Sunteți pe pagina 1din 374

c 



Am absolvit Liceul Economic in primavara anului 1945, iar doua luni mai tarziu am luat si Diploma de
Bacalaureat. Intoarcerea mea la Dumnezeu a avut loc un an mai tarziu, printr -o minune dumnezeiasca. Fara
indoiala, a fost cea mai mare experienta a vietii mcle.

In cursul acelui an am lucrat cu tatal meu la munci agricole cum ar fi: cultura graului, porumbului, rosiilor si a
pepenilor. Pe la sfarsitul verii, o cunostinta ma opreste pe strada si imi ofera posibilitatea unui serviciu de
contabil, la Industria Agricola Ardeleana, o fabrica de spirt si drojdie si o moara de macinat grau, imensa, cu 52
de valturi. Cel ce imi facu oferta era presedintele Sindicatului Alimentar din Arad, de care apartinea si fabrica
mentionata mai sus, si care inca mai era propietatea baronului evreu Francisc Neuman.

Odata angajat, am luat la cunostinta ca voi lucra pe post de contabil, scos din productie pentru a conduce
contabilitatea Sindicatului Alimentar din Arad. Din cauza pozitiei mele active pe linia de c redinta, curand am
devenit tinta de atac a activistilor partidului comunist, asa ca in luna septeinbrie 1947 am fost cap de lista la
comprimarile de personal (primele de la instalarea regimului).

Tanar si fara experienta, ramas fara serviciu, la mai putin de un an de la angajare, nu mi-a fost usor, riu pentru ca
nu aveam ce manca, ci din pricina conflictului de principii, eu un crestin convins, vis -a-vis cu regimul comunist
ateu, care a ajuns sa controleze efectiv toate compartimentele de viata din tara. Ce rul viitorului meu a fost
deodata acoperit la orizont de nori negri, dar credinta imi spunea ca viitorul meu este in mana lui Dumnezeu,
Tatal Domnului Isus Hristos, care era si Tatal meu! Eram convins inca de pe atunci ca nimic nu 

se face sub soare fara voia Lui. In planul lui Dumnezeu totul este sub un control desavarsit, nimic nu -I scapa din
atentie. Asa i-a asigurat pe ucenici Domnul Isus, cand le-a spus sa nu se teama, caci nici o pasare nu cade la
pamant fara voia Tatalui. Cat despre ucenicii Lui, chiar toti perii din cap le sunt numarati (Matei 10:29 -31).
Astfel, Insusi Domnul Isus veghea asupra robului Sau ca sa nu-1 cuprinda frica si cu atat mai putin disperarea.
Acest fapt a ajuns sa fie o constanta a vietii mele de credinta de 56 de ani. 

Am continuat neabatut partasia vie cu cei credinciosi, luand parte activa in lucrarea lui Dumnezeu, cu si mai
mult foc si zel, nu de la om, ci de la Domnul! Trezirile spirituale au luat mare amploare la Arad si de acolo au
inceput sa se extinda si in alte regiuni din tara. Duhul Sfant lucra cu putere la mantuirea sufletelor si la cresterea
lor in cunoasterea Sfintelor Scripturi, prin barbati credinciosi, daruiti de Domnul, cat si prin noii convertiti, prin
marturii personale de la om la om. De remarcat era faptul ca nu prin pastorii din biserici se facea aceasta lucrare,
chiar daca unii dintre ei participau la strangerile neoficiale de grupuri de rugaciune. Initial, lucrarea de trezire
incepuse in Adunarea "Speranta", in fiecare luni seara, dar curand s-a raspandit si la celelalte adunari din Arad.

La vreo luna de zile dupa ce am ramas fara serviciu, un eveniment deosebit a avut loc in viata mea. Era o zi de
luni seara, pe la sfarsitul lunii octombrie 1947. La sfarsitul orei de partasie, la care participasera in jur de vreo 40
de persoane, majoritatea tineri, fratele Dumitru Sida, cumnatul fratelui Vasile V. Moisescu, ne citeste o scrisoare
venita de la fratele Ilie Marza, pastor al bisericii din Deva, pe care il cunosteam de cativa ani si eu. Mesajul
scrisorii era relativ scurt si la subiect: "Fratilor din Arad, am auzit ca Dumnezeu v -a binecuvantat cu treziri
spirituale si multe sufiete s-au pocait

si
s-au intors la Dumnezeu. In judetul Hunedoara este un mare camp de lucru cu
Evanghelia si sunt putini lucratori. Daca este dintre voi cineva, care este liber si are
pe inima lucrarea lui Dumnezeu, sa vina in judetul Hunedoara si sa ne ajute!" In
timp ce auzeam mesajul scrisorii, inima a inceput sa-mi bata cu putere in piept. O
voce imi spunea in cuget: "Raspunde la chemar e, doar tu esti liber!" In acelasi timp
o alta voce imi spunea: "Fii cuminte si nu zice nimic. Doar tu 

stii ca nu esti bun pentru asa ceva. Abia te-ai intors la Dumnezeu, n-ai ajuns sa citesti Biblia nici macar o singura
data cum trebuie de la un capat pana la celalalt, teologie nu stii, nu ai facut studii la nici un seminar teologic."
Acest al doilea glas mi s-a parut foarte real

si

convingator. Singurul element care il implineam din scrisoarea citita era acela ca
eram liber, deoarece comunistii m-au dat afara din serviciu, iar obligatii familiale
sau de alta natura nu aveam. 

Deoarece nimeni nu a raspuns la prima intrebare pusa, fratele Sida repeta intrebarea, daca cineva este gata sa
raspunda la chemarea venita din judetul Hunedoara, dar din nou o tacere apasatoare s-a asternut peste toti cei
prezenti. Inima imi batea si mai cu putere in piept. Cele doua voci auzite la prima intrebare persistau in launtrul
meu cu mai mare intensitate. Prima imi spunea: raspunde DA!, pe cand cealalta se opunea cu indarjire. Toate
acestea s-au petrecut in fractiuni de secunda si m-am trezit deodata ca am zis: "Fratilor, eu sunt liber si sunt gata
sa raspund favorabil acestei chemari."

A fost o explozie de bucurie pentru toti cei prezenti si am ingenunchiat pentru rugaciune. S-au rugat pentru mine
si m-au incredintat in mana cea buna a Domnului. Indata au facut si o colecta de la om la om, pentru bani de
drum, si au promis ca ma vor sustine in rugaciune. Mi-am luat ramas bun de la frati si ziva urmatoare eram in
drum cu trenul spre Deva. Cunoasteam orasul Deva si familia Marza, unde mai fusesem cu cativa ani inainte, ca
si strada Titu Maiorescu Nr. 10, la o distanta de cateva minute de gara. 

Ma gandeam ca fratele Ilie Marza ma va retine un timp langa el, ca sa ma introduca intr -o lucrare pe care nu o
mai facusem si pentru care nu aveam nici o instruire. Spre surprinderea mea, fratele Ilie imi spuse: "Nu aici! Te
duci cu primul tren spre comuna Pui. Acolo sa-1 cauti pe dirigintele de posta, care este un frate credincios, 

si

pe sotia lui, si ei iti vor spune ce ai de facut mai departe." Iata-ma din nou in tren,
dar de data aceasta spre o tinta cu totul necunoscuta. Asa cum spune
cantarea:Plecam pe cai necunoscute, In marea lucrare-a Domnului, Ca sa vestim
solia sfanta A revenirii Lui. 


Cor: Astfel urmand calea lui Isus,

Stim ca in curand El va veni de sus; 

Stim ca Domnul nostru va veni de sus, Ca sa ne ia la El.Plecam sa aratam in lume,


Iubirea cea mare-a Domnului. A lumii piedeci si pacate, Nu ne vor tine-n loc. 

Trebuie sa spun ca eram nespus de fericit, sa stiu ca am ajuns sa calc pe urmele sfinte ale Domnului Isus, ale
sfintilor apostoli si ale tuturor celor care au auzit si au primit marea insarcinare, pana in zilele noastre, asa cum
este scrisa de evanghelistul Matei in capitolul 28:19-20.

·Duceti-va in toata lumea Sifaceti ucenici din toate neamurile, botezandu -i in


Numele Tatalui, al Fiului Si al Sfantului Duh. Si invatati -i sa pazeasca tot ce v-am
poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin." Ma simteam atat de mic,
de marunt, in fata unei istorii atat de grandioase, scrisa nu cu cerneala, dupa cum
scrie si apostolul Pavel: "Voi sunteti epistola noastra, scrisa in inimile noastre,
cunoscuta si citita de toti oamenii. Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos,
scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui
viu; nu pe niste table de piatra, ci pe niste table cari sunt inimi de carne" 

(2 Corinteni 3:2-3). Marit sa fie Domnul!

Am ajuns la Pui spre seara si am gasit, fara mare greutate, Oficiul Postal. Acasa am gasit -o doar pe sora. M-am
prezentat cine sunt, i-am spus ca am venit trimis de fratele pastor Ilie Marza si ca de la sotul ei voi afla ce am de
facut mai departe. Cred ca au fost anuntati prin telefon de sosirea mea si sora, fara, zabava, mi -a spus: "Nu aici
este destinatia finala.." Trebuie sa continui drumul pe jos pe valea Streiului, (un paraias care coboara din
muntii Carpati si se varsa in raul Mures, intre orasele Deva si Simeria ). Nu mi-a fost usor sa stiu ca trebuie sa
continui drumul de unul singur, mai ales ca noaptea se apropia cu pasi repezi. Dar, cum un proverb
romanescspune asa: "Calatorului ii sede bine cu drumul", mi-am luat inima in (f inti si am plecat spre satul
Crivadia, de care nici nu auzisem pana atunci. Punct de reper mi-a fost dat Biserica Baptista din satul Crivadia,
care era pe vadul apei.

Am facut o buna bucata de drum, marsaluind de unul singur pe jos si noaptea m-a apucat de-a binelea. Eu am
iutit pasul vazand ca se apropie noaptea, dar asta nu m--a ajutat sa o pot evita. Streiul era strajuit si pe un mal
si pe celalalt de niste plopi inalti. Un vant destul de tare batea dinspre munti, suierand printre crengile si
frunzele plopilor. La asta se adauga si sunetul sipotului facut de apele desfasurate ale paraului, care in drumul
lor navalnic se izbeau de pietrele de munte din albia lui. Era o noapte neagra de intuneric, cu cerul acoperit de
nori, si nici o licarire de lumina nu se arata de nicaieri. Un fior de ne liniste se strecurain sufletul meu, mai ales
cum vedeam siluetele inalte ale plopilor incovoiate de vant si cu gemete ca de om. Totul parea de-acum ceva
fantastic si sinistru. Curajul care ma insotise pana acum ma parasi ma simteam tare singur...

Vocea pe care o auzisem cu o seara sau doua in urma s-a facut din nou auzita. M-am oprit in loc. "Unde mergi,
tinere? Nu era mai bine sa-ti fi vazut de treaba, sa nu te avanti, sa fi ramas acasa? Ce te faci acum?" Aceste
vorbe din launtrul meu mi se pareau adevarate. Mi-a venit un gand sa ma intorc din drum si pana la Arad sa na
ma mai opresc.

Mi-am adus aminte insa de Iacov, care in drum spre Haran a ajuns intr-un loc unde 1-a apucat noaptea si era
singur. Si-a pus o piatra capatai si a adormit. Visul lui cu scara rezemata de pamant si cu varful pana la cer 1-a
uimit. Ingerii lui Dumnezeu se suiau se coborau pe ea. Domnul, care statea deasupra ei, i-a vorbit si i-a facut
fagaduinte de valoare eterna in istoria sacra. Iacov i-a pus locului aceluia numele Betel: "Casa lui Dumnezeu"
(Genesa 28:10-22). A fost intarit in credinta si si -a continuat drumul spre tinta dorita.

Ispita intoarcerii mele din drum a fost de scurta durata. M-am oprit si am inceput sa ma rog. Cel ce a vegheat
asupra lui israel (Iacov) atunci, si care a facut fagaduinta: "Eu

voi fi cu voi in toate zilele, pana la slarsitul veacurilor",

cand a dat ucenicilor marea insarcinare, mi-a venit indata in ajutor. Negura si
ceata care

ncercat sa ma impiedice de a merge inainte spre tinta s-au risipit. Increderea si bucuria slujirii mi-au cuprins
din nou inima. Marit sa fie Domnul! Mi-am continuat drumul si, spre uimi rea mea, departe de tot au aparut
niste lumini in noapte. Cand m-am apropiat, am distins ca erau niste ferestre cu partea de sus boltita, asa cum
erau de obicei la cele mai multe cladiri de biserici. Mi -am zis: "Am ajuns la tinta dorita!" Credeam ca in seara
aceea era programat vreun serviciu de evanghelizare.

Am intrat inauntru si acolo imi intinse mana un singur frate care era prezent. El ma astepta pe mine si mi-a spus
ca nu la Crivadia este destinatia mea, ci vine cu mine sa ma insoteasca pana la BaruMar e. Acolo, in seara aceea se tinea un
serviciu de evanghelizare. Eram bucuros ca aveam un insotitor un frate credincios. Am inteles cate c eva din ratiunea pentru care Domnul Isus a randuit ucenicii doi cate

doi, pentru lucrarea misionara. In cartea Ecclesiastul 2:9 -10 sta scris: "Mai

bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor." Iar in
versetul 12 completeaza: "Si

daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa -i stea impotriva; si  impletita
in trei nu se rupe usor".

Ajunsi la Baru-Mare, adunarea s-a tinut in casa mare si noua


a unui frate, care era plina pana la refuz, iar in curte, la geamurile
deschise, multi stateau ciorchine, vrand sa asculte Cuvantul lui
Dumnezeu. Cel care vorbea era binecunoscutul frate Simion Orbul;
asa il stiau fratii, caci era nevazator. Am ramas profund impresionat
de ce mi-a fost dat sa ascult, deoarece el era un frate daruit de
Dumnezeu in propovaduirea Cuvantului, cu o traire, marturie si
experiente de exceptie in viata de credinta. Dupa ce dansul a
terminat, mi s-a dat si mie cuvantul, primind astfel botezul foculu i
de evanghelist, la care ma chemase Dumnezeu. Aveam sa stiu curand
ea Domnul pregatise pentru mine, cu multa grija si indurare, locul si
pe robul Sau slujitor, fratele Simion, chiar de la inceputul lucrarii
mele misioanare, de la care aveam sa invat si sa aud multe lucruri
de valoare, care m-au crescut spiritual si m-au intarit in credinta.
Dupa ce am terminat cu servirea mesei, aproape de miezul
noptii, familia gazda ne-a condus in odaia de sus, spatioasa, cu
doua paturi alaturate si cu un bec electric in tavan in mijlocul came-

rei. Ma simteam frant de oboseala si abia am asteptat sa ma asez in pat, la orizontala, dupa atatea drumuri
parcurse in acea zi, cand cu trenul, cand marsaluind pe jos. Am fost convins ca voi dormi curand, dar nu a fost
asa...

Vantul suiera cu putere afara si patrundea prin geamurile noi, neetansate, pana in paturile noastre, dar buna
noastra gazda ne-a prevazut pe fiecare cu cate doua paturi noi, groase, din lana alba, care ne-au fost de mare
folos. Gazda, la retragerea din camera, nu a stins lumina. Se gandea probabil ca am s-o sting eu, deoarece
fratele Simion nici un caz nu avea nevoie de lumina. insa asa a fost randuit de Domnul, ca sa pot vedea eu un
spectatcol nocturn, cum nu mai vazusem niciodata pana atunci si nici nu mai aveam sa vad. Fratele Simion a
inceput o veghere de noapte, somnul mi-a fugit, ca si oboseala, si eram numai ochi si urechi.

Dupa ce s-a rugat in tacere, a deschis Biblia Braille (pentru nevazatori) si plimbandu-si degetele pe pagina
Bibliei a citit un text, fara glas. Apoi a inceput sa se plimbe inainte si inapoi prin mij locul camerei, cu scopul de
a medita asupra textului citit. In timp ce il priveam, deodata fata i s -a luminat de o bucurie sfanta, venita din
alta lume, si a cazut in genunchi pentru rugaciune, spre a-I multumi Domnului pentru revelatia din Cuvant. S-a
sculat si a continuat meditatia si plimbarea, si o noua iluminare a fetei 1 -a facut sa cada din nou in gen nuchi.
Acest lucru s-a intamplat de mai multe ori... Totul s-a petrecut in liniste si tacere deplina. A urmat ultima
plimbare, cand cu o voce domoala a inceput sa cante cantarea:

La miezul noptii va veni, Isus, cu pas domol Si vai de cel ce-I va gasi pierdut cu suflet gol; O lumea asta de
nevoi cum a orbit acum, Crezand ca lumea de apoi a-ntarziat pe drum.

Fiestecare-n drumul lui sa-si puna-al vietii gand, Ca sa-1 arate Domnului, cand va veni curand.

Din somn treziti-va, sculati, caci va pandesc dureri; Si unul pe-altul va-ndemnati la sfinte privegheri.

Deci suflete, fii gata, treaz, o clipa nu dormi, Caci trece Mirele chiar azi si daru -ti vei primi. Venirea Lui s-
apropiat sa treaca judecand.

O, suflet, tine-te curat, caci poti cadea oricand.

N-am cuvinte sa exprim ce impresie profunda a factit asupra mea acest serviciu de noapte la care am fost
singurul martor de pe pamant, dar sunt convins ca a fost un spectacol vrednic si de fiintele Inalte din cer
(Efeseni 3: I 0; 1 Petru l :12). Desi stiam aceasta cantare de mic copil si o cantam si eu adesea cu adunarea, de
data aceasta era cu totul noua si gandurile cuprinse in ea mi-au rascolit toata fiinta cu o teama sfanta si dor de
asteptare a venirii Mirelui Ceresc, Domnul Isus Hristos. In veci sa fie marit Numele Lui! Tarziu de tot am
adormit si eu. Dimineata m-am trezit din somn, in timp ce fratele Simion citea, cu voce tare, cuvintele din
Evanghelia dupa Matei la capitolul 3:10-12:

"Iata ca securea a si fist infipta la radacina pomilor: deci, orice pom care nu face
roada buna va fi taiat
aruncat an loc. Cat despre mine, eu va botez cu apaÄspre pocainta,- dar Cel ce vine dupa mine este
mai puternic decat mine, eu nu sunt vrednic sa-I duc incaltaminiele. El va va boteza cu Duhul Sfant
cu foc. Acela isi are lopata in rnana, isi va curati cu desavarsire aria si Isi va strange graul in
granar,. dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge.

