EXTENSIUNE UAIC BĂLŢI

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Referat :

“Efectele și costurile
inflației”

Verificat : conf.univ.dr. Trusevici Ala

Realizat: Chiroşca Axinia

Roşca Valentina
Anul I , gr. 3

Bălţi 2015

Cuprins :
Introducere…………………………………………….……………………………….……..3
Obiective……………………………………………….……………………………….…….4

CAPITOLUL I. Inflația. Noțiuni generale

1.1. Apariția si noțiuni generale………………………………………………………..,5
1.2. Cauzele inflației. Termeni cheie……………………………………….…………,.6

CAPITOLUL II Efectele inflației

2.1. Cauzele inflației…………………………………………………………………....9
2.2.Efectele inflației……………………………………………………………………10
2.3. Modul de inlaturare a inflației……………………………….…………………….11

Rezumat………………………………………………………………………..................13
Anexe…………………………………………………………………………………..….14
Bibliografie………………………………………………………………………………..17

2
 Introducere

În economia mondială echilibrul există, insa teoretic, dar ce ne facem cu dezechilibrul ?

Inflația ca fenomen reprezinta un dezechilibru macroeconomic, o problema amplă în
macroeconomie. Notiunea a pornit de la sfirsitul secolului al XIX-lea, desi ca fenomen ea
exista cu mult inainte de aceasta perioada, utilizat de bancheri si oamenii de stiinta.

Definind sintetic fenomenul inflaţiei se poate afirma că este un dezechilibru profund şi

structural ce se manifestă între economia reală şi economia simbolică (dezechilibru
monetaro-material) care constă în existenţa în circulaţie a unei mase monetare superioare în
raport cu nevoile economiei, fapt ce generează deprecierea banilor, respectiv creşterea
generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor.
O alta definiție care descrie simptomele inflației dar nu spune nimic despre cauzele sau
consecințele ei este data de economistii Laidler si Parkin în 1975: "Inflația este fenomenul de
creștere continuă a prețurilor sau de depreciere continuă a valorii banilor". Definiția lui
Brofenbrenner si Holzman din 1963 este mai plastică: "Inflația este o stare de generalizare a
excesului de cerere, în care "prea mulți bani aleargă dupa prea puține bunuri".
Actualitatea temei o observam nu numai in carțile universitare , ci și in viața de zi cu zi
fiind arătate prin efectele si costurile inflației. În literatură gasim diferiți termini referitor la
tema dată: deflație, dezinflație, stagflație, s.a. În referatul dat se descrie formele si cauzele
inflației. Conținutul se orientează si spre costurile ei si politicile antiinflaționiste.
Scopul proiectului dat este de a prezenta consecintele oricărei forme de inflație asupra
consumului, investițiilor, economisirilor si altor procese economice.

3
 Obiective fundamentale :

 introducerea noțiunii de inflație;

 precizarea formelor inflației;

 identificarea efectelor inflației;

 cunoasterea corelației dintre macroeconomie si costurile inflației;

 abordarea temei la nivel mondial si național;

 formularea opinilor la fiecare sfirșit de capitol;

 reprezentarea grafică a dezechilibrului economic;

 exprimarea concluziei prin scrierea rezumatului clar și explicit asupra efectelor si

costurilor inflației.

