UNIVERSITATEA DE VEST

FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ȘI

TEOLOGIE

SPIRITUALITATE ORTODOXĂ

DIONISIE AREOPAGITUL – TEOLOGIA

MISTICĂ

Alexandru-Bogdan COJOCARU,

Teologie, anul II

Dată predare: 10.01.2022

Pagina 1 din 6
 CUPRINS

I. ASPECTE BIOGRAFICE ALE LUI DIONISIE

AREOPAGITUL

II. DESPRE TEOLOGIA MISTICĂ – CĂTRE TIMOTEI

III. CUM TREBUIE A NE UNI CU CAUZATORUL

TUTUROR ȘI MAI PRESUS DE TOATE ȘI A-I
ÎNCHINA LAUDE

IV. CARE SUNT ÎNVĂȚĂTURILE CATAFATICE ȘI CARE

SUNT CELE APOFATICE DESPRE DUMNEZEU

V. CAUZATORUL CARE ESTE MAI PRESUS DE TOT CE

E SENSIBIL NU E NIMIC DIN CELE SENSIBILE

VI. CAUZATORUL CARE DEPĂȘEȘTE TOT CE ESTE

INTELIGIBIL, NU E NIMIC DIN CELE INTELIGIBILE.

VII. CONCLUZII

Pagina 2 din 6
 I. ASPECTE BIOGRAFICE ALE LUI DIONISIE AREOPAGITUL

Dionisie s-a născut la Atena în anul 6 d.H. într-o familie de necreștini dar
educată. De copil a fost instruit la școlile importante ale vremurilor ajungând în
aparatul administrativ al Areopagului (o parte a orașului Atena). A fost căsătorit și
a avut copii iar după ce Apostolul Pavel îl convertește la creștinism și îl unge
episcop, el părăsește lumea de care a aparținut și își începe viața misionară cu
precădere în părțile Galiei unde alături de ucenicii săi diaconul Elefterie și preotul
Rustic convertește mult norod. Sucombă în anul 96 d.H. ca mucenic sub prigoana
împăratului Dominițian și este îngropat creștinește în taină de către creștina
Catula în data de 3 octombrie, dată care a și rămas zi de prăznuire a acestui
sfânt.1

Operele sale au fost scoase la lumina cunoașterii abia în secolul VI când

Sfântul Grigorie cel Mare se întoarce din misiunea sa de la Constantinopol cu o
serie de scrieri intitulate Corpus Areopagiticum, toate fiind atribuite lui Dionisie.
Există și o controversă conform căreia aceste scrieri ar fi aparținând unui autor
Dionisie din secolul V, însă oricare ar fi adevărul, importanța scrierilor rămâne
inconstestabilă. Corpus Areopagiticum se bazează pe cele patru tratate cu o
importantă valore normativ-ortodoxă: Despre numele divine, Despre teologia
mistică, Despre ierarhia cerească și Despre Ierarhia Bisericească.

În cele ce urmează vom prezenta crâmpeie relevante din tratatul ”Despre

teologia mistică”.

II. DESPRE TEOLOGIA MISTICĂ – CĂTRE TIMOTEI

Capitolul I se prezintă ca o scrisoare către Timotei prin care Dionisie îi

comunică adresantului său Timotei să transceadă celor știute și neștiune adică
lumii materiale, în încercarea sa de a se uni cu Cauza tuturor. Astfel, Dionisie
pune în lumină la debutul scrierii sale atotcuprinzătoarea fire a lui Dumnezeu și
cere îndrumare de la Dumnezeu spre culmile înțelegerii și dincolo de acestea
1
https://ro.orthodoxwiki.org/Dionisie_Areopagitul
Pagina 3 din 6
către suprafirescul lucrurilor. Aici autorul ne vorbește despre ”ieșirea curată din
tine” semnificând lepădarea de sine și poziționarea pneumatologică dincolo de
trup și înțelegerea fizică, după cum și Apostolul Pavel afirmă în Galanteni 2, 20 că
”nu eu trăiesc, ci Hristos trăiește prin mine”. Iată deci cum și Dionisie aidoma lui
Pavel experimentează trăirea prin duhul lui Hristos, dincolo de lumea materială
invocând pentru această trăire cunoașterea corolară și anume supraînțelegerea
supraluminoasă, cu referire la lumina vizibilă ochiului și minții de lut.

Îndemnul vine împreună cu avertismentul conform căruia nimeni din cei

neinițiați sau mai bine zis dintre cei neînțelegători să nu citească cele spuse de
Dionisie căci aceștia nu pot simți și nici nu pot vedea cu închipuirea dincolo de
lumea văzută, socotind că dincolo de întunericul dintre Creator și creație nu mai
este nimic luminos. Această incapacitate de a vedea și de a pătrunde cu simțirile
acoperământul de întuneric sub care omul însuși s-a plasat prin neascultarea sa,
ar putea duce la concluzia greșită că negațiile despre Cauza tuturor intră în
contradicție cu afirmațiile despre Cauza a tot și a toate, ori trebuie înțeles că
Dumnezeu, Cauza a tot, este mai presus de tot fiind deasupra a tot și a orice,
fiindu-I ale Sale deopotrivă și negațiile și afirmațiile. În acest din urmă sens
Dionisie face apel la învățăturile lui Bartolomeu care afirmă că evanghelia despre
buna Cauză a tuturor este mult găitoare și scurt grăitoare dar poate fi văzută și ca
negrăitoare relevând astfel incapacitatea umană de a reda în cuvinte omenești
infinitul Cauzei.