Dimineata, dupa micul clejun, am Impartasit Impreuna multe lucruri cu fratele Simion si familia
gazda. Printre altele am Inteles ca fratele Simion iubea cartile. Obisnuia sa cumpere cate o carte
buna, spirituala, pe care i-o daruia aceluia care voia sa i-o citeasca. Avea o memorie fenomenala.
Putea sa redea toata cartea dupa o singura lectura. De asemenea, aveam sa iau cunostinta de faptul
ca pe genunchii lui erau niste bataturi groase in piele, datorita deselor sale ingenunchieri, cum
vazusem si eu in noaptea de veghe.

in cele ce urmeaza, doresc sa amintesc si unele experiente unice din viata fratelui Simion Orbul,
vrednice de slava lui Dumnezeu. Fiind iubit de frati, era invitat in diferite Adunari pentru a vesti
Cuvantul lui Dumnezeu. De fiecare data, cate un frate ii slujea de calauza si ajutor. iarna, pe cand
trebuia sa treaca peste un

á á 
  á á   áá
 
  
 á á 

 á á

á á
á 
 áá  á 
á
  á  
 

 
  
á





 

  á 

  

á

 
 


á





á
  á  
 
 
á   áá
  á 




 !


á  á
 á  á

 
  
á 
á
  
 

  á



  
 á  á 

 á
 



 á 



á    á
  
  áá
á 

"á
" 
 á
#
 
   á

 á 
á




 á
 á 


 
  á  
ááá 


á



á


 


 
 áá
   
á  

 
 


 á

  á  
á
á
 $%
 áá  áá
 á

&

  
 á  

 


'$ áá ('


#)
 
*+,-. 
 á

  
 á 



  
á áá
&

 
 
  áá




   á á/ á
 

  + á

á


 

/ á  á
áá$ 

 á+0,, 
á  á

á





1  1   á á  



 á á 




  
á
 áá


 $ 
 á

á 
 

á  
á 



 

á  
' 1 23.& 4

$$.5$.3$"$$/6.3"6 $&/2&54

$&334.&/62"&$/$54&35$.$$$

2&.453$23535&$3/6.3"!!!'   á

 
 áá
  & á  




 áá 

  .á 
 

 

á

   
 



á á


 á  
á
 

á 
 


  áá
á á
á 
á
 á'2á  


 á

á
á   á    á
á á á  á!'


á 
á  á 

   áá
$ á       

á 
2  á

á 1   á 

 

/ á
á    
   
$    
áá   
 



á  

  
  áá
 

á
+ '
á

 

   
á   



"
     1 
 
á
 á

á

 
á
      
   



  á  
á á
  
 1  á
 
á





 á

á

    á


/ áá $ á    á

á
  
á á 


á
á

  
áá   
á "  á
&
 á áá

  á 

 
 
 á''

 1  á

 

 á



  
 
áá


á
"
 
  

  
á á  



 

á

á
 á 
 



á 


 áá
áá á  
á 
á  á
á á
 á
1
 
á  á
6 á
 á  á 

  "á

áá
á

 
 "á


7
7

77

6&5$8./&695&+0:;

9 á 6  


 

     $  á
  áá






2    

  


á á 
  


 
 
 
 á  

 
 
 
 
 %9



9




á 

á  
 


 á+0<0á 



á   
 
  


  

 
$ 
$  + á á 


á á  
á á
á á   á   

 
 

/ 
á
 


 

á
á 
 á

  

 9


/   %

á 
áá
  
   


    á 






  6á
 


áá
 á



á  


  á 
  


   á

  




 


+0<= +0:,







  

áá
 á

á

 4áá 

á9

2áá

áá 
$ 


  
   
 á  á

 á

 

á á
    
á á + 
 
  
'

 ' 


  %
 


 áá       


 


 á



$  
  
  áá  

 
 


   

 

á4á
 ááá 



 

  



 
 
     á

á1
 

  



&  á 

 áá


  áá
  

  

áá áá
á á

'(á


á
 

á
á áá

á
á á'#:+0-
'4 á
á
á
á á=+ 
!'

#,)0-

5 á á



  á 
á  





 
 

á.áá  
  

 á

  

áá 

 
 
 áá
á

' 

'



á
 
ááá 
  
+  á á
' 

á ' 


á á





 á 

 

á9



2áá
áá 
á á ááá

á
 
  
 


 á  
 á á
á  á  . á
 $ áá
 
$  
6  á  

á
á
á á&+
     

 


  %  
 
 


/á

 


     
á 
+0:)

   %





á


 
  á
%9



9
  $ &


 á

  á 

  á
 á 
4 

 á
á 
á 


 
   %
  á áá
  á
 


 á áá á
 

 

 á2'  á á á 
á   '
'á 



  '  

 '
 
  á 
á

' á
 '
 
á
á 

&
 á6  
 
 á
 áá
  


  



 


>
 á á á



$áá á á 


 á  

    áá 

 



á  
á
á
6áá

á  
  á  á
  á

   

 
   
 ááá 

 

—

 á

 

á
á 

 

2 +)
 
 
  
 
 á 
 á  +0<*?+0<; 
á 

 
á
áá 




    á á
 
 6
á  á

 áá
'6  
''. 
'  
 

 

' 

'
á á
 
 



' 

'


 
  á ááá

á



 áá

 

 


 á á áá 

 
á
 



  

á á
   á
 á á 2

á á
 


 á 
á

á

  á  á
" 



 á+
) :



     

á 



   



  
 á


$
    ..
 
 9 

$   

 

9á 
 á
   

  
+  á 
 á 

  á
á
  $  
 á  

á  
+ 


  á á%



  ..
 9 

  á

 
á 

 á


 
 á 
 

á  
 á 


 á%



  áá
'
  á   á
á6

 
& 
 á


á    
 +
   

'

5áá 
 á<  á
á

  %
  
á 

 á



 á á



á áá
$á

á
á


 
 á 

  á á  
áá 
á
á
á
  á
 á $á á*,
á 
  áá
á
á 



'9

'
 á áá á 
  á á
 @  á

 á<$:A:A@8+*<B,<<
   
  
á 
  6

  á!


á  á á 
 á
  

 á

  á 

2 
   
á 

á
 á

 á


 
 á
   
 áá

 




  
áá
 á
á

5 
á
 á
á
2 
    
 
á   á 

 
á
á á
'6$54$&/6.3"3154/'!!!

$á 

 á
 
 áá 

 5á
á  

 



.á
 á á  



 á
 5á
á   

 
 á áá á
  

.á  


 






 á
 áá á

 

á á
á

á
á

9

9



6  
á
 á




 
 
  á
 á 
Cáá
á
á 
$   áá    áá

áá+1á   á
á
á á

   á


á

 á




á 
á á á


á  áá1
 6 á
 áá
 á




 

á


 

"á


2
  á    á
2á á
  
 á
 
á  

á  á
   
 á
á
á


á á


 

      á 
 
á
 áá

  
 



 

á á
 
á 


      

   


 
    á 
 
 áá
 á


 

   á

 á

 á
á

á 

ááá
 á  




á
5 
á



á á    


   á'.

á 



á á    .áá  áá
á


 

"á
!'

  


    


   á á 
á á  
 á






  
$ á  á á    


 

 á
   2   
 á   

 

 
 
 á   
 á á

 
  á


 á 
á   á 
3  á

á
  
 á




á    á





á 
  á áá%


 á 
á  áá  
á   á
á
 á/ 9


 

á




 

áá
 

á& 
  ááá




á 
 á á $  
á á 
  á

 á



á
á á
á á  á 
ááá

á áá 



 
 


 á 
áá  áá

áá



"á   






  



  


 $


  


$ 

 á

á
 


 á


á  
á áá
á á/ á   


á á  

    á á 
á 

 

 

   áá



    á
 á  á á

á áá

á
á
  áá á   á
 á   
  á


á  
áá


 á
6
á


 á
 á á
9á     

$á 
  á 
 
 á  

6
 á

 
 á 

á$  
    á



á

á$   á  


á 
" á 
 



    
 á


áá 
   á
 
 

 
á   áá 


á  "á

 


"á

 


 


/ 
   áá  

á

$ 
 ááá 
 ááá  á
á 
á áá
á á




 á 
  
2 

 $   á

  $ á. á+0:@

á 

áá



á


 á 

á   á 

á
 á á
      
 





 á


á   á

    á   
6  á
 


 á  á
á á  
 á á
 

á  á  *


 á
á
 á    á
  á
á

 
 á

 





  á  
 áá


2 
 á 
áá


 
áá
  áá     áá 

  


& 

á
á1
 6   á6 á
 
  6


.á"á


!

&
 á á
  á

   


 á



 
áá

 

9 á  

 
6  á á  


  )=
á

á

áá á áá
á
á ááá  á 

á


á 

$ á

 
áá á  á á
  


 á +;á á
 á

 

  áá
á 9



 á á á
á  

áá 



 

 á  
 
áá  

$á  


 
   
 á á1
 á



    

 á
1
   á 
 á 
 

 6
áá 


  á 

á
  
á á áá
á
á ááá



á  á   á


EXPERIENTE NOI LA DEVA

  
 ááá
á áá   


á

á  á áá

á á"á   


  á 

 6 á.

 

á á& 
5 

 


  á 
 
    

 
á á á '   

'

&% 
'   

' 
  
 


á+
á 

 

á5á á 
+  .

 
 '

ááá  




á


 
 



áá
 á
á  á 

  
 /
 

%  
á 
á


 
á
!'6
á


á á  á

 


  áá1
  áááá
á



  

 


á áá


 
á 


/%
 á
 
 

  
 

 á 
 



 

 á 
 3   
 á
 á ááá  



áá$
 
 

 +
  
   á


  
 

  

á
&
% 


  


 á

$

á  

6 
 á á 6 á.

 "
 
  .

 

D
 á



 







 
 á

.
" á 


  

 
 
 á á
  
  áá
. 

 

   áá     á      á
á +

  
 —  —        —   
 —   —    
  —  —   

" 
%+ 

.
á  á


&
á 
 




á


 
á
á  á  á 
á&áá 
á
  +
  á á 
 


 
 




á
á 
á
  
 
á  á á
á á

.á


á


 á
  +á



 
 



    +
 



 á áá  /
    á
 
 á
á
6  

 á

á  
á
  á   á 
áá



á á
"  áá




á á á á
á  á  

 á
 
6 

   


 á á

 
áá



    á


ááá$
 

 á

á
 á


áá  
 á á

 
á
/
á 
á 

 
 
á 
   4
á6
á$ 

á 

 

áá   
 
   
   

2

 
  á    á
 


 á   
 á
á  /
  á

 á
 6
 
 

 

 á á
á

    á  áá á  


  

.

 

 á á 

 


 




.


á ; 


 


á á
 




 

áá   á 
á $


á9




   
  áá % 

 

         —   —  —  


 —
 
 —           —  

    —    —       —    
—                  —     —— 

 —       —   — —      —   —
— —      —  —      
 —  
 2  ce  s 2e 22   erdu2 Sre re e usurre, 2c 2unc sseu s fr2 d n
V e N , cu fe nree r nse, r 

  cu r eru ce d fr2 b necuvn22 

     — 


 —    — 



v n cu  ne, n s2ee cur2 , c s se re en2ru  ne s f u e ber2, cc sun2 e2 cu n2ur e
r2 ven 2e d n d As u s fcu2, s-u ru2 nd en2ru  ne, n 2  ce eu nu - u2u2
ru E berre e nu  ven 2 ed 2, n sch b  r  2  s2re de  n s2e, de s urn2, n
rezen2 ces2r d en  u Dunezeu

—  —  —   —         


    —       —— —    —  —  
— 
    
        —   
   —      —   —    
   
     —    ——  — — 

    ——  ——          —    
   — 

!—   —  — —  — 


 —      "

#   — 


          $    

       %      —      &

D, s2 u ces2 ucru,  re c2 eu, s s f fs2 2 cu 22 n  s v ns2esc, ns  fs2 
ches2 une de   22e   ne, f2 de ce cru  r sese n un c v ere  n re dr 2 de
e I- r2ur s 2 n cn2 nure exc2 ce se n2se n ce du  z  n2n re cu NV,
 cre  rs cu f2 s  - ex c2 c un ed c ce nue s- n22 n re 22e cu



á
 á áá 
%
    3 
  
  
/ &  
 áá

  

 
 á
á 
9áá 
 áá á 
á 
 
á   á 
     á á  á

  á 


á

á
$
á
á

 á
á 
 
á



 á 
áá á
á 
  á 

á

á

á



á á á

á
á
 á 
á 
  
á .á  áá
á1
 
á 


á á

  



áááá ááá
 
 á á
  
áá
 
 á $ 
á% 



á

+0+< )=

á

á   áá
 

$
áá
 
 
á  .á
  áá
á
ááá
 &
á  
 á
'
á á   á
2 !'áá á  á 
'2

á

   '   ( —     $)


 á
  áá á
á  

á
 




á

áá


 


"á á 
á á 

á


 
 

  á
á
&

á

 

.á  áá
á  
!'

*
    —  — —    — —     —
      —   —        
       +  ——   

——  — —      —  —  (  — 
   —       —   ——    — 
,           —   —  —  
—  ——  — — —   

    —  — *—    — 


      —
 -—      '            —  
 —    

—    — —            


    
— *—  
 

....

,/*/, *  0 ,1  2-1 20 2 - - 


3/ 1-/2 4/1 0 ,

/ —    —       —  567  — 


   
—   *—  —     —        — 
1— —      —   — +—   —— 
      —     —     
   —    —     —         
       —       — —    — —
—   —            —   
  —  —    —       —  —  
  —  —   —   —    —  —  —  
 
   —  
   — "
-  —   !  —
    (    — 
 —  —
— 1 0   —    —  — 

'—   —  —         1  


2 —   &

2     —     —   —   —     


— —   — —   —  
 —  
  ——"
)  $ —        —    — 
 $)         —     —  
,  
   —  — 
 —         
       —    
— 8 & — —
   
 —    — —— 
 

' —  —  —    —       — —
—   —   —  —      —    
             —     
   — 
— —  —  — —      "       
—  — ——  —  —   
  —  —  
 —       —
  ) —) !—   —  
—   —    —    —   *
    — *
      * *  —    
 —    2     —  —  —     2
   
 —

'  
 —    —     —    —  —   —— 
      —   —    — —      
           —   —      
  —     *—      &

0   —  — *—  


  — 4—   —  —
—     — — —   — 
  —   — 
        — 
 —  —  — —  
 )——   ) 0—        —  —     
— — 97   —  1   — :"

'   —— 




     — 

 —        —  2 


    )



á

á 
 á

  

   á' á á á 


 á
á
á 
  á
á
á   á
!
2

 á

` ` 
áá
á áá
 !'#,);-á  
á 
 á 
 
 
 á   áá
   

á

   



   * —  &  —     —     
   — —   4— &  2 &

*         4—  —


      — 
    —         —  —        
—           —   *—  —   
4— '—  — —     —    —  —
   —    — — —   —   —   — —
 —   )—  —  ) —
        —  
       —   —        —    
  +     —     — —    — 
—    — —  4—    — ;< ="9>

     —        — —  — — 


 —   —      — *— — —        
    —   —   
 —    —  
—     —  — — — — —  —  — 
—      —   — —
 —  —         
    —  — — —    —  —     
—  — —      —    —   — 1 
  —   —   —             

— —  — —     — 
      ——     

      —  — —       '—  —      

 —    —       —    — ! —   — 
   

< —   — 


 —  — 1       —
—  
 —     — —   — —  —       
 —  —              — — 
   — — —          —  —— 
  — —        2  
  " )-  —    —  — 
     —     

*)           —     —) ;2 6"??>

%   —    —  +   —       — —
—  —  — —           ) %    — ) ;
— 9":> —   —      ——     
     —  —   

2 -12 /
$ á 



á á á


á '
 


  
 ; @
C á1á   $

 á   á 
 á  

 ááá   




á  
 áá 


& 
  áá
á/ 

á
 
á áá
á
á á
á

  á    á 

 
á
9



4
á
á 
       áá 
 á

  
á
 á  
 á
$  á 2 á
 



 
  


  
 áá




 9


$
á
  
  á
á 
 á
á áá
 
á  
  




2    


á
 






 á áá
á á

 


&
á  á    
á 

 
  




  á
á
 á  á
á á  áá

 

 
 
   á



6
 
  á

 
á

 


á  
 
á
  
  á á

  á
á
á  
  á
 
á á'.á





 


 
á á  
'

#5 
0+*-


   %


&
á0++ 


'$
á
á   á

á
  á





á á








á
 






á 

 

  


 á 


.á 
 á   á  
% á
 

  

 á 
á   á

  á á

 á 

 
 á 
"á
á
áá á



#6
+=<+-6
4
4  áá  


4
!

"$/53
" 
 
á

á


  á


á
 


$  á


 

6
  á
á  á
á á



  
á á  á$
 á  
 

á  
á

á   á
á á
)=
 á
+0:@

  á á á 



á 
 á





 á 

 
 á

6 
 


 á

     á




á 

6

 

  4 
 á 



 á


 


$á á   



 á 
á  
  á
áá 
 
áá   
  
á:C 
 

 
  á
  %

)= ),C  2
 

 á

 
áá
  


 á " á


 á á  á  á   


á   á   á

  á 

 á á
á
 á á


á  

 á
á & 


 


á á2
 á    ááá
á áá 
 
 


á
á


  á
  á


á 

  áá
á
 
   á
á 
   +)
  
 

 
 á 
 á á


á

 
 
 


á 
 
  á
á ááá





 á 


 
3 á
  

6 
 á 


á  
 

 
 á
 á 




  áá á

& 


á 
ááá 

ááá   9 á
.  1  9 
   á 
  
 

  áá áá'
á 


 '5 
    $


 á 

6

á 69




á  
á
   áá

á


á á3 
  á
  
 á   
  
 á
 

2 á á ááá


á á
 
áá   á
á áá
á

á á á
 áá á



á 

 áá
 /á
  á  5  6  
 á á
á áá
á á
7777

á   


á






  
  á
á  á
$
 
 

.  
 

á



" áá 

 
 á 
  á
á
áá áá
á á 
 
 





á á$á

á

 á
 
 


   á á#
á

-

 
 In


áá 
 
  á 

   á

'  
á   á
  á

 

'&á  4

á  


4áá  áá 
 áá  

á 4
$
!'

 

á á 
   
 ,)6 á
 á


 


á á
 

'$ 
 



 & á 
á
áá
á 

 
  á
  

 !
á


 á
 




á 



 

'

.á
ááá 

á  ááá
á á 
 





2
á   á  
  
 á
á 


á


'  4á  

<=

 á á

4á 
" 



á 
áá 
 á!   á4

 á

 

á  4 á  $
!'

5á 
á  áá
 á
  
á á 
á
 
áá 
 


/ 
á       

 á 
  
 
6

  á!"á  "á

 


"á
4 á

á
  áá

   áá

 áá



....

