cercetează -mă , Doamne, ı̂ncearcă -mă , trece-mi
prin cuptorul de foc ră runchii şi inima! Că ci bună tatea Ta este ı̂naintea ochilor
mei, şi umblu ı̂n adevă rul Tă u” (Psalmii 26:2,3).
Câ nd vedem bună tatea lui Dumnezeu şi neprihă nirea caracterului Să u, ne
recunoaştem slă biciunea, defectele şi pă catele. I,n lumina orbitoare a
dragostei Sale necondiţionate şi a desă vâ rşirii Sale, inimile noastre se
smeresc. Trecem atunci la mă rturisire şi la pocă inţă profundă . Strigă m la El
după mâ ntuirea şi neprihă nirea pe care numai El le poate oferi. Câ nd suntem
copleşiţi de s[inţenia Sa, noi strigă m la fel ca profetul Isaia: „Vai de mine! Sunt
pierdut!” (Isaia 6:5). Cercetarea de sine nu va [i ı̂ntotdeauna cea mai plă cută
experienţă , dar ea este absolut necesară . I,n cercetarea de sine, noi I,l ı̂ntrebă m
pe Dumnezeu: „Există vreun lucru ı̂n viaţa mea care nu este ı̂n armonie cu
voinţa Ta?” Şi ne rugă m: „Doamne, descoperă -mi acele atitudini adâ nc
ı̂nră dă cinate ı̂n su[letul meu care nu sunt asemenea atitudinilor lui Isus!”
Un exemplu practic de cercetare de sine

Ellen White ne oferă o situaţie concretă ı̂n care este necesară cercetarea de
sine. „Dacă un membru al familie este ı̂nstră inat de Dumnezeu, trebuie
folosite toate mijloacele pentru recâ ştigarea lui. Toţi ceilalţi membri ai
familiei trebuie să se cerceteze pe ei ı̂nşişi cu atenţie şi seriozitate. Să -şi
analizeze modul de viaţă şi să vadă dacă nu cumva ı̂n conducerea familiei
există unele greşeli prin care acel su[let era ı̂ncurajat să ră mâ nă ı̂n starea lui
de nepocă inţă ” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 194). S-ar putea ca uneori
cercetarea de sine să [ie dureroasă . Duhul Sfâ nt ne va descoperi anumite
lucruri despre noi ı̂nşine pe care nu le-am cunoscut pâ nă atunci. El va scoate
la suprafaţă tră să turi de care nu am fost conştienţi pâ nă atunci. Domnul nu ne
descoperă aceste ı̂nsuşiri necreştineşti ca să ne descurajă m, ci să le putem
mă rturisi şi preda Lui cu scopul de a primi iertarea şi cură ţarea Sa. El vrea să
vindece relaţiile rupte din trecutul nostru. El doreşte să ne transforme viaţa şi
să ne dea un viitor plin de speranţă . El doreşte să ı̂nlocuiască neliniştea
provocată de greşelile trecutului cu ı̂ncrederea ı̂n că lă uzirea Sa prezentă . Dacă
am fă cut greşeli ı̂n educaţia pe care le-am dat-o copiilor noştri, să le
mă rturisim ı̂naintea lui Dumnezeu şi să -I cerem să ne dea puterea de a face
schimbă rile necesare. Dacă este necesar, să le ı̂mpă rtă şim adolescenţilor
noştri greşelile acestea şi să le cerem iertare.
Scopul cercetă rii de sine este acela de a descoperi anumite aspecte ale
vieţii care au fost ascunse de ochii noştri. Tuturor ne este di[icil să sesiză m
defectele din caracterul nostru. Uneori, Duhul Sfâ nt ne ajută să alcă tuim un
inventar spiritual pentru a stabili care sunt aceste defecte. Psalmistul se ruga:
„Cercetează -mă , Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! I,ncearcă -mă şi cunoaşte-
mi gâ ndurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea
veşniciei!” (Psalmii 139:23,24). Scopul lui Dumnezeu este ca prin acest proces
să ne aducă mai aproape de El. Dumnezeu nu vrea să ră mâ nem la starea de
vinovă ţie şi de remuşcare pentru trecutul nostru. Scopul Să u este să ne ducă
„pe calea veşniciei.” Este să nă tos să ne analiză m viaţa spirituală cu onestitate,
dar nu este să nă tos să insistă m asupra defectelor din trecut. Ză bovirea asupra
defectelor noastre şi accentuarea propriilor greşeli nu fac decâ t să ne
descurajeze.
Domnul nostru este mai mare decâ t greşelile noastre şi este mai mare
decâ t eşecurile noastre. Este important să ne cunoaştem starea reală , dar este
cu mult mai important să cunoaştem harul Să u. Cunoaşterea slă biciunii
noastre ne pregă teşte pentru primirea puterii Sale. Cunoaşterea pă că toşeniei
noastre ne pregă teşte pentru primirea neprihă nirii Sale. Cunoaşterea
ignoranţei noastre ne pregă teşte pentru primirea ı̂nţelepciunii Sale. Duhul
Sfâ nt ne determină să deplâ ngem natura noastră decă zută , dar El nu ne
abandonează ı̂n această stare. El ne convinge de pă cat pentru a ne conduce la
Isus. Câ nd ne recunoaştem pă catele şi greşelile prin procesul de cercetare de
sine, putem să -I mulţumim lui Dumnezeu că Duhul Sfâ nt ne conduce mai
aproape de Isus. I,n acest fel, Duhul Sfâ nt ne pregă teşte să I,l primim deplin ı̂n
puterea ploii tâ rzii. I,nainte să ne vindece, Dumnezeu trebuie să ne
zdrobească . I,nainte ca să ne umple, trebuie să ne golească . I,nainte ca El să
poată lua loc pe tronul inimilor noastre, eul trebuie detronat. Ce Mâ ntuitor
minunat este Isus, Domnul nostru! Dorinţa Sa supremă este ca noi să
re[lectă m caracterul Să u iubitor ı̂naintea lumii care ne aşteaptă şi ı̂naintea
universului care ne urmă reşte. El vrea să ne pregă tească acum pentru cea mai
mare revă rsare a Duhului Sfâ nt din istorie.
Meditează cu rugă ciune la urmă toarele ı̂ntrebă ri:
1. Există vreun lucru ascuns ı̂n su[letul meu care mă ı̂mpiedică să primesc
Duhul Sfâ nt ı̂n mod deplin?
2. Sunt dispus să -I permit lui Dumnezeu să elimine din viaţa mea tot ce nu
este ı̂n armonie cu voinţa Sa?
3. Există ı̂n viaţa mea vreun lucru pe care nu I l-am predat ı̂ncă ?