Autorul epistolei face trimitere la Moise care pentru a se apropia de

Dumnezeu urmează o cale a curăției fiind singura care poate aduce apropierea
dintre om și Creatorul său. Moise după toată curățirea sa și lepădarea de cele
lumești nu l-a văzut pe Dumnezeu ci a văzut doar locul Acestuia ceea ce arată că
rațiunile cunoașterii noastre sunt subordonate Atotștiutorului. Prin nelucrarea
cunoașterii și abandonul rațiunii omenești Moise s-a eliberat de tot și a părăsit
percepțiile realizând astfel o transcedere a cunoașterii prin care a cunoscut ”mai
presus de minte” că nu cunoaște nimic. Această cale către Dumnezeu este una ce

Pagina 4 din 6
depășește raționalul și cunoașterea omenească despre Dumnezeu și ale Sale,
este o întâlnire cu Dumnezeu în vidul logicii umane sau altfel spus în abstractul
existenței.

III. CUM TREBUIE A NE UNI CU CAUZATORUL TUTUROR ȘI MAI

PRESUS DE TOATE ȘI A-I ÎNCHINA LAUDE

În Capitolul II Dionisie ne lămurește că în întunericul supraluminos nu putem

ajunge decât prin nevedere și neștiință căci acesta nu poate fi văzut și nici
cunoscut prin cele lumești căci este cunoașterea adevărată. Prin cunoștințele
noastre lumești pe care le perpetuăm acoperim măreția și taina lui Dumnezeu fiind
astfel necesare negațiile prin care ajungem la afirmații și vice-versa, și astfel
descoperind necunoscutul de cunoașterea noastră, vom ajunge să-l cunoaștem și
să vedem întunericul necunoașterii precum vedem lumina existențială, tot așa
cum un sculptor își descoperă muza pentru a vedea dincolo de ceea ce se arată.

IV. CARE SUNT ÎNVĂȚĂTURILE CATAFATICE ȘI CARE SUNT CELE

APOFATICE DESPRE DUMNEZEU

Textul Capitolului III conturează distincția dintre teologia catafatică adică

cea afirmativă și cunoscută, și teologia apofatică adică teologia negațiilor,
arătându-se că prin teologia catafatică suntem învățați despre firea
dumnezeiască care este unică sau treimică, despre filiația firii dumnezeiești, cum
din bunătatea nematerială au izvorât luminile inimii și cum Fiul din neființă s-a
făcut ființă și multe altele. Apofatic, prin raționamente ale negației, ne spune
autorul că cu cât accedem spre inteligibil cu atât se concentrează existența
noastră tinzând spre sublim și că pe drumul invers, cel al coborârii din întunericul
mai presus de minte spre cele tangibile, cuvântul, sau am putea spune porunca,
se lărgește, condensează spre formele lumești.

Calea care duce de la afirmație la negație este explicată de către autor

astfel: Dumnezeu este mai presus de orice afirmație iar pentru a vedea mai bine
dincolo de afirmații vom demonta aceste afirmații prin negații. Astfel Dumnezeu va
Pagina 5 din 6
fi mai presus de orice negație, fiind peste tot și peste toate în mod inexplicabil
omenesc.

V. CAUZATORUL CARE ESTE MAI PRESUS DE TOT CE E SENSIBIL

NU E NIMIC DIN CELE SENSIBILE

Dionisie afirmă în debutul acestui capitol că Dumnezeu nu e nimic din cele

ce noi putem percepe, nu e nici ființă nici lipsit de viață, nu e nici rațiune și nici
lipsit de minte și nu este nici trup. Dumnezeu nu are formă și nici volum, nu este
cantitativ și nici calitativ, nu este tangibil și nici sensibil, nu este stăpânit de
slăbiciuni, nu este tulburat cum nici nu poate fi robul vreunor patimi sau
sentimente. Dumnezeu nu este supus schimbării, vreunor privațiuni sau scurgeri și
nici nu este caracterizat de sensorial, Dumnezeu este Cauza tuturor și nu poate fi
cuprins cu mintea omenească.

VI. CAUZATORUL CARE DEPĂȘEȘTE TOT CE ESTE INTELIGIBIL, NU E

NIMIC DIN CELE INTELIGIBILE.

Dumnezeirea, reiterează autorul în debutul acestui capitol, nu e nimic din

ceea ce cunoaștem cum nu poate fi definit prin nici un adjectiv sau vreo ordine de
mărime cunoscută de către om. Nu e nimic din cele ce noi cunoaștem El fiind
inexplicabil prin cunoașterea noastră. Nu e nici Duh, nici Tată și nici Fiu. Altfel
spus a-L explica pe Dumnezeu este ca și cum ai descrie infinitul.

VII. CONCLUZII

Scrierile lui Dionisie Areopagitul au o puternică influență platonică ca

urmare a formării sale primare la școlile filozofice din Atena. Ca mistic creștin, prin
scrierile sale îl pune pe Dumnezeu într-o altă lumină inperceptibilă întregii creații și
care propune o abordare neutră a dumnezeirii.

Pagina 6 din 6