Mărimi scalare și mărimi vectoriale.

Aplicații
Fizica este știința fundamentală a naturii care studiază structura și proprietățile
fundamentale ale materiei, fenomenele fizice care se produc precum și legile fizice care
guvernează aceste fenomene
Fizica operează cu noțiuni fundamentale: sistem fizic, proprietate, starea sistemului,
parametrii fizici, mărime fizică, lege, experiment, proces, măsurare
Sistem fizic reprezintă porțiune din Univers delimitată real sau imaginar caracterizată
prin proprietăți specifice. Proprietatea reprezintă însușirea, caracteristica sistemului.
Ansamblul acestor proprietăți fizice ale sistemului la un moment dat poartă denumirea de
starea sistemului.
Starea sistemului este descrisă printr-o serie de parametrii fizici (p, V, T). Parametrii
fizici sunt mărimi fizice generale caracteristice sistemului.
Legea fizică exprimă legătura necesară şi esenţială între fenomene, legătura dintre cauză
şi efect. O lege fizică se exprimă printr-o propoziţie (se numeşte principiu sau postulat) sau
printr-o relaţie matematică (situaţie în care este denumită simplu - lege).
Fenomenul fizic (proces sau transformare) reprezintă o succesiune de modificări ale unui
anumit corp sau sistem de corpuri, care evoluează în timp, dupa o anumită lege.
Mărimile fizice definesc proprietăți ale corpurilor. Ele caracterizează procesele fizice în
care schimbările ce survin pot fi descrise cantitativ. (ex. marimi fizice sunt: masa, temperatura,
viteza, sarcina electrică. Fizica a fost numită mult timp știința măsurării, deoarece studiul
fenomenelor fizice implica măsurarea mărimilor ce le caracterizează.
Măsurarea este un proces prin care se compară mărimea fizică cu o mărime bine
definită, de aceeași natură, ce a fost aleasă ca unitate de masură. Această comparare (măsurare)
se realizează cu ajutorul unui instrument de măsură.
Mărimile fizice pot fi grupate în mărimi scalare și mărimi vectoriale.
Mărimile fizice scalare (timpul, masa, densitatea, energia, temperatura etc.) sunt
caracterizate doar valoarea lor numerică și unitatea de măsură.(m =2 kg, t=60s, ρ =600kg/m3,
T=273,15 K, E=100J)
Mărimile vectoriale pe lângă valoarea numerică(modul) și unitate de măsură sunt
caracterizate și prin orientare (direcția, sensul și punct de aplicație) ( ex. viteza, accelerația,
forța, impulsul mecanic, momentul forței ….)
Fiecărei mărimi fizice vectoriale i se asociază un vector.
Vectorul este un segment de dreaptă orientat caracterizat prin următoarele elemente:
- modulul, sau valoarea numerică, fiind un număr strict pozitiv egal cu lungimea
segmentului orientat prin care se reprezintă mărimea vectorială.
- direcția reprezentată de dreapta suport
- sensul precizat printr-o săgeată atașată la vârf
- punct de aplicație (punctul O) sau originea vectorului.

Mărimile vectoriale pot fi reprezentate grafic printr-un segment de dreaptă orientat, de

lungime proporțională cu modulul mărimii pe care o reprezintă.
 Fig. 1 Fig. 2

Se numește câmp fizic regiunea din spațiu în care se manifestă o anumită marime fizică
și unde, în fiecare punct din regiune, mărimea are o anumită valoare. Câmpurile fizice pot fi
câmpuri scalare sau câmpuri vectoriale, în functie de mărimea fizică ce le caracterizează. (ex.
de câmpuri fizice sunt: temperatura dintr-o cameră, care formează un câmp scalar; vectorii câmp
electric dintr-un nor de ploaie generează un câmp vectorial.)
Spatiul constituie o noțiune generală abstractă fiind "locul" în care se desfășoară
fenomenele fizice. El reflectă o formă fundamentală și obiectivă de existență a materiei. Spatiul
fizic conventional este spatiul euclidian, care este tridimensional, continuu, omogen și izotrop. În
spatiul tridimensional sunt suficiente trei numere care pot descrie poziția unui corp în spațiu.
Aceste numere sunt determinate prin alegerea Sistemului de referință față de care se raportează
mișcarea corpului. Modul în care se exprimă pozitia corpului în spatiu depinde de sistemul de
coordonate. De regulă, cele trei numere care descriu pozitia corpului sunt proiectiile, pe cele trei
axe ale sistemului de referinta, ale punctului care constituie centrul de masa al corpului.
Acestea se numesc coordonatele carteziene (x,y,z) ale corpului.
Sistemul de referință este format dintr-un sistem de trei axe perpendiculare între ele în
spațiul tridimensinal și un ceasornic, astfel încât să se poata determina distanțele și durata. Axele
sistemului de referință au câte un vector unitate, numit versor, de modul unitate, si a carui
directie dă sensul pozitiv al axei respective. În fig. se prezintă un sistem de referintă, în care
axele de coordonate sunt Ox, Oy si Oz. Versorii axelor sunt vectorii i j k - vectori unitari de
modul constant egal cu unitatea.
 Un corp fizic cu dimensiuni neglijabile având masa concentrată într-un punct, numit
centru de masa, se numeste punct material. Pe durata deplasării sale, punctul material se
numește mobil. Poztia mobilului este dată de vectorul de poziție, exprimat în funcție de
coordonatele carteziene sub forma :