Ziua 7
Smerenie
A
titudinile ucenicilor de dinainte de Cincizecime au fost cu totul diferite
de atitudinile lor de după Cincizecime. Schimbarea aceasta remarcabilă
s-a produs ı̂n urma celor zece zile petrecute ı̂n Camera de Sus.
Evanghelia după Luca consemnează că , ı̂n preajma morţii lui Isus,
„ı̂ntre apostoli s-a iscat şi o ceartă , ca să ştie care din ei avea să fie socotit cel
mai mare” (Luca 22:24). Cuvintele acestea nu ne descriu un grup de oameni
care au primit porunca de a exemplifica dragostea lui Hristos ı̂n cetă ţile şi ı̂n
satele ı̂n care au fost chemaţi să ră spâ ndească mesajul crucii. Ele nu ne descriu
o comunitate de credincioşi că rora li se putea ı̂ncredinţa puterea Duhului Sfâ nt
pentru a ı̂ntoarce lumea pe dos, prin predicarea lor. Ambiţiile personale le
dominau gâ ndirea. Motivaţi fiind de interesul personal, ei erau preocupaţi mai
degrabă de ră splata pe care aveau s-o primească pentru că L-au urmat pe
Hristos, şi nu de consacrarea pentru slujirea altruistă . Convingerea lor era că
erau pregă tiţi să domnească ı̂mpreună cu Hristos ı̂n I,mpă ră ţia viitoare şi fiecare
dorea să fie cel dintâ i.
Petru era atâ t de plin de sine, ı̂ncâ t a a[irmat cu nesă buinţă că era dispus
să meargă „chiar şi ı̂n temniţă şi la moarte” pentru Hristos (Luca 22:33). De
altfel, potrivit Evangheliei după Matei, toţi ucenicii au avut aceeaşi atitudine
arogantă , plină de ı̂ncredere ı̂n sine. Petru L-a asigurat pe Isus: „Chiar dacă ar
trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepă da de Tine ... Şi toţi ucenicii au spus
acelaşi lucru” (Matei 26:35). Absorbiţi de lupta pentru supremaţie, ei nu au
ı̂nţeles care era esenţa Evangheliei. Ei pă reau surzi la cuvintele lui Isus:
„Oricare va vrea să [ie cel dintâ i ı̂ntre voi să vă [ie rob. Pentru că nici Fiul
omului n-a venit să I Se slujească , ci El să slujească şi să -Şi dea viaţa ca
ră scumpă rare pentru mulţi” (Matei 20:27,28).
Cincizecimea produce o schimbare
Cincizecimea a produs o schimbare radicală . I,n timpul celor zece zile
petrecute ı̂n Camera de Sus, ucenicii şi-au cercetat inimile cu atenţie. Ei au
remarcat câ t sunt de slabi şi au cerut cu insistenţă puterea Sa. Ei şi-au dat
seama de neputinţa lor şi au că utat forţa Sa constantă . Ei şi-au recunoscut
egoismul şi au cerut cu stă ruinţă spiritul smerit şi altruist al lui Isus. Ellen
White descrie această experienţă astfel:
I,n timp ce aşteptau ı̂mplinirea fă gă duinţei, ucenicii ı̂şi umileau
inimile ı̂n sinceră pocă inţă şi ı̂şi mă rturiseau necredinţa. I,n timp ce-
şi aminteau cuvintele pe care Hristos li le-a adresat ı̂nainte de
moartea Sa, ei au ı̂nţeles mult mai bine semni[icaţia lor. Adevă rurile
care le dispă ruseră din memorie le erau acum aduse din nou ı̂n
minte, şi ei le repetau unul după altul. Ei ı̂şi reproşau faptul că nu-L
ı̂nţeleseseră pe Mâ ntuitorul. Ca o procesiune, scenă după scenă din
minunata Sa viaţă trecea pe dinaintea lor. Meditâ nd la viaţa Lui
curată şi sfâ ntă , ei au simţit că niciun efort nu va [i prea greu, niciun
sacri[iciu prea mare ca să poată da mă rturie ı̂n viaţa lor despre
frumuseţea caracterului lui Hristos. O, gâ ndeau ei, dacă ar [i fost
posibil să mai tră iască din nou cei trei ani petrecuţi cu I,nvă ţă torul,
câ t de diferit s-ar purta! (Faptele apostolilor, pag. 36).
I,n timp ce se rugau ı̂mpreună , smerindu-şi inima ı̂naintea lui Dumnezeu,

