CAPITOLUL I

INSTALAŢII ŞI CORPURI DE ILUMINAT.

Pentru termenii generali privind instalaţiile de iluminat, prin STAS 3687/1 –

2/73 se dau următoarele definiţii:
 Iluminat: dirijarea luminii pe obiecte sau în jurul lor, pentru ca acestea
să poată fi văzute.
 Ambianţă luminoasă: ambianţă fiziologică şi psihologică creată într-un
local de către lumină (nivel şi distribuţie de iluminare, tip de iluminat şi
cromaticitate) şi prin culoare (tentă, saturaţie, distribuţie în spaţiu,
reproducere a culorilor) în raport cu forma localului.
 Iluminat general: iluminat al unui spaţiu, fără a se impune condiţii
speciale în diferite puncte bine determinate ale acestuia.
 Iluminat localizat: iluminat al unui spaţiu, în care se impun condiţii de
realizare a unor nivele de iluminare mai ridicate în diferite puncte
determinate ale acestuia (spre exemplu, cele în care se efectuează o
anumită activitate).
 Iluminat natural: iluminat realizat cu lumină naturală.
 Iluminat artificial: iluminat realizat cu lumină artificială.
 Iluminat artificial complementar permanent (în interior): iluminat
artificial permanent destinat a completa iluminatul natural al unui local,
când iluminatul natural este insuficient sau prezintă oarecare
inconveniente dacă este folosit singur.
 Iluminat interior: iluminat în interiorul clădirilor (locuinţe, instituţii,
întreprinderi, şcoli etc.)

5
 Iluminat exterior: iluminat în exteriorul clădirilor, care are drept scop
asigurarea iluminatului necesar pentru desfăşurarea diverselor activităţi
(lucru pe şantier, competiţii sportive etc.).
 Iluminat de siguranţă: iluminat destinat a permite persoanelor să ajungă
sigur şi uşor la căile de acces spre exterior, în caz de întrerupere a
iluminatului normal. Sinonim: iluminat de evacuare.
 Iluminat de rezervă: iluminat care permite continuarea activităţii, în
cazul întreruperii iluminatului normal. Sinonim: iluminat de avarie.
 Iluminat de foarte joasă tensiune: iluminat realizat cu ajutorul lămpilor
cu incandescenţă a căror tensiune de alimentare trebuie să nu
depăşească o limită dată, în general 40V sau 50V.
 Iluminat direct: iluminat cu corpuri de iluminat care dirijează peste
90% din fluxul lor luminos direct spre planul util (presupus fără limite).
 Iluminat semi – direct: iluminatul cu corpuri de iluminat care dirijează
între 60% şi 90% din fluxul lor luminos direct spre planul util
(presupus fără limite).
 Iluminatul mixt: iluminat cu corpuri de iluminat care dirijează între
40% şi 60% din fluxul lor luminos direct spre planul util (presupus fără
limite).
 Iluminatul semi – indirect: iluminatul cu corpuri de iluminat care
dirijează între 10% şi 40% din fluxul lor luminos direct spre planul util
(presupus fără limite).
 Iluminatul indirect: iluminatul cu corpuri de iluminat care dirijează cel
mult 10% din fluxul lor luminos direct spre planul util (presupus fără
limite).
 Iluminatul dirijat: iluminat în care lumina care atinge un plan util, sau
un obiect, vine dintr-o direcţie privilegiată.

6
 Iluminatul difuz: iluminat în care lumina care atinge un plan util, sau un
obiect, nu vine dintr-o direcţie privilegiată, ci din diferite direcţii.
 Iluminat prin proiecţie: iluminat cu proiectoare care se utilizează la
iluminatul unei scene sau al unui obiect, în vederea creşterii puternice a
iluminării pe acestea, în raport cu iluminarea spaţiului înconjurător.
 Iluminat combinat: iluminat realizat prin combinarea a diferite feluri de
sisteme de iluminat.
 Sursă de lumină: corp de pe suprafaţa sau din volumul căruia se emit
fascicule divergente de lumină.
 Lampă: sursă de lumină construită în vederea producerii luminii.
 Lampă electrică cu incandescenţă (în general): lampă în care emisia de
lumină este produsă cu ajutorul unui corp adus la incandescenţă prin
trecerea curentului electric. Lămpile cu incandescenţă pot să aibă
balonul clar, mat, opal, opalizat, metalizat, emailat, colorat etc.
 Lampă cu descărcare (în general): lampă în care lumina este produsă
printr-o descărcare electrică într-un gaz, în vapori metalici sau într-un
amestec de mai multe gaze şi vapori metalici.
 Lampă cu vapori de mercur: lampă cu descărcare în care lumina este
produsă în cea mai mare parte prin radiaţia vaporilor mercurului.
 Lampă fluorescentă: lampă cu descărcare în care lumina este emisă, în
principal, de un strat de substanţă fluorescentă, excitată ea însăşi de
radiaţia ultravioletă a descărcării.
 Lampa de semnalizare: lampă destinată transmiterii de semnale optice
sau producerii unui semnal optic pe aparate.
 Lampa de tablou: lampa mică destinată iluminării localizate a
aparatelor de control.
 Corp de iluminat: aparat care serveşte la distribuirea, filtrarea sau
transformare luminii lămpilor, constituit din toate piesele necesare

