RETEAUA DE INTERNET

INTRODUCERE

Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două

cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.

Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

Utilizare

a. Număr de abonamente la internet în procente, raportat la populație

b. Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ
83 % din populația globală nu folosea Internetul.[1]

În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la internet este un drept uman de

bază.[2]

c. Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-

line InternetWorldStats, în noiembrie 2007 rata de penetrare a Internetului în România a
atins nivelul de 31,4 % din totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori[3],
iar numărul de conexiuni broadband era de 1.769.300 [4].

Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a crescut

de la 22 % la 47 %; cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au fost 54 % și
73 %.[5].

Caracteristici tehnice

1. În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme

comerciale. El se bazează pe specificații tehnice foarte detaliate, ca de exemplu
pe așa-numitele „protocoale de comunicație”, care descriu toate regulile și
protocoalele de transmitere a datelor în această rețea. Vezi și articolul despre
Modelul de Referință OSI.

2. Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură

interoperabilitatea între orice două calculatoare sau aparate inteligente care le
implementează, sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control
Protocol (TCP) și User Datagram Protocol (UDP).
 3. Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al
sistemului de protocoale Internet, care mai include și protocoale de control si
aplicative, cum ar
fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, 
FTP, LDAP, SSL, WAP și SIP.

Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet (Internet
Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în sensul că sarcinile
acestora nu erau clar delimitate.

1. Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin interconectarea ruterelor din

diverse orașe pe care le deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui
calculator-gazdă deservit direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct
lui. Altfel el este predat mai departe operatorului (firmei) care furnizează
companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul rețelei. (In
engleză backbone înseamnă in general șira spinării, iar în informatică înseamnă
rețeaua de bază pentru interconectarea rețelelor). În partea superioară a acestei
ierarhii se găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului rețelei,
companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Aceștia răspund de backbone-uri mari
cu mii de rutere conectate prin fibră optică, cu bandă largă de transfer.
2. Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele „ferme” de servere
rapide (= multe servere, situate eventual în aceeași sală sau clădire), conectate
direct la backbone. Operatorii încurajază pe clienții lor să folosească această
conectare directă prin închirierea de spațiu în rack-uri = dulapuri speciale
standardizate pentru echipamentul clientului, care se află în aceeași cameră cu
ruterul, conducând la conexiuni scurte și rapide între fermele de servere
și backbone-ul rețelei.
 Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii
deservite de aceeași coloană, el este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru a
permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în
NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o sală plină cu
rutere, cel puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală
conectează toate aceste rutere astfel încât pachetele să poată fi retransmise rapid
din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-uri, backbone-urile
 de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între ruterele lor, tehnică
numită conectare privată (private peering).
 Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în
competiție între ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de
conectări private și întreținerea Internetului.
 Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:
 intranet: o rețea particulară cu principii de funcționare similare cu cele ale
Internetului, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei
 companii particulare, la care primesc acces numai angajații companiei
 extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au acces (măcar
parțial) și anumite persoane sau grupe externe autorizate din alte companii, ca de
exemplu de la firme furnizoare sau firme cliente. Accesul la extraneturi are loc
de obicei prin intermediul Internetului.

 Accesul la Internet

 Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat
„inteligent” (smart) la Internet.

 Acces prin linie de telefonie fixă

 Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul rețelei de telefon analogice

fixe tradițioale: utilizatorul unui calculator cheamă programul de comunicație
necesar, care mai întâi se conectează la modem. Modemul este o componentă a
calculatorului care convertește semnalele digitale (de transmis) în semnale
analogice, care pot circula în rețeaua telefonică. Apoi modemul „formează”
numărul de telefon al unui furnizor de servicii Internet - ISP. Semnalele
modulate (de fapt datele) sunt transferate la punctul de livrare (Point Of
Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic și
transferate în rețeaua regională de Internet a ISP-ului. Din acest punct sistemul
este în întregime digital și se bazează pe comutarea de pachete (packet
switching); în acest sistem de transmisie informația care trebuie transmisă este
"mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi transmise la destinație în mod
independent unele de altele și chiar pe căi diferite; sigur că la destinație
pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea corectă.
Pe lângă utilizarea rețelei fixe publice acceași tehnică se poate folosi și pe linii fixe
dedicate (închiriate).

Acest tip de acces a rămas în urmă ca viteză și siguranță în funcționare și nu se mai

utilizează aproape deloc.