/

 
  
 á 9$

 
 
 á 9




9
 á 
á 
 áá  á

 

áá á
 
á
á á 5  6 á9




  á  
 á
á áá

á á
 


 á 
 áá  á

á 


á á   


 

 



 á
  
á  á






  

3    $    áá



á 
   á 
á



 

á
á
' á 



 á

 áááá 
 á
 á
 




 

á& 

 áá  áááá 
 á
 á
 
  9  á'áá
  
 á
 

á

 á 
á 
   
á

 
  á29





 á
á  

  á  á á  ááá 


á
  

á  9




  á 
áá
  áá 
á á& 
%
 á á& 

 
á á
 á 
á

á

á
 



 
   áá
á  

 
  áá
á9



á
á1
 '.á

  —— 

 
 
 
 
áá

 E


.áá á á  

á


á
 á


 


 
á 
á '

#)

+++< +,F6
):):-4 á
á
 á á 
 



á
  


á  á

áá
 
 
 á á á

   



 á á
 á 9á   á 
 

á    á



$á 
9  á á  
 
 á  á
 á
$ á

1
   á  á á
á  á   
 





 á 

á á  




 á 
  á 

 
ááá á  á


 
 

á áá
á
á á


 




+


+<  á
á'  ''
  



  


 

  á   á   áá 


 
 '


  á 



.á  á




 áááá á 
  áá   á
 á

 
 
á á   áá  á
 
á 
á
 
 
á 
  

 
 
 áá


 á'/
 
  
 "á
!'
 
 á

 á
áá    


#6
),<+ <<-$á
á  
  ááá

á

  '


  !          — —          


  -  —  —     2  1  —   
   — —    —(      — — —   
2 )

áá


 
5á 
á 

  á  á


á áá  
 á 
   á
 á   
 á   += +)  

 
  
á  
 4

á

  á ááá  


 áá
2 á(  
 áá 
  á  
 
á


á


$  á
 





á

 á   
  

 
áá
 á 

 á á 
   
 á    
  
 á%
  
 
 ááá
 
  2  


áá 
      


   
á áá   

á

áá

á  

'/
 
   '

   
 á
  á.
  á  á   



  á   


 
   $  áá  á
   
  
 


á'
 á



F   á  


 á
  á  á 
á    á  á
   á' á á á+ á
F



    


 á 
á    á '#6 á++:0 ,+-

$ 

   




áá  


  
 á 
 á
  á  á
á áá
á
á á&   á  á
áá 
6$54$&/6.3"!
   



))


$á 
2 á(  
á áá 
 
áá%


 


 

 




 áá á á

 á

áá

  
 á áá
á 
á

    á áá
  áá
á 

  á
 áá
 
á "á

 
 áá     
   
 áá 
  á 
 


  á


 á
á  á 
á
     
á á
& 

3    
á 
 


á  á 
á
 á

  á

$

2 á  
áá á

$ 

á 
 á
 

á á   áá    á





á
áá +   
  
  á &  
 á  

   

 
 

  
 á

  
 
' 
á'  á      áá


 á


'
 á




á $
á
 
á    á
 



á 

 á
á  á




á  '# ,++-/ 


 


  á á

 á
 
á
 
6

  á!

..

/           


 —   —     
  — —       *       —    
 —  4—  1      ——     —  
 —   567 —  —       —  —    —
— ———  — 

  —   


 — —  —  —  — — —    
   — —         —  —   —  
—        —       —   — 
—          — 2   — —    
    —       —     

     —      —   *    —   *— 


— —    —             /  —  
  —       — —  —  —   — !  
     +   —      1+      
  —     

/  —    —  — —          — 
   —    —    — —      — 
— —   

        — —    !—    —   


     — 
     —  — —      — — 

 —  — —    —    —        — 
           —   
 —  !—    
     —    —     —   
    —  —   —   — — — —     
—   —   —       
       
—             —    —   —— 
   —        — 

1 —   —    —     —    

  —     —        ,  *  —
   — —   —    ——
    —  
— —       ——   

oo

 — 
      —   — —
 —  
—   —   —    ——    1  

1 — — —   *——   4 —     
 —— 2      —         —  
—— — *  —

  —      —  — — @ A   —    


  —        —  —    —  
       —
  —        
—  —      —   —    4   

—      :@@: — —   —  —  

—   + —    —    —   

—      —         

    —  

    —     %            —



    %   —   
— — — — —    
      
—        — —   —   —    

     —   
   —   
 —  —
   —  
 —     —       —
                   
—  —      ——      —   
%    —             —      
 —    —     —   
 —  —  —
—     — — —
       —   —     
        
  —     &&&

 ——  —    


  —  — 
    
   —     %    :@    —    — 
     —       —
 —     %
     
 —    —      —
 —   —     —  —     —   
— — —    
 —      —  
— " )1 —     %       
    —     :@    — &)

0 —   
      —— — —  
 —  —"
)    —     % $)  —   —   

  —   —" )   &) *


     
 —    — —
   —   —    —     — 
  
       %      567        — 
 —  —  —   —    —   
 )2 —— —    —    —   —  4—  
     1      —   &)

     —— —       — —  
      —    —  ) ) ——    — — 
—      —   —    — —  —  —  )— —
   ) 
   )     —  
 —    — 

  ——     —     —  — —   1  


   —   1+         — 
'     " )   —       —— $) '—  
   —          — — —   
         %      -  —
 

* ,-/,  - *'/2
- < /2/ * 2 - ,

á 


 
áá

 
   

  á



 
áá
1á   2
ááá



+0:@   
 


      
 
  á3
6

  áá
4

ááá
$ $
á á
 á 





 á
á

 
 á
á 
  

á

á
 

   á
 á

   á

 á

 

  


 
  á
  á á4

$ 
 
5
 áá
*  
 á 
2á   

  á
6
4

 
áá
$á 3  

á
á  áá


á
 á6á
$ 
 
 



'1
 

 ' 
 


 á
'4á 

á'



 
 

3
á  


 
áá
 
 
 
 
 á  á 
 á





 á
 á á 


 á

 á



' 
 á
'3   
 á
 á






á

 

 
 


 á
 á$



á  
 
  á
 

 

 
  á
 
  


 

 



$
á á
 á 

   
  á á  

 

 


   á  
"á 
á  






 
 

  
 á 

 á 
 á 
áá  á

#
á  

á  
 á á


 á á
 

 á

- 


áá 
 
á  á

$ 
 
á       á
   á2 
5 
á '
 á
á 
++#+ !'
á á 
á á
   
%
 

 
 á
á$     á á 

á  á 


 á 

):


$á 



 á á 
á

+0:@2
áá á 
 áá



 
 

 



 
 
á
    

 


$ á


 á    á


  á
á
á 

 

    á  á 


.á   á  á
á

 
á 
 

  á  
 á


/



 


  á á 
 

 

  )
á á 

á

  
    
 á 

 
 
 

  á á 
$  á +


 
á
á
á  á  áá




   á 




 á
á á  á
  á+= 
  áá





á
 á
 á  
 
 
   
+== 

  á 

á á

 

  

   á 
á

 á
á
 


+ ,== 
á 
 áá
 
  á 

 á á
 
 á

á 

 




 



 
  á

 

 
'
 




 á

'
 


 á
 
 á áá
á
 áá
á

 á 

   ,==



 
á
á   á á 

á 
á á    

   !$


   á   


&


 



 á

 á  
 á  á





 á
á
á á
 
 

 
  á

!!!$






 
   á

 á

 á
 á

 á


 
 #+0:;- á 
  
áá

 
áá

  






á  
 








"á
  

 

 


á
á á


 
  áá 
 
á á  
á

 á
  
 

á
 


 




  

 


 á á 
  
 
 



%
 á   á 

'  

'á  á 




6
!
 
á á 

3 áááá á
á===


á



 á
 
 á  45&!!!$ 
á  !!!


á
á
' 

'#
  á

-á 

á
á



á


 
 á
áá 
 
 

 
á á á
  

 
á

á
 

 á 

 

 
/á 
 
á
 


 
 áá 
 
 
  á 
á

á 
á 
á      
&    

 

  
 !2

   á

á  

á 


$ á
!/
  á á
/

4  % 
 

 á 



á5 #6á 

/

- á  

 
 á á 

á


 
 
 á




!3 á

 
   
 á
á á
  

á  á 
4   á


 ):
 á 
):


á á
 á

$ 





á
 

 á
  
á 



á
á á
 

  á á 
 .á    


!

$   


áá   

 
 
 

  á;)
C &  á
 
 

2 
á 
 
   <*C 
 

  

  
 

 áá
á
 á
áá á $

 


 áá



/
 á á
á
á  á 

5 


á  
á á

  
 



á   


 
 á

 


 
 
á 



 

  á
  6 


á' 
á 

'

 
  

  
.á   


 

  
á   
 
   á
2 á 
á+<
 
 á
áá
á
á  á

 á
C
 
á


 
$ 


 
áá
á     
 á 
' 
á 
'

 á
&  +)<=á
  

 á
$  á 


 
 
 á
 

6 

!

5

á

á 


   
 
 á  
 

 áá6
  áá
"
  

  
 áá
 
  á 
    
   5 

$ 
á
á
 á

 



  áá
á


 
  á 
á  á


  áá
   







 áá

 
á
á     á



 á
á  á


  


áá6 á
 
  á á%
 
á  
 á 
 á 
á



á

á





 


 á 

á     á
á

á



á

$
á  
    á '4 




 
 á   á

  á á4

$ #
   
á-
  


á 
 


  
 
 
  á

   
á

'
 
'   á

 
 

 á
 
 

á
   ;) á á
 
 
  á
 
ááá
  á
á
á


  

áá 
 á
  
;) á á
 á   ;,C $  áá
  á á á á 
á 
áá


  á2'.á

 


F


á áá
 

  á 
á
á á
 á 
á

 
áá


á
á á 

 

 



  á

1
 á'#


:* ;-

....


 


á


 
 
 



  áá

á 






   á á 


 á 
á  

á 

 
"

á

á    á  
 

 
áá
  á á  

á
2 


á


á  áá á  áá á
& 


  $á
á 
á áá
á á
á 
45#   á-

  


á

 
 
 
   áá

áá 
á    á     

   

áá 
 
4 á




   á á 


/ 
%
á
 
  á
 
á á

á
' á 
$'$

 áá


  
 áá


 á6
 



á
 á 
   
 
  ,Cá    á   á  
 ááá

 

á  
 
 
 á
áá
á
á á

 
á á



 á

 á 
$    

 áá  
á$ 
  


  


á
á 
 

 
  
  
6


á!

    á


  


á 



á
á
 3 á




á
á á 
&á
 áá 

  


 

á 

   

    




á 

 

áá
á34 áá
á
  


á


 á

á á
3
á 4
 áá
 á
2 

    

á  á á á&
 á%


  á 


á ááá
á
 á á


á 
 


Gá á  

 
 
á

á á

á1
  6 á
 áá
$2 
á á

/ 

4
 á 

  
  

 

  á 

 34 á á  


 

á  
á
 


 

á á

á  

 á á


  á
  

 á 

 



 

34 á  

 


5á áá á
á
  
 
 


á
 
   
 á 



á
á
á
& 


áá   á á
á

.á  áá
á1
 !

3  



 á á 

 

á á
  






 

35
á
 

  

 
 á



 
 
  
 %
 


$
  



 
 


   á
 á

 
 


  



 á
á   á 


 á 
  


  
 




& á  áá 
á   





&+

áá
   á

 


$á 
   
á




 
á

 á
   
 áá  

 á
 á
á




  

á  á áá     á  

áá 

 áá/

 á

  á
  

 á   á
á á 

  á á á 






 á
 
 $

á  
 

 á
á
á

 

  
  
9

/   %á 
á  



"    á   
   á 
á á
%
 á
á á 
á
 
  á

9

á


 
  
 
 
 
 

á á" 

 á  á,=
á
 á

+=
á á&á á

 á á

+=
á
 á

,=
á á

  


 
 
á  


 á
+=
á
 á







 $



G  á á 


 

$
á   
á
  
 
á
  
 á$á 
á



á
 


   
á    áá
 á á
  

á



 
 á

á

    


  á
 
 á 
 á 
   
á  
 
 á




á  
 á  á
/




 á

á

 


  á
  á

   á


 
á



á á  

á     %  á   áá
á 
 á
á6 

 áá


á
 


  áá



áá
  
 


  
$á
 
 



  
  áá á


 

á 
á
 á
 
á  
 áá  
 á
á
  á
áá
  
  
áá
 


á'2 
'áá
 á 



á
  
 
  




  á 



 
$
á
 

  
 
 
 á  á



 á
 á


 
$  
á áá
 
 


á
 á 

6á



 á

á
 á á á  
  á

á  á3


á


 

á 
áá  á  

    
 


$ á6á á 
á 
á  
 áá
 á
  
á á
á 

 
 
á 
á  á     
 
 
 á
   áá
 
    
     á
 $ 

 
 áá


  áá   

 
  á 
$ á
á   


Gá 
 

    áá
   9




  á



á  


 áá
  áá%


  
    
 


á


á
áá
  á#á
 á
 



 



   
á  
á á 

-


  
 
 

á á

á 

 á



9áá
 
áá 



á  á
á á

n f ecr ser de sb2 s du n c 22 z v Dr ucrur e nu veu s dureze u2 vr e
s

—
       
 —        —      —
   —  —  —    —     /-
   —  
     — 
  — —    —        
 — 1— — —         —   —     
          —         

  — —              —    —
     /       —  

— ——  
                
—         —   1     — —  
       —  —   ——   —    —
  '  — @"@@    —         

 —        — —    
      ,  = ) —  %— '—)   
      —  —          — 
 B

2  —     —  —     —  —    
 —            "

   — —     —     $ -


 
      $


 —    "

         


       
— 
  —   —       
  —— 
    — 

 —    &
 — *
 —  —          

           — —   
      
—   —  —      —       
—       —     "
2

    &     —       — 
        2    —      
 —   
—    "

 —       — —        —   — 



   —    —  —$            
—    —  —      —        $$$ —
*—      —    $$$

  
 —   —   —    —
    
*
     '—     *         " )!— 

       —   *    — —   —


—    —  

 —— —  — —  —& —




— C — —  —  ——      —    —— 
—       )

ã 2e 5:11-12)

....

   — — —  — 



      — —          D   —


      — ="@@  —       — 
 —   —
—  —  — ——  
1—   ——    —  —   —  —— 
——  —     —  —     ! —
          — —       

    —   —   —  — 1—  

—
    — — — —      —   — — — 
—   —  — — '  
—    —  1— — —      ;  '  —
—  —           — —     
—   — — ——     —   —  —    
—
  — —     ——     

    ——       —   — *


     
          —        —
—— — —— 




 
á

á á
 

 
 á áá
á á 

  

 á

á
áá 

á 
  

G
  á 
 
$

 
 á    á á
$

á á  á
á



á á
á 
 
 á 
 
 
 

á



 


 á á  á  á
"á
  áá

 áá
 ááá 
á á
   á 


á á 

 

 

á

 á


 áá  á



3  
á
á  ),C  á  
 á
  áá

 




á 
á
á á     á 
  
 
á    +
á 
  áá


 áá  
 á

 á 
 

 á 

$ á 
  
   á
     á
   
 á
á       $ á
á

 
 á  á á  % 



 á

 

   
ááá 
 



 á   

á á á5
 3 

  
H

á 


 á

á 
  
     

   /


 á 

  



 
 






 
 




  2
  
   
   
 




   á 

3
á  



  
 á  



9 
 á
 
 á á  
 á 
 
   á   



1
   á
á
 
á
  

 
 

 

á á
 
á 
   

 


   



  á 


 

á  
á 
á

   
  

á 
á
  á á  
 
% 

á  á
á  á á %
 á 
á 
á 

 á
 
% 

áá
 

  á     á
 á 





 

  á

á  


 

 $   

 



  

 
 

á 

á

 á
 
  á

 á 
%
   á á  á2
 
  á
 
á

4
 
 á

& 

  áá
á1
 

 á)







á á  á  á 

á  

 á
1
 2

    
á á
á
4
 
 
á  

   
á

& 

á
1
  á

 
 
 


   

 






.á 



 

á
á
á á %á
 

 

 



 !

$

á á   áá
á 

á
>4
 
 


 á
1
 
 á

 
  áá
&  
á'á ' á
1
 .á 

 
 
  
á   
á
2 á



  áá    á á

á
 
á áá
 á 


  áá  !á
  á1
 

  á 
 áá 
á
   

á  áá á

$ 
á á
 
á
4
 
á  á

   á
á á
 á






  +á


+ 

 
/áá 

  




á

  á á

á 1
 

áá& 

!

$  á2
á á





 á  áá
 

á
1
 
   á 

á  á á

á& áá áá

 
á á




á áá 




   
 






  
á á

1
 $

   á
2
 á 


&

*++ +@ á  


  & 




áá 


á á


ááá
#
á áá
á á-


 á 
á  


 

 
)

*;
 
  

á  


á  

  

 
 á á á 

á
á  

á áá



 
á


+ á
á




á6áá  áá
  á 
 
 


 á


 

7777

2
 á  

áá


 
á . á4 
 
á  á 

áá  áá áá
á 
á 





á   á 

 á 
4  
$+á
á 
á






    

á 


 
 
     á 


áá á


 



 áá

 
   
  á
 

"  á




á
6 á
 ááá1
 6

&

!

  

á á
  


áá
á  

 á 



 á
6

áá   
 á
 

  4á
á

 
 

 

á  á
 
 
    áá1
  

2

  
  á
   
 á 
#


<;-2 á  á

 "á á  á
á


 "á

á 
á 
 





á

á    


á  

   á
4

 


 á
  á á4


$ 






á
  
 
  á áá
&á áá
á
á á  


á
 4á


 
  áá
á 
 á


á á

á 

 
 á

  



 á

 á
 á á  %
$


á
á

 
áá 

  

á á
 á

 
 6
 á á
 
á 
+ á

' 
 áá'

 


   
 á   á  
 
 

 

 

á



   á$
á 
   á áá
 
  


 á 


4$ á
á 
  

  

 á



á á


#

  á áá


áá    
 
á á 
 
  
  á 

     
 
 á

   

á

 á 
áá    á 
  
 



    á 


 áá
 

 
 
$á 

 

 

&áá  

!!!$
á

6



 á á
 áá 



  á  á
á á!  ááá 

á
 
 
 

2

 

    
á 


áá
áá 
 

#'4
 
*+)-
á
 áá


$   


á


á 

áá
 

  á
 á
 á 9  á
á  



 á 


  




 á 
áá

5 

& á   á


á
 á   




áá
 



áá á


á2
  á 
áá

áá
 á

á 

  

 á



á

<)==

 

á,=$ 
2á
 á 9 á   áá



  
 

á 
á

á  
 

 
 #   -




 

 á
áá
á

2
á 
á 

 á 


%

 
á  á 


 

 á  á2


  
'á


á



 áá
áá

F 
á áá
  á  
 


á'  áááá

á á
 

á  


'  4
á 
á 
 '

$
á

 
á  
   ááá 
á

 
 áá

  á á 



á
 á 
á 

 
 á

 áá
  

 á 
á 
á    "á   áá 


   á 
  áá 



 

á

 
  á    
 á   "á   áá

 á

 áá


  á  á 

#6
+0+* ))- á 
á


   '.á

 


 á 
 á 
 

á




á

á á áá
 á'

#&
á,)-



 á
   áá á 

2á<0
'

 á 
  á
á
á


á  á á

 á

' &+

á  á á

á
 á á 
 

2á+:+<
 á
á  á
 
á 

    áá
'2á     

 á


á
á '$ ááá á  áá

 
  áá

 á/



á 
  %
 

 


  á' á


á   á!
 á
 
 
&!'#2á<:@-  á  á
á 

 


&
 

 
 á
á
á






  

  5&&6$5&!  