7
 CALCULUL FOTOMETRIC AL INSTALAŢIEI
DE ILUMINAT

La proiectarea instalaţiilor electrice interioare de iluminat, calcul fotometric,

se poate face prin două metode şi anume:
 pentru dimensionare: metoda factorului de utilizare;
 pentru verificare: metoda punct cu punct.
Aceasta se poate referi la dimensionarea instalaţiei de iluminat sau la
verificarea instalaţiei de iluminat.
Dimensionarea presupune determinarea fluxului necesar unei instalaţii de
iluminat astfel ca aceasta să realizeze un anumit nivel de iluminare pe planul util în
timp ce verificarea constă în calculul iluminării medii pe care o poate realiza instalaţia
pe planul util şi compararea acesteia cu valoarea recomandată de norme.
Metoda factorului de utilizare. Fluxul necesar unei instalaţii de iluminat se

determină cu relaţia: F=
Unde:
Em - este iluminarea medie ce trebuie realizată pe planul util;
Sd - aria planului util;
u- factorul de utilizare al instalaţiei de iluminat.
Pentru o încăpere a cărei destinaţie şi geometrie se cunosc, E m şi Sd se pot afla
cu uşurinţă.
Pentru valoarea lui u se folosesc tabele din care acesta se determină în funcţie
de următoarele caracteristici fotometrice şi geometrice:
8
 - tipul corpului de iluminat care hotărăşte tabelul din care se determină
valoarea factorului de utilizare;
- coeficienţii de reflexie pp şi pr care depind de zugrăveala pereţilor şi
tavanului;
- geometria încăperii care este apreciată prin indicele de local i. Acesta se
calculează cu relaţia:

i= (6.28)

unde:
 a – lungimea încăperii;
 b – lăţimea încăperii;
 h – distanţa de la planul corpurilor de iluminat la planul util.
 Pentru a dimensiona o instalaţie de iluminat prin metoda
factorului de utilizare este necesar să se treacă prin următoarele
etape:
 se alege nivelul de iluminare necesar pe planul util şi înălţimea
acesteia faţă de pardoseală hn (ţinând seamă de recomandările din
Normativul PI-136)
 se stabilesc coeficienţii de reflexie pentru pereţi şi tavan;
 se alege tipul de iluminat şi înălţimea de amplasare faţă de plafon
ha.
 Corpurile de iluminat vor trebui astfel amplasate încât distanţa de
la corp la pardoseală să fie mai mare de 2,5m (fac excepţie
corpurile de iluminat din locuinţe şi corpurile fixate pe pereţi)
 se calculează indicele localului cu relaţia (6.28)
 se determină (interpelând) valoarea factorului de utilizare u,
utilizând datele din cataloagele corpurilor de iluminat;
- se află fluxul necesar cu relaţia (6.28)

9
 Odată cunoscut fluxul necesar, se determină fluxul lămpii (deci puterea
lămpii) ce trebuie montată într-unul din corpuri, cu relaţia:

F=

unde n este numărul de lămpi cu care se echipează corpul de iluminat şi N

numărul de corpuri ce se alege pentru a forma instalaţia.
Se poate proceda şi invers, determinând numărul N de corpuri ce trebuie
să compună instalaţia dacă se alege lampa cu care se echipează corpul (se alege F1):

N=

Numărul N rezultat din calculul respectiv cu care se echipează se

rotunjeşte până la o valoare ce trebuie să convină astfel ca instalaţia să se poată
amplasa simetric şi uniform pe plafon. Când acest lucru nu este posibil se modifică n
sau F (sau ambele), până ce obţine o soluţie avantajoasă.
Metoda punct cu punct constă în a determina iluminarea medie pe planul
util:

Em=Emed+ER
Unde Emed şi ER sunt iluminările medii directă şi reflectată.
Pentru acestea se vor folosi relaţiile (6.21) şi (6.24). Este necesară
observaţia că în relaţia (6.21) iluminarea Ei trebuie să fie iluminare directă în punctul i
dată de toate corpurile de iluminat din încăpere (care se obţine prin însumarea
iluminărilor date de fiecare dintre corpurile de iluminat).
O instalaţie de iluminat se apreciază că este bună dacă valoarea E m este
egală sau mai mare (în limita a 10%) decât valoarea recomandată pentru activitatea ce
se desfăşoară în încăpere şi dacă uniformitatea iluminării pe planul util este mai mare
de 0,65.
Uniformitatea iluminării este exprimată prin coeficientul de uniformitate:

10
 Cm - ³0,65 unde Emin este iluminarea minimă
ce se realizează pe plan util.
În cazurile în care la factorul de utilizare luat din tabele, corespunde un
factor de depreciere D’ precizat în aceleaşi tabele, este necesar ca în relaţia pentru
calcularea fluxului total, indicată mai sus, să se efectueze corecţia de depreciere
folosind relaţia:

F=

În cazurile în care corpurile de iluminat au un alt randament R c’ decât cel

luat în considerare Rc la întocmirea tabelelor cu factori de utilizare u, este necesară
corecţia factorilor de utilizare astfel:

u’ =

Pornind de la fluxul iniţial al lămpii FL se obţine numărul lămpilor

necesare N cu relaţia:

N=

După definitivarea numărului de lămpi, în funcţie de aşezarea acestora,

se recalculează fluxul real total FRT cu relaţia:

FRT=NFL
Rezultă apoi iluminarea medie calculată:

E’med=

În calcule se vor folosi datele din următoarele tabele:

- Tabelul 1.1: valori normate ale nivelului mediu de iluminare
pentru construcţii civile (Emed)

11
 Tabelul 1.1
Valori normate ale nivelului mediu de iluminare pentru
construcţii civile

Nr. Denumirea şi destinaţia Nivelul de Culoare Suprafaţa la care se

crt. încăperii iluminare (lx) referă iluminarea
0 1 2 3 4

a. Clădiri de locuit (locuinţe, cămine, internate, case de odihnă, hoteluri).

1 Cameră de dormit 30 - La 0,85-1m de la

pardoseală în plan
orizontal
2 Camere în cămine şi 50 - idem
internate
3 Camere de dormit şi 50 - idem
sufragerii în case de odihnă
4 Camere de zi, camere 50 - idem
pentru copii, sufragerie
5 Vestibul 20 - idem
6 Camera de baie (la 50 - idem
oglindă)
7 Bucătării în locuinţe 50 - idem
8 Cămări în locuinţe 15 - idem
9 Grup sanitar în locuinţe 20 - La nivelul
pardoselii

12
10 Scările clădirilor de 10 - idem
locuinţe
11 Holul principal la hoteluri 100 2x La 0,85-1m de la
pardoseală în plan
orizontal

b. Clădiri administrative

1 Birouri, săli mari de lucru La 0,85-1m de la

cu publicul (CEC, servicii pardoseală în plan
poştale, tribunale etc.) săli 140 2 orizontal
de şedinţe şi conferinţe
2 Birouri în care se lucrează
cu maşini de scris şi de
calculat, săli de desen, săli
de proiectare 300 2 idem
3 Camere de primire, săli de
aşteptare, holuri, încăperile 100 2 idem
organizaţiilor obşteşti
4 Arhive, depozite, la rafturi Pe o suprafaţă de
100 2 2m de la
pardoseală în plan
vertical pe rafturi
5 Timbre, tutun La 0,75-1m de la
150 2 pardoseală în plan
orizontal

13
 d . Instituţii medicale (spitale, clinici, dispensare, maternităţi, ambulatoare,
sanatorii)

Săli operaţii:
1 - iluminatul 300 2; 2x La 0.85-1m de la
general pardoseală în plan
orizontal
3000 - La nivelul
- câmp de operaţii planului de lucru
Cabinete medicale, pentru
consultaţii, pansare etc.,
instrumente, tratamente
bolnavi, naşteri, autopsie,
2 cameră de gardă, farmacie, La 0,85-1m de la
izolare pardoseală în plan
- iluminat general 300 2; 2x orizontal
- iluminat local 300 - Idem