4
 Capitolul I. INFLAȚIA

1.1. Aparitia si noțiuni generale

De la sfirșitul secolului al XIX-lea și-a facut apariția notiunea de inflație, deși dezechilibrulul economic
exista de o perioada de timp cu mult mai devreme de acesta. În literatura economica întâlnim o serie de
termeni legati de inflație: deflatie, dezinflație, stagflație, slumflație, inflație importata. Deflația este un
proces monetar-material caracterizat prin scaderea durabilă, pe termen lung a nivelului
prețurilor. Dezinflația este un proces monetar-real care se manifesta prin încetinirea durabilă și
autoîntreținuta a ratei de creștere a nivelului general al prețurilor. Ea există într-o țara unde rata cresterii
prețurilor este mai mica într-un an, fața de anul precedent. Dezinflație competitivă există atunci când o țară
reușește să aibă o monedă puternică și o inflație mai redusă decât a țarilor partenere. Stagflația presupune
crețterea în paralel a inflației și a șomajului. Inflația este rapidă iar PIB stagnează sau crește foarte lent (vezi
fig. 1 ). Slumflația presupune o inflație accelerată pe fondul scaderii PIB. Declanșarea fenomenului
inflaționist poate fi urmarea importarii acestuia din alte economii, mai ales atunci când moneda
importatorilor e mai slaba decât a exportatorilor de inflație. Manifestarile specifice fenomenului
inflaționist sunt: creșterea prețurilor, deficitul schimburilor cu strainatatea, scaderea calitații vieții, creșterea
armatei de șomeri, conflicte salariale, falimentul unitaților neeficiente.Cît despre evoluția inflației putem
spune ca a crescut cu mult( vezi fig.6 ).
În context istoric putem spune despre trei forme ale fenomenului inflaționist : monetaro-banească,
inflația banilor de hirtie convertibili in aur și cei neconvertibili in aur.1

1.2 Cauzele inflației

Mecanismul de funcţionare a inflaţiei este nemijlocit legat de cauzele principale care o provoacă. În acest
sens, trebuie analizate corelaţiile care se stabilesc între cererea agregată, oferta agregată şi nivelul preţurilor.
În acest sens, se pot desprinde trei forme cauzale ale inflaţiei contemporane:inflaţie prin cerere; inflaţie
prin costuri; inflaţie combinată.

Inflaţia prin cerere ( vezi fig. 2 ). Acest tip de inflaţie apare ca urmare a creşterii cererii agregate, într-o
anumită perioadă, într-un ritm mai mare decât oferta agregată. Altfel spus, excesului de cerere solvabilă îi
corespunde o ofertă rigidă, care nu se poate adapta la exigenţele cererii. La o asemenea evoluţie a cererii,
firmele producătoare vor avea două tipuri de reacţii: preponderant de creştere a producţiei sau
preponderent de creştere a preţurilor. Dacă în economie există capacităţi de producţie subutilizate şi
şomajul este la un nivel relativ ridicat, atunci creşterea cererii agregate poate antrena în mod direct o sporire
a producţiei (ofertei agregate), într-un ritm mai mare faţă de creşterea nivelului general al preţurilor, adică
suntem în situaţia unei oferte elestice care poate asigura echilibrul pe piaţa bunurilor. Este momentul în care
economia poate fi relansată, iar şomajul diminuat. Din acest motiv, sunt economişti care promovează
conceptul de ″politică inflaţionistă″, recomandând-o factorilor politici ca remediu pentru ieşirea din criză şi

1 Lect. univ. dr. Daniel Tobă, support de curs “Macroeconomie”, Universitatea din Craiova, pag. 79 din 105
5
creşterea ocupării. Cu cât oferta (producţia) este mai inelastică, adică în economie nu există capacităţi de
producţie subutilizate, iar şomajul este redus ca nivel, cu atât firmele vor răspunde la creşterea cererii
îndeosebi prin creşteri de preţuri, generându-se astfel un puseu inflaţionist. În această situaţie,
recomandarea ″politicii inflaţioniste″ este inoportună şi inadecvată. Se apreciază că inflaţia determinată de
creşterea cererii este o inflaţie limitată în timp, ea manifestându-se pe termen scurt. Astfel, sporirea
preţurilor nu poate continua la nesfârşit, fiind limitată de nivelul veniturilor disponibile. Veniturile salariale
vor avea o dinamică de creştere mai mică şi nu se vor regăsi decât parţial în structura preţurilor, întrucât
acestea din urmă sporesc nu doar ca urmare a unor creşteri de costuri (cu salariile în special). Ca atare, în
momentul când cererea agregată va fi estompată de nivelul veniturilor, şi preţurile vor înregistra o tendinţă
de scădere, deci inflaţia se va diminua. De asemenea, inflaţia prin cerere este generată, de regulă, de un
″şoc″ al cererii. În ansamblu, excesul de cerere pe piaţă poate avea următoarele cauze, mai importante:
 emisiunea excesivă de monedă în circulaţie, care generează o inflaţie prin monedă;
 expansiunea creditului bancar, care conduce la o inflaţie prin credit;
 scăderea înclinaţiei spre economisire, care determină o inflaţie prin dezeconomisire.

