Luncanu Costin

Dimitriu Valeria
Donisă Gulia
Iftime Cristina
Titlul capitolului alcătuit dintr-un substantiv comun semnifică tema fundamentală a capitolului dar
și rodul conflictului interior al personajului principal,Ion
Tema fundamentală este iubirea.Personajul principal fiind nevoit să aleagă între femeia iubită și
patima sa pentru pământ.
Discursul narativ:Acțiunea este structurată pe două planuri narative:în planul principal,naratorul
povestește întâmplările din viața și perspectiva lui Ion,iar în al doilea plan narativ se prezintă
aspectele vieții familiei Herdelea.
PREOTUL BELCIUG
În incipitul capitolului III se cristalizează portretul preotului
Belciug.Acesta este caracterizat în mod direct și indirect.Din
caracterizarea directă se conturează portretul fizic al acestuia ’’era
bolnăvicios și atât de jigărit că,văzându-l,te întrebai:cum de-și mai
poate ține viața?...slab,galben,prăpădit cum era (...) trăia și se
înverșuna parcă și-ar fi pus în gând să îngroape tot satul.’’Pierderea
timpurie a soției l-a adus în stadiul unei fosile umblătoare.Trăia și
parcă nu trăia.Totuși văduvia și strășnicia i-au dobândit faimă de
sfânt.Oamenii îi apreciau devotamentul față de Dumnezeu și faptul că
i-a rămas fidel soției l-a făcut să câștige respectul țăranilor.El ducea o
viață smerită dedicată în mare parte bisericii și Lui Dumnezeu,însă
prin caracterizare indirectă,din faptele și comportamentul său,reiese
latura întunecată a preotului.El era un om încăpățânat și dușmănos
deoarece ’’săptămâni întregi îl rodea un cuvânt sau o privire
neplăcută’’.El dorește să-și impună statutul și să-l învețe pe Ion o
lecție atunci când îl dă exemplu de învrăjbire a oamenilor din sat.Își
asumă rolul de învățător atât ca dascăl la școală cât și al comunității
dorind să împărtășească în comunitate învățăturile desprinse din
Biblie. De asemenea încearcă să-și impună statutul de intelectual
printr-o politețe rece și zâmbete disprețuitoare.Numele său semnifică
stăpânire dar și legământul față de destinul personajului principal.În
concluzie,Belciug întruchipează tipologia omului chinuit de soartă dar
REZUMAT:
Capitolul este deschis cu povestea de viață a preotului Belciug,care își schimbase comportamentul
după moartea soției sale.’’Își iubise mult nevasta și pierderea ei i-a înăcrit sufletul’’. Prin acest citat se
conturează tehnica analepsei,care ne dezvăluie trecutul preotului și trăirile sale.El suferise mult dup
moartea fulgerătoare a soției sale.Sufletul său se scufundase în abisul întunecat al tristeții și
deznădejdii.Această schimbare bruscă în viața lui l-a făcut să-și schimbe comportamentul devenind
încăpățânat;viața lui focusandu-se pe partea negativă.Fapta lui Ion atrase furia preotului,acesta
dorind să-l învețe o lecție.Chiar dacă miercuri seară George și Ion s-au împăcat,preotul îl considera o
piază rea pe feciorul Glanetașului.Insistențele lui Toma Bulbuc de a-l ierta pe Ion l-au făcut pe preot
să fie și mai îndârjit împotriva băiatului.La slujba de duminică,preotul îl acuză pe Ion că ar aduce
vrajbă în sat ’’ispitit și mâniat de necuratul’’.Remarca preotului îl face pe Ion să devină centrul atenției
sătenilor aflați la slujbă:’’Toată lumea întoarse capul,ca la comandă,spre Ion care se făcu
galben,puse ochii în pământ,tremurând de rușine,simțind privirile celorlalți cum îl
sfredeleau,neîndrăznind nici măcar să se miște de pe loc.’’În acest citat se conturează trăirile lui
Ion.Acuzațiile preotului și privirile credincioșilor îl fac să se simtă prins între ciocan și nicovală,rușinat
și umilit.’’Dojana preotului îl șfichiuia ca un bici de foc’’.Apariția elementului primordial, focul,
simbolizează furia ce îi mistuia sufletul tânărului.Putem asocia această scenă cu mitul
focului;batjocora adusă de Prometeu asupra lui Zeus atunci când a furat focul și l-a dăruit oamenilor
deoarece Ion se simte trădat de Belciug la fel cum se simțea și Zeus. Când preotul termină predica
Ion plecă spre Jidovița la cârcima Zimălei,unde își înecă amarul în băutură,povesti tuturos oamenilor
de acolo ce pățise,ba chiar fusese bătut de un flăcău.
