MARKETING INTERNAŢIONAL

"Produsul" reprezintă elementul esenţial al mixului de

marketing.

Dacă el nu va satisface nevoile consumatorului, nici unul din

celelalte elemente ale mixului de marketing nu va putea
îmbunătăţi performanţa produsului.

În marketing, produsul nu este doar un bun fizic. El reprezintă

o sumă de satisfacţii sau utilităţi pe care le primeşte
cumpărătorul. Acestea se referă la formă, culoare, gust, miros,
structură, mod de funcţionare, ambalaj, etichetă, garanţii,
servicii, satisfacţia mărcii de prestigiu, reputaţia
producătorului, ţara de origine, alte utilităţi simbolice pe care
cumpărătorul le primeşte atunci când intră în posesia bunului.
Principalele componente ale politicii de marketing sunt
reprezentate de produsele si prestatiile ce fac obiectul
actului de schimb.

Prin semnificatia sa, politica de produs detine un loc

central in marketingul international. Ea este deseori
comparata cu inima marketingului’’ prin aceasta
metafora incercandu-se a se exprima ideea ca
dezvoltarea de produse, servicii si idei si conducerea
acestora pe piata de-a lungul ciclului lor vital, se
constituie in nucleu al activitatii de marketing
Politica de produs în marketingul internațional
reprezintă conduita pe care o adoptă întreprinderea
implicată în activități de producție și sau
comercializare pe piețe externe referitor la
dimensiunile, structura și evoluția gamei de produse și
servicii, ce fac obiectul demersului său international,
atitudine ce se raportează permanent la cerințele unui
anumit mediu de piață, diferit de cel domestic.
Produsul - ansamblu de satisfacţii fizice şi psihologice
pe care le încearcă cumpărătorul.

Un produs perfect este acela care încorporează toate

atributele şi calităţile identificate de cercetarea
profundă a nevoilor şi dorinţelor consumatorului.

Dacă acesta este internaţional, problema se complică,

întrucât nu întotdeauna nevoile şi dorinţele
consumatorilor de pretutindeni sunt aceleaşi.

În marketingul internaţional multe din aceste atribute

sunt influenţate de valorile şi obiceiurile culturii
fiecărei ţări.
Atributele fizice ale produsului au menirea de a crea
funcţia principală a produsului.

Prima decizie pe care trebuie să o ia firma după ce s-a

decis să se implice pe pieţele internaţionale se referă
standardizarea sau adaptarea produselor
 Standardizarea sau adaptarea produselor existente
Standardizarea presupune oferirea aceluiaşi produs atât în ţară cât şi în
străinătate. Adaptarea implică efectuarea unor modificări ale produsului, în
vederea satisfacerii unor cerinţe specifice.
În cele mai multe cazuri se impune adaptarea produsului.
Firme precum Coca-Cola, Colgate, recunoscute pentru strategia lor de
standardizare a producţiei şi marketingului şi vinderea produselor lor în
peste 160 de ţări ale lumii au fost nevoite să se adapteze specificului local.
Astfel, compania Coca-Cola are doar trei mărci standardizate, iar una dintre
ele, Sprite, are o altă formulă în Japonia. În plus, ea a trebuit să modifice
numele mărcii Diet Coke în Light Coke, atunci când a pătruns pe piaţa
Japoniei întrucât femeilor japoneze nu le place să spună că ţin dietă.

Colgate a trebuit să introducă în Orientul Mijlociu o pastă de dinţi

condimentată. Pentru detergenţi, ea a introdus marca Axion în ţările în curs
de dezvoltare şi marca La Croix Plus în Franţa
McDonald’s este recunoscută pentru servirea în străinătate a aceluiaşi
meniu - hamburgheri, băuturi răcoritoare - şi configuraţia similară a
clădirilor. Totuşi, în Germania a trebuit să introducă bere, în Franţa vin, iar
în India a înlocuit carnea de vită cu cea de miel şi cu burgherii vegetali.
 Factori care influenţează standardizarea şi adaptarea
Factorii care încurajează standardizarea produselor - atracţia standardizării
este evidentă. Ea poate duce la diminuarea costurilor, dezvoltarea produsului,
economia de scară. Complexitatea activităţii este mai redusă şi marketingul
extern este uşurat, când acelaşi produs se vinde şi în alte ţări.
Economia de scară în producţie
Economii la cheltuielile de cercetare-dezvoltare
Economii de cheltuieli privind marketingul
Mobilitatea consumatorului
Imaginea ţării de origine
Produsele industriale
Activare prin exporturi
Recuperarea investiţiilor
Conducere
Convergenţa gusturilor
 Factori care limitează standardizarea
Mediul de marketing variază de la o ţară la alta şi un produs
standardizat într-o ţară poate să nu satisfacţ cerinţele
consumatorilor din alte ţări