Inflaţia prin monedă  înseamnă emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și servicii2.
Acest lucru se întâmplă, în general, atunci când apar deficite bugetare mari, iar finanţarea acestora se face
prin împrumuturi de la banca centrală, care va emite o cantitate corespunzătoare de monedă. Fenomenul
inflaţionist provine din faptul că statul nu se împrumută pentru a produce bunuri şi servicii suplimentare, ci
spre a consuma, activând o cerere fără corespondent în planul ofertei. Inflaţia prin credit apare ca urmare a
dezvoltării exagerate a creditului bancar, care poate conduce la o supradimensionare a volumului banilor de
cont cu efecte inflaţioniste similare celor produse de banii numerar. Această formă de inflaţie apare atunci
când expansiunea creditelor are ca destinaţie masive investiţii în economie, investiţii care nerealizate şi
nepuse în funcţiune la timp conduc la o activare suplimentară a cererii de consum (întrucât există o masă
monetară suplimentară în circulaţie). Inflaţia prin credit şi inflaţia prin monedă pot fi considerate ca fiind
una şi aceeaşi formă de inflaţie (inflaţie monetară), având ca element comun creşterea, în mod direct sau
indirect, a veniturilor nominale ale populaţiei şi agenţilor economici, venituri care stau la baza potenţialului
excedent al cererii.

Inflaţia prin dezeconomisire îşi are originile în scăderea înclinaţiei spre economii din partea populaţiei, ca
urmare a unor previziuni pesimiste în ceea ce priveşte conservarea puterii de cumpărare a economiilor
existente şi viitoare, dar şi a unor factori de natură subiectivă şi psihologică, pentru o anumită perioadă.
Rezultatul acestui comportament este creşterea ponderii consumului în totalul veniturilor disponibile ale

2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie_prin_moned%C4%83
6
populaţiei, consum care tinde să depăşească oferta de bunuri (în special de folosinţă îndelungată) şi care va
genera o creştere de preţuri în ramurile producătoare.

Inflaţia prin costuri Inflaţia prin costuri apare atunci cind se reduce oferta agregata din cauza cresterii
costurilor de productie : cresterea salariului in ritm superior , cresterii productivitatii muncii, a preturilor la
material prima si resurse energetic, a cheltuielilor de transport,cit si a presiunii fisca3l.

O politică salarială nefondată pe criterii economice va conduce la obţinerea de salarii mari, fără acoperire în
planul producţiei, creându-se tensiuni inflaţioniste. Numai atunci când dinamica salariilor este cel mult egală
cu dinamica productivităţii muncii, revendicările şi creşterile salariale nu conduc la preţuri inflaţioniste.
 creşterea excesivă a profiturilor . Fenomenul apare, de regulă, în situaţia firmelor mari, de monopol sau
oligopol, care impun preţuri mari la produsele vândute, preţuri care pot constitui costuri de achiziţie
pentru alţi agenţi economici.
 creşterea preţurilor la materii prime şi materiale . Acest fenomen se referă, de regulă, la materiile
prime, materialele, combustibilii, energia etc., care provin din importuri şi ale căror preţuri se
repercutează asupra costurilor de producţie ale produselor finite indigene (inflaţie importată). Efectul
inflaţionist se amplifică pe fondul devalorizării monedei naţionale, care înseamnă scumpirea
importurilor şi ieftinirea exporturilor.
 politica amortizării accelerate . Practicarea unor amortismente descrescătoare pe durata normală de
funcţionare a mijloacelor fixe, pentru prevenirea unei uzuri morale premature, conduce la înregistrarea
unor costuri mai mari la începutul perioadei de utilizare a mijloacelor fixe.
 presiunea fiscală ridicată . Dacă impozitele directe reduc veniturile nominale disponibile şi, în
consecinţă, presiunea cererii inflaţioniste, nu aceeaşi este situaţia în cazul impozitelor indirecte, care se
regăsesc în preţurile de vânzare ale produselor şi orice creştere a lor afectează în mod direct nivelul
acestora.