Duhul Sfâ nt le-a adus aminte lecţiile smereniei, ale ı̂ncrederii, ale supunerii şi
ale slujirii pe care Hristos dorea foarte mult ca ei să le ı̂nţeleagă . Ucenicii s-au
simţit mustraţi de puterea convingă toare a Duhului Sfâ nt. Dorinţa lor era să
tră iască ultimii trei ani ı̂ncă o dată . Te-ai simţit vreodată aşa? Ţi-ai dorit
vreodată să te ı̂ntorci ı̂n timp şi să -ţi corectezi greşelile trecutului? Duhul
Sfâ nt nu numai că ne convinge de pă cat, ci ne şi vindecă inimile zdrobite. El ne
aduce speranţă . El ne asigură că Dumnezeu are un plan mai bun pentru viaţa
noastră . El ne ı̂ncurajează prin promisiunea unui viitor mai bun.
Să ne gâ ndim la Petru, de exemplu. După Cincizecime, el s-a schimbat total.
Plin de Duhul Sfâ nt, el a ţinut o predică puternică şi trei mii de oameni au fost
convinşi şi s-au botezat ı̂ntr-o singură zi. Câ nd autorită ţile iudaice au ı̂ncercat
să -l aducă la tă cere, el a exclamat fă ră teamă : „Noi nu putem să nu vorbim
despre ce am vă zut şi am auzit” (Faptele apostolilor 4:20). Petru cel mâ ndru
devenise plin de ı̂ncredere nu ı̂n el ı̂nsuşi, ci ı̂n puterea Domnului. Petru cel
arogant ı̂nvă ţase lecţia umilinţei şi a slujirii neegoiste. Ascultă -i mă rturia: „Şi
toţi, ı̂n legă turile voastre, să [iţi ı̂mpodobiţi cu smerenie. Că ci Dumnezeu stă
ı̂mpotriva celor mâ ndri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă dar sub mâ na
tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă ı̂nalţe” (1 Petru 5:5,6).
Inimile smerite sunt acelea pe care Dumnezeu le poate umple cu Duhul Să u.
Sunt inimile care vor să primească binecuvâ ntarea Sa cea mai bogată .
Isus, Exemplul nostru
Să ne gâ ndim la Isus. Mâ ntuitorul a pă ră sit slava cerului pentru a veni ı̂n
lumea aceasta pă că toasă . El a renunţat la pă rtă şia cu Tată l, la adorarea
ı̂ngerilor şi la ı̂nchinarea adusă de [iinţele cereşti. Apostolul Pavel descrie
experienţa lui Isus ı̂n urmă toarele cuvinte: „La ı̂nfă ţişare, a fost gă sit ca un om,
S-a smerit şi S-a fă cut ascultă tor pâ nă la moarte şi ı̂ncă moarte de cruce. De
aceea şi Dumnezeu L-a ı̂nă lţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai
presus de orice nume” (Filipeni 2:8,9). El nu S-a fă cut doar om, ci rob. Nu S-a
fă cut doar rob, ci rob ascultă tor. Nu S-a fă cut doar rob ascultă tor, ci ascultă tor
pâ nă la moarte. El nu numai că a murit, ci a suferit moartea cea mai oribilă
din câ te există – moartea pe cruce. Moartea lui Hristos pe cruce L-a fă cut apt
să devină Marele Preot al nostru din cer, care stă la dreapta lui Dumnezeu.
Ascultarea cu smerenie merge ı̂ntotdeauna ı̂naintea ı̂nă lţă rii. Dumnezeu ı̂i
ı̂nalţă pe cei care se pleacă adâ nc ı̂n smerenie.
Ce este smerenia?
Smerenia este acea atitudine de slujire din iubire, care nu scoate ı̂n
evidenţă importanţa personală . Ea este ı̂ntotdeauna preocupată de nevoile
altora. I,n inima smerită , eul nu este prioritar. Smerenia ne determină să -i
aşeză m pe alţii ı̂n centru. Obiectivul ei este să dea, nu să primească . Ea le
doreşte altora numai binele şi nu se foloseşte de ei pentru a-şi ı̂mplini
scopurile. Smerenia este una dintre caracteristicile pe care Dumnezeu le
preţuieşte cel mai mult. Citeşte pasajele de mai jos cu rugă ciune şi ră spunde
la ı̂ntrebă ri.
● „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă , ci, ı̂n smerenie,
[iecare să privească pe altul mai presus de el ı̂nsuşi. Fiecare din voi să
se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3,4).
● „Astfel dar ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, s[inţi şi preaiubiţi, ı̂mbră caţi-
vă cu o inimă plină de ı̂ndurare, cu bună tate, cu smerenie, cu blâ ndeţe,
cu ı̂ndelungă ră bdare” (Coloseni 3:12).
● „Dumnezeu stă ı̂mpotriva celor mâ ndri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov
4:6).
1. Ce ı̂nseamnă să ı̂i privim pe alţii mai presus de noi ı̂nşine?

2. Cum se manifestă smerenia?
3. Explică de ce „Dumnezeu stă ı̂mpotriva celor mâ ndri, dar dă har celor
smeriţi”.
4. De ce este smerenia atâ t de importantă pentru primirea ploii tâ rzii?
Pe parcursul zilelor urmă toare, cere-I lui Dumnezeu să -ţi dea un spirit de
smerenie. Cere-i stă ruitor să alunge din inima ta orice urmă de mâ ndrie.
Caută să ai mintea plină de dorinţa de a le sluji altora. Oferă -I lui Dumnezeu
ocazia de a ı̂ndepă rta din inima ta egoismul şi lă comia. S-ar putea ca Duhul
Sfâ nt să -ţi descopere mâ ndria, ambiţia egoistă , spiritul de competiţie şi
dorinţa după ı̂ntâ ietate. I,n acest caz, primeşte ı̂n inima ta puterea cură ţitoare
a lui Isus şi nu uita că Dumnezeu adeseori ne smereşte ı̂nainte de a ne umple
şi adeseori ne coboară ı̂nainte de a ne ı̂nă lţa.

Ziua 8
Consacrare din ascultare
Î
n faţa celei mai mari provocă ri din viaţa Sa, Isus S-a retras tă cut ı̂n
Ghetsimani. El vizitase de nenumă rate ori această livadă liniştită de
mă slini, care avea vederea spre Ierusalim. Acolo, putea fi singur. Putea să -Şi
deschidă sufletul ı̂naintea Tată lui Să u ceresc. Departe de ı̂mbrâ ncelile şi de
ı̂nghesuiala mulţimii, El intra ı̂ntr-o comuniune caldă cu Dumnezeu. I,n acea
noapte a deciziilor de importanţă eternă , i-a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan. El
tâ njea după compania şi pă rtă şia lor ı̂n rugă ciune ı̂n acel moment crucial al
istoriei pă mâ ntului. Isus Se afla la o mică distanţă de ei, câ nd a că zut cu faţa la
pă mâ nt şi a strigat: „Tată , dacă este cu putinţă , depă rtează de la Mine paharul
acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39). Conştient de
ororile care-L aşteptau, El I-a cerut Tată lui să ı̂ndepă rteze paharul durerii pe
care urma să -l bea. Dacă ar fi fost posibil, El ar fi vrut să evite tră darea lui Iuda,
curtea de judecată a lui Pilat, biciul roman, coroana de spini şi crucea. Isus nu a
primit cu uşurinţă suferinţa pe care urma să o ı̂ndure. I,n Ghetsimani, El a
ı̂nţeles pe deplin că pă catul avea să -I zdrobească viaţa pe Calvar. I,n faţa
suferinţei fizice nemaiı̂ntâ lnite, a agoniei psihice şi a traumei emoţionale, El a
luat decizia de a face voia Tată lui.
Rugă ciunea Sa din Ghetsimani ne dezvă luie principiul că lă uzitor al vieţii
Sale. „Nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” a fost principiul pe care l-a urmat
toată viaţa. I,n [iecare decizie a vieţii, El S-a consacrat ı̂mplinirii voinţei Tată lui.
Ucenicii aveau să ı̂nveţe lecţia aceasta mai tâ rziu, ı̂n timpul celor zece zile
petrecute ı̂n Camera de Sus. I,nsă atunci, [iind amorţiţi de somn, nu au prins
semni[icaţia momentului.
Cele trei pasaje din Scriptură prezentate mai jos ne vorbesc despre ţelul lui
Isus:
● Vorbind profetic, psalmistul aşază urmă toarele cuvinte ı̂n gura

