Copilăria este un simbol al bucuriei, al primăverii, al florilor și al zborului uman, al expansiunii sufletești. Este etapa determinantă pentru „scara valorii” pe care va putea urca orice om pe parcursul vieții lui, este marea aventură la opera impunătoare a destinului. Copilăria cuprinde prima și cea mai importantă „decolare” în viață. Ea dă marele start pentru acea susținută competiție a omului cu el însuși, în propria sa devenire, autodesăvârșire și afirmare ca valoare umană. Așa cum am învățat de la părinți, copiii sunt „cea mai mare bogăție”, „adevăratul aur al vieții”, „comoara cea mai de preț. Pretutindeni ei reprezintă cel mai de preț „patrimoniu uman”, decisiv, pentru destinele și viitorul umanității. Ea însăși „primăvara” a oricărei vieți omenești, simbol al vitalității, al vigorii și înnoirii, al continuității progreselor omenirii, copilăria presupune sinteza celor mai importante valori ale vieții-pacea și înțelegerea, adevărul, binele și frumosul, bucuria și fericirea. Marea taină este devenirea umană. Pentru fiecare om, copilăria este în parte, cea mai frumoasă și spectaculoasă perioadă. Ea se poate prelungi pe tot parcursul experienței noastre, dovedind infinite valori formative. Copiii ne încântă, ne fascinează prin farmecul și puritatea lor, prin surprize permanente pe care ne-o pot oferi, prin inocența și candoarea lor, prin neîncetata lor spontaneitate, ne captivează prin virtuți (ingeniozitate și perspicacitate) prin creațiile lor, prin tendința firească de originalitate și expresivitate, prin naturalețea și firescul comportamentului lor. Într -o viziune nouă aș aprecia că aici se impune o redescoperire a noțiunii de copilărie.