Iată cum se pot manifesta, în acelaşi timp, într-o economie, cele două forme ale inflaţiei. Analizând lucrurile
în mod invers, trebuie precizat că M. Friedman consideră inflaţia prin costuri doar un fenomen întârziat al
inflaţiei prin cerere. Astfel, o inflaţie prin cerere, care înseamnă venituri din ce în ce mai mari pentru firmele
producătoare şi incitaţie spre dezvoltare, poate determina, după o anumită perioadă, o creştere a producţiei şi
implicit a ofertei de bunuri şi servicii. Din combinaţia celor două tipuri de inflaţie poate rezulta o spirală
inflaţionistă greu de stopat. De exemplu, se poate ivi situaţia ca cererea globală, impulsionată artificial de
către autorităţi (de pildă în perioade electorale), să antreneze o creştere a preţurilor în anumite ramuri
producătoare, ceea ce se va repercuta şi asupra unor creşteri salariale în ramurile respective, care nu vor face
altceva decât să mărească costurile de producţie. Aspectul negativ apare atunci când aceste fenomene se
petrec pe fondul unui volum al producţiei relativ constant, adică oferta globală este incapabilă să se adapteze
la evoluţia cererii. Creşterea costurilor va provoca o inflaţie prin costuri, adică o altă creştere de preţuri care
se va adresa cererii existente. Pentru a preveni sporirea şomajului, autorităţile guvernamentale iniţiază

3 Nelly Fillip, Olga Sorocean “Teoria Economică ” , Volumul II , Chisinau 2011, pag. 135
7
politici monetare şi fiscale expansive care dau un nou impuls cererii. Această serie de creşteri succesive ale
preţurilor va înceta atunci când cererea de bunuri şi servicii se diminuează suficient de mult, astfel încât
producătorii, care au ca scop principal maximizarea profiturilor, nu vor spori din nou preţurile. Scăderii
cererii globale îi va corespunde în acelaşi timp o subocupare importantă.

Spirala inflaţionistă preţuri – salarii ( vezi fig. 3 )

Politică economică populistă → creşteri de salarii → creşterea costurilor → creşterea preţurilor de vânzare
→ scăderea puterii de cumpărare a salariilor → revendicări sociale → noi majorări de salarii → o nouă
majorare a costurilor → un nou puseu inflaţionist …4

Ţinând seama de valorile pe care le au indicii de măsurare a inflaţiei şi în principal de cele ale indicelui
preţurilor, literatura de specialitate prezintă următoarele forme intensive ale inflaţiei:
 inflaţia târâtoare (latentă) ;
 inflaţia deschisă (moderată) ;
 inflaţia galopantă ;
  megainflaţia ;
 hiperinflaţia .

Capitolul II. EFECTELE

2.1 Efectele inflatiei in societate

Consecinţele (efectele, costurile) inflaţiei pot fi analizate atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel
macroeconomic. Fenomen complex, care afectează structurile întregului organism economico-social, inflaţia
are şi importante consecinte.