á

á á




  áá



 






  

1
   á

á
á
  
 á
 
   

 
 á
 






3 
 
 
 á  

 áá
á



á

  

   
á á



á


  
 
  
 


 




 



$ á  á 




á
á
 


á1
   á
 
á   
Dá 
 á 

  

 

  

  
á%
    á

 
 
6 á   áá
  á
á á
 á á



  á




 

+ 

á áá
 
 4 
 9  

 
 ' 

á


á
á.á

'9% 


 


  á á
 '6


á'.áá 
%  
  


  á


á

 


  á á


áá

 á á
á

 
  á á  

  

 á


 á
á

á 

á 

 

 
.

 á 

     


á  %
á

 






á
 

 #á á á


á- 

á

  á     



  
.á %

á

   á
 


á 

2 á 
á

  


 áá
  áá
  á

 á


 á






á .á  áá
!

 
á
áá
á.

  á 



áá
  

á

á 
 
á á
 á á á 

á
á





á


 
   á   %
9






á& á  á

á
 á
 
  



áá

á$
6

 6 
  
á
á  á 
 

á  á á


á 
    áááá á 
 
á 
 
 á 


á á+ 
 
 
 
 á 
   á  
 á
 
á á 

 
   





9

   


ás á
á





 á 
 á
 

á9
á  



á c


á.
" á 
  
 


 á  


 
áá    
 

 á 
 á   
á
 
á
áá
á
  
  6  


á    á
  á 
# 

  á"
á   á 

 
 áá á
 á


á áá
 -á 
á



 
á

  




á

á



á
 


&á á á á 
 


 



  á á 
á' 

'  
á


 á




   á % á á
 á++ á



 

áá
),

 á

 

 


 á




á áá
 



   

6 á   á 
á
 




 á   á



  á 6 á
 á
  á
áá1
  
á
á

   á
á 
 
  áá

  
  

6 
áá 
 
  á
%á 


$ á 
á  
á
 á  

$
  


  
 á
á á   áá
á
á
á


   áá

 
á

9
 


á" á


á 
   

á  á á




 
 

 á á



+-
 ááá
 

áá
  

   á áá


 
áá 
 
 
 á
á á6

  á!

—



  
 
 


á.


á 


 áá ááá     á 


 

 á 
 
   
áá á á 
á á

 

 áá + á$


á á
 
  ááá á

 

 
 
á
 

 





á  


  

 
 á  á

 
   

á  á   

áá 
 
 á$ á . á
á á á
 á

 
 
á 
 
 á


á 


á


á   áá
á á 


 

á
  



á
3 á
á 
36.&&3!

" 
á    áá 
   #
  áá  
" 




 á  

 á
 á
$
 áá 

 .
  á 


á

&á
á á 


 á
   





& á




á  áá
$ 
á

á
 á  áá
  
 á / 

2 



á 

á
 .ááá á á  
 4 


 ááá 


á

 á



 á  
  



 áá  á


á  
á  á
1
 
& 
 

á
á á
 áá á


 


á 
áá
 á





 á

 
 á*  
 á 
2á á á 
 

    á  

 á4

$ & á
 

 

áá
  
 
á


 á    
á

  

 á$á 
6á 

4 
  


9á

 á 

á
á5 áá
 
 


   á
á  


   $ 
 
 á
 á

 






á
%
 á

  
 á
á
 6
á
  
á
.
  
  á5

3 
  á+ á
á
á

  
/á á


 á á




+ á 


á  
  
+ 
+  
+     " áá áá + 


áá 

+ %á$  
 á5


"4$


 áá
$  
   
  á

áá

 
  á

 


á á & á 


á
á
 

á$
á

 
 á á   á+ 



$á 

 

 á   $


á   
á  






 
á  á

á

 
 á

á  

 
 á
  á á 
  
 $á   




  

 á. 
  


á
á  
áá
 $ 
 á

 

  á

 
 




á á 
áá   


á 
 á 3 á
á 
 áá

  á á
á
á
 á





 
á  
 
  




  á
  
 
á á á

" E 


 áá


  
  


á 
 á
 
 
 



 áá

  
 á   
á 
áá


 á
" E


á&  
á  á 




  
 

  

  á
á
 á


 


/ !0  0 '-1

'   — —    '—  —       —  —
        —  —      —  1— —
—    — —     / —    — —    
    —  —   —   —    —  —
  — ;@"@@
E"@@  >     —      
—    —  —       —  —  — 2 
 —  —   —       —  —
 —         —   —     
    — 

—
          —    —   
—     —  — — :"6E
E"@@            
     —  —   —  *
 — —   —  —
  
 —  —              — 
—   —       —
       —      —  
——           —      
——           —     —  !— 
  —   —     —      — — 
     —   —  —       —
—     —     —          — —  
 

   ——     — 


          
 — —     — —     —        
 —        —  —   —     
  
     —   —  —   — —  — 
—       —— +  —  —   — 
—     ——    
      —  
  — — —   —         
0— — — —   —             
  — —  —   —           —    —
 —  1        —    

     — —  —   ——  — 

     
 —   —      
     
 — %  —     —      @    ——
 —       — ——  —
    — —
   —      
—        
  —   —    —  —  —   —  
—    1—    
  —   @    
 —  
     

  —          —   — — 
—— —        
   ,   — —  
——  —— —          ——  —
  — ! —  —     —     ——   — 
 —      —   —  — —    —    
     —  — —    —      —  
—   —   —          ,    
  —    —
        — 

    — —  —    —  —   ——  — — 
—   !  —                — —
          4   —  —     
—    — —    —  
 —    —
—      —  —
 — —  565        

    —         ———  —     


—  — —      —   —    —     —
     — )4)  —      —    —   
—          & *      —  — —  
    —     —          — 
         —  —  ——    
— —  —  1      7"66  
  " )%  
  (—       — 1        (
    — —     — 0—   —    
—              )

     — —  — —     —  


—  — — — —    —       
 —    —     —  —     

',   !2 <, -
12 - 1

1,%  /2 0-,
!0,* -

'  — — —  —   !  —    —    —  
 —     —    —        — 
—       ——  —   — — — 1— —  
  —       1—  " )%   —— 

-F A GC)

    —     BB


  — 3     
— — 1  

—   

  — )   — —   
 —   —      —  — — 
  —   — —   4—  2   — —
     —     — ——  
   —    4—  —  — %   
       —  —    —  

—    " )1    &)  —  


 — —       ' — +
—   —  — )* )       
      +      +  
   —          —
   —   0        
         —— —  
  ——  —    —  —   — 
 — —     —       — 

  —    *— —   , —


 — / — — 1   —      

   á


á
%
 á  >

6
á
  

á
'2 
2 

   á     


 áF
4á



 
 á



& 
á 
 á

6
4

 



 6
 

 4
 4
$á
 2 


2 4   

 
 



$  á


 
 á
 4 E 
C H I
 áá
á



á  á

 áá 
  á 
 á 


á    


   á

 

 á
áá

á

 á á

 á
á 
 áá
á  
á
á  áá 

á 
á

á

 á' 

á+  
 

$ 
' á  á  
á

   á 
  á  á
áá á




á

 

 
 


  á 




á


  
áá

  

$á  

á á
 
á

& 

 
á   á

á

á  






á
!  

 

H I

 á á á
áá á


 
 

á  
    
  á
% 


$
 á

 
  
  á    á 

áá
     

$ 







á   
  



á% 






.á 



!6

 


á
 á $ 





 
   
á


 
 

á 

! 

á 

  
á á


&

 
 á
!á 

á
 á
 
á 


6áá

   áá
 


á
 
 á
'á 6 
  !'$á 
 
 á
á 



áá  ááá  
á
 á

 

 
 á     


   

á 

 

   
á 
á
/    
á


$


á
á  
 

á á 
á 6  á

á
 

á  á 

 
á$
 á 

 á  

     áá  
á

6 á
 
 áá
á á
á  á 



6 áá á

  á

  


 á á
á  á


á  
  á  
áá

    á & 
á 
á
  á
" 
 
   á1   
á   
 
áá . 


#
á á 
  
 á
 á$  
 




% á
 
 áá

  %  
 á
á   á 
-

$á6 
  á
 
á 
 

  á+ 


 


 á
  áá
  
 


 á
  áá á
  á
á
& 
á


 

áá
$ 

 




ááá
6 
 á 




6
á$ 

á
 


 

  á


  



 

  

 
  
 

á 
 


  

 
 

 
 
á 

á  á      


á 
  áá
 á



á á  á



 á  
áá
 á

 áá  á á á 

 á  


á# 
-á



 áá 


 



 
& 
 á 

á  

á 
 






  á
2  á 

   
 á
áá

   

 

 

á




á 

á%
  ' á á'  á   á
 á


  á
 
 

2 á á
ááá 
á  
á

   
  

 á

 + á  
á  á


  áá  

   


  á  áá
  áá
6  

á á





 

 áá
á
  

 
.á á á
á   á

á á
 
á 




áá   á


á 
á
 

 
á


 

 á 



á
 
   
 

á
1
 5
   á
2

 
á

'

  
áá   
 ááá
á1
 ' #



))+-#4 á
' 
' á á



  á2á


  
 
  
 


4
 
-2 á 
4 
  
 á


á'.//'
á 
 á

á  


.
 á  á
 á

 á á 
   

á''

á
 


 á á

 á 








   
 


á


.ááá     



  

  
á







á




 á á á

 

á

 
á
F

 
 



' '
  


á   


á ' á


'  á
F


á
 á   
' á
'


 
      á   
   





á  
 á 
      


 á/

  
á
 

  

á  á  



  á 5
  á 
F.  
 
   '.á    

!'

$á    




 á áá
  á
 
 

 á
á á 
 

 á 

á


á5áá
 á

á
 

  

 

  
  á
 



$ á  

  

 á
á



/ 
 
áá
 

 á  á 



 
 

á á



 
 á
 áááá á   
  


 




 


.á 
á
   áá
 á á

&
á

$á 

á
á

$
 


 

á á

 
 á á 
áá
   
 


 



á 

  


'6






'
 ááá

á
 
 

& 
áá á 
 

ááá  

 %
 





   
  
 á
 


 á 

 
á 

 

 

) <
 
  
á  á á

 á 

 á 

  á


 á    á


   
á  



á
 á  áá


 á  á

 ááá 


 
 
á 
 
á
 á4 E 
C H I  

áá 
 
 
  



 

 

H I    




  


  á
á 
  


 %


  á
!

 áá
  á
 
á


á 6

'$

 %



á



  á

" 3
 áá




á á
  á
á
 ááá á á
 á
 ááá  á 
!'



 
á  á
    á
 á 

 áá

 

5áá

á 



 



  ááá

 á  

  á 
   
 
9

á 


 á


áá 
 á


 á

á á áá

 á
 
  

  á 

 
á 

 
 á
4

$ &á   áá

  
 
á


2 
 
 

 

 á
á á
áá

 
 á  áá
 

 
á



 
á  á $ 
 

á  
   5á á
 á
  

á
   
á
  á


 
á á 



á 

á
 





2
 
á
 

 á

á


      á

2 
.á á  á á%
á 
á  
 
á 

)<$á á 
   
 

 
áá á
5 6

5 




)<$á á+0::


 




áá á
á6
á

  
9 
 á  á
  


 
 
 á 



     
 
 á 
 á 
$  
     
  




  á  

   á
á  á á

á
 


 

 

+6
  

 






 
 á 


;
.

    

3
á

 

 
 á á 
 á

 
   





 
'
á
'  
 
 á    

"


 


4$ 
  


  á


 

 

     á2 
& á  


  
 á
 á
áá


 áá á 
áá
 á
á  á
á á
 

á
á  á
á 
 á

 
  5 

áá á


  á
 á 
áá   á
" á   áá





 
áá
 á
áá



 
á
 á á
á
á áá  á  


 á
 áá
' 
 

!'
  ááááá
áá   


  á

áá

"2 
 á á


  

 6
 
 áá 
á 

á á

G
!

á á

 á
  

:;

  
  
2á 
2 


 

 
  

 á

  

.á 
 á 
á 
á  áá      
 
á 

 
  

 +áá  á
á
á á&  
 


  

á
á á 
 
 

2 
%  á
 áá

á

 
/ á  á  



  

1
   á
á
2 


ã 

á




 ááá


á


 á
 áá
 á   
  

áá  á á


6

  á!

— —    —   —      *—  *—  —  
 —  —  —    

/áá
  
á

 á







   áá

 
 á  
 

 á

  á

   2


  
   áá
 
  á 



 á 
  áá


 
á
  
á"   
  á 
  



 ááááá

á
 






 á   áá

ááá

á

  
á
 á

*
        —— —     * :@    — 
   

   —        —   —   
        
     —
   +  
      —  —        —  2    —&

1- *1-1  '1, '1-

á




á 
  

á á  


á 

á  

&á 
ááá 
#
;
-á
á
á

 á
  á
á 
á á 
á  
  


á
ááá   
á
áá

á
 á
 á á

á
 

á
 á 



áá    
    
á  


á  %á

 



  á 
á
 áá


á

á á  

  áá á á
 

 
 %
á á+ á

 
 á


'$
á á
J á
á.  áá  
.  F 


 áá

 
 á
    

 á áá
 á
áá áá
áá
á á  
 



áá á

á á á 


J 
á
 á
áá 







 áá



á
  
 
 '

áá á

á á á 


J 
á
 á
áá 







 áá



á
  
 
 '

#  
)* )@-
Iar mai apoi, Domnul Dumnezeu a zis:

"Nueste bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru
el" (Genesa 2:i8).Incepand cu versetul 21 din capitolul 2, ni se relateaza actul de
alcatuire a femeii:

"Atunci Domnul Dumnezeu a trimes somn adanc peste om, Si omul a adormit;
Domnul Dumnezeu a




















                 


            !
       
     " #         #   
       # 

lipi #   #  $  % 


              &   
& &               
  

„ 

jurul anului 1947, iubitul frate Vasilica Moisescu a scris o scurta miditatie destinata
tinerilor credinciosi din Arad, in care au fost tratate doua subiecte diferite, si
anume: "Tinerii credinciosi in societate" si cel de-al doilea: "Este permis
safacem dragoste? , pe care am citit-o si eu. In cel de-al doilea subiect era descris
un fenomen pe care anumiti cercetatori 1 -au remarcat in viata unor fluturi. Un
fluture mascul strabate distante mari pana ajunge la o femela anume, cari este
destinata pentru el, si nu la alte sute de femele intalnite in drum. Pari de necrezut un
asemenea fenomen  totusi este posibil. Extraordinar, totul este sub controlul
Tatalui nostru ceresc, Creatorul si Sustinatorul tutoror lucrurilor vazute si nevazute. 

Ucenicul Petru, intr-o zi a cazut in cursa celor ce strangeau darea pentru Templu. Ei 1 -au intrebat:

"invatatorul vostru nu plateste darea?" El, grabit, a raspuns: "Ba da." Domnul Isus
stia greseala facuta de Petru si cand a intrat in casa i-a luat-o inainte si i-a zis:
"Ce crezi Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari sau biruri? De la fiii
lor sau de la straini?" Petru i-a raspuns: "De la straini". Isus i-a zis: "Asadar, fiii
sunt scutiti. Dar ca sa nu-i facem sa pacatuiasca, du-te la mare, arunca undita si
trage afara pestele care va veni intai; deschide-i gura si vei gasi in ea o rubla pe
care ia-o si da-le-o lor, pentru Mine si pentru tine." 

Nimic nu e la intamplare in Universul lui Dumnezeu. Totul e stiut si sub control


absolut. Cu atat mai mult casatoria celor cridinciosi nu este, nu poate si nu tribuie
sa fie la intamplare, ci prin voia Domnului.Asadar, in sufletul meu de adolescent,
incepuse sa se infiripeze de-a binelea un sentiment de cautare, spre o persoana din
ginul feminin, in care si prin care sa se intregeasca si fiinta mea. Acest sentiment
era bine tainuit, undeva in adancul sufletului meu 

si nu 1-as fi divulgat nimanui inainte de a fi sosit vremea prielnica, mai ales ca


eram si timid in acest fel de preocupari. 

 

vara anului 1943, verisoara mea primara, Dorina, imi vorbise adesea despre o
prietena de-a ei, pe nume Domnica Rosu, care de fapt era rudenie si cu mine, de
neam mai Mdepartat. Din vedere o cunosteam si eu, dar niciodata nu statusem de
vorba cu ea. Domnica, impreuna cu parintii, locuiau atunci in Chisinau -Basarabia.
Tatal ei a fost detasat sa reorganizeze si sa condu ca Depoul de Locomotive al
Cailor Ferate, devastat de trupele sovietice in retragere. Astfel, Domnica a unnat
clasa a V-a de liceu in Chisinau, anul scolar 1942/ 1943. Datorita ruperii frontului
german din Rasarit, de la Stalingrad (astazi Volgograd) pe Volga, in iarna anilor
i942/i943, trupeli sovietice inaintau spre Romania, urmand sa cotropeasca Ta ra
Romaneasca. 

Pe cand Domnica era in Chisinau, in primavara anului 1943, am avut un vis interesant, care avea sa se
dovedeasca a nu fi fost la intamplare. Este oarecum stiut cavisele se nasc din multimea gandurilor. In cazul meu
nu pot spune ca am avut ganduri care sa ma preocupe in mod deosebit. In Cuvantul lui Dumnezeu gasim un
verset pretios in aceasta privinta. In cartea Iov, Dumneziu vorbeste prin Elihu catre Iov astfel: "Dumnezeu
vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul. Dar omul nu ia seama. El vorbeste prin visuri, prin vedenii de
noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor. Atunci El le da instiintari si le
intipareste invataturile Lui, ca sa abata pe om de la rau, si sa -I fereasca de mandrie, ca sa-i pazeasca sufletul de
groapa si viata de loviturile sabiii" (33:14-18, v.i5 in mod special).

in visul meu se facea ca eram in tren, intr -o calatorie spre Chisinau-Basarabia. Nu mai fusesem niciodata pana
atunci nici macar pana in Moldova, cu atat mai putin in Basarahia. (Cel mai lung drum cu trenul a fost pana la
Bucuresti, in vara anului i942, cand, cu cativa membri din familia mea, l -am vizitat acolo pe frateli meu Nicolae.
El s-a intors de pe frontul din Ucraina, cu piciorul

stang amputat chiar de sus, si era internat in Spitalul Militar din Capitala). Am ajuns la Chisinau in statia C.F.R.
Parca am si acum in fata mea, dupa 60 de imaginia cladirii garii. Acolo era capatul liniei de tramvai care venea
dinspri oras. Si pentru ca nu exista linie dubla, linia unica descria un cerc pentru ca tramvaiul sa se intoarca spre
oras. Mai tarziu, cand i-am istorisit visul Domnicai, s-a mirat pana si de acest amanunt. Aici era locul de unde ea
lua tramvaiul, in fiecare dimineata, ca sa mearga la scoala. 