Factori care încurajează adaptarea

Condiţiile de utilizare
Nivelul de calificare
Cultura ţării
Venitul pe locuitor
Influenţa guvernului
Evoluţia istorică a firmei şi a operaţiilor sale
Gradul de urbanizare
Creativitatea personalului
 Produsul în marketing
în optica de marketing, PRODUSUL - tot ceea ce poate fi
oferit pe piaţă spre atenţie, achiziţie, utilizare şi/sau
consum, astfel încât să poată fi remarcat în vederea
satisfacerii unei nevoi sau dorinţe (Ph. Kotler)
produsele care se oferă pe piaţă pot îmbrăca diferite forme:
- bunuri fizice,
- servicii,
- experienţe,
- evenimente,
- persoane,
- locuri,
- informaţii
- idei
Modelul produsului
Produsul Potential

Produsul Completat

Produsul Asteptat

Produsul Generic

Nucleul Produsului
 Nivelurile produsului
N1 Esenţa/nucleul produsului- nivelul la care se creează avantajul
de bază pe care îl achiziţionează clientul.
N2 Produsul generic- materializarea produsului într-un model de
bază sau produs efectiv, are ca trăsături distincte calitatea,
mărimea, greutatea, designul, stilul, ambalajul, eticheta.
N3 Produsul aşteptat - are un număr de componente şi condiţii pe
care, în mod normal, clienţii le aşteaptă şi le acceptă în momentul
cumpărării.
N4 Produsul completat- nivelul care include toate avantajele pe
care produsul le oferă suplimentar clienţilor, pe lângă cele
asigurate de primele trei niveluri. Aceste avantaje îl diferenţiază faţă
de produsele concurente.
N5 Produsul potenţial înglobează toate îmbunătăţirile şi
transformările viitoare ale produsului, pentru a-i asigura funcţii şi
avantaje pe care nu le are încă.
 Exemplificări niveluri ale produsului
N1 - o persoană cumpără un ceas pentru a se putea
orienta în timp;, cumpărătorul nu cumpără ceasul, ci o
modalitate de apreciere a timpului.

N2 În cazul ceasului, produsul efectiv se concretizează

într-un model cu o calitate precisă, mărime, greutate,
design, culoare distincte, precum şi un stil inconfundabil
dat de combinaţia între designul său, culorile carcasei,
cadranelor, acelor.

N3 Persoana care achiziţionează ceasul se aşteaptă să fie

precis, pentru a-i permite să-şi planifice în mod eficient
activitatea, să-i confere o anumită eleganţă sau să-i
îmbunătăţească poziţia socială. Aceasta înseamnă un
anumit stil, o anumită marcă, culoare, rezistenţă
 Exemplificări niveluri ale produsului

N4 Concret, cumpărătorul primeşte mai mult decât

obiectul propriu-zis, deoarece firma oferă garanţie,
service, dar şi posibilitatea de a obţine informaţii
suplimentare apelând gratuit un număr de telefon. Mai
mult, ceasul poate avea afişaj fosforescent, poate fi
rezistent la apă sau la şocuri, ori poate beneficia de
autonomie energetică ridicată.

N5 De ex., ceasului i-ar putea fi adăugate elemente pentru

măsurarea pulsului ori tensiunii arteriale, elemente de
autoapărare (paralizant prin şocuri electrice), conexiune
Internet etc
 Cerinţe ale unui produs bun din perspectiva
consumatorului

- produsul să satisfacă o cerinţă obiectivă a cumpărătorului. Cumpărătorii pot fi

convinşi, cu ajutorul publicităţii, să achiziţioneze şi articole de care nu au
nevoie
produsul să fie compatibil cu utilizările pe care i le dă clientul
produsul să fie fiabil
produsul să aibă caracter inovator
produsul să fie lansat pe pieţele externe în stadiul corespunzător al ciclului
său de viaţă
produsul să fie compatibil cu stadiul de dezvoltare a pieţei externe şi cu ciclul
cererii locale
produsul să aibă o calitate constantă
produsul să fie livrat la termen;
produsul să fie însoţit de servicii postvânzare eficiente şi complete.
produsul să dispună de servicii prevânzare
 Politica de produs în mediul internaţional
Unul din cele mai importante aspecte referitoare la
marketingul internaţional se referă la felul produselor ce
se vor vinde în străinătate.