Influenţa asupra consumului, economisirii şi investiţiilor

Inflaţia , prin efectul deprecierii monetare, schimbă comportamentul individual, atât în actul de consum,
cât şi în cel al economisirii. Astfel, în calitate de consumatori şi pentru a atenua efectele deprecierii monedei,
agenţii economici sporesc ritmul cumpărărilor, plasându-şi disponibilităţile băneşti, cu precădere în bunuri
de folosinţă îndelungată sau în diferite bunuri de valoare precum obiecte din aur, opere de artă etc. Drept

4 Lect. univ. dr. Daniel Tobă, support de curs “Macroeconomie”, Universitatea din Craiova, pag.85 din 105
8
urmare, procesul de economisire va avea de suferit atât ca nivel, dar mai ales ca structură. În
general, inflaţia descurajează economisirea, incitând subiecţii economici să cheltuiască mai mult (vezi fig.
4 ).

Din punct de vedere etimologic, termenul de inflatie provine de la latinescul ‘’inflare’’, care are
semnificația de a se umfla in mod exagerat. Inițial, termenul era utilizat in lexiconul medical. Preluarea și
folosirea termenului in economie a avut loc relative nu demult, in SUA, in perioada razboiului civil in anii
1861-1865, pentru marcarea procesului de umflare a circuitului banilor de hirtie. Situatia economica din
acea perioada a fost prezentat evident in romanul lui Margaret Mitchell ‘’Pe aripile vintului’’. În secolul
XIX acest termen este folosit și in Europa. Iar in secolul XX inflația a devenit un fenomen acceptat in
practica mondială și știinta economică.5
În anul 1923, Germania s-a confruntat cu o hiperinflație, cînd nivelul prețurilor a crescut de 10 miliarde
de ori intr-un singur an! Moneda naționala existentă pe piața a trebuit sa fie retrasă și inlocuită cu una nouă,
a carei ofertă a fost mentinută sub control strict.6

PRINCIPALELE CAUZE ALE INFLAȚIEI

Dintre cauzele şi factorii care generează apariţia, extinderea şi consolidarea – generalizarea inflaţiei
într-un sector economic, economie naţională şi mai departe, în economia mondială, subliniem:
1) – Emisiunea excesivă de monedă sau inflaţia prin monedă, respectiv, asa cum susţine M.
Friedman, inflaţia este legată de oferta de monedă. Studiind independent această cauză parţială este adevărat
că dacă nu se realizează o supraveghere pe piaţa monetară sub aspectul “multiplicatorului” de credite se
ajunge la un dezechilibru între cantitatea de bani necesari la un moment dat în economie şi cantitatea de bani
existentă în mod real. Surplusul exagerat de monedă “generează” o psihoza negativă, respectiv o
disproporţie între cantitatea de bani (care sunt mulţi) şi oferta de bunuri/servicii (care sunt puţine), rezultând
astfel creşterea nejustificată a preţurilor şi scăderea puterii lor de cumpărare.
2) – O altă cauză parţială a inflaţiei este excesul de cerere solvabilă; subiecţii de cerere diversă
(bunuri de consum, bunuri industriale) având solvabilitate vor cere aceste mărfuri pe piaţă; oferta este însă
cu mult mai mică (este vorba de un foarte mare dezacord ce se manifestă pe pieţele reale de bunuri şi
servicii: cererea solvabilă foarte mare şi oferta mult mai mică; acest dezechilibru este cunoscut în teorie sub
denumirea de “absorbţie”; aici vânzătorii se comportă ca un monopolist; rezultă preţuri înalte);
3) – O altă cauză a inflaţiei o reprezintă asa-zisa “inflaţie prin ofertă” caz în care este vorba de un
dezechilibru generat de nerespectarea concordanţei dintre sporirea veniturilor salariaţilor şi nivelul de
creştere al producţiei realizate (aici creşterea salariilor nu are acoperire în creştere, cel puţin în acelaşi ritm al
productiei – ofertei de mărfuri.
4) – Inflaţia poate fi cauzată (sau impulsionată) şi prin creşterea exagerată (fără control) a creditelor
(de consum sau de producţie) pe care băncile, în goana lor dupa profit, le acordă debitorilor, persoane fizice
şi/sau juridice. Masa suplimentară de monedă obţinută prin credite generează o cerere suplimentară de
consum de bunuri industriale/personale, în timp ce capacităţile de producţie nu oferă o producţie
suplimentară, absolut necesară.

