NOTITE INTRODUCTIVE DESPRE VITAMINE

Argument
Vitaminele reprezintă o clasă de produse medicamentoase
importante din perspectiva integrității fizice și psihice a ființei
umane. Surse vegetale și animale conțin aceste substanțe în
cantități moderate sau mari, care servesc la excreția complexului
vitaminic necesar.
Contribuția cercetărilor este majoră în acest domeniu
medical. Documentele medicale atestă preocupările oamenilor de
stiință, care au stabilit prin încercări repetate caracteristici
chimice dar și farmaceutice ale substanțelor. Pioneratul s-a
manifestat în anul 1911, când s-a obținut primele dovezi ale
impoetanței acestei clase de substanțe. Ulterior s-au descoperit o
multitudine de „elixire” care au modificat gândirea umană și
parcursul științei medicale.
Lucrearea prezintă importanța complexului vitaminic B,
accetuând aspecte legate de hipovitaminoză si hipervitaminoză.
Industria farmaceutică a secolului XXI asigură aportul vitaminic
necesar organismului uman printr-o serie de produse
medicamentoase.
Consider că un asistent medical de farmacie trebuie să aibă
cunoștințe temenice pentru a putea ajuta pe cei care solicită acest
lucru.
Capitolul I
Introducere
Perspectiva terapiei bolilor metabolice depinde de elucidarea mecanismelor fine de
reglare la nivelul metabolismului intermediar şi de descoperirea unor noi agenţi terapeutici cu
acţiune precisă, diferenţiată la acest nivel. Printre factorii care intervin nemijlocit în procesele
biochimice celulare, participînd de obicei sub forma coenzimelor în reacţiile metabolice
enzomatice, vitaminele ocupă un rol important.
Vitaminele sunt definite în prezent ca fiind substanțe organice de proveniență
alimentară, necesare în cantități mici pentru a efectua o funcție metabolică specifică. Ele se
găsesc în alimente sub formă activă sau sub forma unor precursori inactivi, provitaminele,
care se transformă în organism în vitamine active.
Vitaminele sunt substanțe cu mare rol în sănătate și în boli. Descoperirea lor constituie
un moment important în medicină, fiindcă au fost înțelese multe mecanisme de îmbolnăvire și
o serie de posibilități privind ameliorarea sau însănătoșirea.
Rolul lor în patologia umană este recunoscut însă de la Hipocrate, care a semnalat
efectul favorabil al consumului alimentar de ficat asupra cecității nocturne. În anul 1816
Mogendie folosind diete purificate la animalele tinere a observat influența lor nefastă asupra
stării de sănătate. A urmat o avalanșă de cercetări care au descoperit o serie de factori, cu
structură chimică diferită, incluse sub aceeași denumire-vitamine. În prezent, deși termenul
este impropriu, se mențin sub aceeași denumire – substanțe active, de natură chimică foarte
diferită, având însă importanța lor vitală.
Primele experiențe care s-au efectuat în legătură cu vitaminele au scos în evidență
efectele deficitului vitaminic asupra morfologiei diferitelor țesuturi.
Creșterea cantității de informații despre rolul fiecărei vitamine în parte, a permis
conturarea lor la procesele biochimice celulare și a efectelor metabolice, care rezultă prin
deficitul acestor factori.
Intervenția vitaminelor în metabolismul celular este dintre cele mai importante. Ele
participă sub formă de coenzime la o serie de reacții ale metabolismului intermediar, cu rol în
sinteza proteică în menținerea integrității celulare și ale organitelor celulare.
Pentru buna funcționare a organismului și menținerea sănătății, vitaminele sunt
substanțe necesare în cantități mici sau foarte mici, zilnic câteva miligrame sau micrograme.
Nu există nici o îndoială asupra faptului că vitaminele sunt importante pentru o stare
bună de sănătate. Cercetătorii continuă să descopere tot mai multe despre felul în care aceste
substanțe nutritive acționează în organism, modul în care pot ajuta la creșterea imunității, la
prevenirea bolilor degenerative și la încetinirea procesului de îmbătrânire. Ca rezultat, tot mai
mulți oameni au devenit conștienți de nevoia de a consuma cantități optime de vitamine în
fiecare zi prin alimentație, asociate cu un supliment nutritiv adecvat. Cu toate acestea, multe
persoane nu au o idee clară despre funcțiile vitale pe care vitaminele le îndeplinesc în
organism.
 Vitaminele sunt substanţe chimice care conţin carbon, ce provin din plante şi produse
animale. Ele sunt denumite microelemente nutritive, deoarece sunt necesare ăn cantităţi
relativ mici în organism, în comparaţie cu macroelementele nutritive – carbohidrații, grăsimile
și proteinele – care constituie marea parte a alimentației și furnizează energie organismului.
Microelementele nutritive nu sunt considerate o sursă de energie, deși unele vitamine ajută la
transformarea unor substanțe nutritive care conțin calorii, în forme de energie utilizabile. Atât
microelementele nutritive, cât și macroelementele nutritive sunt necesare pentru creșterea
normală a organismului, pentru menținerea și repararea țesuturilor.