 A doua zi el își regretă faptele și își dădu seama că din dojana preotului reieșea un adevăr,faptul că el
nu o iubea pe Ana ci pe Florica.Imaginea celor două se revelă în mintea lui:’’Își aminti de Florica.Ce
bunătate de fată.Și frumoasă...Și căt a iubit-o până ce nu i-a trăznit prin minte gândul să ia pe Ana!..Pe
Florica i-ar da-o văduva lui Maxim Oprea cu amândouă mâinile,ar fi mulțumit,ar avea copii,s-ar trudi
împreună și poate c-ar agonisi mai mult decât luând-o pe cealaltă...Se puse pe muncă mai vârtos,ca și
când s-ar fi hotărât să se însoare cu fata Todosiei.’’Acest citat conturează dilema lui Ion;acesta fiind
prins între vocea rațiunii și cea a iubirii,dorindu-și ambele fete în egală măsură dar din scopuri
diferite,una pentru sufletul său,iar cealaltă pentru a-și ridica statutul social.Tânărul se hotărâ să strângă
pământ pentru neprevăzuta ocazie cand își va întemeia o familie.’’Seara era frânt de oboseală ți totuși
se simțea mai zdravăn ca până acuma,mai pornit să înfrunte viața.(...)Își zicea din ce în ce mai des
că,robotind oricât,nu va ajunge niciodată să aibă și el ceva.Va să zică va trebui să fie veșnic’ slugă pe
la alții,să muncească spre a îmbogății spre alții?Toată istețimea lui nu plătește o ceapă degerată,dacă
n-are și el pământ,mult,mult…’’’Prin acest citat se cristalizeze începutul patimii lui Ion pentru
pământ.Acesta fiind dornic să muncească până la epuizare pentru a-și atinge scopul.În același citat se
conturează și mentalitatea oamenilor din satul ardelenesc,astfel oamenii pun mai mult preț pe avere
decât pe istețime.Ion aude zvonuri cum că George umblă seara pe la Ana iar acest lucru îl înfurie ‘’îi
venea să turbeze gândindu-se că pământurile lui Vasile Baciul vor înmulți averea lui George,iar el va
rămâne tot calic,mai rău chiar decât o slugă…’’.Se gândi că Ana nu-l place,dar se adeveri contrariul
atunci când îl urmări pe George și văzu că fata nu răspunde la fluierul lui.Se gândi să o viziteze,dar se
răzgândi și o luă pe uliță spre casa Floricăi.Cei doi câini îl recunoscură,iar tânărul se apropie de
fereastră și bătu de 3 ori apoi se așeză pe prispă.Florica ieși și se așeză lângă Ion și îi spuse că
personalității lui Ion;acesta o ia în brațe pe Florica și îi spune că se va căsători cu ea chiar dacă nu crede în
această promisiune a sa.Al doilea plan narativ prezintă întâmplările din perspectiva familiei Herdelea.Ei îl urau
pe Belciug pentru badjocora adusă lui Ion în biserică,ba chiar îi găsiră și o poreclă ‘’pămătuful’,această poreclă
simbolizând omul murdar,plin de praf.Putem asocia această poreclă și cu o veche legendă chinezească,aceea
a unui taoist din Shen Yun care interpretează dansuri folosind un pămătuf,dansurile simbolizând:Un vis
spulberat și Despicarea muntelui.În acest capitol legenda poate fi asociată cu destrămarea visului familiei
Herdelea de a avea casa în acte pe numele lor.Prin tehnica analepsei se dezvăluie trecutul învățătorului
Herdelea.Acesta fusese învățător și apicultor în Feldioara.Prin bunăvoința inspectorului Cernatony câștigase
postul de dascăl în Pripas.La începu duse o viață grea în Pripas neavând un loc stabil pentru a locui.Prin
bunăvoința preotului Belciug el își ridică o casă pe pământurile bisericii de la marginea satului.Învățătorul se
gândea cu groază la clipa când prietenia sa cu preotul va lua sfârșit iar el și familia sa va trebui să părăsească