Mâ ntuitorului: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este ı̂n
fundul inimii mele” (Psalmii 40:8).
● „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tată l nu M-a lă sat singur, pentru că
totdeauna fac ce-I este plă cut” (Ioan 8:29).
● „Atunci am zis: «Iată -Mă (ı̂n sulul Că rţii este scris despre Mine), vin să
fac voia Ta, Dumnezeule!»” (Evrei 10:7).
Ţelul lui Isus

Ţelul lui Isus a fost acela de a ı̂mplini voinţa Tată lui Să u. El I-a dat slavă lui
Dumnezeu prin toată viaţa Sa. Prin predarea ı̂n mâ na Tată lui Să u, au coborâ t
pe pă mâ nt binecuvâ ntă ri cereşti. Şi astă zi puterea Duhului Sfâ nt se varsă pe
pă mâ nt prin inimile predate.
Crezi că Petru, Iacov şi Ioan au auzit rugă ciunea fă cută de Isus ı̂n
Ghetsimani? Crezi că cererile Sale [ierbinţi le-au impresionat inimile?
Probabil că ei au fost uluiţi de consacrarea Sa totală faţă de ı̂mplinirea voinţei
Tată lui. Predarea aceasta absolută şi fă ră rezerve trebuie să [i avut un impact
asupra vieţii lor. Deşi ı̂nainte de Cincizecime nu au ı̂nţeles complet loialitatea
Sa neabă tută , exemplul vieţii Sale i-a impresionat profund. De-abia ı̂n Camera
de Sus, cu ocazia Cincizecimii, au ı̂nceput să ı̂nţeleagă ceea ce El ı̂ncercase să -i
ı̂nveţe. „Ca o procesiune, scenă după scenă din minunata Sa viaţă trecea pe
dinaintea lor. Meditâ nd la viaţa Lui curată şi sfâ ntă , ei au simţit că niciun efort
nu va [i prea greu, niciun sacri[iciu prea mare ca să poată da mă rturie ı̂n viaţa
lor despre frumuseţea caracterului lui Hristos” (Faptele apostolilor, pag. 36).
De-abia ı̂n Camera de Sus, ı̂n timp ce L-au că utat ı̂mpreună pe Dumnezeu, s-au
consacrat cu totul ı̂mplinirii voinţei lui Dumnezeu. „Hristos le umplea
cugetele; ţinta lor era ı̂naintarea I,mpă ră ţiei Sale. I,n minte şi ı̂n caracter, ei au
devenit asemenea I,nvă ţă torului lor, şi oamenii «au priceput că fuseseră cu
Isus» (Faptele apostolilor 4:13)” (Faptele apostolilor, pag. 45).
Supunerea este importantă

Petru era cu totul alt om după Cincizecime. El nu mai tremura de frică la
acuzaţiile slujbaşilor din Templu. Câ nd a fost ı̂nfruntat de conducă torii
religioşi şi câ nd i s-a cerut să nu mai predice ı̂n Numele lui Isus, apostolul le-a
ră spuns: „Trebuie să ascultă m mai mult de Dumnezeu decâ t de
oameni!” (Faptele apostolilor 5:29) Sub in[luenţa Duhului Sfâ nt, exemplul lui
Isus a adus roade. La fel ca I,nvă ţă torul lui, singura nă zuinţă a lui Petru a fost
aceea de a ı̂mplini voia Tată lui Să u ceresc. Acest lucru era adevă rat ı̂n dreptul
[iecă rui ucenic. Ei au fost dispuşi să ı̂nfrunte persecuţia, ı̂nchisoarea şi chiar
moartea de dragul lui Hristos. De ce?
Pasiunea ucenicilor era să ı̂mplinească voia lui Isus. Ei au renunţat la
planurile lor personale. Cunoaşterea lui Hristos şi ascultarea de El au devenit
lucrul cel mai important din viaţa lor. Tot la fel, credinţa care conduce la
supunere faţă de voinţa lui Hristos este lucrul cel mai important din viaţa
[iecă rui creştin. Ellen White descrie supunerea ı̂n urmă toarele cuvinte:
Supunerea pe care o cere Hristos, predarea de bună voie a voinţei
care recunoaşte adevă rul ı̂n puterea lui sfinţitoare, care tremură la
cuvâ ntul Domnului, sunt generate de lucrarea Duhului Sfâ nt. Trebuie
să aibă loc o transformare a ı̂ntregii fiinţe, a ı̂ntregii inimi, a
ı̂ntregului suflet şi a ı̂ntregului caracter. (…) Numai la altarul
sacrificiului şi din mâ na lui Dumnezeu poate omul egoist şi lacom să
primească torţa cerească ce-i descoperă nepriceperea şi care ı̂l
determină să se supună jugului lui Hristos, să deprindă smerenia şi
umilinţa Sa.
Ca ı̂nvă ţă cei, noi trebuie să ne ı̂ntâ lnim cu Dumnezeu la locul
stabilit. Atunci, Hristos ne aşază sub că lă uzirea Duhului Sfâ nt care
ne conduce ı̂n tot adevă rul, aşezâ nd importanţa personală ı̂n
supunere faţă de Hristos. El ia din lucrurile lui Hristos, aşa cum ies
ele de pe buzele Sale, şi le transformă ı̂n putere vie pentru su[letul
ascultă tor. Astfel, noi putem dobâ ndi imaginea perfectă a Sursei
adevă rului (In Heavenly Places, pag. 236).
O consacrare mai profundă