3 Săli de radiografie 30 - idem

4 Săli de sterilizare 50 - idem
5 Laboratoare, diagnostice,
analize, farmacii pentru 300 2; 2x idem
preparat medicamente
6 Camere medici, surori 100 2 idem
7 Cameră pentru dezinfecţie 50 - idem

14
 CAPITOLUL II
CORPURI DE ILUMINAT PENTRU LĂMPI
FLUORESCENTE DE JOASĂ PRESIUNE.

Se fabrică în mai multe tipuri şi anume:

 pentru utilizări generale;
 pentru utilizări industriale;
 în execuţie etanşă;
 în execuţie antigrizutoasă şi antiexplozivă;
 pentru iluminatul exterior.
Corpurile de iluminat pentru utilizări generale se folosesc în medii fără praf şi
fără agenţi agresivi, cu o umiditate relativă de maxim 60% pentru o temperatură a
mediului ambiant de +50C până la +350C.
Se fabrică pentru tensiunea de 250V – 50Hz, în următoarele variante
constructive:

Corpuri de iluminat cu tuburi fluorescente, tip FIA – 01, caracteristici.

Tip Puterea Modul de Factor de Dimensiuni Greutate,

nominală, montaj al putere, de gabarit, kg
W condensatorului cos mm
FIA-01-120 1x20 fără O,35 627/92/110 2,5
paralel 0,85
FIA-01-220 2x20 fără 0,50 627/128/110 2,6
paralel 0,90
FIA-01-420 4x20 fără 0,50 1237/216/110 3,8

15
 paralel 0,95
FIA-01-140 1x40 fără 0,50 1237/128/110 3,3
paralel 0,90
FIA-01-240 2x40 fără 0,50 1237/128/110 4,4
paralel 0,90
serie 0,95
FIA-01-340 3x40 fără 0,50 1237/216/110 5,8
paralel 0,78
serie 0,85
FIA-01-440 4x40 fără 0,50 1237/216/110 6,9
paralel 0,70
serie 0,95
FIA-01-165 1x65 fără 0,50 1537/92/110 4,4
paralel 0,78
FIA-01-265 2x65 fără 0,50 1537/92/110 6,2
paralel 0,78
serie 0,95
FIA-01-365 3x65 fără 0,50 1537/216/110 8
paralel 0,67
serie 0,85

Corpuri de iluminat cu tuburi fluorescente, tip FIDA – 03 cu dispersor,

caracteristici.

Tip Puterea Modul de Factor Dimensiuni de Greutate,

nominală, montaj al de gabarit, mm kg
W condensatorului putere,
cos
FIDA-03-220 2x20 fără 0,5 661x180x100 3,5
paralel 0,9 b = 440
FIDA-03-240 2x40 fără 0,5 1271x180x100 5,7
serie 0,95 b = 550
paralel 0,9
FIDA-0,3-265 2x65 fără 0,5 1571x180x110 7,1
serie 0,95 b = 750
paralel 0,9

16
 Corpuri de iluminat cu tuburi fluorescente, tip FIRA – 01, caracteristici

Tip Puterea Modul de montaj Factor Dimensiuni de Greutate,

nominală, al de gabarit, mm kg
W condensatorului putere,
cos
FIRA-01-140 1x40 fără 0,50 1255x250x115 4,2
paralel 0,90
FIRA-01-240 2x40 fără 0,5 1255x250x115 5,5
serie 0,90
paralel 0,95
FIRA-01-340 3x40 fără 0,50 1253x250x165 7,6
serie 0,78
paralel 0,85
FIRA-01-440 4x40 fără 0,50 1253x430x165 10,3
serie 0,70
paralel 0,95
FIRA-01-165 1x65 fără 0,50 1556x250x115 6
paralel 0,78
FIRA-01-265 2x65 fără 0,50 1556x250x115 7,9
serie 0,78
paralel 0,95
FIRA-01-365 3x65 fără 0,50 1554x430x165 9,9
serie 0,67
paralel 0,85

17
 CAPITOLUL III
CORPURI PENTRU ILUMINATUL DE
SIGURANŢĂ
o Pentru iluminatul de siguranţă se folosesc corpuri de iluminat tip M
300 cu următoarele caracteristici tehnice:
 tensiunea nominală: 220V c.a. şi 6V c.c.;
 puterea nominală: 15W pentru c.a. şi 5W pentru c.c.;
 grad de protecţie: IP 20;
 dimensiuni de gabarit: 168x176x334 mm.
Corpul de iluminat M 300 este prevăzut cu două dispersoare: unul de culoare
verde pentru regimul normal de funcţionare (220V c.a.) şi unul de culoare albă pentru
regimul de avarie (6V c.c.).
Dimensiunile de gabarit sunt prezentate în figura 1.