Verisoara mea, care tinea legatura cu Domnica, a venit

intr-o zi la noi si mi-a spus ca Domnica se intoarce la Arad. Dorina nu stia pe


vremea aceea ce insemnatate avea pentru mine o asemenea veste si nici chiar eu nu
intelegeam ce se petrece in sufletul meu care intrase intr -o stare de alerta. Minunate
sunt cuvintele scrise de David: "Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai
ma vedeau; si an cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau randuite, mai
inainte de a fi fost vreuna din ele. Cat de nepatrunse mi se par gan durile Tale,
Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor!"

(Psalmul i39:16-17). 

Pe la mijlocul lunii iulie,1943, Dorina vine si imi spune bucuria ei, ca cea mult asteptata a sosit impreuna cu
mama ei acasa

si
intr-o zi ar vrea sa vina la noi impreuna cu ea, ca sa ne cunoastem... Ce iti mai este
si adolescenta: verisoara mea avea abia vreo 15 ani impliniti, Domnica 16 ani, iar
eu 18 ani! Ziva cu pricina a fost stabilita de Dorina, pe data de 19 iulie i943, o zi
splendida de vara, cu soare plin si cu cer albastru. M-am sculat mai devreme ca de
obicei si i-am spus mamei mele ca in dimineata aceea vreau sa fac curatenie si
ordini in casa, fapt care a surprins-o pe mama. De obicei, ea facea acest lucru, pe
langa multe alte sarcini pe care le avea in cadrul gospodariei. 

Zis si facut, m-am apucat de treaba, am facut ordine ca niciodata in trecut, am maturat, am sters praful, am aliniat
masa, scaunele, tablourile si fotografiile de pe pereti. Intre timp, ieseam din cand in cand la strada, sa vad daca
nu au aparut la orizont, si iar mai revizuiam toate cele, sa fie facute la mare precizie, fara pic de repros posibil...
Timpul de-acum trecea foarte greu si minutele de asteptari pareau ceasuri... Simteam ca deja iubesc pe cineva,
pecini nu cunosteam decat din vedere, in autobuzele cu care mergeam sau veneam de la scoala, pe cand eram in
clasele inferioare de liceu. Mai stiam si aceea ca Domnica imi era o rudenie indepartata, de gradul sapte, pe scara
stabilirii gradului de rudenie.



sfarsit, clipa binecuvantata de Domnul a sosit odata cu ajungerea fetelor la noi. Mi -


am zis de multe ori in viata ca asa ar trebui sa fie intotdeauna pregatirea si
asteptarea Mirelui Ceresc, Isus Hristos, cum asteptasem eu in ziva aceea venirea
Domnicai ta noi... Realitatea insa a intrecut orice asteptari si inchipuiri pe care mi
le-am putut face in imaginatia mea. Marit sa fie Domnul! 

Ma simteam foarte firicit, constient ca traiesc o zi mare in viata mea, ca am dat peste o comoara de pret, care va
afecta intreg viitorul meu. Uimirea mea a fost ca totul s-a petrecut fara o participare a mea. Totul parea o
minune, la care eu eram doar binefi ciarul, Daruitorul fiind Insusi Dumnezeu, pe care inca nu -L cunosteam la
nivelul constient, dar aviam sa-L cunosc cu vreo trei ani mai tarziu, tot intr -o zi de iulie, si care era deja in
actiune. ln inima mea se infiripase dragostea cea tainica, care este mai tare decat moartea. Era un foc din cer
venit pe vatra inimii mele, care a facut sa paleasca toate celelalte lucruri din lume pentru mine. Era o exper ienta
unica si care stiam ca trebuie sa fie UNA, pentru toata viata! 

Cat de adevarate sunt cuvintele spuse de Sulamita, pastorita cea frumoasa, scrise prin inspiratia primita de
Solomon de la Duhul Sfant: "Vajur,

fiice ale pe caprioarele si cerboaicele de pe camp: nu starniti, nu treziti dragostea,


pana nu vine ea!" (Cantarea Cantarilor 2:7; 3:5; 8:4), Toate lucrurile isi au vremea
lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are "chiar" ceasu I I spune Solomon
(Ecclesiastul 3:i). Desi in primele i5 versete din acest capitol e tratata tema
fatalismului, cu mentiunea ca si "Mbitul" isi are vremea lui (v. 8), totusi sunt spuse
lucruri de valoare eterna. Si iata care sunt: "Orice 
lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar gandul vecisniciei,
macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a
facut-o Dumnezeu. Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decat sa se
bucure si sa traiasca bine in viata lor; darfaptul ca un om mananca Si bea
duce un trai bun in mijlocul 

intregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu
dainuieste in veci si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat nimic de scazut, si ca Dumnezeu
face asa pentru ca lumea sa se teama de El."

In Proverbele1:7, Solomon ne da cheia intregii carti cand zice: "Frica Domnului


este inceputul stiintei." 

Iar obarsia stiintei este in intelepciune, care a fost cea dintai dintre toate lucrarile lui
Dumnezeu, atat de sublim prezentata tot de Solomon in Pr overbe capitolul 8,
incepand cu versetul 22. 

*

*

**

Desi sentimentul de dragoste pentru fiinta iubita era deplin statornicit in inima mea, mi -ar fi fost imposibil sa i-1
comunic. Eram foarte retinut, in schimb simteam o atractie irezistibila inlauntrul me u si doream sa fiu cat mai
mult in anturajul Domnicai.

Odata cu toamna au inceput si cursurile scolare, asa ca ne vedeam zilnic, avand acelasi drum in mare parte spre
scoala inapoi.

Mi-am dat seama curand ce trasaturi alese de caracter avea, inteligenta, bunatate, simplitate, o bucurie
molipsitoare, care dadea farmec fiecarei intalniri, sensibilitatea si masura in relatie cu altii. Ce sa zic? in plus, un
spirit sincer si onest facea coronamentul intregului ei caracter. Simteam intotdeauna o placere sarbator easca in
prezenta ei.

Un eveniment nou a intervenit in viata noastra in toamna anului 1943, pe cand prigoana religioasa impotriva
credinciosilor neoprotestanti era 'in toi, iar bisericile sigilate. Eu activam pe plan sportiv in echipa de fotbal a
liceului, in cadrul concursului inter-licee pe oras. De asemenea, colegi de scoala din cartierul natal au insistat sa
vin sa joc si in echipa cartierului, care activaln cadrul campionatului orasenese de fotbal. Asa s -a facut ca in
toamna amintita, in cartierul natal, Gai, a luat fiinta si un cor bisericesc ortodox mixt, cu raspunsurile liturgice.
De asemenea, o societate culturala, care organiza programe la Casa de Cultura, cu piese de teatru, poezii, iar
corul participa cu cantece patriotice si populare. Corul a fost initiat si condus de un teolog ortodox, care era in
ultimul an de studii la
Academia Teologica Arad. Din cor faceau parte in mare majoritate tineri, printre care si Domnica, tatal ei si alte
rudinii de ale mele. Daca nu era vorba de Domnica, cred ca niciodata nu as fi cantat si eu in acel cor...

Am ajuns sa fiu angajat in activitati intense religioase, culturale, sportive, pe langa cele scolare, aflat fiind in
ultimile clase de liceu. Lucrurile au mers destul de bine, incat s -au organizat mai multe iesiri misionare in cadrul
Bisericii Ortodoxe, la alte biserici din oras si in alte localitati. Duminica dimineata, participam cu corul la sluj
bele religioase, dupa masa era meci de fotbal cu echipele locale, iar seara incheiam cu un program cultural, tinut
in casele de cultura ale localitatilor vizitate. Tinuta morala a acestui colectiv a fost la un nivel satisfacator, prin
comparatie cu ceea ce se vede acum.

in primavara anului 1944, teologul care a 'infiintat si a instruit corul a terminat anul IV de studii, s-a casatorit cu
o fata din cor, a fost hirotonisit ca preot si a primit o parohie in alta localitate. Astfel, corul a ramas fara dirijor.
Inlocuitor nu a fost gasit, intr-o asemenea situatie. Astfel, unii, stiind ca am anumite aptitudini si cunost inte
muzicale, m-au rugat si au insistat sa preiau eu conducerea corului. Asa m-am trezit ajans instructorul si dirijorul
corului ortodox, in timp ce eu nu faceam parte din biserica ortodoxa, parintii mei fiind credinciosi baptisti. Si
culmea era aceea ca preotul bisericii era Ionescu, cel care m-a persecutat pe vremea cand eram elev la scoala
elementara. E1 nu vedea cu ochi buni faptul ca eu am ajuns dirijorul corului, un "pui de eretic", cum era
considerat tatal meu, din momentu I in care s-a pocait si a parasit asa-zisa biserica "Mama". In cazul acesta,
preotul boicota evolutia corului in timpul slujbei, (de fapt pe mine, pentru a ma compromite), prin schimbarea
tonalitati asa ca eram obligat mereu sa folosesc diapazonul, ca sa dau tonul corect la fiecare voce, potrivit notelor
din partiturile scrise. Lucrul acesta a ajuns atat de ivident si de enervant, incat cativa barbati mai in varsta din cor
1-au tras la raspundere si i-au cerut sa inceteze aceste tactici obstructioniste, care nu-i fac cinste nici lui, nici
bisericii, si cu atat mai putin lui Dumnezeu. 

In vara anului i944, evenimente grele de razboi s-au abatut

si

asupra orasului Arad. ln primul rand a fost bombardamentul greu executat pe data
de 3 iulie, ora 11:20 a.m., de avioane americane de bombar dament, insotite si de
avioane de vanatoari. Orasul era lipsit de orice aparare antiaeriana. Avioanele au
venit in valuri a cate 20-25, asa ca au lansat cinci covoare de bombe a cate 250 kg.,
puse unul langa altul, care au acoperit o mare suprafata de teren. Practic, au fost
atinse de acest bombardament trei fabrici mari, doua cazarme, gara si triajul C.F.R.,
impreuna cu Ateliereli. Trei cartiere au fost atinse si partea de Nord a orasului. ln
ultimul raid au fost aruncate si bombe incendiare. 

Eu ma aflam in momentul acela la baie la Caramidaria Braun, asa ca primele bombe ale primului raid au cazut la
circa un kilometru de unde iram eu. Cand am auzit suieratul bombilor in cadere m-am scufundat cu capul sub
apa, dar cat puteam sa stau asa? Doar 20-25 de secunde! Cand am iesit de sub apa, un zgomot asurzitor de
explozii era peste tot, iar vazduhul s-a umplut de nori negri de fum si praf, lemne, tigle, caramizi si deseuri de
toate felurile zburau peste tot. Acesta a fost doar primul val si cel mai apropiat de l ocul unde eram eu.

In mare graba am mers acasa, m-am "imbracat si am plecat sa vad la fata locului ce s-a intamplat. Distrugeri
mari, gropi adanci, cu diametrul de i0-i2 metri la suprafata pamantului, oamen i sezand la tulpinile unor pomi
grosi ineremeniti, carbonizati, morti! Am fost adanc impresionat de tot ce vedeam. Acolo unde au cazut bombele
incendiare din ultimul atac, unele incendii inca nu erau stinse. Lumea alerga innebunita in toate partile, unii sa -si
caute supravietu itorii, pe cei dragi, altii morti... Ce mari ravagii, dezastru, distrugeri materiale 

si

umane face un singur bombardamint, dar un razboi prelungit?! 

Pe cand eram in oras in zona bombardata, pe la ora 1:i5 p.m., deodata toati sireneli de alarma aeriana au inceput
sa stme amenintator. O adevarata panica s-a starnit si lumea alerga inspaimantata spre casa, spre vreun adapost,
sau la iesirea cat mai repede din zona care ar fi putut fi atacata din nou. Nu am stat nici eu pe gandurisi in graba
mare m-am retras spre casa, prin cartierul fu nctionarilor. De data asta nu au mai venit avioane, spre mangaierea
tuturor. De altfel, nemtii aveau observatoare aeriene si in Iugoslavia si prin postul de radio Belgrad transmiteau
mereu comunicati cu privire la deplasarea formatiunilor de avioane americane, (decolate de la bazi aeriene din
Italia), in doua limbi: girmana si sarba. Tarile vizate erau Romania, Bulgaria si Ungaria, in vremea aceea.
Deasupra orasului Arad au mai trecut formatiuni americane, cand au bombardat Timisoara, altadata Simeria.
Sunetul exploziilor de la Timi soara au fost auzite si la Arad, de la o distanta de 50 km. 

Intimpul campaniei de pe frontul de Rasarit, prin Arad au trecut zi si noapte interminabile convoaie militare
germane motorizate, tancuri, artilerie usoara si grea, atat pe soseli, cat si pe caile ferate. La Arad, nemtii si -au
stabilit si o baza militara de aviatie, de unde plecau avioane in misiune de razboi, ca de pilda in Iugoslavia. intro
duminica dupa masa, pe la ora 2:00, incepu alarma aeriana. Aparuse deasupra aeroportului un avion mare de
transport sarbesc, care de la joasa inaltime a aruncat niste bombe pi aeroport. L -am vazut

si

eu. Indata au decolat doua avioani de vanatoare germane de tipulMesserschmidt si


la i5 km de Arad au si doborat avionul sarbesc. 

Incepand cu 23 August 1944, cand Romania a iisit din alianta cu puterile axei si a intors armele impotriva "Axei
Birlin-Roma", situatia s-a schimbat brusc. Garnizoana trupelor germane de la aeroport a fost incercuita de
trupele romane, dar a refuzat sa se predia. Nemtii aveau la dispozitie si cateva avioane de lupta de tip Stuka, care
lansau atacuri in picaj, la fel si avioane de asalt cu doua motoare de tip Henschel. Nemtii au incercat sa iasa din
incercuire, dar cu efectivul mil itar redus nu au reusit. Luptele au durat mai multe zile, timp in care nemtii au
folosit avioanele cu care bombardau pozitiile ostasilor romani. Eram martor ocular la atacurile aeriene, impreuna
cu Ady Serban, vecin de al nostru, care avea si un binoclu. Am iesit pe un mic platou din apr opiere, de unde
aveam camp de vedere mai bun, cand un avion german ne-a zarit si a facut un viraj brusc spre a ne mitralia, dar
noi am fost pe faza din timp, am luat-o la fuga si am disparut din tinta lor, pe o strada alaturata sub niste pomi si
asa am scapat di la moarte... Curiozitatea ne-ar fi costat!

Trupele combatante romane erau pe front, iar la Arad nu erau dicat efective reduse ale contigentului i945, care
inca nici nu terminasera bine perioada de instructie. Se pare ca nemtii de la aeroport au ceru t ajutor
comandamentului lor, ca scape din

incercuire.
Eram la inceput di septembrie de-acuma. intr-o zi frumoasa, cu soare cald, pe la ora 10:30 a.m., din directia
Nord-Vest, unde era situat cartierul Gai, se auzea fara incetare vuiet de avioane, explozii si foc de arme. Era
tocmai in directia unde locuia Domnica si familia ei. Pana acolo nu era mai mult de 2 km. Cum puteam ramane
pasiv la asa o situatie? Cum as putea putea sa nu merg acolo, sa stiu ce se intampla si daca le -as putea fr de vreun
folos? Ma imbrac repede cu costumul bleumarin de uniforma scolara, racut dintr-un costum de uniforma de
serviciu al tatalui meu, si am luat -o in graba mare la

d

rum... 

Pe masura ce ma apropiam de zona calda, bubuiturile de tot felul de arme, explozii, vuiet de avioane si camioane
faceau un vacarm infernal. Pe strazi nu era nici tipenie de om... Am ajuns pe strada principala a cartierului Gai,
atat de bine cunoscuta de mine. Nu in zadar era numita strada Bisericii, ca pe aceasta strada erau nu mai putin de
patru biserici si la extremitatea nordica era si o manastire. De -acuma insa gloantele imi suierau pe la urechi,
tiglele atinse de pe case plesneau si unele se pravaleau jos. Mai aveam poate vreo 300 de metri pana la destinatie.
Ratiunea parca si-a incetat functia, de mergeam inainte, fara sa ma gandesc in ce pericol ma aflam. Dragostea
adevarata niciodata nu pune la socoteala pretul

jertfei!

In sfarsit, tot ce traiam m-a pus pe ganduri, nu mai inaintam decat de la casa la casa si ma adaposteam dupa
stalpi i de la portile de intrare. La un astfel de salt de inaintare la o alta casa, imi ies in fata doi soldati romani, la
mai putin de 25 de metri, si incep sa traga asupra mea, cate unul, in timp ce celalalt se retragea. Eu am ridicat
bratele in sus si le-am strigat:

Ce faceti fratilor? Si eu sunt roman ca voi! Dar degiaba, ei au continuat sa traga, pana s -au indepartat si au trecut
de partea cealalta. Eu am mai facut un salt pana la casa urmatoare, unde amdat peste cativa oameni. Am stat de
vorba cu ei, caci ne cunosteam

si

am inteles mai bine ce se intampla. Mi -am scos capul sa privesc inspre manastirea
care era la capatul strazii, unde era si liziera de Nord a cartierului Gai. Cu vreo suta
de metri in fata mea, ascunsi dupa niste limne, vreo doi-trei civili trageau cu armele
spre manastire, pe unde inainta o coloana motorizata a nemtilor, "Blitz-Krieg"
(razboi fulger), venita din Ungaria si spijinita de aviatie. 

Scopul lor era sa strapunga linia de aparare a trupelor romane

si sa ajunga cu orice chip pana la aeroport, de unde sa-i elibereze pe camarazii lor
incercuiti. Si ca sa se acopere de tirul partizanilor, au asizat prizonieri romani ill
linie la capatul strazii, iar coloana nemtilor inainta prin spatele lor. Cand ma
pregateam sa fac un salt final ca sa apuc o strada laterala, care era chiar aceea pe
care locuia Domnica, trei soldati nemti au iesit de la o casa si au luat-o spre
Manastire, pentru a face joncti unea cu trupelelor. Cred ca misiunea lor speciala a
fost de invaluire, ca sa cada irl spatele partizanilor tragatori si sa ii lichideze, dar ei
au prins de veste la timp si s-au retras de acolo. Domnul m-a ferit si pe mine sa nu
ies chiar in fata lor. Asa am scapat neatins de tirul celor doi romani si de cei trei
ostasi germani, care putea fi o experienta fatala pentru mine.- Marit sa fie Domnul!
Cat de adevarat este Cuvantul lui Dumnezeu care se afla in Psalmul i27:1. Solomon
scrie: "Daca

pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste." 

Intr-un tarziu, in ciuda faptului ca luptele erau in toi, cu un ultim salt am trecut de partea cealalta si am prins sa
intru pe strada Magurele, si in mai putin de un minut am fost la adapost. Am gasit -o bine pe Domnica, la fel si pe
mama si bunica ei. Am schimbat impresiile noastre, dar mai multe stiam eu, care trecu sem prin atatea peripetii.
Exploziile si impuscaturile au continuat vehemint, incat ni-am ascuns de frica sub masa. Dupa mai multe ceasuri
de lupte, inspre seara, incet-incet, atmosfera s-a linistit. M-au servit si pe mine cu o supa de rosii, care mi -a prins
foarte bine.