În abordarea pieţelor internaţionale o firmă are la

dispoziţie patru alternative:
vânzarea produsului pe pieţele internaţionale fără nici o
modificare;
modificarea produselor potrivit specificul diferitelor ţări
şi/sau regiuni;
elaborarea de noi produse pentru pieţele străine;
încorporarea tuturor diferenţelor într-un singur produs şi
introducerea unui produs global.
Firma poate căuta doar acele pieţe pe care produsele nu trebuie
modificate sau modificate foarte puţin.
Companiile multinaţionale indiene utilizează de regulă această
abordare.
O altă soluţie o constituie introducerea unei game de produse pe
o anumită piaţă şi apoi încercarea vinderii anumitor produse ale
gamei pe alte pieţe regionale şi eventual mondiale.
Linia Dockers a jeanşilor Levi’s de exemplu, a fost introdusă
pentru prima dată în Argentina şi adaptată apoi de o filială din
Japonia la pantalonii scurţi. Ulterior ambele variante au fost
introduse cu succes în USA
Politica de produs în marketingul internaţional

1. Coordonatele fundamentale ale politicii de produs în

marketingul internaţional
2. Ciclul de viaţă internaţional al produsului
3. Portofoliul de produse al firmei internaţionale
4. Politica de marcă în marketingul internaţional
5. Strategii de produs pentru piaţa internaţională
Coordonatele fundamentale ale politicii de produs
în marketingul internațional
Politica internaţională de produs - loc central în politica de
marketing
dezvoltarea de produse/servicii/ idei şi conducerea acestora pe piaţă
de-a lungul ciclului lor de viaţă se constituie în nucleul activităţii de
marketing internaţional.
Politica de produs internaţională - conduita pe care o adoptă
întreprinderea care este implicată în activităţi de producţie şi/sau
comercializare pe pieţele externe referitor la dimensiunile, structura şi
evoluţia gamei de produse şi servicii care fac obiectul demersului său
internaţional, atitudine ce se raportează permanent la cerinţele unui
anumit mediu de piaţă, diferit de cel al pieţei de origine.
Ciclul de viaţă internaţional al produsului

Ciclul de viaţă internaţional al produsului este format din trei

segmente distincte:
- perioada de la conturarea ideii până la intrarea produsului pe piaţă,
- perioada cât produsul este comercializat pe piaţă şi
- perioada când produsul nu mai este comercializat, dar mai există în consum
sau utilizare.

Ciclul de viaţă al produsului = viaţa economică a produsului;

reflectă perioada în care produsul este comercializat pe piaţă.
Ciclul de viaţă al produsului
Vânzări
Lansare Creştere Maturitate Declin

Cifra de Afaceri

Profitul

Timp
Obiective ale politicii internaţionale de produs

 Selecţia produselor şi prestaţiilor din cadrul gamei de

fabricaţie/sortimentale, apte pieţelor externe
 Managementul calităţii produsului internaţional, în raport cu
exigenţele specifice ale pieţei externe ţintă
 Determinarea nivelului de adaptare sau standardizare a
produsului de export în raport cu echivalentul său orientat spre
piaţa internă
 Gestionarea adecvată a riscului unui posibil insucces
internaţional al produsului
Aspecte ale ciclului de viaţă al produsului pe piaţa
internaţională

v nu toate produsele trec prin toate fazele ciclului de viaţă, unele putând sări
anumite etape.
Ex. Produsele la modă au numai 3 faze.

v multe firme, pe măsură ce produsele lor se perimează pe piaţa internă,

apelează la export pentru a le prelungi ciclul de viaţă.
ex., situaţia ideală este aceea în care o firmă are un produs în lansare pe piaţa A, în
creştere pe B, în maturitate pe C etc.

v ciclul de viaţă al produselor pe piaţa internaţională diferă şi în funcţie de

nivelul de dezvoltare a pieţei.
ex., produsele apar întotdeauna pe pieţele dezvoltate economic şi sunt exportate pe pieţele
mai puţin dezvoltate.
Etapele ciclului de viaţă al produsului