1. fugura 1.

Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de telefonie sau de

ADSL

Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face:

 printr-un fir, sau și

 fără fir (wireless); atunci NIC leagă prin radio la un așa-numit Active
Point sau Hotspot integrat în ruter, legătură bazată pe tehnica Wi-Fi sau altele
(WLAN).

a. Acces printr-un controler de comunicații dedicat

b. Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM)

Legătură prin radio, de la un telefon celular de tip smartphone, de la un calculator

portabil sau, mai general, de la un dispozitiv Internet mobil la antena celulară terestră,
utilizând tehnicile GSM sau UMTS.

c. Acces prin rețeaua de cablu de TV

d. Acces prin satelit

Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele izolate la internet
de bandă largă, sau în zone în care furnizorii clasici nu au infrastructura dezvoltată.
Articol principal: Interent prin satelit.

Altele

Pe anumite domenii speciale se fac încă experimentări: prin rețeaua de curent electric;
prin rețeaua de transporturi a căilor ferate ș.a.

Istoric
Articol principal: Istoria Internetului.

Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari
puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În 1957,
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul
satelit artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanșat o îngrijorare
deosebită în 1. fugura 1. Numărul de siteuri web din Internet

Numărătoarea a început în anul 1991, prin înființarea de către CERN(Organizația

Europeană pentru Cercetare Nucleară) a primului site web care avea adresa
nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch. Pe 12 decembrie 1991, Paul Kunz de la
Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a pus în funcțiune primul server web din
America.

Anul 2008[7] 2007[7] 2006[7] 2005[7] Tim Berners-Lee apreciază că la

milioane 186,7 155,5 106,8 75,2 sfârșitul anului 2015, cel târziu la
mijlocul anului 2016, numărul de site-
uri web va depăși 1 miliard.[8]

Numărul de utilizatori

An[9] 2010[9] 2009[9]

miliarde 2,08 1,86 Statele Unite ale Americii, astfel președintele Eisenhower
înființează o agenție specială subordonată Pentagonului:
Advanced Research Projects Agency (www.darpa.mil). Această agenție a Ministerului
de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de știință,
are o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a
armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității
naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin
investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea
științifică și implementarea tehnologică militară a acesteia.”[necesită  citare]1. fugura 1.

În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi asociat

cu inteligența artificială, găsește soluția de a conecta mai multe terminale la un singur
calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru
în care mai multe aplicații (programe de calculator) solicită acces concurențial la o
resursă (fizică sau logică), prin care fiecărei aplicații i se alocă un anumit timp pentru
folosirea resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universități se
pune problema interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susține o soluție
de interconectare prin comutare de pachete (packet switching) în modelul numit "client-
server". Astfel, pentru a transmite informația, aceasta este mărunțită în porțiuni mici,
denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet conține informații referitore la
destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat pe rețea. La destinație întreaga
informație este reasamblată. Deși această metodă întâmpină rezistență din partea
specialiștilor, în 1969 începe să funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4 noduri:
University of California din Los Angeles (UCLA), University of California din Santa
Ana, University of Utah și Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost
codificate într-un protocol care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta
era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf și
Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca
modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's,
folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se
"înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul urma să devină cu adevărat
independent de platforma harware utilizată. Prima conexiune ARPANET a fost realizată
în 29 octombrie 1969, ora 22:30 între University of California din Los Angeles și
Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei de la un capăt al rețelei au tastat
un “L” (de la "login") și apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării transferului
de date de la cei de la celălalt capăt al conexiunii.

Dialogul a fost următorul: 1

1
^ Gromov, Gregory (1995). „Roads and Crossroads of Internet History”.
„

-Vedeți L-ul?

-Da, vedem L-ul!

Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:

-Vedeți O-ul?

-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.

Apoi au tastat un G și conexiunea a picat.”

Ca program al Ministerului Apărării al SUAi, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de

repede, la el conectându-se din ce în ce mai multe calculatoare. În 1979 ARPA decide
să separe rețeaua în două, una pentru lumea comercială și universitară, și una militară.
Cele două rețele puteau comunica în continuare, construindu-se practic o inter-rețea
(internet) denumită inițial DARPA Internet2 și consacrată ulterior sub denumirea
Internet. Numeroși cercetători din domeniul academic și militar si-au concentrat
eforturile în scopul dezvoltării unor programe de comunicare în rețea. Astfel în 1980 o
serie de programe de comunicare (bazate pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate
și astăzi, erau deja finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al
Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au fost conectate
la ARPANETii. Creșterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit
exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de
calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul 1.000.000. Apoi
mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an.

