Ergofiziologia

sistemului
endocrin
 Rolul sistemului endocrin

Sistemul endocrin împreună cu sistemul nervos

 reglează creşterea şi dezvoltarea organismului
 adaptarea şi corelarea activităţii diferitelor aparate şi sistem
e la condiţiile mediului intern şi extern.

Sistemul endocrin este constituit din glande care nu au canal

excretor, iar produşii de secreţie sunt eliminaţi direct în sânge.
 Cele mai
importante glande
endocrine sunt:
 hipofiza
 suprarenalele
 tiroida
 paratiroidele
 epifiza
 timusul
 pancreasul
 gonadele.
 Hormonii
Produşii de secreţie ai glandelor endocrine –
hormonii
 sunt eliminaţi pemanent în cantităţi minime în
sânge sau limfă
 reglează intensitatea şi viteza desfăşurării anumitor
procese specifice, prin activarea sau inhibarea
activităţii unor sisteme enzimatice.
 Hormonii
 creează un fond general de adaptare la efort
 menținerea homeostaziei generale în efortul fizic intens,
prelungind efectele reglatoare ale SNC.

Echilibrul homeostatic include verigi multiple, dintre care

subliniem:
 direcționarea metabolismului glucidic și cel hidromineral,
 asigurarea adaptării la stres,
 asigurarea promptă a termoreglării,
 adaptarea circulației și respirației la cerințele efortului etc.
 Reacția endocrină la efort include elemente specifice
și nespecifice, iar gradul de adaptare adecvată crește
prin intervenția SN.

În funcție de:
 starea de antrenament,
 starea emoțională a sportivului,
 volumul și
 intensitatea constelații endocrine, ce asigură
mobilizarea funcțiilor implicate în efort cât și
menținerea lor la nivelul corespunzător solicitării.
 În efortul sportiv intens, dar fără epuizare resurselor
organismului, sistemul endocrin indeplinește
 rolul de asigurare adecvată a resurselor energetice, prin
activare simpato-adrenală a metabolismului glucidic,
 creșterea permeabilității celulare față de glucoză,
 activare sistemului reticular ascendent.
 În același timp axul hipofizo-corticosuprarenal (ACTH și
corticoizii) exercită:
 efecte activatoare asupra SN,
 lipoliza, gluconeogeneza și
 metabolizează catecolaminele.

Alți hormoni ca STH, glucagonul, ADH și tiroxina

prezintă:
 efecte lipolitice,
 inhibă secreția de insulină și
 promovează activarea liniei metabolice lipide.
 Eforturi fizice prelungite
 Metabolism AEROB
 predomină glucocorticoizii (cortizol)
și apoi
 Mineralo-corticoizii (aldosteron).
 Eforturi în mediu nefavorabil

Exemplu:

 FRIG se activează în special tiroida,

 CALD: tiroida este inhibată.

și predomină hipofiza și corticosuprarenala.

 REFACEREA capacității de
efort
 predomină ANABOLISMUL:
 glucocorticoizilor
 androgenilor gonadici
 tiroxinei,
- accelerarea transportului,
- încorporarea aminoacizilor în proteine noi,
- crește fosforilarea oxidativă.
- (Aici mai intervin insulinea, glucagonului și
STH).
 În oboseală pronunțată:
 predomină secreției și eliberării
glucocorticoizilor și catecolaminelor.
 apar fenomene de dereglare enzimatică.
 dozele mici de ACTH și glucocorticoizi
remedii eficiente.
 Hormonul somatotrop - indicat
în astenii fizice cronice, cu
fenomene de catabolism proteic
și glucidic exagerat.

 Aldosteronul și hormonul
dezoxicorticoid – indicați în
stările de epuizare și în eforturi
prestate la tempreraturi ridicate.
 În condițiile efortului fizic
 efectul vegetativ și metabolic al unor substanțe
farmacodinamice, inclusiv al hormonilor, este
modificat în comparație cu efectul stabilit pe
organismul în repaus.