1. Lansare – perioadă de creştere lentă a vânzărilor, pe măsură ce produsul

este introdus pe piaţă. Profiturile sunt negative sau scăzute, din cauza
vânzărilor reduse şi a cheltuielilor mari de distribuţie şi promovare.
2. Creştere – o perioadă de acceptare rapidă a produsului pe piaţă, de
creştere accelerată a vânzărilor şi de îmbunătăţire substanţială a profitului.
3. Maturitate – perioadă de încetinire a creşterii vânzărilor, deoarece
produsul a fost acceptat de majoritatea cumpărătorilor potenţiali.
4. Declin – perioadă în care vânzările manifestă o tendinţă pronunţată de
scădere, profiturile se diminuează considerabil. În această etapă, firma trebuie
să evalueze oportunitatea menţinerii pe piaţă a produsului.
3. Portofoliul de produse al firmei internaţionale

Portofoliul de produse = Oferta firmei, ca rezultat al gamei de

produse aflate în diferite etape ale ciclului de viaţă şi cu
potenţiale şi rezultate de piaţă diferite [1].
Pentru a crea şi utiliza un portofoliu de produse cât mai echilibrat, firma
trebuie să coreleze resursele, competenţele şi strategia deţinută cu nivelul
concurenţei şi situaţia specifică a pieţelor pe care acţionează.

[1] Danciu V., Marketing internaţional. Provocări şi tendinţe la începutul mileniului trei, Editura
Economică, Bucureşti, 2005, p. 236.
 Metoda BCG
O metodă utilă- este metoda BCG (Boston Consulting Group) care permite gruparea produselor din
portofoliul firmei în patru categorii – dileme, stele, vaci cu lapte şi câini, în funcţie de relaţia între
cota relativă de piaţă şi rata de creştere a pieţei.
Dilemele - produse care au o cotă relativă de piaţă scăzută, deşi se află pe pieţe în creştere. În această
categorie sunt incluse produse nou introduse pe piaţă, dar şi foste „stele” care nu au reuşit să-şi
menţină cota de piaţă.
Stelele - produse noi, aflate în faza de creştere a ciclului lor de viaţă. Ele oferă oportunităţi deoarece
deţin cote relative de piaţă mari, pe pieţe aflate în creştere, dar solicită o atenţie deosebită din partea
firmei.
Vacile cu lapte - produse care au obţinut cote relative de piaţă mari, dar pe pieţe care au încetat să mai
crească. Întrucât se regăsesc în faza de maturitate a ciclului lor de viaţă, vacile cu lapte sunt sprijinite
financiar şi investiţional în mod limitat generând încasări substanţiale pentru firmă.
Câinii (pietre de moară) - produse cu un dublu dezavantaj – au cote relative de piaţă scăzute şi
acţionează pe pieţe în creştere lentă sau stagnante, generează profituri scăzute sau pierderi, caz în
care sunt retrase treptat de pe piaţă
Metoda BCG

Înaltă STELE DILEME

Retrase,
dacă nu
devin
Rata de stele
creştere
a pieţei VACI CU LAPTE CÂINI
Retrase,
Scăzută dacă nu
sunt
profitabile

Mare Mică

Cota relativă de
piaţă
 Politica de marcă în marketingul internaţional

AMA defineşte marca drept un nume, un termen, un semn, un simbol, un desen

sau o combinaţie între aceste elemente, având ca scop identificarea bunurilor
sau serviciilor unui vânzător sau grup de vânzători şi diferenţierea acestor
bunuri sau servicii de cele ale concurenţilor[1].
Marca poate îmbrăca forma:
unui cuvânt,
unei litere,
unei imagini,
unui semnal sonor,
unei culori,
unor reprezentări tridimensionale .