Fig.1. Corp de iluminat tip M300

18
 În regim normal de funcţionare (în prezenţa tensiunii de alimentare de 220V
c.a.) este aprins becul de 220V c.a. – 15W şi prin intermediul punţii redresoare se
încarcă acumulatorul 6F8.
La dispariţia tensiunii alternative, contactul normal închis al releului de
tensiune nulă închide circuitul de curent continuu la care este legat becul de 5W cu
alimentare de la acumulator.
Prin folosirea acumulatorului 6F8 se asigură un iluminat de siguranţă de
minim 8 ore. După descărcarea completă a acumulatorului, este necesar un timp de
cca. 200 ore pentru reîncărcarea lui cu puterea redresoare.

LĂMPI ELECTRICE UZUALE.

Lămpile electrice folosite în mod frecvent sunt lămpile cu incandescenţă,
lămpile fluorescente de joasă presiune şi lămpile fluorescente de înaltă presiune.

LĂMPILE ELECTRICE CU INCANDESCENŢĂ

În lămpile electrice cu incandescenţă, emisiunea luminoasă se produce prin
încălzirea unui filament de wolfram la o temperatură cuprinsă între 2000 şi 3000 0C.
Încălzirea filamentului se datorează trecerii curentului electric prin lampă.
Filamentul de wolfram încălzit este foarte oxidabil şi din acest punct de
vedere în interiorul lămpii trebuie să fie un vid înaintat (lămpile cu puteri de 25W),
sau se introduce un gaz inert (lămpile cu puteri de la 40W la 1500W inclusiv).
Lămpile electrice cu incandescenţă pentru iluminatul general au puterea
nominală de la 25W la 1500W şi se execută pentru tensiunea de 120V sau 220V c.a.
Dimensiunile lămpilor cu incandescenţă sunt prezentate în figura 2.
Fluxul luminos pentru lămpile cu incandescenţă este prezentat în tabelul de
mai jos.

19
 Fig.2. Lămpi cu incandescenţă pentru iluminatul general.

Pw 25 40 60 75 100 150 200 300 500 1000 1500

Dmm 60 60 60 60 60 80 80 110 110 150 170
Lmm 110 110 110 110 110 165 165 240 245 309 330
Tip E 27 E 40
soclu

Lămpi pentru semnalizare cu balon tubular tronconic şi cu balon sferic.

20
 CAPITOLUL IV.
LĂMPI ELECTRICE FLUORESCENTE DE JOASĂ PRESIUNE.
Lămpile electrice fluorescente de joasă presiune sunt lămpi tubulare în
interiorul cărora au loc o descărcare electrică în vapori de mercur de joasă presiune.
În timpul descărcării electrice, are loc o emisiune de radiaţii atât în domeniul
vizibil, cât şi în cel al radiaţiilor ultraviolete.
Spectrul vizibil al descărcării în vapori de mercur de joasă presiune nu poate
da rezultate satisfăcătoare pentru tehnica iluminatului, atât din cauza culorii sale
necorespunzătoare (albastru albicios) cât şi a eficacităţii sale luminoase scăzute.
Îmbunătăţirea culorii şi ridicarea eficacităţii luminoase se face cu ajutorul
fenomenului de fluorescenţă.
Substanţa fluorescentă este depusă pe peretele interior al tubului de sticlă, sub
forma unui strat de putere fină. Energia radiaţiilor ultraviolete ale descărcării electrice
în vapori de mercur este absorbită de substanţa fluorescentă şi redată sub formă de
radiaţii vizibile.
Aprinderea şi corecta funcţionare a lămpii fluorescente necesită folosirea unor
aparate auxiliare care îndeplinesc următoarele cerinţe:
a). Tensiunea de funcţionare a lămpii fluorescente este mai scăzută decât
tensiunea reţelei de alimentare (220V c.a.), însă tensiunea de aprindere este mult mai
mare.
b). Lămpile fluorescente fac parte din categoria celor cu descărcări electrice la
care curentul are tendinţa de a creşte necontenit. Pentru a evita distrugerea lămpii,
curentul descărcării trebuie limitat la valoarea dorită;
c). Curentul nominal de funcţionare al lămpilor fluorescente este furnizat de
catozii lămpii care încălziţi la o anumită temperatură, asigură o emisiune
termoelectrică corespunzătoare.
21
 NORME DE PROTECŢIA MUNCII

