Elizabeth Beneth

Mândrie și prejudecată este unul dintre cele mai celebre romane scrise de Jane Austen.

Publicat la 28 ianuarie 1813, este al doilea roman al autoarei.
Într-un eseu publicat în 1954, Maugham l-a considerat unul dintre cele mai bune zece romane din
lume.
Romanul are ca temă principală orgoliul de clasă al domnului Darcy și prejudecata
domnișoarei Elizabeth Bennet în confrontul acestuia. Acțiunea romanului se concentrează asupra
evenimentelor ce au loc în interiorul familiei Bennet compusă din domnul și doamna Bennet și cele
cinci fiice: Jane, Elizabeth, (pentru prieteni Lizzy sau Eliza), Mary, Catherine, (numită și Kitty) și
Lydia. În lipsa unui fiu care să moștenească proprietatea lor din Longbourn, Hertforshire, doamna
Bennet dorește ca cel puțin una dintre fiicele sale să se căsătorească cât mai repede. Doamna
Bennet este o femeie frivolă în timp ce domnul Bennet este un bărbat inteligent, sarcastic și
imprevizibil. Ține mult la Jane, dar Lizzy, inteligentă și spirituală, este preferata lui. Când domnul
Bingley, un burlac bogat închiriază o frumoasă moșie în vecinătate, doamna Bennet dorește ca
fiicele ei să-i fie prezentate cât mai curând. Scopul său este căsătoria domnului Bingley cu una din
fiicele sale și nu vrea să riște ca acesta să fie acaparat de vreo altă fată din vecini. Domnul Bennet
chiar dacă pare reticent îl vizitează pe domnul Bingley , dar domnișoarele Bennet au ocazia să-l
cunoască la balul dat de Sir Lucas, un vecin al familiei Bennet. Domnul Bingley are prilejul să le
cunoască într-un final pe grațioasele domnișoare Bennet. Bingley este însoțit de cele două surori,
Caroline și doamna Hurst, de soțul acesteia din urmă și de dragul său prieten domnul Darcy. Bingley
e amabil, drăguț cu toți, atrage imediat simpatia tuturor și imediat se notează simpatia sa pentru
Jane, cea mai mare din surorile Bennet. Din contră, Darcy rămâne deoparte, refuză să danseze cu
domnișoare pe care nu le cunoaște sau să facă noi cunoștințe. Chiar dacă la început cei prezenți
sunt impresionați, fiind mai frumos și mult mai bogat decât Bingley, din cauza acestui comportament
el devine catalogat ca omul cel mai înfumurat și mândru de pe fața pământului și, cu toată bogăția
lui, își atrage antipatia tuturor. În timpul balului Elizabeth este definită de el ca fiind acceptabilă, dar
nu îndeajuns de frumoasă să-l tenteze. Elizabeth îl aude și chiar dacă se demonstrează ironică (aș
putea foarte ușor să iert mândria lui, dacă n-ar fi călcat-o în picioare pe a mea), îi devine antipatic.
Domnul Bingley în schimb dansează cu Jane toată seara. Dimineața următoare Jane este invitată
de domnișoara Bingley la Netherfield, pentru a lua ceaiul. Doamna Bennet văzând că vine ploaia,
nu-i permite lui Jane să ia trăsura, așa că Jane pleacă călare. O prinde ploaia și se alege cu o
răceală serioasă așa că e nevoită să rămână la Netherfield pentru câteva zile, exact cum dorise
doamna Bennet. Elizabeth merge s-o viziteze și este invitată să rămână pentru a avea grijă de sora
sa. Darcy are ocazia să o cunoască mai bine și fără să vrea, rămâne fascinat de spontaneitatea și
vivacitatea sa. Domnișoara Bingley, care vrea să-l cucerească pe Darcy, nu este mulțumită de
situație și abia așteaptă ca cele două surori să se întoarcă la casa lor. După întoarcerea lor, familia
din Longbourn primește vizita domnului Collins, verișorul fetelor și pastor anglican. William Collins
este moștenitorul legal al domnului Bennet și speră să se căsătorească cu una din surori. Prin acest
gest, vrea să răscumpere familia de pierderea moșiei la moartea domnului Bennet. O alege pe Jane
ca viitoare soție, dar doamna Bennet îl informează că aceasta se va logodi în curând, așa că e
rândul lui Elizabeth, a doua ca vârstă și frumusețe. Surorile Bennet merg des în vizită la mătușa lor