casa,mai ales că fetele se apropiau de vârsta măritișului și el nu avea zestre să le ofere.Tocmai în această
vreme Laura avea un pețitor,un student la teologie,pe George Pintea.El și-a dezvăluit pasiunea pentru ea în 79
de scrisori și cărți poștale,iar fata a pus puțin la îndoială sentimentele studentului,apoi ia trimis și ea 20 de
scrisori și 23 de cărți poștale însă fără să arate vreun sentiment de iubire față de el deoarece el era mai scund
decât ea .În acest timp ,Laura îl cunoaște pe Aurel Ungureanu,un student la medicină mai înalt ca ea.Cu timpul
cel doi se îndrăgostesc unul de celălalt,iar scrisorile de la George încep să o plictisească pe Laura.Pentru
ea’’Iubirea era un lucru gingaș(..)și se sfarâmă dacă o atingi cu îndemnuri grăbite’’.Acest citat conturează
viziunea Laurei asupra iubirii.Pentru ea iubirea e ca un pom ce începe să rodească.Dacă procesul este grăbit
fructele se pot altera sau strica.În familia Herdelea izbucnește un conflict de opinii între Laura și părinții ei,pe
baza alegerii băiatului cu care se va căsători.Părinții îl îndrăgeau pe Georghe și nu erau de acord cu alegerea
fetei.Peste puțin timp,băiatul trimite a 80-a scrisoare în care cerea mâna Laurei.
Parinții erau încântați de această scrisoare,însă fata nu voia să se mărite cu niciunul dintre pretendenți
deoarece avea oroare de bărbați.Auzind certurile la întoarcerea de la cârciuma lui Avrum,Herdelea intră în
casă.Cearta se intensifică,ba chiar învățătorul vru să o lovească pe Ghighi.Atunci Titu interveni și le trimise pe
fete în salon.Acțiunea revine în planul narativ principal.Aflăm că Ion muncise o vară întreagă pentru a strânge
avere,însă se alese doar cu 100 de zloți și își dădu seama că în ritmul acesta nu se va îmbogăți.’’Se simțea
înfrânt și neputincios,iar simțământul acesta îi aprindea sângele și-i umplea creierii de planuri și horărâri care
de care mai năzdrăvane’’Setea de pământ îl face pe Ion să-și schimbe firea. El are un acces de furie atunci
când mama sa îl mustră că vrea să ia de nevastă o săracă ca Florica.Ion îi reproșează tatălui său că i-a risipit
toate pământurile și spune:’’Mai bine nu m-ai fi făcut decât să fiu batjocura oamenilor!’’Se cristalizează dorința
lui Ion de a nu fi existat deoarece se simțea înjosit și batjocorit de oamenii din sat.Într-o dimineață,Ion plecă la
câmp să are ogoarele.Ajunse la delnița de lângă Simion Lungu și hotărî să traseze un nou hat luând puțin din
partea lui Simion.’’Înima îi tremura de bucurie că și-a mărit averea’’Izbucnește un conflict între cei doi atunci
când Simion își face apariția.Cei doi încep să se bată,iar atunci când obosesc se apucă de treabă continuând
să se înjure unul pe celălalt.Laura și Ghighi organizară o sindrofie duminică la care își invitară prietenele,iar
Laura îș invită și pe Aurel.Tânărul veni cu întârziere,iar fata îl surprinse cum vorbea cu tatăl său.Îl invită
înăuntru,unde stătu până la apusul soarelui când gazdele conduseră musafirii acasă spre Jidovița.Fata
rămase în urmă cu Aurel și îi mărturisi despre a 80-a scrisoare primită de la George iar Aurel îi dădu de înțeles
că ar trebui să accepte căsătoria cu George.’’sufletul i se cutremură parcă i s-ar fi rupt rădăcinile...Mergea
tăcută,împovărată de gânduri amarnice,fără să simtă pământul sub picioare’’Citatul cristalizează suferința
fetei.Ea primi răspunsul lui Aurel ca o săgeată care îi străpunse inima și îi sfâșie sufletul.