5Nelly Filip, Olga Sorocean „Teoria Economica’’ p. 241

6 Philip Hardwick, John Langmead, Bahadur Khan. „ Introducere in economia politica moderna’’ . Bucuresti:Polirom,
p.614
9
 5) – Inflaţia are drept cauză şi sporirea costurilor de producţie, aşa-zisa “inflaţie prin costuri”. Este
de observat ca o creştere “normală” a costurilor determinată de “raritatea“ factorilor de producţie utilizati nu
conduce automat la apariţia inflaţiei; o creştere exagerată, fără justificare a diferitelor elemente ale costului
de producţie, inclusiv a profitului impus pe diverse pieţe “de monopol” poate însă amplifica unda
inflaţionsită.
6) – Inflaţia poate avea pe lângă cauze interne şi cauze externe: este vorba de “importul de inflaţie”;
apare în situaţia în care ponderea bunurilor importate (care au preţuri de vânzare pe piaţa ţării importatoare)
este mare şi foarte mare în volumul total al importurilor. Transferul de inflaţie se realizează mai ales către
ţările rămase în urmă din punct de vedere economic care au o structură a comerţului exterior nefavorabilă:
împortă bunuri relativ scumpe şi exportă bunuri relativ ieftine (politica foarfecelui preţurilor este
nefavorabilă).
Efectele inflatţei diferă de la ţară la ţară şi de la perioadă la perioadă; intră de asemenea în calcul
formele şi intensitatea ei.7

Efectele inflatiei difera de la o perioada la alta, in functie de forma si, intensitatea procesului inflationist, de
politicile economice promovate de institutii imputernicite, ca si de capacitatea guvernelor de a cunoaste si
controla acest proces.
2.3 PRINCIPALELE EFECTE ALE INFLAȚIEI
Un prim efect, care are fapt generator inflația, constă in diminuarea puterii de cumparare a monedei,
proces ce afectează în mod diferit si neegal agenții economici. Prin deprecierea banilor se elimina o parte a
resurselor materiale acumulate si, in acest fel, se asigura folosirea la o rata diminuata a capacitaților din
cadrul circuitului economic.
Inflația deblochează (sau in unele cazuri poate bloca) mecanismul economic. Eliminand unitațile
parazit sau capacitațile uzate moral, procesul inflaționist favorizează adaptarea unitaților ramase la
exigentele impuse de progresul tehnic si mecanismele economiei de piața.
Inflația redistribuie avuțiile existente si schimbă sensurile utilizarii lor; ea favorizează inclinația spre
consum și pe debitori si restricționeaza inclinația spre economii si pe creditori. În acest fel, procesul
antreneaza fuga de lichiditați si preferința exagerată pentru plasamente în bunuri de folosința îndelungată,
neproductive.
În condițiile unei deprecierii inflaționiste a bunurilor (egala sau mai mare decat rata reala a dobanzii)
cei care-și desfașoară activitatea cu resurse imprumutate ajung să folosească aceste credite în mod gratuit.
Restituirea creditelor se realizeaza în bani devalorizați după ce s-a încasat un beneficiu real. În aceiași
termeni, se pune și problema inprumuturilor de stat, populația care a creditat statul rămînînd cu obligațiunile
de stat devalorizate.
Inflația îndepartează din circuitul activ o parte importanta a masei monetare, concomitent cu scaderea
puterii de cumparare a banilor. Acest efect se constata numai in termeni reali, deoarece nominal are loc o
crestere a cantitatii de bani la populație.
Ca și recesiunea economica, inflația pune de acord capacitațile de producție existente cu nevoile reale
de consum. Ea realizează acest lucru prin presiunea permanentă pe care o exercită, in avans, asupra
resurselor. Specialiștii susțin ca hiperinflația cu trecut crescator si de durată, dacă este insuficient controlată
reprezintă un factor care poate duce la dezorganizarea intregii economii. Hiperinflația viciaza corelațiile
dintre prețurile diferitelor marfuri, îngreunand posibilitatea efectuarii calculelor de eficiența și rentabilitate.
Din acestea intelegem ca rata anuala a inflației a evoluat in proximitatea limitei inferioare a intervalului-
ţintă(vezi fig. 7 ).