Primul server Web

2
Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) este o agenție a Departamentului Apărării al
Statelor Unite care are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forțele armate. A fost înființată în 1958 în
urma "șocului Sputnik".
Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că accesul la documentația
protocoalelor obligatorii a fost și este liber și gratuit. În 1969 S. Crocker a inițiat o serie
de „note de cercetare” denumite RFC (Request for Comments), numerotate cronologic
și devenite cu timpul accesibile gratuit on-line (în Internet). Marea schimbare a început
în 1989, când Tim Berners Lee de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din
Geneva (CERN) a pus bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW
sau web).

O altă schimbare radicală s-a produs când, în 1993, National Center for

Supercomputing Applications (NCSA) din SUA a pus la dispoziție browserul "Mosaic",
care era bazat pe o interfață grafică (Windows). Enorma creștere a webului a început
aproape dintr-o dată: în iunie 1993 erau înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau
deja peste 11.500 de servere.[necesită  citare]

Aplicații Internet

Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult
sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi
poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video
on demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-
commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate
genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de
discuții pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet
banking) și multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori
numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și
integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare
din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost inventat de
către Tim Berners-Lee în anul 1993.

Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un singur
program multifuncțional numit browser (cuvânt englez). Exemple: MS Internet
Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator),Google Chrome, Opera,
Apple Safari ș.a.
Divertisment în Internet

În Internet se află un număr imens de informații de cele mai diverse naturi, precum ar fi
filme, videoclipuri, cărți, așa-numite audiobooks, muzică și multe altele. De exemplu, o
adresă web (adresă Internet) foarte cunoscută este www.youtube.com, aici putându-se
găsi practic orice tip de videoclipuri. Această adresă este în același timp și un site web
de exprimare liberă.

Marketing și afaceri prin Internet

Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și activități conexe care oferă o

informare alternativă pe toate domeniile vieții sau chiar posibilitatea de a avea acces
instantaneu, online, la informație: e-learning, audio-learning cu ajutorul audiobooks ș.a.
Mai mult decât atât, ca aplicație a Internetului a apărut întreaga branșă numită e-
commerce - comerțul electronic, prin care furnizorii de mărfuri și servicii dispun
suplimentar de o piață de desfacere enormă: Internetul.

Practic Internetul a oferit acces la o piață globală multor întreprinderi mici și mijlocii,
care fără aportul acestuia nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a se adresa unor clienți
la scară mondială. Astfel Internetul a devenit și un important mediu de afaceri.

Conform statisticilor efectuate de firma Online Education, fiecare job devenit depășit

prin efectele Internetului este înlocuit cu alte 2,6 noi locuri de muncă.[10]

Aspecte sociale

Gradul de răspândire a Internetului pe glob este uriaș: la 30 iunie 2009 aveau acces la
Internet circa 1,67 miliarde de locuitori ai globului pământesc.

Pericolele Internetului

Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu poate
garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă de programe
dăunătoare, create de rău-voitori, care încep cu spionarea (invizibilă) a activității unui
utilizator și se termină cu furtul din contul bancar al persoanelor care nu se pricep cum
să se apere.Unul dintre cele mai periculoase grupuri și violatori de date este cunoscut ca
fiind Anonymous.

Cenzura în Internet
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricționează populației lor accesul
la Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de exemplu Coreea de
Nord, China ș.a.

Găzduire web

În Internet există o mulțime de furnizori de servicii de găzduire web (web hosting) ce

pot găzdui situri web și proiecte online. Cele mai mari firme la nivel internațional au
fost în 2008: GoDaddy, Internet AG, ThePlanet și net@ccess[11].

O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare individuale,

astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse.

Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o "rețea de rețele", cu zeci sau sute
de milioane de calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare sau mobile, rețea ce
deține cantități uriașe de informații, din care foarte multe pot fi consultate fără restricții,
iar unele contra cost sau numai cu diferite parole de acces. Rețeaua World Wide Web,
denumită Web sau WWW, este partea cea mai dezvoltată din internet. A fost creată în
1989, la centrul european de cercetări nucleare.