Vitaminele pot funcționa în organism ca și coenzime, adică ”ajută” enzimele care
susțin toate procesele biochimice ale organismului. Enzimele stau la baza funcțiilor esențiale,
incluzând transmiterea nervoasa, contracția musculară, dormarea sângelui, metabolismul
proteinelor și producerea de energie. În plus, vitaminele sunt necesare pentru funcționarea
normală a sângelui și pentru formarea hormanilor și a materialului genetic. În mod cert, viața
însăși ar fi imposibilă fără aceste microelemente nutritive.

Capitolul II
Nomenclatura și importanța vitaminelor
2.1 Nomenclatura vitaminelor
Termenul de vitamină vine din limba latină, vita = viață, vitamină = anima vieții. Acest
termen a fost introdus în 1911 de către Funk (biochimist polonez stabilit în USA) cu
semnificație „ anime care participă la secretul vieții”.
Datorită structurii chimice diferite de la o vitamină la alta și diversele lor proprietăți
fizico-chimice și biologice, definiția dată de Funk este simplă, dar incompletă.
Dintre definițiile date de până acum acestor biocatalizatori numai două au rămas mai
semnificative, și anume aceea a lui Korrer pe de o parte, și a lui Jovillier, pe de altă parte.
Astfel, după Korrer, „vitaminele sunt substanțe a căror absență din organism provoacă maladii
și manifestări de carență”, iar după Jovillier „sunt substanțe pe care organismul animal, în
general, nu este capabil să le biosintetizeze și a căror prezență, în cantități foarte mici, este
necesară creșterii echilibrului fiziologic și aptitudinii de reproducere”.
MacCollum (1913 – 1916) introduce pentru prima dată procedeul de a desemna
vitaminele cu majuscule ale alfabetului latin. Vitamina care înlătură simptomele bolii beri-
beri este notată cu „B”, de exemplu.
Puțin mai târziu, cele aproape 24 de vitamine cunoscute au fost desemnate prin literele
corespunzătoare D, E, K, H, P etc.
Concomitent cu această noțiune a vitaminelor se folosește și denumirea medicală a
afecțiunilor provocate de carența vitaminelor ăn alimentația omului, la care se adaugă prefixul
”anti”. De exemplu: antirahitică, antiscorbutică, antixeroftalmică, etc., alte denumiri sunt
arbitrare (biotina, calciferol) sau reflectă structura lor chimcă: riboflavina, acid ascorbic, alfa-
filochinonă, tocoferol și altele.
 În general, sub termenul de vitamine se întelege grupa substanțelor organice diferite
ca structură chimică și proprietăți și cu activitate biologică în doze foarte mici (de ordinul
miligramelor sau al fracțiunilor de miligram), care nu constituie pentru organism sursă
energetică sau plastică, dar sunt absolut necesare pentru asigurarea funcțiilor vitale.
Aceste substanțe pătrund în organism odată cu alimentele, iar biosinteza lor, cu unele
excepții, este realizată de microorganisme, celule și țesuturi vegetale; astăzi se știe că
majoritatea animalelor poate sintetiza acid ascorbic, practic toate animalele, inclusiv omul,
sintetizează niocina (amida acidului nicotinic).

2.2. Importanța vitaminelor

Alimentele îşi îndeplinesc rolul în organism printr-o serie de factori nutritivi sau trofine
pe care îi conţin.
Acestea sunt: proteinele, lipidele, glucidele, sărurile minerale, apa şi vitaminele. Unele
dintre aceste trofine sunt folosite în special la producerea de energie pentru organism, dar pot
îndeplini şi funcţie plastică. Mineralele şi vitaminele au rolul de a stimula şi a face ca
transformările să meargă într-un singur sens, favorabil sănătății omului. Pentru acest motiv au
fost denumite biocatalizatori.
Între diferitele trofine există o anumită interdependență. Folosirea unora este
condiționată de prezența altora. Excesul uneia poate prejudicia utilizarea alteia.
Vitaminele constituie un grup de factori nutritivi infinitezimali de care organismul
animalelor, și în special al omului, are neapărată nevoie pentru a-și îndeplini funcțiile
biologice. Fără vitamine oamenii și animalele nu pot trăi.
Utilizarea insuficientă a vitaminelor determina o modificare pronunțată a activității
organismului, tulbură metabolismul, micșorează capacitatea de muncă, provoacă repede
oboseală, induce slăbire generală.
Vitaminele fiind biocatalizatori, în afară de apă, sunt cele mai necesare nutriției
normale , iar tulburările de hipo- sau avitaminoza apar mai rapid și mai intense decât
deficiențele de proteine, lipide, glucide sau minerale.