I,n Camera de Sus, s-a petrecut un lucru remarcabil. Duhul Sfâ nt a adus o
convingere profundă asupra [iecă rui ucenic care se ruga. I,n lumina jertfei
veşnice aduse de Hristos pe cruce, ei au recunoscut faptul că propria
consacrare era superficială . Au ı̂nţeles că Dumnezeu ı̂i chema la o consacrare
mai profundă . Ei şi-au dat seama de superficialitatea dedică rii lor faţă de
cauza lui Hristos. Ei şi-au deschis inimile ı̂naintea lucră rii depline a Duhului
Sfâ nt şi s-au consacrat total ı̂mplinirii voinţei Sale. I,n acel moment, Dumnezeu a
avut cale liberă pentru a revă rsa Duhul Să u Sfâ nt. Această predare absolută
faţă de voinţa lui Dumnezeu ne pregă teşte inimile pentru primirea deplină a
revă rsă rii Duhului Sfâ nt. Ploaia tâ rzie va [i revă rsată asupra inimilor predate.
Meditează cu rugă ciune asupra ı̂ntrebă rilor de mai jos şi cere-I lui
Dumnezeu să -ţi dea o consacrare mai profundă .
1. Mă convinge Duhul Sfâ nt să predau vreun lucru din viaţa mea chiar ı̂n
acest moment?
2. Există vreun lucru ı̂ndră git pe care Dumnezeu mă cheamă să -l predau?
3. Citeşte Psalmul 51 ı̂n ı̂ntregime şi ı̂ntreabă -L pe Dumnezeu ce vrea să te
ı̂nveţe prin pasajul acesta. Meditează ı̂n special asupra urmă toarelor
versete:
„Zideşte ı̂n mine o inimă curată , Dumnezeule, pune ı̂n mine un duh nou şi
statornic! Nu mă lepă da de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tă u cel
Sfâ nt. Dă -mi iară şi bucuria mâ ntuirii Tale şi sprijină -mă cu un duh de
bună voinţă ! Atunci voi ı̂nvă ţa că ile Tale pe cei ce le calcă , şi pă că toşii se vor
ı̂ntoarce la Tine” (Psalmii 51:10-13).

Ziua 9
Recunoştinţă
plină de bucurie
D
uhul Sfâ nt a umplut inimile ucenicilor cu laude pline de bucurie. Ei nu
mai priveau spre viitor cu teamă , ci cu deplină ı̂ncredere. Mâ ntuitorul le
iertase pă catele. Vinovă ţia lor dispă ruse. Viaţa lor fusese transformată
prin puterea Duhului. Prietenul lor cel mai bun Se afla la dreapta
tronului lui Dumnezeu pentru a Se ı̂ngriji de nevoile lor. Acum, aveau un motiv
pentru a câ nta. Viaţa lor era plină de recunoştinţă pentru Hristos, Cel care ı̂i
ră scumpă rase. Luca descrie această manifestare plină de bucurie a
recunoştinţei ı̂n urmă toarele cuvinte: „Toţi ı̂mpreună erau nelipsiţi de la
Templu ı̂n fiecare zi, frâ ngeau pâ inea acasă şi luau hrana cu bucurie şi cură ţie
de inimă . Ei lă udau pe Dumnezeu şi erau plă cuţi ı̂naintea ı̂ntregului norod. Şi
Domnul adă uga ı̂n fiecare zi la numă rul lor pe cei ce erau mâ ntuiţi” (Faptele
apostolilor 2:46,47). Ucenicii erau uimiţi. Bucuria se revă rsa din inimile lor
pline de mulţumire.
Mă rturia bă rbatului olog de la poarta Templului, care a fost vindecat de
Petru prin puterea lui Hristos, ne vorbeşte despre această laudă adusă din
recunoştinţă . Atunci câ nd puterea cea nouă a curs prin gleznele şi picioarele
lui, ologul, „dintr-o să ritură , a fost ı̂n picioare şi a ı̂nceput să umble. A intrat cu
ei ı̂n Templu, umblâ nd, să rind şi lă udâ ndu-L pe Dumnezeu. Tot norodul l-a
vă zut umblâ nd şi lă udâ ndu-L pe Dumnezeu” (Faptele apostolilor 3:8,9).
Hristos ı̂i transformase viaţa ı̂ntr-un mod remarcabil, ı̂ncâ t singura reacţie
normală erau lauda şi recunoştinţa. Mă rturia lui izvora dintr-o inimă plină de
mulţumire. El nu-şi putea ţine ascunsă aprecierea faţă de Acela care fă cuse
atâ t de mult pentru el.
Transformaţi în Camera de Sus
I,n Camera de Sus, ucenicii au trecut prin experienţa transformă rii şi
inimile lor s-au umplut de mulţumire. La fel ca ologul, ei au simţit ı̂n viaţa lor
puterea lui Hristos cel ı̂nviat. Şi-au dat seama câ t de mult fă cuse Mâ ntuitorul
pe cruce pentru ei. Au ı̂nţeles mai bine semni[icaţia jertfei Sale imense. Câ nd
descrie această experienţă din Camera de Sus, Ellen White a[irmă :
Duhul Sfâ nt a venit cu o aşa plină tate asupra ucenicilor care

aşteptau şi se rugau, ı̂ncâ t a cuprins [iecare inimă . Cel In[init S-a
manifestat cu putere ı̂n biserica Sa. Era ca şi cum de veacuri această
putere fusese ză vorâ tă şi acum Cerul se bucura să reverse asupra
bisericii bogă ţiile harului Duhului Sfâ nt. Sub in[luenţa Duhului
Sfâ nt, cuvintele de regret şi mă rturisire se amestecau cu imnuri de
laudă pentru pă catele iertate. Se auzeau cuvinte de mulţumire şi se
profetiza. Cerul ı̂ntreg s-a coborâ t să privească şi să adore
ı̂nţelepciunea in[inită şi inegalabilă a iubirii. Cuprinşi de uimire,
apostolii au exclamat: „Iată , aceasta este iubire!” Ei au devenit
conştienţi de darul ce le-a fost dat. Şi care a fost urmarea? Sabia
Duhului proaspă t ascuţită cu putere şi scă ldată ı̂n fulgerele cerului
şi-a croit drum prin necredinţă . Mii de oameni au fost convertiţi
ı̂ntr-o zi (Faptele apostolilor, pag. 38).
Ucenicii nu oboseau niciodată să povestească despre dragostea lui Isus. Ei