Votare prin Internet

Unele state ale lumii aplică în practică votarea prin Internet.

În câteva
țări- Austria, Australia, Canada, Estonia, Franța, Germania, Japonia și Elveția - există
prevederi legislative pentru votul electronic, fără prezență personală, de la distanță. În
2011, votul prin internet la nivel municipal se testa în Norvegia.[12]

Deși mai multe țări din Uniunea Europeană au testat diferite proiecte de vot electronic,
Estonia este în prezent (2011) singurul membru UE care folosește această procedură pe
scară largă. La alegerile parlamentare estoniene din 2011, 24% din alegǎtori au votat
prin internet.[13]

Web 2.0

Web 2.0 este un aspect relativ nou în Internet, care implică participarea activă a
utilizatorilor (chiar nespecialiști) la dezvoltarea rețelei.

Web 3.0
Web 3.0 sau Web-ul semantic este un "web de date", care permite mașinilor să
înțeleagă semantica, sau sensul, de informații pe World Wide Web.

Intranet și extranet

Schema unei rețele intranet/extranet

Intranet este o rețea de calculatoare privată a unei companii, similară ca funcționalitate

cu mediul internet, care asigură accesul și distribuția informațiilor interne exclusiv
persoanelor conectate la aceasta. [14]

Rețele intranet pot fi găsite în aproape orice tip de organizație: companii mici, medii sau
mari, instituții educaționale și guvernamentale.

Primele site-uri de intranet și primele pagini de start ale companiilor au început să apară
în anii 1990-1991.

Un intranet este construit din aceleași concepte și tehnologii utilizate pentru internet:
server-client, protocoale de Internet TCP/IP, HTTP, SMTP (e-mail) și FTP (transfer
de fișiere), gateway cu firewall protejat de un posibil acces exterior neautorizat
(autentificarea utilizatorului, criptarea mesajelor, conectare la o rețea VPN). [15]

Caracteristici

Componentele care stau la baza alcătuirii unui Intranet sunt:

 rețea de calculatoare și componentele sale: hardware de comunicare între diversele

sisteme de calcul ale companiei, echipamente de interconectare pentru subrețele,
suite de protocoale
 programe și aplicații care implementează serviciile de bază Intranet
 aplicații care permit lucrul în cooperare cu alte rețele intranet [16]
Avantaje

 angajații pot trimite fișiere sau date necesare departamentelor interne într-un timp
scurt, acestea putând fi accesate oricând și reducând costurile companiei (costurile
de hârtie, spații de stocare etc.)
 creșterea controlului asupra circuitului informațiilor interne.

Software

Comercial
Microsoft SharePoint este software-ul dominant folosit pentru crearea unei rețele de
intranet; aproximativ 50% dintre acestea sunt dezvoltate folosind SharePoint. Alte
aplicații intranet comerciale includ: [17][18]

Wordpress, Sharepoint, Google Sites, Papyrs, Bitrix24, Drupal, eXo Platform, IBM

Websphere, Microsoft OneDrive.

Open source [19]

MindTouch Core, PBWiki, Plone, GlassCubes, Brushtail, Twiki, HyperGate, Open
Atrium

Exemple de companii care au implementat intranet

 Ford - are un intranet folosit zilnic de peste 100 000 de angajati

 US West - încă din anul 1993, compania de telecomunicații a dezvoltat aplicații
bazate pe intranet pentru a-și îmbunătăți procesul de comunicare și de producție și
are peste 60 000 de persoane online.
 HP - are peste 200 de web servere interne, accesate de peste 10 000 de angajați din
diviziile de producție, vânzări și alte grupuri ale corporației; angajații HP folosesc
intranetul pentru a face schimb de informații pentru diverse proiecte, între echipe
din alte zone geografice, pentru a rezolva diverse operațiuni programate din timp,
rapoarte, cereri de echipament și management de configurție software. [20]

 IBM – prin intermediul paginii de start "w3 On Demand Workplace care deservește

cei peste 300 000 de angajați din 75 de țări.  [21]
 Sun Microsystems - are SunWeb, update- uri de noi produse, catalog de produse,
educație, informații despre resurse umane, descrieri ale diviziilor de vânzări și
marketing. [22]

Extranetul este o extensie a intranetului unei companii pusă la dispoziție terților și care

extinde rețeaua privată cu dispoziții speciale pentru acces, autorizare și autentificare.
Această rețea face legătura între angajații unei organizații, clienți, furnizori și alți
parteneri de afaceri.