Am iesit in curte si in gradina. In groapa de adapost antiaerian pe care trebuia sa o aiba fiecare gospodarie, am
dat pesti trei ostasi romani cu armele lor, care erau foarte infricati si ma rugau sa nu 

ii

dau pe mana ostasilor gennani. 

Cum sa va dau, dragii mei? i-am asigurat. Si noi suntem romani ca si voi, fiti linistiti. Le -am adus apa de baut si
ceva de mancare. In timp ce ei mancau, eu le-am spus patania mea cu cei doi ostasi, care trageau la disperare
asupra mea pe strada principala in jurul amiezii.

Dumneata ai fost acela? Uite, noi doi am fost aceia. Noi, vazand ca esti blond si in haine bleumarin, am crezut ca
esti soldat german.

Se inserase de-a binelea si ei linistindu-se acum, au plecat sa-si caute unitatea si pi camarazii lor...

| „ 

Cateva zile mai tarziu, mai precis in dimineata zilei de miercuri, i3 septembrie i944, in zorii zilei ne -am trezit,
cei din orasul Arad, in zgomotul surd al exploziilor de la distanta ali artileriei maghiare, care trecuse frontiera si
inainta spre Arad din doua directii: dinspre Nord, prin comunile Macea, Curtici si Sofronea, si dinspre Vest, prin
Nadlac, Pecica si Arad. Lumea a inceput sa fie nelinistita, ba chiar agitata. Stiam de anumite atrocitati savarsite
de trupele maghiare cu patru ani inainte, cand au cotropit Ardealul de Nord. Tinerii romani, mai ales
intelectualii, ne consideram vizati 1a anumite acte revansarde de ura impotriva noastra. Sigur, eu eram interesat
iarasi sa stiu ce se intampla cu Domnica. Nu era timp de pierdut... 

M-am echipat de drum si am luat cu mine strictul necesar. Am trecut pe langa locuinta unui om bun si instarit
din Gai, Fericean Nicolae, care tocmai a prins caii la caruta si sotia lui cu baiatul Livius, se pregateau de refugiu.
Era un prieten de-al tatalui meu, iar eu dadusem ore de meditatie fiului lor, care era cu vreo trei -patru ani mai
mic decat mine. Ei mi-au oferit indata un loc in caruta, sa plec impreuna cu ei. Eu le -am spus ca nu pot pleca fara
sa stiu ce se intampla cu Domnica. Mi-au oferit indata un loc si pentru ea, apoi m-au zorit sa o aduc cat mai
degraba. Fara ezitare, ia si-a luat strictul necesar si iata-ne la drum spre Rasarit... Intre timp, bubuiturile tunurilor
si tancurile maghiare se apropiau de Arad si se auzeau tot mai aproape. De fapt, granita cu Ungaria era destul de
aproape, spre Nord, aproximativ 20 km, iar spre Vest, spre Nadlac, cca. 40 km. Trebuia sa ne grabim sa
traversam orasul, inainte ca ungurii sa ni poata taia calea in drumul de iesire. Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns
cu bine la iesirea din oras, unde am facut un popas scurt la o familie care era rudenie de-a familiei Fericean.

Pe soseaua Arad-Bucuresti era o agitatie cu totul neobisnuita. Sute, mii de oameni, femei si copii, faceau exodul
din Arad intr-o singura directie: "spre Rasarit", unde la vreo 20 de km erau dealurile cu podgoria Aradului. Si
cum ne uitam spre coloana nesfarsita de pedestri, altii cu biciclete, motociclete, carute, masini, deodata am zarit -
o pe sora mea Felicia impreuna cu vecinii nostri buni, familia Truta: tata, mama si cei patru copii ai lor. Mai erau
si alti vecini si cunostinte de ale noastre, cu bagaje si un sac de faina, in caruta familiei Serban Gheorghe. Am
avut o bucurie mare sa ne revedem cu cei dragi. Ne-am cerut scuze de la binevoitorii nostri si ne-am atasat
celorlalti. Ne simteam mai confortabil intre ai nostri. Drumul insa avea sa fie cu peripetii. N -am facut nici un
popas, pentru ca doream sa ajungem la Podgorii inca fiind ziua, dar nu a fost cu putinta. De ce? Fiindca soseaua
era supra-aglomerata cum n-a mai fost niciodata si probabil nici nu va mai fi. Zeci de mii de oameni au luat
drumul pribegiei fara sa stie cat va dura. Erau zile frumoase de septembrie, cu soare cald si cer senin. Nimeni nu
s-a gandit ca, poate, va fi o experienta de lunga durata. Multumim lui Dumnezeu ca nu a fost asa, ci doar una de
sapte zile, cat a fost ocupat orasul Arad de unguri, la care se mai adauga trei zile, cu exodul si cu intoarcerea. 

Fuga noastra spre dealurile podgoriei Aradului a fost agravata de aparitia avioaneleor de vanatoare nemtesti, care
zburau razant deasupra soselei, producand panica in randurile noastre. De fiecare data, lumea fugea de pe sosea
in stanga ori in dreapta, ascunzandu-se prin lanurile de porumb aproape copt, gata de cules. inaintea avioanelor
nemtesti insa, a tricut pe deasupra noastra un avion romanese, care avea pe aripi si pe coada culorile tricolorului
romanesc. Asta ne-a incalzit oarecum inimile si ne-a dat ceva sperante. Dar nu tot asa a fost cu avioanele
nemtesti, care veneau in formatie, cu manevre agresive. Ce semnificatie or fi avand cuvintele Domnului Isus in
Matei 24:20-22, cu privire la evenimentele finale prevazute in prorocii, cand le zice ucenicilor: "Rugati -va ca
fuga voastra 

 

nu fie iarna, nici zi de Sabat? Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n -a
fost niciodata de la inceputul lumii pana acum, si nici nu va mai fi. Si daca zilele
acelea n-ar fi jbstscurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele
acelea vor fi scurtate." Multumesc Domnului si acum cand ma gandesc ca fuga
noastra nu a fost iarna, desi evenimentele nu pot fi comparate cu cele ce vor avea
loc in zilele din urma.
Ajunsi la Sambateni abia, si innoptase deja de-a binelea. intunericul noptii avea sa adauge ceva la
susceptibilitatea noastra ce va fi, ce se va intampla cu noi, un sentiment de frica, de nesiguranta. Dar faptul ca il
aveam cu noi pe fratele Truta Ioan, barbat mai varsta, predicator si pastor al Bisericii in care aveam sa fiu botezat
doi ani mai tarziu, cel putin mie imi aducea liniste in sufiet. Era un om cu experienta si raspunderea cadea asupra
lui.

Ce rezonanta au in mine acum cand scriu aceste lucruri cuvintele lui David din Psalmul 31:21: "Binecuvantat sa
fie Domnul, caci aratat in chip minunat indurarea fata de mine; parca

as fi fost cetate intarita."

Ajunsi la jumatatea drumului intre Sambateni si am dat peste ostasi romani, care isi sapau de zor transeele de
aparari. Aici avea sa fie prima linie de aparare a noastra impotriva trupelor invadatoare , care ne-au luat prin
surprindere, trupele noastre nefiind intoarse de pe frontul de Rasarit. Unitatea a fost aceea a "Scolii de Ofiteri de
rezerva" din Arad. Printre ei erau si fosti colegi de liceu, eare terminasera liceul cu un an sau doi inaintea mea.
Un fior straniu mi-a strabatut fiinta. Un simtamant de mandrie si demnitate patriotica a pus stapanire pe mine. Ce
s-ar fi intamplat sa fiu si eu printre ei?... 

Se cuvine sa amintesc aici faptul ca cei din conducerea tarii pe atunci au dat dovada de intelepciune. Au crutat
tineretul, floarea si viitorul tarii, pana la varsta majoratului, in timp ce alte tari, cum au fost comunistii sovietici
si nemtii, au masat pe fronturi chiar

adolescenti de la varsta de i6 ani. Mai mult decat atat, a fost dat un decret prin care se spunea ca tinerii cari irau
in ultimii doi ani de liceu, clasele VII si VIII, nu puteau fi luati in armata, chiar daca ar fi implinit varsta. 

In locul unde elevii Scolii de Ofiteri isi sapau transeele liniei de aparare in noaptea aceea de i3 spre i4 septembrie
i944, s-a construit mai tarziu un monument si un portal de onoare pe care

scrie: "Glorie Eroilor care au cazut aici, dandu-si viata pentru Apararea Patriei."

Nu exista in lumea asta nimic de valoare reala, decat ceea ce s-a realizat prin sacrificiul de sine. Sacrificiul de
sine, dar fara sacrificarea sinelui insusi, nu are nici o valoare. Sunt atatia care au fost si sunt capabili de
sacrificiu, cu scopul afirmarii "sinelui". Aceasta este tema tratata de apostolul Pavel in i Corinteni i3:3 , cand
scrie: "Chiar

daca mi-as da trupul sa fie ars, (cum fac atatia sinucigasi, care se cred "eroi", in
religia musulmanilor, intemeiata acum un mileniu si jumatate, de falsul profet
Mahomed), si nu am dragoste, nu-mi foloseste la nimic".

Conteaza motivul si cauza pentru care te jertfesti. Singura motivatie plauzibila este
DUMNEZEU si Cauza Imparatiei Sale. Sacrificiu inseamna"mortificare de sine, nu
afirmare de sine"! Nu suntem in nestiinta de viclesugurile Satanei, chiar si cand se
travesteste in inger de lumina (2 Corinteni i1: i3-15).

Apostolul Pavel pledeaza pentru jertfrrea de sine in Romani 12:1, cand scrie: "Va


indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre
ca o jertfa vie, sfanta, cuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba
duhovniceasca."intr-o

traducere si mai corecta dupa original este: "De aceea va indemn, fratilor, prin
indurarea lui Dumnezeu, sa prezentati trupurile voastre ca un sacrifrciu viu, sfant,
placut lui Dumnezeu, care este din partea voastra cultul cel rational." in alte
cuvinte: "slujirea voastra cea inteleapta" sau "o cuminte slujba duhovniceasca".
Slujba si jertfirea de sine cea adevarata este aceea cari isi are sursa si tinta in
Dumnezeu. 

De observat este si faptul ca acesta este un sacrificiu "viu", nu mort. Mortificarea este un proces permanent, care
tine toata viata cat traim in trup. Inima (vointa) franta si duhul zdrobit sunt jerffe care -I plac Domnului (Psalmul
51:i7). Asa a trait Domnul Isus ca om, sacrificandu -Se pe Sine in favoarea Tatalui Sau din cer. Niciodata nu Si-a
exercitat voia Lui Insusi, ci intotdeauna voia Tatalui. ln Evanghelia dupa Ioan 6:3 8, Domnul Isus spune: "M -am

pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci sa fac voia Celui ce M -a trimis."

Tocmai pe cand scriam paragrafele de mai sus, cu privire la sacrificiul de sine, sotia, fara sa stie ce scriu, m -a
rugat sa inchid geamurile, ceea ce ea nu putea face in imprejurarea data. Fara sa zic ceva, m-am sculat si am
inchis geamurile si m-am asezat sa scriu la masina in continuare. Dar ea ma intreaba: 

Te-am deranjat sau suparat cumva? Eu i-am raspuns:

De ce ma intrebi, ai vazut ceva pe fata mea?

Nu, n-am vazut nimic!

Ei, vezi, sunt lucruri pe care nu le-ai putut citi pe fata mea, dar in inima am manifestat u n protest si imi ziceam:
"Di ce ma intrerupe chiar acum? De ce?" Domnul m-a pus din nou la proba, chiar pe mine, in timp ci scriam
despre sacrificiul si mortificarea de sine. La aspectul exterior, dadeam impresia ca am trecut la examen, la cel
interior insa, nu tocmai. Abia cand m-am confesat ei, eu am intrat in ordine cu Dumnezeu, cu sotia mea si cu
mine insumi. Iata ce clar este adevarul in legatura cu dragostea care se dovedeste prin sacrificiul de sine, avandu -
L in vedere pi Dumnezeu, care este Dragoste (1 Ioan 4:8, 16).

"Doamne Isuse, fie indurarea Ta peste noi si nu ne lasa in puterile noastre, ci Te rugam aseaza -ne intotdeauna in
puterile Tale, cand Ispititorul vine la noi!" Amin. 

'

**
o

Tarziu in noapte am ajuns la Paulis, in familia fratelui Serban Ioan. Printre cei doisprezece, era cu noi si sora lui,
Sida Serban, care avea in grija caii si caruta data de tatal ei, fratele Gheorghe Serban. Surpriza familiei gazda a
fost mare, practic le-am umplut casa. Dupa ce am luat in graba ceva de mancare, ordinul a fost sa ne culcam, sa
putem lua doua-trei ore de somn, asa ca inainte de revarsatul zorilor sa putem fi trecuti cu brodul peste raul
Mures. Ca sa avem loc de culcat cu totii, fratele Ioan a scos dintr -o camera totul si a pus paie pe jos. Desteptarea
a fost hotarata pentru ora 2:00. Nici nu adormisem bine si a trebuit sa ne si sculam. A fost, cred, cea mai scurta
noapte din viata mea, cel putin asa am simtit atunci si asta nu era de mirare... 

Trecerea cu brodul peste Mures, toti deodata si cu carutele, fiind si noapte, pentru cei mai multi dintre noi a fost
ceva nou, impresionant. Ajunsi pe malul stang al apei, de partea Banatului, ne-am simtit parca mai in siguranta.
Hotarul natural dintre Crisana

si Banat ne-a dat un simtamant mai mare de liniste. Am inaintat spre Rasarit, pe
valea Muresului, si s-a facut dimineata. Ajunsi la marginea orasului Lipova, ne -am
intalnit cu doi piloti romani, bandajati la cap. Unul dintre ei imi era bine cunoscut,
era cu vreo doi-trei ani mai mare, din Zimand, fost coleg de liceu, din familie de
credinciosi, si

anume familia Lacatus. Ei ne-au spus ca au cautat sa se refugieze cu avionul-scoala


de tip Stuka, inainte de ocuparea orasului de trupele maghiare. Era tocmai avionul
romanesc de care am amintit ca l-am vazut trecand deasupra noastra in dupa-masa
zilei trecute si care ne-a produs emotii. 

Avioanele nemtesti de vanatoare, cu viteza mare, 1-au ajuns din urma si 1-au doborat, dar ei au scapat cu viata,
cu rani relativ usoare. Noi ne-am minunat de harul de care au avut parte, ca sa scape de la moarte. Cativa ani mai
tarziu, Lacatus a ajuns in Canada, unde s-a intors la Dumnezeu. L-am intalnit dupa mai bine di 20 de ani, cand a
venit in vizita in Romania sa-si vada parintii si pe sora lui, Catita Lacatus. Cu aceasta ocazie, am fost invitati la
Zimand mai multi din Arad, intr-o seara de duminica, si cu multi altii din loc am avut o placuta sarbatoare
duhovniceasca in gradina-livada cu pomi fructiferi a casei parintesti. Marit sa fie Domnul! M -am bucurat mult de
sinceritatea lui si de indrazneala cu care vestea Cuvantul lui Dumnezeu si experienta personala a nasterii din nou.

Am traversat orasul Lipova si am facut popas la Baile Lipova, unde ne-am stamparat setea cu renumitele ape
minerale de Lipova, care, imbuteliate acolo, se gaseau si in comert. Fratele Truta Ioan

ii

cunostea pe fratii din comuna Sistarovat, la vreo 10 km Sud de Lipova. 

Fratele Truta si fratele Serban au hotarat sa plecam spre Sistarovat, unde parea sa fim mai la adapost de zona de
razboi. Trebuia sa strabatem vreo 10 km di drum... Pe la jumatatea drumului, ziva se apropia de sfarsit si soarele
isi arunca ultimele raze spre noi. Eram la marginea unei padurici. In punctul acesta am fostsurprinsi de ostasi
sovietici pe motociclete militare, unele si cu atas, plini de praf, asa ca numai ochii si gura faceau exceptie. Cum
am stiut, mai mult prin semne, le-am aratat ca frontul nu este in partea asta, ci spre Apus. Ei s-au intors spre
Lipova si nu i-am mai vazut.

Noi am primit dispozitia sa adunam paie, fan si buruieni uscate si sa ne aminajam culcus pentru noapte, unde
aveam sa dormim sub cerul liber si senin, cu aer curat din belsug. Noaptea a fost totusi rece, nu aveam paturi
necesare pentru toti. Cat de naiv

si nestiutor am putut fi atunci... Pentru mine a fost destul sa stiu ca si Domnica este
printre noi, cu mine, si atat. Poate unii ar putea spune ca

a fost credinta. Poate sa fi fost un gen de credinta, dar in nici un caz cea biblica si
nici credinta lui Avraam, patriarhul credintei, care vine de la Dumnezeu si schimba
fiinta din temelii. Asta aveam s-o cunosc si s-o primesc abia cu doi ani mai tarziu. 

Noaptea nu a fost prea usoara, am dardait de frig, ne-am intors de pe o parte pe alta, am mai si atipit cate putin,
dar oricum, noaptea a trecut si ne-am trizit din somn mult mai devreme decat daca am fi fost fiecare acasa in
paturile noastri.

A treia zi de la plecarea in refugiu am ajuns la Sistarovat. Acolo am fost primiti in casa fratelui prezbiter, cu
multa bunavointa. Acum grupul nostru era compus din 16 suflete, prin adaugarea la grup a fratelui Ioan Serban si
familia lui din Paulis. Familia gazda a golit urgent cea mai s patioasa camera pe care o aveau si ne-au pus-o la
dispozitie. Pe langa peretele din fundul camerei si cei doi laterali, s -a pus un asternut de paie acoperite cu niste
pleduri si in sfarsit, am avut un loc asigurat de dormit, la adapost de intemperii 

si

de frigul noptii. In felul nostru, I-am multumit fiecare lui Dumnezeu pentru
primirea care ni s-a facut. Surorile au pregatit zilnic cate o mancare calda. Am avut
si lapte de la vacile familiei gazda, marit sa fre Domnul!

De aici de la Sistarovat, priveam pesti dealuri in fiecare zi spre unde luptele erau in toi, bravii ostasi ai Scolii de
Ofiteri de Rezerva de la Arad, facand zid de netrecut pentru tancurile maghiare. Noi vedeam doar avioanele care
vineau sa bombardeze linia frontului, la inceput cele germane. Dar dupa vreo doua zile, spre bucuria noastra, am
vazut pe deasupra capului nostru avioane

de razboi cu insemne ale tricolorului rornanesc, care mergeau spre Paulis, in apararea trupelor noastre. Pe
soseaua dinspre Lugoj, veneau zilnic trupe romanesti de infanterie echipate de razboi spre Lipova, de unde era
dirijate spre front, dupa cum era nevoie. Prin Sistarovat a fost stabilita linia a III -a di aparare a frontului, iar ca
trupe a fost adusa ultima serie incorporata pintru Scoala de Ofiteri de Rezerva, care pe buna cale nici nu au
terminat perioada de instruire. Printre ei, spre bucuria noastra 1-am intalnit si pi elevul-ostas Traian Ban, bunul
meu prieten si frate partas la suferinte mai tarziu, pentru Numele scump al lui Isus Hristos. 
Trupele romanesti, intarite si de cele sovietice sos ite pe 

linia

frontului, sprij inite si de avioanele de lupta, au infrant trupele maghiare, care au


inceput sa se retraga in mare graba, lasand in urma morti, vehicule si tancuri
distruse, chiar pe linia frontului de la Paulis.