2.3. MODEL DE INLATURARE A INFLAȚIEI

7 http://cosmineconomic.blogspot.com/2013/01/inflatia-factori-si-cazue.html
10
 Atunci cand o inflație s-a manifestat sau continuă să se manifeste pentru un timp indelungat se pune
problema daca poate fi vreodată redusă fară a întampina dificultați majore sub forma pierderii locurilor de
munca sau a scaderii producției.
Ipoteza de la care porneste o astfel de analiză8[1] de combatere a inflației este urmatoarea: inflația este
continuă (ăn condițiile în care venitul actual este mai mare decat nivelul sau potențial); inflația a continuat
pentru un timp si oamenii se asteaptă ca ea să continue.
Aceasta menținere cu fermitate a așteptarilor unei continuari a ratei curente a inflației este cea care
conduce la conceptul unei inflații persistente. Să presupunem ca în acest caz ca banca centrală decide să
reduca rata inflației, reducînd rata sa de validare monetara. Evenimentele care vor urma unei astfel de decizii
se inscriu în trei etape:
Etapa I
Prima faza a politicii antiinflationiste consta in incetinirea ratei expansiunii monetare sub rata cuvenita
a inflatiei.
Etapa a II-a
Stagflatia9[2]. Principalul efort al guvernului in aceasta etapa il constituie reducerea somajului pana
cand acesta atinge "rata naturala", iar preturile sa fie stabile. De multe ori insa, in loc sa se intre in limita
somajului natural si a preturilor stabile, economiile tind sa supraliciteze si sa intre intr-un decalaj recesionist.
Motivul principal al acestei supralicitari este ca salariile nu depind doar de cererea excesiva curenta ci si de
asteptarile inflationiste.
Asteptarile pot determina ca inflatia sa persiste dupa ce cauzele ei initiale au fost inlaturate. Ceea ce
initial a fost o inflatie prin cerere, rezultand dintr-un decalaj inflationist, devine o inflatie pur asteptata,
alimentata pe de alta parte si din convingerea populatiei ca inflatia va continua.
Faza de stagflatie se caracterizeaza prin faptul ca economia cu toate ca inregistreaza un decalaj
recesionist, nivelul preturilor continua sa creasca.
Etapa a III-a
Recuperarea. Faza finala, este reintoarcerea la o situatie de ocupare deplina. Atunci cand economia
ajunge, in cele din urma, la sfarsitul fazei de stagflatie, situatia este aceeasi ca si cum economia ar fi fost
lovita de un soc izolat al ofertei agregate.
Acei economisti care sunt preocupati in legatura cu asteptarile ca salariile si preturile sa scada se tem
ca procesul va dura un timp foarte indelungat. Cei care-si pun problema accelerari temporare a expansiunii
monetare se tem ca asteptarile de inflatie pot fi reinviate atunci cand banca centrala creste emisiunea
monetara. Daca asteptarile inflationiste sunt reinviate, banca centrala va avea de facut o optiune pentru care
nu este deloc invidiata. Fie trebuie sa permita ca o noua recesiune severa sa sparga aceste asteptari
inflationiste, fie, trebuie sa valideze inflatia pentru a reduce somajul. In acest din urma caz, revenim acolo de
unde a inceput o inflatie validata.