din Meryton. Aici ele au prilejul să-l cunoască pe fermecătorul domn Wickham, înrolat de curând în
regimentul din Meryton. Felul său de a fi cordial și fascinant îl fac să-și câștige simpatia tuturor, mai
ales a domnișoarelor din zonă. Lydia și Kitty în mod particular sunt fermecate de Wickham, dar de
altfel lor le plac toți ofițerii. Lydia și Kitty își vizitează des mătușa pentru că acolo au prilejul să
întâlnească și să flirteze cu ofițerii. Wickham pare să fie atras de Elizabeth și în timpul primei lor
întâlniri îi destăinuie că-l cunoaște bine pe Darcy, deoarece au copilărit împreună la Pemberley,
Wickham fiind fiul intendentului. Se plânge de modul infam în care a fost tratat de Darcy, acesta
refuzând să-i dea parohia lăsată moștenire de bătrânul domn Darcy. Elizabeth atrasă de Wickham și
având antipatie pentru Darcy crede tot. Domnul Bingley organizează balul promis. Atracția lui pentru
Jane este atât de evidentă încât cei prezenți la bal încep să vorbească de căsătorie. La bal Lizzy are
surpriza să fie invitată la dans de Darcy și luată prin surprindere acceptă. Bingley comunică familiei
Bennet că a doua zi este nevoit să plece câteva zile la Londra pentru afaceri. Doamna Bennet îl
invită la prânz la întoarcere. După câteva zile surorile lui Bingley și domnul Darcy îl urmează
la Londra. Pentru a explica plecarea lor neașteptată, Carolina Bingley îi trimite un bilet lui Jane
unde-i explică că afacerile fratelui său sunt de așa natură că nu se pot rezolva în câteva zile, așa că-
i mai bine să plece după el la Londra, unde vor rămâne toată iarna. Caroline cu perfidie îi scrie că în
acest mod, Bingley va avea prilejul s-o revadă pe domnișoara Darcy, sora mai mică a lui Darcy de
care Bingley e foarte legat. Elizabeth citind scrisoarea suspectează că reținând-o pe Jane nepotrivită
pentru Bingley, surorile și prietenul acestuia au luat decizia să-l rețină la Londra ca s-o uite. Jane cu
bunătatea ei nu vrea să dea crezare unei asemenea ipoteze, luând apărarea celor două, spunând
că dacă Bingley ar fi cu adevărat îndrăgostit nu ar putea fi reținut de aceștia la Londra. Dar Elizabeth
are puțină încredere în caracterul slab al tânărului și amândouă se întristează văzând că acesta nu
se întoarce. Între timp domnul Collins, personaj ceremonios și insuportabil, continuă să-i facă curte
lui Elizabeth și o cere de soție. Aceasta refuză categoric, chiar dacă mama sa îi impune să accepte.
Collins hotărât să se întoarcă acasă cu nevastă, până la urmă decide să se căsătorească cu
Charlotte Lucas, cea mai bună prietenă a Elizei. Charlotte are 27 de ani, nu este frumoasă și
acceptă imediat. După plecarea lui Bingley, Jane este invitată la Londra de familia
Gardiner,respectiv unchiul și mătușa sa. Ea acceptă, iar mai târziu și Elizabeth pleacă la Rosing,
în Kent în vizită la familia Collins, la invitația Charlotei. Lady Catherine de Bourgh, protectoarea și
vecina domnului Collins, este mătușa domnului Darcy. De Paști, Darcy vine să-și viziteze mătușa,
însoțit de simpaticul său verișor, colonelul Fitzwilliam. Elizabeth se întâlnește întâmplător cu Darcy
de căteva ori și într-un final în mod cu totul neașteptat, acesta o cere în căsătorie, nu fără să-i spună
cât a luptat cu sentimentele lui din cauza diferenței de clasă dintre ei și a familiei. Darcy nu se
îndoiește nici o clipă că cererea lui în căsătorie va fi acceptată. Elizabeth îl refuză categoric
reproșându-i orgoliul și vanitatea, spunând că n-ar putea niciodată să se căsătorească cu cel care a
provocat nefericirea surorii sale și ruina lui Wickham. A doua zi Darcy îi scrie o lungă scrisoare în
care îi explică că a intervenit între Jane și Bingley pentru că Jane cu atitudinea sa rezervată, nu
părea îndrăgostită de prietenul său Bingley, dar obstacolul esențial fiind comportamentul familiei ei.
