Inteligenta

Inteligenţa este aptitudinea intelectuală generală a omului de a sistematiza şi apoi utiliza

achiziţiile anterioare în situaţii problematice noi.
TIPURI DE INTELIGENTA
E.L. Thorndike distinge trei tipuri de inteligenţă:
inteligenţa concretă sau practică - aptitudinea de a opera uşor şi cu mare randament pe plan
concret obiectual, practi;
inteligenţa abstractă sau conceptuală - aptitudinea de a opera uşor şi adecvat cu materialul
verbal şi simbolic;
inteligenţa socială - adaptarea rapidă a individului la schimbările mediului social apropiat,
capacitatea de a se relaţiona şi înţelege cu ceilalţi.

A.Binet diferenţiază patru forme ale inteligenţei:

inteligenţa „obiectivă” (corespunde omului cu spirit practic sau ştiinţific);
inteligenţa „subiectivă” (imaginaţie bogată şi lipsa spiritului critic);
inteligenţa practică (excelare în domeniul practic, tehnic, în utilizarea aparatelor şi
mecanismelor; operare dificilă în domeniul verbal);
inteligenţa de tip „literat” (opusă celei practice).

J.P. Guilford delimitează patru tipuri de inteligenţă:

inteligenţa concretă (desemnează aptitudinile implicate în informaţii percepute prin organele
de simţ; este specifică inginerilor, artiştilor, muzicienilor);
inteligenţa simbolică (desemnează aptitudinile implicate în vehicularea informaţiilor sub
formă de semne ( literele alfabetului, notele muzicale;) este esenţială pentru dezvoltarea
limbajului şi pentru matematică);
inteligenţa semantică (operarea cu noţiunile verbale, cu informaţiile sub forma cuvintelor,
informaţii necesare în comunicarea verbală, în gândire);
inteligenţa socială şi capacitatea empatică (vehicularea informaţiilor nonverbale din
interacţiunile sociale; înţelegerea atitudinilor, dorinţelor, intenţiilor, percepţiilor personale şi ale
celorlalţi; este necesar pentru profesori, medici, psihologi, politicieni etc.).

B.Cattell şi D. Hebb diferenţiază două forme de inteligenţă:

inteligenţa fluidă (inteligenţa de tip A), care serveşte pentru adaptarea la situaţiile absolut noi,
caracterizată prin desfăşurare liberă, imprevizibilă;
inteligenţa cristalizată (inteligenţa de tip B),caracterizată prin desfăşurare ordonată, coerentă,
logică;este eficientă în situaţii structurate, bine definite.
 Creativitatea

Creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou şi de valoare, de

constituiere a un proces, prin care se realizează un produs.
Creativitatea se caracterizează prin urmatoarele calitati:
Productivitatea – se referă la numărul mare de idei, soluţii, lucrări de specialitate.
Utilitatea – priveşte în special rezultatele acţiunii, care trebuie să fie folositoare, să contribuie
la bunul mers al activităţii. 
Eficienţa – are în vedere caracterul economic al performanţei, se referă la randamentul acţiunii,
la performanţele, care se pot obţine prin folosirea rezultatelor activităţii creatoare.
NIVELURI SI STADII ALE CREATIVITATII
Savantul american C.W. Taylor distinge cinci niveluri ale creativităţii: 
 creativitatea expresivă - se manifestă liber şi spontan în desenele sau construcţiile copiilor
 preşcolari. 
 creativitatea productive - este crearea de obiecte, specific muncilor obişnuite.
 creativitatea inventive -  presupune generarea de noi metode şi îndeplinirea artificială a unor
noi funcţiuni.(generarea de inventii care ne ajuta in procesul de productie).
 creativitatea inovatoare - implică modificările semnificative ale principiilor, care stau la
bazaunui domeniu.Acest tip de creativitate o găsim la oamenii caracterizaţi ca fiind „talente”. Ei
realizează opere, a căror originalitate este remarcată pe plan national.
 creativitatea emergenta - este caracteristica geniului, a omului, care aduce schimbări radicale
revoluţionare într -un anumit domeniu şi a cărui personalitate se impune de-a lungul mai multor
generaţii.

FACTORII CRETIVITATII:
-factori interiori - care sunt de 3 feluri: intelecuali (gandirea), afectivi (curiozitatea, pasiunea,
autorealizarea) si personalitate(aptitudine, temperament).
-factori exterior – sunt legati de particularitatile sociale
-factori psihosociali – se refera la ambianta climatului psihosocial in care traieste fiecare om.
-factori socioeducatioali – sunt legati de nivelul educational, de familie,colectivul de munca.