Ne-a venit vestea ca pe 23 septimbrie 1944, orasul Arad a fost eliberat, asa ca cei care nu irau legati de carute,
am plecat in graba la Radna, la Gara C.F.R., si cu al doilea tren care a intrat in gara Arad am sosit si noi acasa.
Portiuni din marea gara C.F.R. din Arad mai fumegau inca. Ungurii, in retragere, au distrus si au dat foc la ci au
putut. In cartierul Gai am vazut cadavrele a cativa soldati maghiari lasati in ariergarda de trupele lor, pentru a
face acoperire retragerii grosului trupelor lor. Soviiticii care au ajuns primii cu linia frontului i -au impuscat, apoi
i-au dezbracat, si timp de trei zile nimeni nu a avut voie sa -i ia de acolo inmonnanteze. Vai ce crud si sangeros,
distrugator este razboiul... Ce scumpa

si

de nepretuit iste pacea! 

Frontul de-acuma trecuse in Ungaria, in partea de Sud, iar in Ardealul de Nord se dadeau lupte grele inca, cu
sacrificii mari. Ce multi au trebuit sa moara si de -o parte si de cealalta, si sa fie plansi de cei dragi... "O,
Doamne, fa sa vina Imparatia Ta, a Pacii, cat mai repede". cantare, iubitul frate Vasilica Moisescu, cu titlul
"Vino, Isuse", care e mult mai actuala astazi ca si acum aproape un veac, pune problema suferintei, a raului, a
mortii, cand zice:

"Vino, isuse! Iubitul nostru Mire. Ce-ntarzie acum a Ta venire?

Umbrele mortii se-astirn pe pamant, caci din iad iesit-a al groazei vant...



alta strofa intriaba:

Rau-i la culme si nu are leac,

si inca nu-i sfarsitul acestui veac?"

Va veni si ziva aceea cu siguranta, la vremea ei. Marit sa fi e Domnul!


Pana atunci insa, trupele comuniste sovietice ne-au invadat lara, practic au ocupat-o. Intorsi din refugiu, am gasit
in casele noastre cazati obl igatoriu, in cili mai bune camere, soldati sovietici. In cartierulnostru a fost o unitate
de "Ateliere Mobile" din spatele frontului,

in care erau aduse anne, masini si alte lucruri care necesitau reparatii. In casa
parintilor mei au fost repartizati patru ostasi -trupa, care dormeau in camionul lor
cazat in curte si cativa ofiteri cazati in camera cea m ai buna. Noi a trebuit sa ne
retragem in restul spatiului, fiind destul di inghesuiti. Printre cei patru ostasi de
trupa, era unul cu gradul de sergint, dar functia lui era mare, ca ofiter
politic, si avea mare autoritate asupra 



camera din casa mare, unde stateau ofrterii, un locotenent sovietic a adus vreo noua
geamantane mari, moderne. Pe fiecare geamantan ira pusa o carte de vizita, a
doamnei Stanescu, cu adresa din Bucuresti. Pe semne, de acolo din Bucuresti, de la
acea doamna 

le-a insusit. Ne tot intrebam oare ce o fi in ele? Din cand in cand le verifica, sa vada
daca nu lipseste ceva din ele, dupa cum apreciam noi miscarea. Dar cum oare sa fi
putut sa lipseasca, in nici un caz noi nu am fi indraznit sa ne atingem de ele. Dar
dupa vreo patrucinci saptamani de sedere la noi, au primit ordin de plecare si
mutare mai aproape de lin ia frontului, care era pi la Budapesta. Au luat tot ce au
avat si geamantanele. Camira era a surorii mele Felicia si dupa plecarea lor am
intrat sa facem curatenie sa si-o poata lua in primire. Spre surprinderea noastra,
unul dintre geamantane a fost uitat sub unul din cele doua paturi. Nu ne -am atins de
el timp de mai multe saptamani, deoarece ne asteptam sa se intoarca dupa el si nu
am vrut sa avem ceva necaz. 

Dupa multa vremi, cand credeam ca era imposibil sa se mai intoarca cineva dupa el, curiozitatea ne -a impins sa-
1 deschidem. Am ramas mirati de ce lucruri scumpe, frumoase, de imbracaminte 

si
incaltaminte era plin. Doamna Stanescu trebuie ca a facut parte din clasa
aristocratica a Bucurestiului, de si-a putut permite asemenea scumpeturi. Am luat
vreo doua sau trei articolase, cele de cea mai mica valoare, si le-am dat surorilor
mele, printre care si o pereche de ciorapi. Ne puneam, totusi, intrebarea, dar daca se
va mai intoarce ofiterul rus, ce o sa ne facem? 

Dupa alte cateva zile, intr-o zi in apropierea panzului, cine apare la noi inopinat? Tocmai ofiterul cu
geamantanele si ne cere

sa-i dam geamantanul. L-am adus pe coridor si el 1-a deschis. A constatat indata
lipsa celor doua sau trei articole si a insistat sa i le dam. Ele nu mai erau
disponibile, iar in cazul ciorapilor deja au fost si purtati. El se grabea si a devenit
oarecum agresiv. Am regretat sincer ca nu le mai aveam la dispozitie si ele, de fapt,
erau o bagatela la valoare, prin comparatie cu lucrurile ramase in geamantan. Am
auzit destule intamplari ale altora cu ostasi sovietici, asa ca ne puteam astepta la
orice, chiar sa ne impuste... Furios, a intrat in prima camera si de pe noptiera a pus
mana pe aparatul nostru de radio, 1-a pus sub brat cu geamantanul in cealalta mana
a plecat bombanind intr-o limba pe care noi nu am putut-o pricepe. I-am multumit
lui Dumnezeu care ne-a scapat doar cu atata paguba. Putea sa fie mult mai rau,..
Lectia am invatat-o, dar de corectat nu am mai avut sansa. 

'''

O alta patanie mult mai periculoasa am avut-o cu un alt ofiter sovietic, un capitan de tancuri. Pe data de 6
ianuarie i945, seara pe la ora 9, am plecat spre casa, dupa o vizita la Domnica. Abia facusem cativa metri, si de
pe strada bisericii imi veneau la urechi zgomote ciudate. Ajuns in strada bisericii, constat ca cineva in noapte
batea cu putere intr-o poarta. Eu am luat masuri de precautie si am trecut de cealalta parte a strazii. Ajuns in
dreptul individului care tocmai batea in poarta Bisericii Baptiste din Gai, dupa vorbele pe care le bolborosea mi -
am dat seama ca este un ostas sovietic. Am stat inloc si m-am gandit ce sa fac. Sa-mi vad de drum, sau sa trec
dincolo si sa il fac cumva sa inteleaga ca acolo nu locuieste nimeni, ci este doar localul unei biserici?,Mi -am luat
inima in am zis ca trebuie sa fac tot posibilul, ca sa preintampin spargerea usii bisericii, in care umblasem de mic
copil.

Cu cele cateva vorbe pe care le rupeam si eu ruseste in vremea aceea, am incercat sa-1 fac sa inteleaga ca e o
biserica

si ca nu locuieste nimeni acolo. El era cu pistolul in mana si imi spunea ca el este


capitan de tancuri si vrea "barisnea", adica femeie. Mi-am dat seama ca am
incurcat-o rau, ca era putin baut, cum e mai rau, cu pistolul in mana, agresiv si mai
ales ce anume il preocupa. Mi-am facut reprosuri, era mai bine sa-mi fi vazut de
drum, dar acum totul era prea tarziu. El ma tinea de brat cu mana stanga si in
dreapta avea revolverul. Un singur subiec t il interesa, "barisnea", si ca el e capitan
de tancuri. Din pricina lor, oamenii nu circulau noaptea, ci stateau baricadati in
casele lor. Pi strada nici tipenie de om. Am incercat sa ma gandesc ce pot face, cum
sa scap din situatia aceasta? La vreo casa unde voia sa bata la usa si sa intre il
opream, caci imi era imposibi 1 sa pot face un asa lucru. Eram bine cunoscut in
cartier. 



sfarsit, mi-a venit o idee eare, in momentul acela, mi s -a parut salvatoare. Am sa-1
duc cu vorba vreo cateva sute de metri inainte pe strada principala, unde era un birt.
Am trag in birt, unde speram ca sa mai fie si alti oameni, iar eu ma voi face
nevazut... Mergeam pe mijlocul strazii amandoi, el tinandu -ma de brat, ca cand
si-a gasit omul, iar eu nestiind cum sa ma sca p de el. A devenit tot mai agresiv si a
inceput sa ridice tonul si mai tare, parandu-i-se ca il duc cu vorba. Ajuns in fata
crasmei, am constatat ca este inehisa 

un lacat era pus pe usa. Ce sa ma fac? Eram intr-o situatie cumplita, care acum mi
se parea fara iesire. Numai Dumnezeu ma mai putea scapa de omul acesta, eu nu
vedeam nici o sansa. 

O noua idee mi-a aparut in minte. Pe o alta strada importanta din apropiere stiam ca este un alt birt. Ma gandeam
ca acila o fi deschis si o licarire de speranta mi -a venit in inima. Pana acolo, trebuia sa strabatem alte cateva sute
de metri. In mod constient i1 duceam cu vorba, dar ce era sa fac? Credeam ca salvarea mea 

este birtul si acolo am scapat de el. Era strada cea mai larga din tot cartierul Gai, pietruita pe mij loc, care ducea
spre cimitir. Speram sa apara vreo patrula a Armatei Sovietice, dar in zadar. Alta data am intalnit patrule a cate
trei oameni, acuma cand ar fi fost cea mai mare nevoie, nici una!

De la distanta de vreo zece-cincisprezece metri vad ca si acest birt este inchis, nici o lumina, nicaieri. Timp de
pierdut nu mai am, asta ma impusca daca vede ca 1-am inselat, cum sa scap de el? M-am intoxicat de cand aud
doar doua expresii: "ruskie tankista capitan" si "barisnea". Era iarna, era frig si am pierdut mai bine de un ceas cu
"ciolovecul" acesta. Am facut in gand un plan strategic, pe care trebuia sa-1 pun rapid in aplicare. M-am desprins
cumva cu bratul din mana lui, am luat o mica distanta mergand alaturea cu el si cu o actiune fulger m -am repezit
cu umarul meu sub umarul lui si 1-am doborat la pamant pe mana lui dreapta in cari tinea aminintatorul pistol.
Am zbughit-o la fuga pe trotuarul din dreapta, si am disparut in noapte, in timp el striga in gura mare nu mai stiu
ce. Mi-am adus aminte de proverbul care acum mi se potrivea mie: "Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa." As fi
considerat fapta mea ca un succes, numai daca 1-as fi putut lecui pe capitanul sovietic de tancuri de a mai cauta
alte femei, cu pistolul in mana, fie in Romania, fie in alte tari, fie si in propria lui tara. Domnul s -a indurat de
mine ca nu am mai intalnit vreo patrula sovietica, dupa ce am comis fapta mea. Singura mangaiere pe care o am
este ca cel putin

in

seara aceea a incetat sa mai caute femei... 


Am ajuns acasa pe la ora 10:30 p.m. si le-am povestit parintilor mei cele intamplate, de care si ei s -au minunat
De felul meu natural, eram un om pasnic si de cand eram copil nu ma batusem cu nimeni. Poate am si
mangaierea ca am salvat de la a fi sparta usa Bisericii Baptiste di n Gai si poate chiar profanarea ei. Marit sa fie
Domnul, Singurul vrednic de lauda si pe pamant precum este in cerurile

preainalte!

''''

Revin la problema sentimentului statornicit odata pentru totdeauna intre mine si Domnica. Nu am avut
indrazneala sa il declar

primul, deschis, pe fata. In schimb Domnica a avut curajul necesar sa declare: "Te iubesc!" Asta s -a intamplat pe
la sfarsitul anului 1943, cinci luni mai tarziu, dupa prima vizita la noi, in 19 iulie. Era intr -o seara in care am
incheiat vizita pe care i-am facut-o, timp in care ea locuia la bunica din partea tatalui ei. Mama ei se intorsese din
nou la Chisinau in Basarabia, pentru a-i duce tatalui ei alimente pregatite la Arad. Sigur, raspunsul meu a fost
prompt: "Si eu te iubesc!" Valoarea declaratiilor noastre este aceea ca au fost facute inaintea Cerului, cu credinta,
pe care am avut-o atunci. Am avut incredintarea ca Dumnezeu a binecuvantat si unit declaratiile noastre,
consfintite dupa voia Lui inca din vesnicii, asa cum a fost si cu privire la mantuirea noastra.

Apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfant, exprima adevarul acesta atat de frumos cand scrie bisericii din Roma:
"De

alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Caci pe
aceia pe cari i-a cunoscut mai dinainte i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea
chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. pe
aceia pe cari i-a hotarat mai dinainte i-a si chemat; pe aceia pe cari i-a chemat i-a
si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihaniti i-a si proslavit.
Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru
noi, cine va fi impotriva noastra?" 

(Romani 8:28-31). 

in sensul celor de mai sus, putem spune ca asemenea mantuirii

si

unirea in dragoste a doi credinciosi s-a nascut in Cer, in inima si in voia Tatalui,
care ne-a cunoscut si de aceea ne-a si predestinat sa fim placuti, asemenea Fiului
Sau. Marit sa fie Domnul!
Activitatea noastra pe plan religios, cultural si sportiv, a continuat si in anul 1945 si prima jumatate a anului
1946, cu deosebirea ca odata cu caderea regimului maresalului Ion Antonescu, au fost deschise bisericile neo-
protestante. Astfel, dimineata mergeam la ortodocsi, iar dupa masa mergeam la baptisti, impreuna cu Domnica 

si

inca alti cativa.

Evolutia mea buna pe linie sportiva, in cadrul echipei "Gaiana" a cartierului, a atras atentia altor cluburi sportivi
mai inalte.

In primavara anului

1945,

am fost invitat si legitimat la Eehipa "Gloria" din Arad, care a activat in Divizia
"A" de fotbal. Unii mi-au prezis un viitor stralucit, chiar in echipa nationala a tarii.
Eu nu mi-am facut iluzii, caci simteam ca ceva imi statea impotriva la o astfel de
cariera. 

    # #    

1945. O selectionata a orasului Arad, cu cei mai buni jucatori, a avut de sustinut
un meci de fotbal cu o selectionata a orasului Resita, la ei acasa. Evolutia echipei
noastre a fost atat de slaba si stearsa, ca am fost batuti cu siverul scor de 6-0.

Pentru mine a fost picatura care a mai lipsit din pahar ca sa fie varsat tot continutul.
Dumnezeu avea alt plan cu mine, pe care inca Am terminat -o cu sportul
profesionist, cum s-ar zice, chiar inainte de a-l fi inceput. 

     #     #    

1946,

cand mi-a fost dat sa am o experienta neplacuta. Intr-o seara, cand ma intorceam
spre casa de la un antrenament de fotbal al echipei din cartier, am inceput sa
fredonez incet o cantare pe o strada pustie. In portiunia aceea de drum nu erau case
ziditi, cand am intalnit doi politisti care faceau rondul de paza pe cartier, cu armele
atarnate pe umeri. Ei m-au oprit si mi-au cerut buletinul de identitate, pe care l-am
scos din buzunar si 1-am dat unuia din ei. Am pus intrebarea: "Ce anume rau am
facut de imi cereti buletinul?", la care unul dintre ei a vrut sa ma izbeasca in piept
cu patul armei, dar m-am retras la timp si a izbit cu patul armei in gol. Dar nu am
scapat de tot, caci celalalt mi-a tras doua palme peste obraji. M-am simtit foarte
nedreptatit si umilit de purtaria lor si am spus ca ii voi raporta la Comisariatul de
Politie. Am plecat spre casa foarte indignat de purtarea lor si de ciuda plangeam... 

     # &  $        # #  
&  #       #         
      &       (  
 &            ) )  #   
( 
#*            $  
   &   $  
     ## $ 
#$  c+      ,      c  ) 
$  ,    $    

           -        
       # ,      #    
            c   c )      
                  # 
                   
 $           
.)  &  $# &     &  /  ". # 
&   -             
            #       
$                   , $ (&    
             

''''

 #    

1946, s-a intamplat ceva extraordinar in viata mea: M -AM INTORS LA


DUMNEZEU! Am devenit un om nou, o faptura noua in Hristos. "Cile vechi s-au
dus: iata ca toate t ucrurile s-au facut noi", asa cum scrie apostolul Pavel in 2
Corinteni 5:17. Si mai adauga in versetu 18: "Si toate lucrurile acestea sunt de
la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos."

Bucuria mantuirii mi-a umplut intreaga mea fiinta si eram nespus de fericit. Asa ca
in ziva procesului i-am spus avocatului meu ca iu retrag plangerea mea impotriva
politistilor, ca nu mai cer dreptati si ca accept mai degraba paguba. L -am cautat in
acea dimineata pe sergentul politist Delamarian Ioan, sa-i aduc vestea buna pentru
el si mai ales sa-i pot face marturia vietii mele noi, capatata prin credinta in Isus
Hristos Cil rastignit, Mielul lui Dumnezeu, care mi -a mantuit
sufletul de la moarte si de la pierzare. El a ramas foa rte emotionat de marturia mea si nu stia ce sa creada. Ne -am
despartit ca fiind prieteni, in cele mai bune relatii. 

Trei ani mai tarziu, pe cand eram ostas si lucram ca furier in comisia de incorporare, cine ma striga din multimea
de oameni care stateau la rand? Era tocmai politistul Delamarian, care isi inso -tise fiul venit pintru incorporare.
El m-a rugat, daca pot, sa-i spun unde si la ce unitate va fi repartizat frul sau. Am fost fericit ca am putut sa -i
satisfac aceasta dorinta, dupa Cuvantul Domnului care zice: "Ce

vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel." 

Apostolul Pavel scrie in Rom.12:17

v : "Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine inaintea tuturor oamenilor."


0( c 
01

Fara cel mai mare eveniment al vietii mele a fost convertirea mea la credinta reala in Isus Hrsitos. Credinta nu se
mosteneste, cum afirma unele religii, ci se dobandeste in mod personal prin pocainta urmata de credinta, cum ne
invata. Sfanta Scriptura, atat prin gura Domnului Isus, cat si a sfintilor apostoli. 

M-am nascut intr-o familie de credinciosi baptisti. Parintii mei s -au convertit la adevarata credinta crestina,
bazata pi nasterea din nou, originata in actul de pocainta si credinta a lor in Isus Hristos, Mantuitorul lumii,
primind Cuvantul lui Dumnezeu fecundat in inimile lor prin lucrarea directa a Duhului Sfant, la o varsta matura.
Apoi au primit botezul prin afundare, ca simbol al mortii si ingroparii lor fata de lume si ridicarea din apa, ca un
simbol al invierii impreuna cu Hristos la o viata noua, dupa voia lui Dumnezeu. Aceasta schimbare a vietii lor a
avut loc pe la sfarsitul primului razboi mondial, pana atunci au fost activisti in religia ortodoxa, mostenita de la
parintii lor.