În privința lui Wickham, se pare că acesta este un trufator și un libertin și nu numai atât, a încercat s-
o facă pe domnișoara Darcy să fugă cu el datorită dotei acesteia de 30.000 de lire sterline. Elizabeth
descoperă cu consternare că Jane ireproșabilă și plină de calități, a avut de suferit din cauza
vulgarității mamei și surorilor. La lumina acestor revelații Elizabeth este nevoită să-și revizuiască
sentimentele față de Darcy. La începutul verii, Elizabeth este invitată de către familia Gardyner într-o
călătorie de plăcere în Derbyshire. În timpul călătoriei se află la un moment dat în vecinătate cu
Pemberley, proprietatea domnului Darcy unde locuiește acesta. Convinsă că acesta este plecat,
acceptă la insistențele mătușii să viziteze casa. În timpul vizitei însă îl întâlnește pe Darcy, care se
întorsese mai devreme acasă. Darcy e surprins, iar Elizabeth foarte jenată. E uimită când vede că el
e foarte schimbat, pare sociabil și gentil. Darcy încă îndrăgostit de Elizabeth, vrea să-i arate că se
poate schimba. Pentru Elizabeth în schimb sentimentul de admirație se transformă în dragoste, chiar
dacă-i este imposibil să-și arate sentimentele, odată ce-l respinsese. Darcy este interesat să-i
cunoască pe domnul și doamna Gardiner, iar Elizabeth e fericită să-i prezinte rude inteligente și
strălucitoare care nu au superficialitatea și frivolitatea mamei și surorilor sale. A doua zi Darcy i-o
prezintă pe sora sa Georgiana, dorind ca cele două tinere să se împrietenească. Georgiana e o
tânără timidă și grațioasă. Elizabeth are ocazia să-l întâlnească și pe Bingley. Din păcate primește o
scrisoare de la Jane cu vești proaste: Lydia care era în vacanță la Brighton, oaspete al colonelului
Forester și a soției sale, fără să se gândească la consecințe, a fugit cu Wickham la Londra. Pare că
acesta nu are intenția s-o ia în căsătorie. Datorită șocului nu reușește să-i ascundă lui Darcy vestea.
La gândul scandalului, înțelege că o a doua cerere în căsătorie a lui Darcy devine ceva imposibil,
realizează că îl iubeste. Împreună cu familia Gardiner pleacă în grabă la Longbourn. De aici unchiul
pleacă la Londra și după câteva zile îi găsește pe cei doi. Situația scandaloasă vine mușamalizată
cu o căsătorie de conveniență. După un timp, Elizabeth află mai întâi de la Lydia, apoi de la doamna
Gardiner că Darcy a fost cel care l-a făcut pe Wickham s-o ia în căsătorie pe Lydia. Mătușa îi
povestește într-o scrisoare cum Darcy a plătit toate datoriile la joc ale lui Wickham și de asemenea l-
a plătit pentru a o lua de soție pe Lydia. Bingley și Darcy se întorc la Netherfield cu pretextul
stagiunii de vânătoare. Atențiile lui Bingley față de Jane reîncep, iar Elizabeth bănuiește că Darcy i-a
mărturisit prietenului greșeala sa când l-a îndepărtat de Netherfield. Bingley o cere în căsătorie pe
Jane care fericită acceptă. Elizabeth îndrăgostită de Darcy îl vede grav și taciturn, departe de acel
Darcy de la Pemberley. Într-o seară sosește la Longbourn lady Catherine de Bourgh. Binefăcătoarea
lui Collins dorește să știe dacă Elizabeth e logodită cu Darcy, și, aflând că nu, vrea ca aceasta să-i
promită solemn că nu se va căsători niciodată cu el. Elizabeth refuză. Darcy pus la curent de mătușa
lui de cele întâmplate și sigur că Elizabeth simte ceva pentru el, știind că aceasta cu caracterul ei
sincer, dacă ar fi fost contrară căsătoriei nu ar fi ezitat să-i spună mătușii, reînnoiește cererea în
căsătorie, iar Elizabeth fericită acceptă. Romanul se termină cu căsătoria domnului Bingley cu Jane
și a domnului Darcy cu Elisabeth.

Sacalian Liviu
Clasa 11 G