SELYE Hans. A
semnalat de mult
faptul că în condiții
de stres răspunsul
organismului la
hormoni este
modificat.
 Derevenco P. raportează că activarea
hipofizo-corticosuprarenală determinată de
noradrenalină
 este mai redusă în efort decât în repaus

 efectele vasculare ale adrenalinei se

inversează.
 Cortizolul ca și ceilalți hormoni glucocorticoizi, prin
efectul lor
 hiperglicemiant joacă un rol deosebit în protecția
 lipolitic organismului împotriva
 antiinflamator stresului.
 Acest rol de protectie se manifestă prin mărirea
rezistenței organismului la diferiții factori stresanți
 efort fizic
 infecții
 toxine microbiene
 excesul de frig sau de căldură
 emoții puternice etc.

În astfel de solicitări se descarcă o cantitate

masivă de glucocorticoizi, fenomen descris in
1936 de catre Hans Selye sub numele
de sindromul general de adaptare.
 Solicitarea excesivă, din partea agenților stresanți
provoacă
 o descărcare de adrenalină din medulosuprarenală
care determină la rândul ei
 creșterea secreției de ACTH,
care va stimula
 secreția de hormoni corticoizi (cortizolul).
 Antrenamentul de lungă durată determină o
 hipertrofie a corticosuprarenalei (dar și
asupra tiroidei, medulosuprareanalei și
adenohipofizei)
 hiperfuncție;
 concomitent este amplificată sensibilitatea
organismului pentru factorii hormonali, la
subiecții antrenați.
 Oboseala
 Oboseala - o stare fiziologică reversibilă manifestată
prin diminuarea capacității de performanță fizică sau
psihică, apărută după un efort solicitant și care dispare
prin odihnă.
 Se manifestă prin randamentului, iar continuarea
mișcării se realizează cu un surplus energetic, dar cu o
pierdere a preciziei și coordonării mișcarilor.

 Oboseala afectează întregul organism, chiar dacă unele

organe și sisteme sunt evident afectate.
 Oboseala fiziologică
 se instalează în urma unui efort depus în
limitele capacitătii funcționale a organismului.
 constituie factorul de progres al adaptărilor,
 prin repetarea în cadrul antrenamentelor a
complexului de factori reprezentați de efort-
obosire-dezobosire (refacere), se ajunge la
acea stare optimă a organismului –
supracompensare.
 Oboseala patologică și
supraantrenamentul
 A doua forma este oboseala patologică – în care este
depașită capacitatea funcțională a organismului.

 Manifestarile ei sunt: forma acută – supraîncordarea

și forma cronica – supraantrenamentul.

 Trebuie făcută diferențierea între oboseala fiziologică

și epuizare care este de natură cantitativă.
 Oboseala fiziologică dispare după 24 ore
prin procese și procedee diverse de refacere,
în timp ce epuizarea care poate fi asimilată
supraîncordării, necesită 3-7 zile de terapie
specifică pentru dispariția ei.
 Supraantrenamentul
 În afara de oboseala fiziologică reprezentând
o modalitate de apărare a acestuia și conducând
în timp la instalarea supracompensatiei, se
cunoaște și o formă cronică de oboseală
patologică denumita supraantrenament.
 Supraîncordarea după prof. dr. Ioan Dragan “este forma
acută a oboselii patologice constând în discordanța dintre
solicitare și capacitatea de răspuns pe moment a
organismului.”

 Supraantrenamentul este forma cronică generală de

oboseală patologică la sportivi care afectează profund
întregul organism. Prin manifestările și perturbările pe
care le provoacă este încadrată în grupa nevrozelor de
suprasolicitare.
 Fiind un fenomen patologic care dereglează tot
organismul, supraantrenamentul afectează:
– homeostazia;
– sistemul endocrin;
– sistemul nervos vegetativ și somatic;
– sfera psihică.