I-au fost veşnic recunoscă tori pentru jertfa Sa. Chiar şi ı̂n perioadele cele mai
di[icile din viaţa lor, ei vorbeau despre mă reţia darului mâ ntuirii. De aceea ei
puteau câ nta ı̂n suferinţe, se puteau bucura ı̂n vreme de persecuţie şi puteau
câ nta ı̂n temniţă . Gâ ndeşte-te cum a reacţionat temnicerul din Filipi câ nd i-a
auzit ı̂n miez de noapte pe Pavel şi pe Sila rugâ ndu-se şi câ ntâ nd imnuri de
slavă pentru Dumnezeu. Legaţi cu lanţuri, ı̂nchişi ı̂ntr-o temniţă ı̂ntunecoasă
şi sinistră , ei se bucurau de bună tatea lui Dumnezeu. Atitudinea lor i-a
impresionat ı̂n mod sigur pe ceilalţi deţinuţi, ı̂ntrucâ t raportul declară că „cei
ı̂nchişi ı̂i ascultau” (Faptele apostolilor 16:25). Şi temnicerul a fost
impresionat de credinţa lor. I,n momentul ı̂n care cutremurul a distrus cu totul
temniţa, el a crezut că toţi deţinuţii fugiseră şi că va [i obligat să plă tească
pentru evadarea lor cu propria viaţă . El a fost şocat să descopere că Pavel şi
Sila erau la locul lor ı̂mpreună cu toţi ceilalţi deţinuţi. Mişcat profund de
evlavia acestor doi urmaşi ai lui Isus, temnicerul şi-a predat viaţa lui Hristos.
Viaţa plină de bucurie, recunoştinţă şi laudă are o in[luenţă puternică . Bucuria
este un rod al Duhului. Recunoştinţa şi lauda se revarsă din inima plină de
bucurie.
Bucuria lui Isus

Mă rturia vieţii pline de bucurie este aproape irezistibilă . Scepticii sunt mai
interesaţi să vadă manifestarea Evangheliei ı̂ntr-o viaţă plină de bucurie decâ t
să asculte o predică . I,ntrebarea fundamentală pe care trebuie să şi-o pună
[iecare dintre cei ce se consideră creştini este urmă toarea: Atitudinea mea le
descoperă celor din jur bucuria lui Isus? Pot ei să vadă că duc o viaţă de laudă
şi de recunoştinţă ? I,n Noul Testament, credincioşii radiau de bucuria lui Isus.
I,n epistola sa că tre credincioşii din Filipi, Pavel ı̂i ı̂ndemna: „Bucuraţi-vă
totdeauna ı̂n Domnul! Iară şi zic: Bucuraţi-vă !” (Filipeni 4:4) El le-a
recomandat efesenilor să -şi exprime bucuria astfel: „Vorbiţi ı̂ntre voi cu
psalmi, cu câ ntă ri de laudă şi cu câ ntă ri duhovniceşti şi câ ntaţi şi aduceţi din
toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tată l pentru
toate lucrurile, ı̂n Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5:19,20).
Colosenilor le-a dat urmă torul sfat: „Stă ruiţi ı̂n rugă ciune, vegheaţi ı̂n ea cu
mulţumiri” (Coloseni 4:2). Aceşti creştini nou-convertiţi au schimbat lumea
nu numai prin ı̂nvă ţă turile lor, ci şi prin modul lor de viaţă . Cuvintele lor
evlavioase erau ı̂n conformitate cu viaţa lor evlavioasă .
Ei erau recunoscă tori nu doar atunci câ nd totul le mergea bine. Ei I,l lă udau
pe Dumnezeu nu numai atunci câ nd se bucurau de prosperitate şi să nă tate. Ei
I,l lă udau mereu, deoarece, chiar şi ı̂n perioadele cele mai grele, aveau un
motiv pentru care să câ nte. Mă gâ ndesc la Matthew Henry, predicatorul
englez din secolul al XVII-lea, care ı̂ntr-o zi a fost tâ lhă rit. I,n seara zilei
respective, el a scris ı̂n jurnal: „Astă zi am fost tâ lhă rit şi I,ţi mulţumesc, ı̂n
primul râ nd, că pâ nă acum nu am mai fost tâ lhă rit; ı̂n al doilea râ nd, că deşi
mi-au luat punga, nu mi-au luat viaţa; ı̂n al treilea râ nd, că deşi mi-au luat tot,
nu era o sumă mare; şi, ı̂n al patrulea râ nd, că am fost cel tâ lhă rit, şi nu cel
care a tâ lhă rit.”
Ce mă rturie! Câ nd ne exprimă m nemulţumirea faţă de circumstanţele
vieţii, noi, de fapt, I,l acuză m pe Dumnezeu că e nedrept. I,ncrederea, ı̂n
perioadele di[icile ale vieţii, este dovada convingerii că El este la conducerea
universului şi că El ne conduce viaţa. Multe lucruri care ni se ı̂ntâ mplă sunt
nedrepte şi cu totul nesuferite. Dar chiar şi ı̂n experienţele cele mai dureroase
şi mai triste ne putem bucura de un Mâ ntuitor care, ı̂n dragostea Sa, nu ne va
abandona niciodată şi care ı̂ntr-o zi va face dreptate. Dumnezeu va revă rsa
Duhul Să u Sfâ nt ı̂n puterea ploii tâ rzii asupra acelora care au descoperit
secretul ı̂ncrederii, chiar şi ı̂n perioadele cele mai di[icile. Dacă vom descoperi
cum să -L lă udă m chiar şi ı̂n ı̂ntuneric, vom primi revă rsarea ploii tâ rzii. Dacă
putem câ nta ı̂n ı̂ntuneric, vom avea parte de ı̂nviorarea adusă de plină tatea
puterii Duhului.
Câ nd vom [i fermecaţi de frumuseţea Sa, uimiţi de dragostea Sa şi copleşiţi
de bună tatea Sa, nicio experienţă din viaţa noastră nu ne va distruge bucuria
şi pacea primite de la El. Durerea există , dar ı̂n adâ ncul su[letului avem un
rezervor de bucurie care ne menţine la suprafaţă . Necazul există , dar
izvoarele bucuriei ne inundă su[letul. Ceea ce a fă cut El pentru noi, ce face
acum şi ce va face pe viitor ne inspiră bucurie ı̂n furtunile vieţii.
I,n Camera de Sus, ucenicii au primit ı̂n inimă bucuria Sa imensă . Inimile
lor s-au umplut cu recunoştinţă şi laudă .
Meditează cu rugă ciune la ı̂ntrebă rile de mai jos:
1. Există ı̂n viaţa ta vreun lucru care ı̂ţi fură bucuria pe care Isus vrea să o
ai? De ce?
2. Ia-ţi câ teva clipe pentru a te gâ ndi la tot ce ai primit prin Isus. Care sunt
darurile cele mai mari pe care El ţi le-a oferit?
3. Vă d cei din jurul tă u bucuria Sa re[lectată ı̂n viaţa ta?
4. Bucuria, recunoştinţa şi lauda sunt sentimente sau alegeri?
5. Cum poţi alege să [ii recunoscă tor chiar şi atunci câ nd sentimentul
lipseşte?