[1] Kotler Ph., Keller K. L., Managementul marketingului, Ediţia a V-a, Editura Teora, Bucureşti, 2008, p. 402.
 Funcţiile mărcii
Marca îndeplineşte următoarele funcţii pentru consumator:
- identifică o anumită marfă;
- orientează alegerea unei mărfi;
- creează încredere în calitatea unei mărfi;
- dovedeşte competenţa şi siguranţa în achiziţionarea,
utilizarea sau consumul unei mărfi;
- generează o imagine pozitivă privind prestigiul unui
cumpărător în mediul în care acesta trăieşte
 Avantajele de marketing ale unei mărci puternice
Impresii mai bune despre performanţa produsului
Fidelitate mai mare
Poziţie mai puţin vulnerabilă la perioadele de criză
Poziţie mai puţin vulnerabilă la acţiunile de marketing ale
concurenţilor
Marje mai mari de profit
Reacţie mai elastică a consumatorilor la reducerile de preţ
Cooperare mai mare din partea distribuitorilor
Eficacitate sporită a comunicaţiilor de marketing
Posibile ocazii de acordare a unor licenţe
Ocazii suplimentare de extindere a mărcii

Kotler Ph., Keller K.L., Managementul marketingului, Ed. Teora Bucureşti, 2008, p. 407
Conţinutul politicii de marcă

Politica de marcă a întreprinderii – ansamblul deciziilor

referitoare la proiectarea, realizarea, folosirea în mecanismul
negocierilor şi valorizarea imaginii unei mărci în mediile
promoţionale, toate acestea puse în slujba unui obiectiv strategic al
întreprinderii căreia îi aparţine.

Firmele trebuie să-şi înregistreze numele de marcă şi logo-ul în cât

mai multe ţări îşi pot permite, cu mult în avans faţă de intrarea
propriu-zisă pe piaţa respectivă (ex. Vodafone de către Zapp în România).
 Strategii de marcă pe piaţa internaţională
Strategia mărcilor naţionale – urmăreşte susţinerea caracterului specific
tradiţional al produsului, poziţia de pionierat şi constanţa calitativă
asigurată de producător. Implică folosirea unor denumiri de origine.
De exemplu: Evian, Borsec, Galé, Salam de Sibiu, Ciuc, Ursus, Silva.
Strategia mărcilor multinaţionale – dezvoltă concepte individuale de
marcă pe diferite pieţe externe pe care este prezentă firma. Practic, se
folosesc mărci locale care beneficiază de o rezonanţă mai bună în politica
de comunicaţii pe piaţa ţintă.
De exemplu, Nestlé a dezvoltat familia de mărci Sarotti, Alete şi Tommy
pentru diferite spaţii lingvistice; Unilever foloseşte, pentru balsamul de
rufe, mărci diferite pentru fiecare piaşă abordată: în Italia – Cocollini, în
România – Cocolino, în Japonia – Fa Fa şi în Germania – Cajoline
Strategia mărcilor globale – se foloseşte un concept de marcă unic pentru
întreg mapamondul. Această strategie este potrivită pentru produsele
standardizate, care nu depind de cultură şi au un prestigiu cert.
De exemplu, Coca-Cola Light a beneficiat de acelaşi reţetar, poziţionare şi
de acelaşi concept promoţional pe toate pieţele externe pe care este
prezentă
Top cele mai valoroase mărci globale Best Global Brands
2004/2009/2010 (www.interbrand.com)

1. Coca Cola Coca Cola Coca Cola

2 Microsoft IBM IBM
3 IBM Microsoft Microsoft
4 GE GE Google
5 Intel Nokia GE
6 Disney McDonald’s McDonald’s
7. McDonald’s Google Intel
8. Nokia Toyota Nokia
9. Toyota Intel Disney
10. Marlboro Disney HP
Top cele mai valoroase mărci globale Best Global Brands
(www.interbrand.com)

Nr.
crt./ 2017 2018 2019 2020
Anul
1 Apple Apple Apple Apple

2 Google Google Google Amazon

3 Microsoft Amazon Amazon Microsoft
4 Amazon Microsoft Microsoft Google
5 Coca-Cola Coca-Cola Coca-Cola Samsung
6 Samsung Samsung Samsung Coca-Cola
7 Toyota Toyota Toyota Toyota
8 Mercedes-Benz Mercedes-Benz Mercedes-Benz Mercedes-Benz
9 Facebook Facebook McDonald’s McDonald’s
10 IBM McDonald’s Disney Disney
Compania Apple a fost înființată la 1 aprilie 1976 de către Steve Jobs, Steve
Wozniak, și Ronald Wayne
 Strategii de produs pe piaţa internaţională

