Spectrul undelor electromagnetice

Câmpul electromagnetic este un câmp rotațional şi se propagă în spaţiu sub forma

undelor electromagnetice, cu o viteză care depinde de pemitivitatea dielectrică şi permeabilitatea
magnetică a mediului considerat. Frecvenţa undelor obţinute este egală cu frecvenţa cu care se
deplasează electronii. Cu cât este mai mare frecvenţa, cu atât o cantitate mai mare de energie este
transportată în acelaşi interval de timp.
Lungimea de undă a undelor electromagnetice variază într-un interval foarte larg. Astfel,
în telecomunicaţii se folosesc unde electromagnetice ale căror lungimi de undă pot ajunge la
valori de ordinul kilometrilor, pe când lungimile de undă ale radiaţiilor gamma emise de unele
elemente radioactive au valori de ordinul 10−10 m( 1 Å ). Undele (radiaţiile) electromagnetice au
fost prezise teoretic de ecuaţiile lui Maxwell şi apoi descoperite (confirmate) experimental de

(
Heinrich Hertz. Ele se propagă în aer cu viteza luminii c=3· 10 =300000
8 km
s )
, aproximativ

egală cu viteza lor de propagare în vid.

Conform acestei teorii, emise de J. C. Maxwell în 1865, lumina şi radiaţiile asemănătoare
(radiaţiile infraroşii, ultraviolete, etc) sunt tot de natură electromagnetică, diferind între ele prin
lungimile de undă. Informaţia se recepţionează la distanţă prin radio, televiziune, telefonie
mobilă.
Purtătorii informaţiei sunt undele electromagnetice de frecvenţă ridicată, modulate de
undele de joasă frecvenţă care conţin informaţia. Undele electromagnetice emise de antenele de
emisie se refractă, se difractă, interferează şi sunt atenuate până ajung la antena receptorului. În
figura de mai jos se prezintă spectrul electromagnetic, indicându-se atât domeniul frecvenţelor,
cât şi cel al lungimilor de undă.
 În funcţie de frecvenţa sau lungimea de undă cu care unda (radiaţia) electromagnetică se
repetă în timp, respectiv în spaţiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.
Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul lungimii de undă în
câteva domenii, de la frecvenţele joase spre cele înalte:
•

radiaţiile (undele) herziene, care se subîmpart în trei categorii:

o unde radio de joasă frecvenţă;
o unde radio;
o microunde;
• radiaţii infraroşii;
• radiaţii luminoase (sau spectrul vizibil);
• radiaţii ultraviolete;
• radiaţii X (Röntgen);
• radiaţii "γ ".