 Titu plecase de acasă cu gândul de a evita întâlnirea cu prietenele Laurei.Se gândi să plece spre Armadia
să o vadă puțin pe Lucreția.Gândul la fată îl inspiră,dar când vru să compună se trezi cu prietenele Laurei pe
cap care îi alungară toate gândurile poetice.Porni deci spre Jidovița pentru a-și aduce surorile acasă.Pe drum
o zări pe doamna Lang lângă câteva tufe de alun și se așeză lângă aceasta și îi mărturisi că o iubește,’’apoi
cu o mișcare,bruscă,biruitoare,îi luă capul în mâini și-i sărută buzele prelung,sălbatec,ca și când ar vrea să-i
soarbă dintr-o dată tot sufletul’’.Femeia îi spuse să fie cuminte’’altminteri nu te iubesc deloc..’’.Apare iubirea
sub semnul condiției,lucru care însă nu-l supără pe Titu.El îi sărută mâna femeii și pleacă spre casă în urma
surorilor sale.Pe drum se întâlnește cu Ion .Acesta îi povestește că Simion Lungu l-a pârât iar Belciug s-a
pus martor.Titu simte că altceva îl măcina pe Ion și în cele din urmă tânărul îi povestește că dorește să o ia
pe Ana de nevastă ca să scape de sărăcie,însă Vasile Baciul nu este de acord.Titu îl sfătuiește să-l silească
să i-o dea pe Ana,iar atunci lui Ion îi veni o idee.Îi mulțumi lui Titu că îi luminase mintea și plecă.Laura plânse
tot drumul de întoarcere de la Jigovița.Când ajunse acasă se retrase în salon refuzând să vină la
masă.Domnul Herdela o întrebă ce să facă în legătură cu George,iar acesta îi răspunse printre lacrimi să-i
scrie un răspuns.Ghighi veni să o consoleze spunând că nu se merită să plângă după un asemenea om ca
Aurel.Capitolul se încheie cu motivul scrisorii,care va simboliza deschiderea unui nou capitol în viața Laurei.
Caracterizările personajelor:
ION
Portretul personajului Ion este realizat prin mijloacele caracterizării directe și
indirecte, autorul insistând, în special, pe latura sa morală. Astfel, naratorul
precizează direct că, deși ,,sărac”, Ion era ,,iute și harnic ca mă-sa”, iubea
pământul și se simțea înfrățit cu acesta prin muncă. Prin intermediul altor
personaje, tot prin caracterizare directă, Ion este văzut din perspective diferite,
pentru că doamna Herdelea îl consideră ,,băiat cumsecade”, ,,harnic”,
,,săritor”, ,,isteț”, preotul Belciug îl vede ca pe ,,un stricat și-un bătăuș, și-un
om de nimic”.
