GHICITORI-FENOMENE ALE NATURII Împraștie semințele-n zbor,

Cine vine din văzduh Florile ies pe pământ roditor,

Și stropește pe pământ Bărcile cu pânze le pune-n mișcare

Grâul ca să crească mult? Ați ghicit cine e oare?

(ploaia) (vântul)

Nu-i făina, dar se cerne, Zgomotul ce ne vestește

Nu-i covor, dar se așterne, Că ploaia acum sosește.

Peste case și ogoare, (tunetul)

Albă și strălucitoare! Lacrimi binefăcătoare

(zapada) Ce din cer, când nu e soare,

Vine pe neașteptate, Cad ca binecuvântare

În față și-n spate bate, Peste- ntinsele ogoare.

Ne place când adie, (ploaia)

Ne supără dacă-i vijelie. Pudra argintie, fină

Cade noaptea pe grădină. Apă multă-n stropi mărunți,
De-i jos și deasă, te-ncrunți
(zăpada) Dacă-i sus și îndesată,
Seamănă cu-n snop de vată.
Zgomot mare se porneşte
Parcă ne-asurzeşte, (ceața)
Pe toţi ne vesteşte,
Că ploaia soseşte. Sus trăsnește,
Jos huiește,
(tunetul) Pământul se prăpădește.
Săgeata flăcăului,
O scânteie mare Sparge casa dorului.
Printre nori răsare.
Zarea luminează, (Fulgerul)
Ne înfricoşează.
Sunt alb și luminos
(fulgerul) Adesea zgomotos.
Tai cerul în două
Strâmbă-Lemne, supărat, Adesea după mine plouă.
În pădure a plecat
Copacii doboară, (fulgerul)
Şi totul răstoarnă,
Drumurile troieneşte  
Ce-i stă-n cale risipeşte.
Am un brâu vărgat
De cer spânzurat.
(viscolul) (curcubeul)

Brâu arcuit, vărgat,

Splendid colorat,
Pe cer luminat.
(curcubeul) Nu e abur, nu e nor,
Dar la fel e de uşor!
Năframă vărgată (fumul)
Peste mare-aruncată.
(curcubeul) Ori îi iarnă, ori îi vară,
Suie-n pod fără de scară.
Sus pe cer s-a arătat (fumul)
Un covor încovoiat!
(curcubeul) Se suie moşul în pod
Fără scară,
Cine te-ngână Fără mâini
Şi nu te superi? Şi fără picioare.
(ecoul) (fumul)

Nu-i vulcan, să ţineţi minte,

Dar azvârle apă fierbinte!
Săgeata împăratului (gheizerul)
Sparge casa dracului.
(fulgerul) Strugure nu-s,
nici piatră nu-s,
Un balaur roş, de pară, Însă cad din nori, de sus;
A ieşit din nori afară! Florile eu nimicesc
(fulgerul) La căldură mă topesc.
(grindina)
Parc-ar fi nişte petale,
Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le-aşază. Ce trece prin sat
(fulgii de nea) Şi cânii nu bat?
(negura)
Ce trece prin pod
Şi nu hodorogeşte? De la mare pân’ la munte
(fumul) Picură stele mărunte.
(ninsoarea)
E albastru, ba e sur;
Urcă-n aer binişor Grămezi de câlţi,
Fără aripi sau motor. Peste munţi.
(fumul) (norii)

În foc s-a născut, Pe deasupra se arată

De foc a fugit, Munţi de vată scărmănată!
De foc despărţit, (norii)
Iute a murit.
(fumul) Peste ape şi pământ
Plutesc munţi purtaţi de vânt!
(norii)
Pe sub razele de soare
Zboară peste câmp o floare.
(norul)
Trece monstrul marea
Cu părul alb ca sarea.
(norul)
 
Un burete uriaş
Şterge praful din oraş.
(norul)
Ia gândeşte-te şi spune
Cine-i mai bogat în lume?
(pământul)
Între nori şi-ntre pământ
Sfori de apă cad pe rând!
(ploaia)
Dis de dimineaţă-n zori
Varsă lacrimi peste flori
Soarele s-a ridicat
Şi pe loc el le-a uscat.
(roua)
Iat-o nu-i
Dacă nu-i
Nici eu n-o spui.
(scânteia)
Când apare el pe cer,
Stelele s-ascund şi pier!
(soarele)
De pe cer o sită mare
Cerne pe pământ dogoare!
(soarele)
Măr de aur lucitor
De viaţă dătător.
(soarele)
Măr frumos şi aurit,
Chiar din cer a răsărit.
Ziua întreagă străluceşte
Şi pământul încălzeşte.
Cine e?
(soarele)
Cuie mici cu măciulie
Strălucesc pe cer o mie,
Dar când iese soarele
Fug de-şi rup picioarele.
(stelele)
Urlă lupul la hotară
Şi s-aude-n altă ţară.
(tunetul)
Care forţă pribegită
Apa mării o agită?
(vântul)
Ce zboară pe sus
Şi nu-l vezi?
(vântul)
Cine trece pe la poartă,
Şi câinii nu îl latră?
(vântul)
Urlu şi mă învârtesc
Pe drumeţi îi îngrozesc.
(viscolul)
Fuge fără de picioare
De n-o prinzi
Nici de-a călare.
(vremea)

Ce movilă e grozavă,
Că aruncă-n ceruri lavă?
(vulcanul)

Ca făina, alb se cerne,

Albă cergă ea aşterne.
(zăpada)

Laptele gerului,
Sub streaşina cerului.
(zăpada)

Moale, albă şi pufoasă,

Pentru câmp e haină groasă.
(zăpada)

Nu-i făină, dar se cerne;

Nu-i covor, dar se aşterne.
(zăpada)

Sunt albă şi pufoasă,

Mă aştern pe străzi, pe case.
Bulgări moi eu fac din ea
Şi un mare om de nea.
(zăpada)