Efecte asupra repartiţiei (redistribuirii) veniturilor

Efectul redistribuirii veniturilor apare prin diferenţele dintre valoarea nominală şi cea reală. Dacă nu ar
exista inflaţie, venitul nominal ar fi egal cu cel real. Inflaţia deformează raporturile dintre valoarea

8[1] Richard Lipsey, Alec Chrystal-"Economia pozitiva", Editura Economica, Bucuresti, 1998

9[2] Stagflatia semnifica acea situatie din economiile tarilor care se caracterizeaza prin inflatie rapida si prin lipsa de
crestere notabila a economiei. Adesea, stagflatia pune in evidenta o crestere economica "zero" insotita de o inflatie
puternica.
11
 nominală şi cea reală, reducând puterea de cumpărare a banilor. Redistribuirea venitului se manifestă, în
principal prin următoarele forme:
 prin contractele de muncă pe termen îndelungat .
 prin relaţiile de împrumu 
 prin mecanismul repercusiunii preţurilo r .
 prin mecanismul fiscalităţii .10

Consecinţe în plan social

Toate aceste consecinţe în plan economic se vor repercuta inevitabil şi în plan social, acolo unde vom întâlni
stări de incertitudine şi nelinişte în rândul populaţiei, dar şi situaţii grave de sărăcie şi diferenţieri sociale,
toate acestea în funcţie de intensitatea fenomenului inflaţionist. În general, când climatul social se
înrăutăţeşte pe acest fond, guvernele şi celelalte autorităţi publice îşi pierd credibilitatea în rândul maselor,
care vor sancţiona acest lucru în perioadele electorale.

10 Lect. univ. dr. Daniel Tobă, support de curs “Macroeconomie”, Universitatea din Craiova, pag. 90 din 105
12
 Rezumat

Inflatia este un fenomen complex in macroeconomie greu de explicat,dar

manifestat la dezechilibrele existente in interiorul sau, are o forma prin care ra-
porturile si proportiile economice si monetare sa se echilibreze in mod automat.
Lucrarea prezinta o imagine despre tema actual : “ Efectele si costurile in-
flatiei”, cu scopul de a descrie consecintele oricaror forme de inflatie si costurile
sale cit in tara ,atit si in economia mondiala.
In referatul dat am vorbit in capitolul 1 despre termenii istorici a dezechilibru-
lui economi si despre efectele si modul de inlaturare a inflatiei in capitolul 2 . Am
relatat cauzele ei pe plan macroeconomic si social. La fel tipurile de inflatie : prin
cerere, prin oferta ( vezi fig. 5 )le-am reprezentat grafic si am adus niste date
statistice.
La final putem percepe ca efectele inflatiei nu sint chiar atit de positive, astfel
am dmonstrat ca ele necesita niste politice antiinflationiste de inlaturarea ei.
Tema fiind actual am dezvoltat-o si am adus exemple ,reducind neclaritatile
notiunii de efectele si costurile inflatiei.

13
Anexe

Fig.1 Stagflatia . Fig. 2 Inflatia prin cerere.

Fig. 3 Spirala inflationista.

14
Fig. 4 Preveziuni privind evolutia inflatiei

Fig.5 Inflatia prin oferta

15
Fig. 6 Reprezentarea grafica a productiei agricole.

Fig. 7 Rata anuala a inflatiei

16
Bibliografie

 Lect. univ. dr. Daniel Tobă, support de curs “Macroeconomie”, Universitatea din
Craiova, pag. 105

 Nelly Fillip, Olga Sorocean “Teoria Economică ” , Volumul II , Chisinau 2011б , pag
241

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie_prin_moned%C4%83

 I . Ignat, I . Pohoaţă, N. Clipa, Gh. Luţac, “Economie politică ”, Editura Economică,

1998, pag. 427.

 N. Dobrotă, Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, pag. 149

 Philip Hardwick, John Langmead, Bahadur Khan. „ Introducere in economia politica

moderna’’ . Bucuresti:Polirom, p.614

 http://cosmineconomic.blogspot.com/2013/01/inflatia-factori-si-cazue.html

 Richard Lipsey, Alec Chrystal-"Economia pozitiva", Editura Economica, Bucuresti,

1998

17