Caracterizarea indirectă reiese din numele, faptele, limbajul, gesturile și
vestimentația personajului.El este politicos cu învățătorul și preotul, ironic cu
Vasile Baciu și furios cu tatăl său, Alexandru Glanetașu. Numele lui semnifică
în ebraică’’Dumnezeu a avut milă’’ iar vestimentația reflectă indirect condiția
socială modestă de țăran.El este posesiv și violent atunci când se ceartă și se
bate cu Simion Lungu pentru pământ,iar prin planul său de a-l sili pe Vasile
Baciul să-i permită căsătoria cu Ana se conturează latura vicleană și istețimea
acestuia.El are o relație specială cu pământul, pe care îl sărută ca pe o iubită
și pentru care este capabil să renunțe la prima sa iubire, Florica.Este un
seducător înăscut deoarece reușește să ajungă la inimile ambelor fete,însă
indecis deoarece nu știe pe care să o aleagă.
În concluzie,Ion este un personaj cu personalitate duală încercând să
găsească o cale de mijloc între vocea iubirii și cea a rațiunii.
TITU HERDELEA
Un alt personaj important în acest capitol este Titu Herdelea.Din
caracterizarea directă reiese că acesta era un șoarece de
bibliotecă deoarece îi plăcea să citească și să compună poezii
iar oamenii îl vedeau ca pe o oglindă a tatălui său,om învățat și
iubitor de cărți.Acesta iubea liniștea și natura iar acest lucru se
confirmă atunci când pleacă de acasă pentru a evita întâlnirea cu
prietenele surorilor lui.Din caracterizarea indirectă reiese că era
un om curios deoarece îi plăcea să studieze oamenii pentru a
vedea reacțiile lor.Este naiv dar în același timp seducător și
provocator deoarece reușește să provoace o intrigă în sufletul
Rozei Lang.Numele său semnifică în slava veche apărător, ceea
ce se confirmă atunci când îi ia apărarea surorii sale în ceara
fetei cu părinții în legătură cu pretendenții la mâna sa.
În concluzie,Titu Herdelea reprezintă tipologia intelectualului de
la sat.
Citate semnificative:
’’Dragostea nu ajunge în viață...Dragostea e numai adaosul.Altceva trebuie să fie temelia.’’
Citatul ilustrează impresia lui Ion despre Dragoste.El vedea sentimentul iubirii ca pe un adaos al
vieții,un dar prețios și totuși considera că poate trăi și fără acersta.Însă omul fără iubire este ca luna
fără soare sau ziua fără noapte,adică incomplet.Oamenii tind să creadă că pot trăi și fără sentimentul
iubirii,însă fără acesta omul își crează scopuri trecătoare,de moment ,iar la final realizează că nu au
văzut lumina de la capătul tunelului că viața lor s-a scufundat în abisul întunecat al orgoliilor și invidiei.
’’Iubirea e un lucru gingaș(...)și se sfarâmă dacă o atingi cu îndemnuri grăbite.’’
Citatul cristalizează viziunea Laurei despre iubire.Ea considera că acest sentiment inundat de trăirii și
emoții este foarte prețios la fel ca primul ghiocel ce răsare primăvara din zăpadă și luminează inimile
oamenilor.Iubirea reprezenta pentru ea un tărâm necunoscut până atunci,dar totuși un târăm fascinant
îmbrăcat în nuanțele cele mai intense ale vieții.Iubirea reprezintă un curcubeu ce poate apărea în viața
omului după o vreme furtunoasă;acest sentiment este gingaș la început la fel ca un bujor
îmbobocit,însă odată ce înflorește prezintă cele mai frumoase culori ale vieții.
’’Inima îi tremura de bucurie că și-a mărit averea.Trei-patru brazde nu era mult,nici nu se băga de
seamă.’’
Citatul ilustrează dependența personajului principal de pământ.Dorința lui Ion de a-și mări constant
averea face ca iubirea pentru pâmănt să devină o obsesie ce îi acaparase ființa.
.