    vectorul de pozitie

-        vectorul viteza - vectorul acceleratie

- exprima dependenta de timp a vectorului de pozitie

Probleme:

1.Să se calculeze viteza medie a unui tren care pleacă la ora 5h14min dintr-un punct situat la
distanța de 6 km Est față de o stație și ajunge la ora 5h56min într-un punct situate la distanța de
29 kmVest față de stație.

2. Un autoturism parcurge prima jumătate din drum cu 90km/h iar a doua jumătate cu viteza
72km/h. Calculați viteza medie pe intreaga distanță parcursă.
3. Aflaţi viteza şi acceleraţia punctelor materiale descrise de următorii vectori de poziţie:
r1 = 7t∙i + 15t2∙j +11∙k (m) r2 = 5sin(3t)∙i +12t∙j + e4t ∙k (m)

4. Vectorul de poziție al unui punct material variază după legea: r(t) = 2t∙i – 3t2∙j (m).

Să se determine viteza, accelerația și să se scrie ecuația traiectoriei.

r = xi + yj + zk x,y,z-componentele scalare ale vectorului r

r(t) = 2t∙i – 3t2∙j

a). Din compararea celor două relații rezultă: x = 2t iar y = -3t2

x =2t →t = x/2
y = -3t2 → y = -3∙ x2/4 ecuația traiectoriei.
b). v = dr/dt = dx/dt∙i + dy/dt∙j + dz/dt∙k (m/s)
v = 2∙i – 6t∙j (m/s)
v= √4+36t2 (modulul vitezei)

a = dv/dt = -6∙j (m/s2)

a = √36 = 6 m/s2 .

5. Ecuațiile de mișcare ale unui mobil sunt : x = 3t2 + 1

y = 4t2 – 1
Să se determine viteza, accelerația mobilului și să se scrie ecuația traiectoriei.
v = vx∙i + vy ∙j
vx =dx/dt = 6t => v = 6t∙i + 8t∙j (m/s)
vy = dy/dt = 8t
iar modulul vitezei este v = √(vx)2 + (vy)2 = √36t2 + 64t2 = √100t2 = 10t (m/s)
a = ax∙i + ay∙j
ax = dvx/dt = 6 => a = 6∙i + 8∙j (m/s2)
ay = dvy/dt = 8
iar modulul accelerației este a = √(ax)2 + (ay)2 = √36+ 64 = √100 = 10 m/s2 .
x = 3t2 + 1 => t2 = (x-1)/3
y = 4t2 – 1
y = 4∙(x-1)/3 – 1 = 4x/3 – 7/3
y - 4x/3 + 7/3 = 0 → ecuația traiectoriei
6. Cunoscând legea de mișcare a unui corp care se deplasează de-a lungul axei ox:
x = 4 - 27t + t3 să se deducă expresia vitezei momentane și a accelerației sale, precizând și
tipul mișcării corpului.

7. Ecuațiile mișcării unui mobil sunt: x = 3cos5t (m)

y = 3sin5t (m)
z=2t
Să se afle: viteza, accelerația, modulul acestora precum și tipul mișcării mobilului.

8. Asupra unui corp având masa m=3kg acționează forțele:

F1 = (3N )∙i + ( 5N)∙j

F2 = 4N∙i
F3 = ( -1N )∙i + (-2N)∙j

a) Să se exprime resultanta F a acestora în funcție de vectorii unitari i ,j, k

b) Să se calculeze componentele scalare a x și ay ale accelerației imprimate corpului de către forța

rezultantă.

c). Să se calculeze modulul vectorului accelerație.