Ziua 10
Mărturie entuziastă
Î
ncerc să -mi imaginez care a fost reacţia ucenicilor faţă de Marea Trimitere.
Sarcina aceasta li se pă rea copleşitoare. Mandatul de a duce Evanghelia ı̂n
toată lumea pă rea imposibil. Cum era posibil ca un grup atâ t de mic de
ucenici să producă un impact semnificativ asupra puternicului Imperiu
Roman? Societatea romană din primul secol era dominată de intrigi politice, de
materialism excesiv, de mâ ndrie şi egoism, de lă comie acaparatoare, de
imoralitate ostentativă şi de superstiţie. Adâ ncit ı̂n tradiţii milenare, nici
Ierusalimul nu pă rea a fi un câ mp fertil pentru speranţa Evangheliei. Probabil
că primii urmaşi ai lui Hristos s-au ı̂ntrebat dacă era câ tuşi de puţin posibilă
porunca lui Isus de a merge „ı̂n toată lumea” şi de a vesti Evanghelia „la orice
fă ptură ” (Marcu 16:15).
Marea Trimitere şi marea promisiune

Din fericire, Marea Trimitere a fost ı̂nsoţită de o mare promisiune. Isus a
spus: „Toată puterea Mi-a fost dată ı̂n cer şi pe pă mâ nt. Duceţi-vă şi faceţi
ucenici din toate neamurile” (Matei 28:18,19). Apoi El a adă ugat: „Ci voi veţi
primi o putere, câ nd Se va coborı̂ Duhul Sfâ nt peste voi, şi-Mi veţi [i martori ı̂n
Ierusalim, ı̂ n toată Iudeea, ı̂ n Samaria şi pâ nă la marginile
pă mâ ntului” (Faptele apostolilor 1:8). Marea Trimitere urma să [ie ı̂ndeplinită
numai prin puterea Sa. Ucenicii urmau să dea mă rturie prin tă ria Sa – nu prin
puterile lor. Ei urmau să meargă ı̂n lume umpluţi de Duhul Sfâ nt,
ı̂mputerniciţi de Duhul Sfâ nt şi că lă uziţi de Duhul Sfâ nt. Prezenţa Sa ı̂n viaţa
lor, puterea Sa avea să le dea reuşită .
Care a fost rezultatul revă rsă rii Duhului Sfâ nt ı̂n Ziua
Cincizecimii? Vestea cea bună a unui Mâ ntuitor ı̂nviat a fost dusă
pâ nă ı̂n cele mai ı̂ndepă rtate locuri ale lumii. I,n timp ce ucenicii
vesteau solia harului mâ ntuitor, inimi se predau puterii acestei solii.
Biserica a vă zut cum convertiţii veneau la ea ı̂n numă r nespus de
mare, din toate direcţiile. Apostaţii erau reconvertiţi. Pă că toşii se
uneau cu cei credincioşi ı̂n că utarea mă rgă ritarului de mare preţ.
Unii dintre cei care fuseseră cei mai aprigi ı̂mpotrivitori ai
Evangheliei au devenit apă ră torii ei. Profeţia se ı̂mplinise: „Cel mai
slab dintre ei va [i ca David, şi casa lui David va [i ca ... ı̂ngerul
Domnului” (Zaharia 12:8). Fiecare creştin vedea ı̂n fratele să u o
descoperire a iubirii şi bună voinţei divine. Un singur interes ı̂i
stă pâ nea pe toţi; un singur subiect ı̂nsu[leţitor le absorbise pe toate
celelalte. Aspiraţia credincioşilor era să manifeste o asemă nare cu
caracterul lui Hristos şi să lucreze pentru extinderea I,mpă ră ţiei Sale
(Faptele apostolilor, pag. 48).
Puterea Duhului Sfâ nt a fost revă rsată ı̂n Ziua Cincizecimii pentru a-i ajuta
pe ucenici să ducă Evanghelia ı̂n lume. Duhul Sfâ nt a ı̂mputernicit mă rturia
ucenicilor, şi rezultatele au fost remarcabile: inimile au fost mişcate, vieţile au
fost schimbate şi trei mii de oameni s-au botezat ı̂ntr-o singură zi. Acest avâ nt
evanghelistic a continuat, şi alte mii s-au adă ugat bisericii ı̂n numai câ ţiva ani.
Faptele apostolilor 4:4 consemnează : „Mulţi din cei ce auziseră cuvâ ntarea au
crezut, şi numă rul bă rbaţilor credincioşi s-a ridicat la aproape cinci mii.”
Faptele apostolilor 6:7 declară : „Cuvâ ntul lui Dumnezeu se ră spâ ndea tot mai
mult, numă rul ucenicilor se ı̂nmulţea mult.” Conform textului din Faptele
apostolilor 9:31, biserici noi au fost ı̂n[iinţate ı̂n Iudeea, ı̂n Galileea şi ı̂n
Samaria, iar membrii se ı̂nmulţeau. Evanghelia a depă şit barierele culturale,
naţionale şi lingvistice. Petru a fost că lă uzit ı̂n mod miraculos pentru a-i da
mă rturie lui Corneliu, un centurion roman care că uta adevă rul, iar Filip i-a
explicat misterele crucii unui etiopian cu in[luenţă . Cartea biblică Faptele
apostolilor ar [i putut purta mai degrabă titlul Faptele Duhului Sfâ nt.
Lucrarea de mărturie: Scopul revărsării Duhului