 În prima fază, supraantrenamentul debutează cu scăderea

randamentului, dar sportivul, încercând să facă față
rigorilor antrenamentului printr-un efort mare de voință, se
ajunge la o solicitare mai mare a organismului.
 Fiziopatologie endocrină
 HIPOFIZA -
Adenohipofiza
Hormonul somatotrop
(STH)

Hipersecreția înainte de
pubertate gigantism: talie
>2m, creșterea exagerată în
lungime a extremităților, nu
este afectat intelectul.
Hipersecreția după pubertate ACROMEGALIE:
 exagerară a oaselor feței, a mandibulei, a oaselor late,
îngroșarea buzelor
 viscerelor (inimă, ficat, rinichi, limbă)
 exagerată a mâinilor și picioarelor.
Hiposecreția la copil
 oprirea creșterii
somatice, dar nu a
celei neuropsihice –
piticism sau nanism
hipofizar.
 indivizii sunt de
talie mică 1,20-
1,30m proporționat
dezvoltați
 intelect normal.
 Hormonul adenocorticotrop ( ACTH ,
corticotropina)

Hipersecreția produce efectele excesului de

glucocorticoizi (exagerarea catabolismului
proteic, hiperglicemie, obezitate)- boala Cushing,
cât și efectele melanocito-stimulatoare,
pigmentarea pielii (diabet bronzat).

Hiposecreția produce efectele deficitului de

glucocorticoizi - boala ADDISON.
DIABET BRONZAT
BOALA CUSHING
Hormonul tireotrop (tireostimulina, TSH)
Hipersecreția duce la hipertiroidism (ex. Boala
Basedow).
Hiposecreția duce la insuficiență tiroidiană.
HIPOFIZA – Neurohipofiza
Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina)
Hipersecreția - vasoconstricție arteriolară.

Hiposecreția -
pierderi mari de apă,
în special prin urină
(20litri/24h)
DIABET INSIPID.
 CORTICOSUPRARENALA
– H. Mineralocorticoizi
Aldosteronul – reprezentant
principal BOALA ADDISON

Hipersecreția – boala CONN:

retenția de sare și apă
edeme și HTA.

Hiposecreția - boala ADDISON:

sare și apă, urmată de hTa și
adinamie ( capacității de
efort).
 Glucocorticoizi – cortizon și hidrocortizon (cortizol)
Hipersecreția - sindromul CUSHING. Bolnavii prezintă
obezitate, diabet și HTA.
Hiposecreția – boala ADDISON.

SINDROMUL
CUSHING
 TIROIDA - Hormonii
tiroidieni
Hipofuncția tiroidiană

- la copilul mic: încetinirea

dezvoltării somatice și
psihice CRETINISM.
 Hipofuncția tiroidiană
 La
adult MIXEDEM: diminuarea atenției,
memoriei și capacității de învățare.
 TIROIDA -
Hormonii tiroidieni

 Hiperfuncția boala
BASEDOW:
metabolismului bazal,
exoftalmie, tahicardie,
HTA.

 GUȘA ENDEMICĂ –
principala cauză este
insufieciența de iod.
 PANCREASUL ENDOCRIN – Insulina

Deficitul de insulină = Diabet zaharat: hiperglicemie,

glicozuria, poliuria, polidipsia, polifagia, acidoza și coma
diabetică.
Excesul de insulină hipoglicemie severă care poate
compromite sistemul nervos.
 Bibliografie
 https://www.scribd.com/document/25170
338/Adaptarea-Sistemului-Endocrin-La-
Efort
 http://www.ymed.ro/efectele-practicarii-
sportului-asupra-sistemului-neuroendocrin/
 https://www.revistagalenus.ro/practica-
medicala/oboseala-la-sportivi/
 I. Drăgan – “Practica medicinii sportive”,
Ed. Medicală, București 1989
Vă mulțumesc pentru atenție!