Ideal ar fi ca în diferitele alimente destinate consumului să se păstreze intacte cantitățile
de vitamine conținute inițial („la recoltare”). Din păcate însă, acest lucru nu se poate realiza
integral datorită acțiunii negative a unor factori de mediu ce modifică într-o măsură mai mică
sau mai mare vitaminele cu care vin în contact (lumina, temperaturi prea ridicate sau prea
joase, prezența aerului – oxigenului, contactul cu metale oxidante etc.). În practică, pentru a
reduce cât mai mult aceste pierderi se recomandă să se aplice o serie de procedee de
conservare, în diversele etape parcurse de alimente de la obţinere („recoltare”) și până la darea
în consum (mod de recoltare, transport și păstrare, precedee de prelucrare preculinară,
păstrarea și utilizarea după prelucrarea culinară). În acest punct se atrage atenția că alimentele
prăjite excesiv (pâine, cartofi etc.), precum și cărbunele medicinal absorb vitaminele din
grupul B, care ajung astfel în fecale. S-a constatat că alcoolul diminuează conținutul în
vitaminele B1, B2, B6, B12, C și K.
 În perioadelede graviditate şi de alăptare, organismul are un consum sporit, situaţie în
care, dacă nu se iau măsuri de suplimentare vitaminică pot apărea aşa numitele fenomene de
hipovitaminoze.
La marii consumatori de băuturi alcoolice apar în mod frecvent fenomene de scădere a
aportului de vitamine, a absorbției acestora, precum și tulburări de stocare și de utilizare.
Mărirea duratei de păstrare a alimentelor influenţează negativ conținutul acestora în vitamine.
Din același motive, uscarea la soare și în prezența aerului a fructelor și legumelor nu este un
procedeu recomandabil, deoarece în acest mod se distrug 60-80 %din conținutul în vitamina
A și se pierde toată vitamina C. Pentru a păstra cât mai mult din vitamine, fructele și legumele
nu trebuie fierte în multă apă, în vase fără capac și la foc mic. În cazul bolnavilor de colită,
ulcer gastric şi duodenal, se recomandă ca fructele să fie consumate după cojire cât mai
subţire şi, mai bine, sub formă de suc proaspăt. Compoturile au o concentraţie vitaminică
foarte scăzută, valoarea lor nutritivă fiind reprezentată în special prin conținutul în glucide și
în săruri minerale. Pentru a nu pierde mult din diversele trofine, se rocomandă ca fructele și
legumele să nu fie păstrate în apă. De asemenea, timpul de coacere în cuptor trebuie să fie
foarte scurt. În același scop, trebuie ca fragmentarea fructelor și a legumelor să se facă în
bucăți cât mai mari, să fie adăugat puțin oțet în apa fierbinte, să fie scurtată cât mai mult
perioada de timp dintre mărunțirea alimentelor și consumarea acestora, să se practice
adăugarea treptată a alimentelor în apa în clocot și compensarea apei evaporate ci apă rece,
vasele în care se face fierberea să fie perfect smălțuită sau din sticlă, acoperite cu capace
etanșe, iar adăugarea uleiului să se facă în timpul fierberii sau, și mai bine, după aceea.
Consumând alimente diverse și sănătoase, organismul își poate procura în cantități
suficiente toate vitaminele care îi sunt necesare, fără a fi nevoie de vitaminezare artificială,
deși asigurarea dozei normale de vitamine A, B1, B2 și C constituie încă o problemă. Trebuie
menționat aici faptul că unele vitamine se pot obține și prin sinteză farmaceutică (B1, B2, B3
și K), pe cale extractivă (A și D) și pe cale fermentativă (B12). Din păcate, vitaminele
sentetice administrate timp îndelungat și fără respectarea prescripțiilor medicale, în doze
excesive pot provoca fenomene adverse. Carențele vitaminice pot fi provocate sau agravate și
datorită consumului exagerat de medicamente, acest impact având un risc ridicat îndeosebi la
gravide, la vârstnici și la diabetici, cu afecțiuni la stomac. În acest mod, poate fi subminată
sănătatea, cu efecte neprevăzute, negative, chiar și asupra urmașilor.
Consumate în exces, vitaminele de sorginte artificială au acțiune toxică prin metaboliții
pe care îi conțin, pot produce stări de dependență, pot masca simptomele unor boli, pot
interacționa cu unele medicamente sau cu alte vitamine.
Păstrarea vitaminelor conținute de fructe și legume pe perioda de iarnă, se poate realiza
în destul de bune condiții, cu zahăr și fără a le supune tratamentelor termice. În acest mod se
poate păstra până la 80 % din cantitatea de vitamină C conținută inițial. Dacă se șin la rece și
la întuneric, conservele își păstrează valoarea vitaminică până în primăvara următoare.
Trebuie arătat totuși că prin amestecarea cu zahăr, conținutul în vitamine, ca și în alte trofine
scade de două- trei ori. De asemenea, la pregatirea jeleurilor de dulcețurilor aceste pierderi pot
atibge 80 %. Alte vitamine sunt ceva mai rezistente la aplicarea diferitelor tratamente termice.
Trebuie să remarcăm și faptul că vitaminele hidrosolubile nu se păstrează decât relativ puțin
timp, spre deosebire de cele solubile în grăsimi (liposolubile), care se pot păstra până la doi
ani. O metodă de conservare deosebit de eficientă a unor fructe vitaminizante (fructe de
cătină, pulpă de măceșe) constă în păstrarea acestora în miere de albine.