 Furnizor de servicii Internet

 Darkinternet
 Darknet
 Deep Web
 Istoria Internetului
 Era digitală
 Internet prin satelit

Legături externe

 „Internet” la DEX online
 Ce este internetul - O colecție de răspunsuri la întrebarea "Ce este internetul pentru
tine?"
 en A Little History of the World Wide Web
 Istoria internetului, ponturifierbinti.com
 Note ale cursului Introducere în INTERNET al Academiei Române, 1997
 Ce este Internetul și cum a apărut?, 8 mai 2012, Mihaela Stănescu, Descoperă
 Cum arata PRIMA pagina de internet din urma cu peste 20 de ani, 7 august 2012,
Patrick Vrabie, wall-street.ro
 Cum vedeau oamenii Internetul în urmă cu 40 de ani, când nici nu exista: Este
rețeaua care poate revoluționa viitorul, 26 decembrie 2013, Răzvan
Băltărețu, Adevărul
 Internet2 - repede, tot mai repede, 14 august 2007, Mihai Dragnea, Descoperă
 Societatea informatizată, 9 noiembrie 2007, Claudiu Andone, Descoperă
 Un exemplu de ghid Internet pentru începători al companiei române InterConnect
CUPRINS
INTRODUCERE..........................................................................................................................1
Utilizare.......................................................................................................................................1
a. Număr de abonamente..........................................................................................................1
b. Potrivit unui comunicat de presă..........................................................................................1
c. Potrivit unui studiu întocmit.................................................................................................1
Caracteristici tehnice....................................................................................................................1
1. În ziua de astăzi................................................................................................................1
2. Protocoalele fundamentale...............................................................................................1
3. Aceste trei protocoale.......................................................................................................2
Accesul la Internet........................................................................................................................3
Acces prin linie de telefonie fixă..............................................................................................3
Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de telefonie sau de ADSL.....4
a. Acces printr-un controler de comunicații dedicat....................................................4
b. Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM).............................................4
c. Acces prin rețeaua de cablu de TV............................................................................4
d. Acces prin satelit.........................................................................................................4
Altele............................................................................................................................................5
Istoric...........................................................................................................................................5
Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale
secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit artificial al
Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanșat o îngrijorare deosebită în Numărul de
siteuri web din Internet.................................................................................................................5
Numărul de utilizatori........................................................................................................5
Aplicații Internet......................................................................................................................8
Divertisment în Internet............................................................................................................8
Marketing și afaceri prin Internet.............................................................................................9
Aspecte sociale.............................................................................................................................9
Pericolele Internetului..............................................................................................................9
Cenzura în Internet...................................................................................................................9
Găzduire web...........................................................................................................................9
Votare prin Internet................................................................................................................10
Web 2.0..................................................................................................................................10
Web 3.0..................................................................................................................................10
Intranet și extranet..................................................................................................................10
Caracteristici..............................................................................................................................11
Avantaje.....................................................................................................................................11
Software............................................................................................................................12
Exemple de companii care au implementat intranet...................................................................12
Legături externe.........................................................................................................................13
Internetul în România.................................................................................................................13
i
Statele Unite ale Americii
ii
ARPANET (acronim pentru Advanced Research Projects Agency Network) a fost la origini un proiect american care a
fost publicat în 1967 (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock și Paul Baran inițiază comutarea de pachete (packet-
switched network), iar în 1969 conducerea ARPA (din Ministerul Apărării, DoD) contractează cu Bolt, Beranek și
Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicație. Astfel ARPANET a apărut în anul 1969, fiind o rețea de
calculatoare descentralizată. În proiectul inițial ARPANET asigura doar 3 servicii: telnet (Remote login), transferul de
fișiere (file transfer protocol, FTP) și tipărirea la distanță (remote printing). ARPANET s-a dovedit a fi o rețea destul de
simplistă, care nu are asemănări importante cu Internetul de astăzi. Topologia sa consta în legături între mașinile
(calculatoarele) din patru instituții academice (Institutul de Cercetări Stanford, Universitatea Utah, Universitatea
California din Los Angeles și Universitatea California din Santa Barbara).