Atunci câ nd biserica manifestă puţin interes pentru lucrarea de a da
mă rturie, dovezile privitoare la Duhul Sfâ nt sunt puţine. De ce ar revă rsa
Dumnezeu Duhul Să u ı̂n plină tatea puterii, dacă poporul Să u nu este decâ t
puţin interesat de a da mă rturie? Puterea Duhului Sfâ nt nu este un scop ı̂n
sine. Ploaia tâ rzie promisă este oferită pentru ı̂ndeplinirea misiunii de a duce
Evanghelia ı̂n lume. Rugă ciunea care nu are ca obiectiv mă rturia poate duce la
fanatism şi egocentrism. Studiul Bibliei fă ră a da mă rturie poate duce la
formalism şi la ı̂ndreptă ţire de sine. Fariseii se rugau şi studiau Scripturile ore
ı̂ntregi ı̂n [iecare zi, dar ei L-au condamnat pe Isus la moarte! De ce? Motivul
este unul singur: erau atâ t de plini de ei ı̂nşişi ı̂ncâ t ı̂n viaţa lor nu mai ı̂ncă pea
un Mesia altruist.
Dimpotrivă , lucrarea de mă rturie ucide egoismul ı̂n fometâ ndu-l.
Rugă ciunea sinceră , studiul biblic serios şi mă rturia entuziastă sunt secretele
tuturor redeşteptă rilor autentice. Scopul fundamental al rugă ciunii şi al
studiului Bibliei este acela de a ne apropia de Isus, astfel ı̂ncâ t El să ne poată
ı̂ncredinţa revă rsarea puterii Duhului Sfâ nt pentru a da o mă rturie puternică .
Ploaia tâ rzie nu va [i revă rsată pentru a ne ı̂nă lţa eul. Ea nu va [i oferită pentru
a-i transforma pe membrii bisericii mulţumiţi de ei ı̂nşişi ı̂n martori
entuziaşti. Lucrarea ploii timpurii a Duhului este aceea de a ne convinge de
pă cat, de a ne da putere să ne ı̂mpotrivim vră jmaşului şi de a ne reorganiza
priorită ţile pentru lucrarea de mă rturie. Ploaia tâ rzie cade pentru a ı̂ncheia
lucrarea harului lui Dumnezeu ı̂n viaţa noastră şi ı̂n lume.
Atâ ta timp câ t membrii bisericii lui Dumnezeu de astă zi nu au o

vie legă tură cu Izvorul orică rei creşteri spirituale, ei nu vor [i gata
pentru vremea secerişului. Dacă nu au lă mpile pregă tite să ardă
continuu, ei nu vor putea primi o ı̂nnoită mă sură a harului ı̂n vreme
de deosebită necesitate.
Numai cei care primesc mereu noi şi proaspete provizii de har
vor avea puterea potrivită cu nevoile lor zilnice şi capacitatea de a
folosi această putere. I,n loc să privească spre un timp ı̂n viitor, câ nd,
printr-o ı̂nzestrare deosebită cu putere spirituală , să primească o
pregă tire miraculoasă pentru câ ştigarea de su[lete, ei se predau
zilnic lui Dumnezeu ca să -i facă vase potrivite pentru a [i folosite de
El. Ei trebuie să fructi[ice zilnic ocaziile de slujire ce stau la
ı̂ndemâ na lor. Zilnic, ei trebuie să dea mă rturie pentru Domnul
oriunde ar [i, [ie ı̂n preocupă rile mă runte ale vieţii de familie, [ie
ı̂ntr-un domeniu public de slujire (Faptele apostolilor, pag. 55).
I,n Camera de Sus, ucenicii s-au angajat să ducă Evanghelia ı̂n lume.
Agendele lor personale au fost lă sate deoparte pentru a ı̂mplini agenda lui
Hristos. Planurile lor personale au fost abandonate pentru a ı̂mplini marele
plan al lui Hristos. Ambiţiile lor omeneşti au fost lă sate ı̂n urmă pentru a duce
mai departe nă zuinţa lui Hristos de a ră scumpă ra neamul omenesc. Ei erau
plini de entuziasm pentru lucrarea de ră spâ ndire ı̂n lume a veştii despre
Hristos care le transformase viaţa.
O unică pasiune le-a ı̂nghiţit pe toate celelalte: aceea de a ı̂mplini
trimiterea şi de a proclama Evanghelia ı̂n lume.
Care este pasiunea ta principală ? Doreşti [ierbinte ca Duhul Sfâ nt să -ţi dea
putere ı̂n lucrarea ta de mă rturie? I,ţi ı̂mpă rtă şeşti credinţa cu alţii ı̂n mod
regulat? Dacă ai [i acuzat ı̂ntr-un tribunal pentru că ı̂ţi ı̂mpă rtă şeşti credinţa
cu alţii şi pentru că dai mă rturie despre vestea bună despre Isus, s-ar aduna
su[iciente dovezi pentru a [i condamnat? Duhul Sfâ nt va [i revă rsat ı̂n puterea
ploii tâ rzii asupra celor care dau mă rturie despre Isus, astfel ı̂ncâ t lucrarea lui
Dumnezeu pe pă mâ nt să se ı̂ncheie şi să putem pleca acasă . Vrei să ı̂ţi
reorganizezi priorită ţile şi să te angajezi să [ii un martor mai loial al lui Isus?
Eşti dispus să -I ı̂ngă dui Duhului Sfâ nt să lucreze prin tine ı̂n orice ramură a
lucră rii pe care ţi-o va indica? Vrei să renunţi la agenda personală şi să -ţi
dedici viaţa unicului lucru care va conta la [inal: aducerea celor pierduţi la
Isus? Fiecare dintre noi tră ieşte ı̂n circumstanţe diferite. Familia şi
responsabilită ţile noastre de serviciu sunt diferite. Nu toţi pot să facă acelaşi
lucru. Spune-I lui Dumnezeu, pur şi simplu, că vrei să le vorbeşti altora despre
dragostea Sa şi permite-I să te că lă uzească .

Mark Finley 10 Zile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mark Finley 10 Zile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARK

Ziua 10 – Mă rturie entuziastă 124

De ce este importantă Cincizecimea?

Biserica creştină şi-a ı̂nceput existenţa prin rugă ciunea pentru

De ce a dăruit Dumnezeu puterea Cerului?

1. Rugă ciune intensă

Rugăciunea: Mijlocul de revărsare a binecuvântărilor

Trei metode practice pentru a-ţi dezvolta credinţa

● „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă , dar la Dumnezeu toate

Mărturisirea concretă a păcatelor

Mărturisirea păcatelor înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor

Dorinţa după supremaţie a dispărut

Un exemplu practic de cercetare de sine

I,n timp ce se rugau ı̂mpreună , smerindu-şi inima ı̂naintea lui Dumnezeu,

1. Ce ı̂nseamnă să ı̂i privim pe alţii mai presus de noi ı̂nşine?

● Vorbind profetic, psalmistul aşază urmă toarele cuvinte ı̂n gura

Ţelul lui Isus

Supunerea este importantă

O consacrare mai profundă

Duhul Sfâ nt a venit cu o aşa plină tate asupra ucenicilor care

Ucenicii nu oboseau niciodată să povestească despre dragostea lui Isus. Ei

Bucuria lui Isus

Marea Trimitere şi marea promisiune

Lucrarea de mărturie: Scopul revărsării Duhului

Atâ ta timp câ t membrii bisericii lui Dumnezeu de astă zi nu au o

S-ar putea să vă placă și