În ţara noastră sunt elaborate Norme republicane de protecţie a muncii

care cuprind cadrul general de tehnică a securităţii muncii şi normele de igienă a
muncii.
1.Personalul care lucrează la instalaţiile electrice sub tensiune va folosi
totdeauna mijloacele individuale de protecţie împotriva electrocutării şi acţiunea
arcului electric. Acestea sunt:
 mijloace de protecţie izolante, care au drept scop protejarea omului prin
izolarea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ;
 indicatoarele mobile de tensiune, pentru a verifica prezenţa sau lipsa tensiunii;
 garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ pentru protecţia
împotriva apariţiei tensiunii la locul de muncă;
 panouri, paravane, împrejmuiri şi semnalizări sau indicatoare mobile, folosite
pentru a delimita zonele protejate şi zonele de lucru;
 plăci avertizoare care au rol:
 de avertizare a pericolului care îl prezintă apropierea de elementele aflate sub
tensiune;
 de interzicere a unor acţiuni care ar putea duce la accidente;
 de siguranţă, prin care se aduce la cunoştinţă personalului executant că au fost
luate unele măsuri înainte de începerea lucrului şi că se poate executa anumite
manevre şi lucrări;
 de informare cu privire la unele puncte de lucru.

22
 Pentru scoaterea accidentatului de sub tensiune este necesar să se cunoască
următoarele:
 atingerea cu mâna a unui conductor aflat sub tensiune provoacă în majoritatea
cazurilor o contractare convulsivă a muşchilor, în urma căreia degetele se
strâng atât de tare, încât mâinile nu pot fi desprinse de pe conductor;
 cel care intervine nu trebuie să vină în contact direct cu accidentatul aflat sub
tensiune;
 prima măsură care se întreprinde este scoaterea rapidă de sub tensiune a părţii
din instalaţie cu care accidentatul a venit în contact. Este necesar ca scoaterea
de sub tensiune să fie completată de măsuri ca:
 asigurarea securităţii accidentatului dacă acesta se află la înălţime;
 asigurarea unui iluminat corespunzător în locul unde s-a produs accidentul,
utilizând o altă sursă de energie;
 dacă deconectarea nu se poate realiza rapid, se îndepărtează accidentatul de
părţile aflate sub tensiune;
 pentru tragerea accidentatului se pot utiliza mănuşi din cauciuc electroizolant şi
galoşi din acelaşi material;
 accidentatul se va plasa pe un material rău conducător;
 pe cât posibil se recomandă a se acţiona cu o singură mână;
 la nevoie conductorul sub tensiune se poate tăia cu un topor cu coada din lemn
uscat;
 dacă accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, dar a stat un timp îndelungat sub
curent, trebuie să i se asigure o linişte perfectă până la medicului şi apoi 2-3 ore
trebuie să stea sub observaţie;
 dacă accidentatul şi-a pierdut cunoştinţa, dar îşi păstrează respiraţia, va fi întins
comod, i se vor descheia hainele pentru a se putea crea un curent de aer
proaspăt, i se va da să miroase amoniac şi i se va fricţiona corpul pentru a se
încălzi;

23
 dacă lipsesc semnele de viaţă, accidentatul nu poate fi considerat decedat; i se
face imediat respiraţie artificială fără întrerupere.

BIBLIOGRAFIE

Titu Costăchescu, Aurel Predescu “Instalaţii electrice pentru construcţii” ,

Editura tehnică, Craiova 1978, Scrisul românesc.
Duminicatu M., Bionchi C., Ionescu C. şi Mironescu N. “Proiectarea
instalaţiilor de joasă tensiune” , Editura tehnică, Bucureşti, 1975.
Niculae Mira, Constantin Neguş “Instalaţii şi echipamente electronice” ,
Editura didactică şi pedagogică, R.A – Bucureşti, 1996
Mark D. , Popa S. “Protecţia instalaţiilor electrice împotriva
supratensiunilor atmosferice” , Editura tehnică, Bucureşti 1967.

24