1. Introducerea pe piaţa internaţională a produsului

comercializat pe piaţa internă
2. Strategia produsului adaptat la pieţele ţintă
3. Strategia produsului standardizat
4. Strategia produsului personalizat
 Strategii de produs pe piaţa internaţională

Strategii de
produs

Strategia Strategia
Introducerea produsului Strategia produsului
produsului adaptat pe piețele produsului personalizat
comercializat pe țintă adaptat
piața internă standardizat
 Strategii de produs pe piaţa internaţională
1. Introducerea pe piaţa internaţională a produsului comercializat pe piaţa
internă
firma consideră piaţa internă ca fiind mai importantă decât cea externă. Linia de
produse este extinsă pe piaţa internaţională fără modificări ale caracteristicilor
produselor, în scopul prelungirii vieţii acestor produse.
2. Strategia produsului adaptat presupune cercetarea pieţelor pentru
identificarea cerinţelor clienţilor potenţiali şi derularea unei analize din care să
reiasă dacă efortul şi costurile necesare adaptării sunt compensate de avantajele ce
pot fi obţinute din adaptare.
Avantajele adaptării:
 Satisfacerea optimă a aşteptărilor consumatorilor de pe fiecare piaţă abordată
 Poziţie avantajoasă în raport cu concurenţii
 Flexibilitate sporită a firmei pe pieţele abordate
Dezavantajele adaptării
 Creşterea substanţială a costurilor
 Imposibilitatea creării unei imagini omogene a firmei
 Necesită eforturi sporite pentru elaborarea unor mixuri de marketing personalizate
 Strategii de produs pe piaţa internaţională
3. Strategia produsului standardizat – presupune dezvoltarea unor produse noi
care sunt introduse fie pe pieţe noi, fie pe pieţele pe care firma este prezentă
deja. Standardizarea produselor noi este stimulată de avantajele strategice
generate de comercializarea aceluiaşi produs pe mai multe pieţe.
Avantajele standardizării :
§ Reducerea costurilor prin obţinerea unor economii de scală
§ Crearea unei imagini internaţionale omogene pentru firmă
§ Dezvoltarea unor politici standardizate de comunicare-distribuţie
§ Creşterea eficienţei activităţii de cercetare –dezvoltare
Dezavantajele standardizării:
§ Lipsă de flexibilitate faţă de condiţiile specifice ale pieţei
§ Slaba capacitate de reacţie faţă de concurenţă
§ Ignorare a deprinderilor şi obiceiurilor locale
§ Risc de demotivare a reprezentanţilor locali
 McDonald’s- produs standardizat?

De exemplu, lanţul de restaurante fast-food McDonald’s are o strategie de

marketing standardizată la nivel global- oferă aceleaşi preparate culinare în
toată lumea. Cu toate acestea, în
Japonia, McDonald’s oferă burgeri teriyaki (din felii de carne sau din crustacee
preparate la grătar);
India, burgerii sunt din carne de oaie sau sunt vegetali, vaca fiind considerată un
animal sacru de către hinduşi;
Rusia, principala băutură oferită de McDonald’s este ceaiul, şi nu cafeaua;
România, compania oferă meniul de post, format din salată, cartofi prăjiţi şi o
băutură răcoritoare;
 Strategii de produs pe piaţa internaţională
4. Strategia produsului personalizat
- presupune conceperea şi realizarea produsului în funcţie de exigenţele şi preferinţele
exprese ale unor clienţi sau grupuri de clienţi internaţionali; este întâlnită în situaţiile în
care clienţii participă la conceperea şi realizarea produsului.
De ex., automobilele Rolls-Royce sunt fabricate la comandă, în deplin acord cu cerinţele
exprimate de client. Edificator în acest sens, este faptul că, pe parcursul a nouă decenii (1902-
1992), compania britanică a fabricat mai puţin de 9000 de bucăţi.
De asemenea, firma DeBeers, în cadrul programului Proiectaţi-vă singuri inelul de
logodnă!, permite clienţilor săi să-şi conceapă singuri inelele cu diamant, alegând oricare dintre
cele 189 de combinaţii unice de tăietură şi greutate pentru diamantul din mijloc şi pentru pietrele
laterale, plus modelul suportului din metal preţios, după care aceştia intră în legătură cu un
bijutier local, care îi poate ajuta să cumpere combinaţia aleasă
 Bibliografie selectivă

Pop N.Al., Dumitru I., Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti, 2001,
pp.227 - 258

Întrebări?