Astfel, eu am avut toate sansele sa cresc intr-o familie crestina, sa fiu educat in invataturile Sfintelor Scripturi,
intr-o viata morala cu temere de Dumnezeu. In felul acesta, pot spune ca am avut din pruncie o viata diferita de a
altor copii, dar nu fara pacat. Asta a continuat sa fie asa si in perioada adolescentei, datorita influentei bune din
familie, cat si din biserica din care faceam parte. In plus, in anii aceia, religia era predata. si in scolile publice ca
materie distincta de studiu.

Ca atare, inca 

de copil am activat in cadrul adunarii, prin invatarea pe dinafara a versetelor de aur,


din lectiile predati in 


Duminicali, cat si prin invatarea si declamarea de poezii religioase in cadrul serviciilor din adunare. Mai tarziu,
am ajuns sa cant si in orchestra si in cor. La varsta de 17 ani, am fost randuit prin rotatie cu alti tineri sa conduc
chiar serviciul de tineret de duminica seara, in care trebuia sa fie cuprinsa rugaciunea, citirea unui text din Biblie
si chiar o scurta meditatie. Fratii mai batrani spuneau asa: "Sa le dam de lucru tinerilor, sa nu-l lasam pe Satan sa
le dea el de lucru!" Nu zic ca nu era o samanta de adevar in asta, dar trebuie sa spun 

ca

era ceva mecanic, de forma, poate o pregatire oarecare, in directia de unde avea sa
vina in cele din urma marea transformare a vietii, prin nasterea din nou, care este
lucrarea Duhului Sfant in inima omului. 

Odata cu deschiderea bisericilor neo-protestante, in urma celui de al doilea razboi mondial, cand persecutiile au
incetat pentru moment, am continuat sa activez si in cadrul bisericii ortodoxe, unde conduciam un cor mixt cu
raspunsurile liturgice de duminica dimineata, la inmormantari, in activitatea culturala si sportiva din cartier.
Cativa din corul ortodox veneau cu mine la adunare in zilele de duminica dupa-amiaza. Printre acestia era si
persoana aleasa a inimii mele, Domnica, fata iubita. Mi se paria ca totul e in regula, 

ca

toate merg struna, ca nimic nu-mi lipseste. Asa a durat pana in vara anului 1946,
fara sa prevad ca ceva extraordinar are sa se intample in cursul vietii mele. Ba chiar
aveam simtamantul unor satisfactii, 

Intr-o duminica din luna iulie a anului 1946, ma intorceam spre casa dupa terminarea slujbei de dimineata. Totul
parea obisnuit, chiar si soarele stralucitor care revarsa raze de lumina, de pe un splendid fundal de cer albastru.
Ajuns la coltul strazii unde era casa parinteasca, ma intalnesc fata in fata cu un grup de trei tineri, atat de
binecunoscuti mie. Unul dintre ei era fratele meu Nicolae, ceilalti doi, vecini de -ai nostri.

Ei stateau de vorba si nu se grabeau sa se desparta. Vorbeau intre ei in legatura, probabil, cu ceva subiect tratat la
adunare. Mi-au parut atat de bucurosi, fericiti, incat fetele lor emanau o lumina deosebita, care venea din alta
lume. Eu vineam de la biserica ortodoxa, ei veneau de la adunarea baptista, dar ce contrast izbitor intremine si ei,
in ce priveste continutul spiritual, de care am luat act pentru prima data in viata. I -am salutat doar si am intrat in
casa, in Iimp ce ei au ramas sa continue partasia intre ei. Auzisim ceva tangential despre ei cu catva timp inainte,
ca "s-ar fi pocait!" Dar vestea aceea nu-mi spunea nimic deosebit atunci...

Acum insa, o voce launtrica, pe care nu o mai auzisem niciodata inainte, a inceput sa -mi vorbeasca:

"I-ai vazut tu pe acesti tineri stand de vorba unul cu altul? Cat de bucurosi si fericiti erau, cum le radia fata de o
lumina, pe care tu n-ai mai vaZut-o? Daca da, atunci asta inseamna ca exista o viata reala de traire cu Dumnezeu,
de partasie cu Dumnezeu si unii cu altii, a celor credinciosi, si tu esti in afara ei. Aceasta viata este a lor, iar tu
esti strain fata de ea."
Din acel moment, in acia zi de duminica, un simtamant de neliniste, de gol launtric a inceput sa ma framante.
Am ajuns constient de starea mea sufleteasca de goliciune, de o viata in nevoie adanca de mantuirea lui
Dumnezeu. Mi-am zis: "Daca exista un adevar si o fericire cu adevarat, o asemenea realitate este cu ei, si nu cu
mine!" Asemenea ganduri ma copleseau si nu le mai puteam evita. O adevarata lupta launtrica a inceput in
sufletul meu.

Oare nu pentru asemenia suflete cum irau acesti trei tineri scrie prorocul Maleahi ni cartea sa, capitolul 3:16 asa: 

"Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat
aminte la lucrul acesta si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa
inaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul si cinstesc Numele Lui. ÄEi vor fi ai
Mei, zice Domnul ostirilor, imi vor, o comoara deosebita, in ziva pe care o
pregatesc Eu. Voi avea mila de ei, CUM are mila un om de fiul sau, care-i slujeste.
veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce -I
slujeste lui Dumnezeu si

  ,%2

Cu o dUminica mai tarziu, cam la aceeasi ora, scena se repeta din nou. Cei trei tineri, in acelasi loc, stateau di
vorba din Cuvantul lui Dumnezeu, cu fete radioase si o bucurie de invidiat. I-am salutat fara sa ma opresc si am
intrat in casa. Nimeni nu banuia din familie ce anume se petrecea in sufletul meu. Dar nici eu insumi n u-mi

dadeam seama indeajuns de deslusit, de toate aceste ganduri care imi framantau inima.

La starea de framantare, de neliniste, de cautare de pana acum, se adaugase si constienta unei stari di vinovatie
cu privire la trecutul meu. Cunosteam Decalogul, cele 10 porunci date de Dumnezeu prin Moise. Le-am
memorizat la religie pe cand iram pe bancile scolii, cat si la Scoala Biblica de la adunare. Porunca a 8 -a din
decalog, "Sa nu furi", am calcat-o in multe randuri ca si copil, la fel si altele, dar pana ac um nu m-au deranjat.
Am furat piersici, struguri, de la vecini. Acum imi dadeam seama ca am calcat poruncile lui Dumnezeu, ca si alti
copii care faceau aceleasi lucruri. Pe dinafara paream si eu om cumsecade, pe dinlauntru ma mustra propria mea
constiinta, care este de fapt tribunalul lui Dumnezeu in fiinta umana. In fata acestui tribunal nimeni nu se poate
dezvinovati. Simtamantul de vinovatie era o povara de care devenisem constient si nu puteam scapa. Lupta
launtrica se accentua cu fiecare zi. Cautam o salvare, dar cum? Si unde?

Auzisem ca un grup de tineri treziti la viata noua in Hristos, impreuna cu cativa mai in varsta, se adunau in
fiecare luni seara, la partasie in Cuvantul lui Dumneziu si rugaciune, la biserica "Speranta". Nu era nimic oficial
si nici programat. Aici veneau sufletele trezite si din celelalte biserici baptiste din Arad, care erau atrase de
Duhul lui Dumnezeu. Nu era nimic din initiativa pastorului acestei biserici, care dealtfel nu a participat
niciodata. Nu ma invitase nimeni, dar acolo am fost atras si eu de o putere irezistibila. Proxima luni seara m -am
dus si eu acolo. Totul era atat de simplu si natural, iar eu m -am simtit ca in prezenta lui Dumnezeu. Bucuria lor
launtrica, exprimata pe fitele lor, prin cantari, rugaciuni, martur ii si marturisiri personale, ca si la explicarea
vreunui text din Sfmtele Scripturi, totul pentru mine era ceva dumnezeiesc, in timp ce in launtrul meu bateau
vanturi de pustiire si intunecime. Desi eram impreuna cu ii acolo, eu ma siinteam in afara cercul ui lor...

Totul s-a incheiat cu rugaciuni, la care participau cu totii la rand, cu exceptia mea.
Am simtit o acuta nevoie de rugaciune, sa-mi deschid inima si sa ma rog, dar o
putere paralizanta, mai mare ca vointa mea, m-a oprit. Am mers spre casa fara sa-i
spun nimanuinimic. Am pierdut o mari sansa de a ma elibera de povara pacatului,
dar am ramas cu o dorinta vie si nestramutata ca ocazia urmatoare sa nu o mai scap.
Abia am asteptat sa vina urmatoarea zi de luni seara, dar cu doua-trei zile mai
tarziu, ceva deosebit s-a intamplat

in v iata mea.Intr-o noapte am avut un vis neobisnuit. Ma aflam in centrul


cartierului Gai, loc in care se desfasura activitatea mea, in cea mai mare parte.
Mergeam de unul singur pe mijlocul drumului pietruit, cand am constatat ca la
orizont, la distanta de vreun kilometru, o furtuna naprasnica era in plina
destasurare. Nori grei negri umpleau cerul si un vant puternic distrugea parca totul
in drumul lui, ridicand nori de praf si de gunoaie in vazduh. Paria un tablou de
proportii apocaliptice si directia de deplasare a furtunii era inspre mine. Mi -am dat
seama de pericolul iminent in care eram, stiind ca in cazul in care furturra ajunge la
mine nu voi scapa cu viata. 

Cuprins de groaza mortii, am cautat sa evit impactul cu furtuna, sa scap prin fuga, pe o strada laterala. Dar cand
am vrut s-o iau la fuga pe strada laterala, iar furtuna a ajuns amenintator de aproape de mine, am simtit ca
picioarele imi sunt legate si nu pot nici sa umblu, cu atat mai putin sa alerg... Ce am trait in vis era un cosmar de
neimaginat. Furtuna a ajuns la mine si am gustat din simtamantul mortii pentru o clipa, dar de fapt ma trezisem
din somn, in siroaie de transpiratii care se scurgeau pe tot trupul. Curios, m -am pipait sa vad daca sunt viu. Eram
plin de frica si tremuram, dar eram fericit ca nu am murit. Mi -am zis in cele din urma ca a "fost doar un vis", m-
am intors pe partea cealalta si am adormit bustean. Nu am dat nici o importanta visului. 

Ce nu mi s-a mai intamplat niciodata in viata mea si nu auzisem de la nimeni sa fi avut o experienta
asemanatoare a fost aceea ca in noaptea urmatoare am visat in toate amanuntele acelasi vis din noaptea
premergatoare. Diferenta a fost ca de data aceasta nu am mai putut ramane nepasator si mi -am zis: "Aici este
degetul lui Dumnezeu, care vrea sa imi vorbeasca ceva, dar eu nu inteleg." As fi dorit sa stiu ce vrea sa -mi spuna
visul, dar totul imi parea confuz. Asteptam insa cu nerabdare ziva de luni seara, ca sa merg a doua oara la
strangerea de partasie intima de la "Speranta". Nu-i spusesem nimanui nimic despri ixperienta mea.

A fost o seara minunata, in care se simtea prezenta lui Dumnezeu. Dar ca si cu o saptamana inainte, am ratat din
nou ocazia de a ma ruga. Probabil un simtamant de mandrie amestecat cu rusine a fost folosit de Diavolul si m-a
oprit sa ma rog.

Spre casa, in seara aceea am mers in directia cartierului nostru vreo sase -sapte persoane in grup. Grupul mai
mare era in fata, iar in spatele lor veneam eu cu fratele Truta Ioan, pastorul Bisericii Baptist e din cartierul
"Sega". Nu am uitat niciodata momentul acela cand, ajunsi aproape de casa, mi -am deschis gura si am indraznit

sa-i

vorbesc bunului nostru vecin, care obisnuia sa vina la acele ore de partasie. 
Frate Ioane, i-am zis, as vrea sa iti impartasesc ceva. El, binevoitor si surprins, mi -a acordat toata atentia. I-am
spus experienta mea, cu cele doua vise succesive, de fapt un singur vis, si parerea mea ca visul ar putea avia vreo
semnificatie, dar eu nu am nici o talmacire. 

Fratele Truta, drept raspuns, mi-a zis:

Uite ce cred eu ca inseamna visul tau. In primul rand, furtuna aceea puternica cu
nori negri si cu vantul napraznic, care distrugea totul in calea lui, reprizinta pacatul
si puterea pacatului, care cauzeaza moartea spirituala si cea trupeas ca, dupa cum
spune Cuvantul lui Dumnezeu: "Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara
plata al lui Dumneziu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru" (Romani
6:23). Tu ai devenit constient de pericolul starii de pacat, ai vrut sa te scap i cu
puterile tale de la moarte, dar ti-a fost imposibil. Omul, prin puterile lui, nu poate
scapa de pacat

si consecinta lui, moartea. Numai Unul singur poate mantui, si acesta este Domnul
Isus Hristos, care a murit pe cruce, pentru pacatele noastre. Ce trebuie sa facem noi
este sa ne pocaim, sa ne marturisim pacatele noastre si sa credem in Numele
Domnului Isus Hristos. Asa a spus apostolul Petru in fata Sinedriului din
Ierusalim: nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat
oamenilor, in care trebuie safim mantuiti" (Fapte 4:12).

in timp ce imi spunea aceste lucruri, am fost convins ca acesta este adevarul si semnificatia visului meu si ca asta
era de fapt starea mea launtrica despre care eu nu ii spusesem nimic. Asa am ajuns

fara sa mai zic nimic, dar ma gandeam mult la tot ce mi -a spus. Nu stiu daca o mai fr talmacit vreun vis cuiva
vreodata fratele I oan Truta, dar pentru mine Domnul i-a dat talmacirea. Pot spune si cu, impreuna cu David,
cuvintele din Psalmul 139:17: "Cat

de nepatrunse mi se par gandurile .Tale, Dumnezeule!" 

Problema mantuirii mele a devenit atat de importanta, incat toate celelalte lucruri au cazut cu totul pi un plan
secundar. Cateva zile mai tarziu, intr-o dupa-amiaza, eram in curtea casei parintesti, care era pe colt, la
intretaierea a doua strazi. Aveam camp de vedere bun pe ambele strazi. Deodata a aparut un grup de trei barbati
care vorbeau intre ei. Au luat-o dupa colt, ocolind casa noastra. I-am recunoscut, dar ii nu m-au vazut pe mine.
Erau preocupati de tema pe care o aviau in discutie. Dupa cum era de asteptat, ei au intrat in curtea fratelui Truta,
vecinul nostru, pe care 1-am apreciat si simpatizat de pe vremea cand aveam doar cinci sau sase ani. De ci? Cand
venea acasa sa lucreze la gradina lui, el lasa bicicleta langa drum, spijinita pe marginea santului. Eu ma
strecuram tiptil pana la ea, tara sa-i fi cerut voie, o luam si sontac-sontac, cu un picior pe o pedala, am inceput sa
cuceresc si sa cunosc cate ceva din tainele ciclismului. Pentru mine a fost o placere de neegalat si el niciodata nu
m-a oprit, s-au cel putin nu-mi aduc aminte sa o fr facut.

Din momentul in care cei trei frati credinciosi au sosit acolo, in inima mea s -a infiripat o stare de vorba, la care
participau doua voci. Una imi zicea: "Vezi, du-te si tu acolo. Sa auzi ce vorbesc din Cuvantul lui Dumnezeu. Vei
avea mare castig daca te duci. Nu mai sta pe ganduri. Lasa timiditatea sau poate mandria." 
Cealalta voce imi statea impotriva. "Ce vrei tu acolo? Nu isti chemat, nu ai fost in vitat, nu pricepi despre ce
vorbesc ei din Biblie. Vezi-ti de treaba ta si nu-i deranja!"

Aceste doua voci erau in competitie pentru a-mi acapara inima si vointa mea. Aveam sa stiu mai tarziu ca de fapt
inima omului este terenul unde se da lupta intre Dumnezeu si Satan, cine sa puna stapanire pe noi. Duhul Sfant
² Dumnezeu vrea salvarea noastra, Diavolul vrea sa stapaneasca peste noi in continuare, spre pierzarea noastra.
Nu stiu cat a durat ezitarea mea de a ma supune primei voci. Dar lupta a fost apriga s i Duhul lui Dumnezeu a
invins! Nu

trebuia sa ies pe la strada, deoarece aveam o usa intre cele doua curti. Cand i -am zarit, erau in mijlocul curtii, in
jurul unei mese sub un cais mare, plin cu caise coapte, iar pe masa la mijloc erau doua farfurii pline c u caise,
pentru musafiri.

De la distanta am strigat: "Fratilor, primiti intre voi si pe un pacatos asa de mare cum sunt eu?" Indata mi -au
adus un scaun

si

mi-au facut si mie loc la masa. Ei aveau Bibliile deschise si au continuat partasia in
Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru mine a fost o mare binecuvantare sa fiu in mijlocul
lor si sa aud gandurile desfasurate pe marginea textului pe care 1-au tratat
impreuna, chiar daca nu aveam sa retin prea mult. 

Se inserase de-a binelea si pentru rugaciune ne-am retras inlauntru, in veranda. Nu stiu cum s-a facut ca la
rugaciune aparuse

si

fratele meu Beniamin, asa ca eram in total sapte barbati. S-au rugat la rand ceilalti
frati, in timp ce eu doream fierbinte sa nu mai scap si aceasta ocazie, ca si celelalte
doua amintite. Cand mi-a venit randul sa ma rog, am simtit cum parca doua maini
puternice ma strangeau de gat si de maxilare, in asa fel ca sa nu pot sa-mi deschid
gura si sa ma rog. Prin asistenta Duhului Sfant, cred ca am primit puterea sa-mi
deschid gura si sa rostesc primul cuvant si anume: "Doamne, Isuse!" 

Abia am rostit prima silaba din cuvantul Doamne, cand am trait ceva cu totul neobisnuit. Lanturile cu care eram
legat in spirit s-au rupt si s-au prabusit cu zgomot undeva in adancuri de tenebre, in timp ce eu m-am simtit
catapultat undeva in de neatins prin puteri omenesti, de lumini, de slava, de simtaminte cum nici nu mi -as fi
inchipuit ca exista. Mai presus de toate, o bucurie negraita si stralucita mi -a umplut fiinta, bucuria mantuirii, ca
sunt iertat


si salvat, cu pacatele spalate in sangele Miilului lui Dumnezeu, asa cum ma
rugasem. Convingerea si siguranta capatata in duh, suflet si trup era de nestramutat.
Marit sa fie Domnul! Pentru prima data in viata mea m-am rugat dintr-o nevoie
adanca a sufletului meu. Unul dintre fiatii de fata, care peste cativa ani avea sa
ajunga pastorul adunarii, dupa ce a auzit rugaciunea mea, la sfarsit, a tinut sa -mi
spuna: "De-acum cerul iti este deschis!" Imaginea sugerata de cuvintele lui era ca
undeva in Cerul preainalt se deschisese o usa si

pentru mine. In schimb, realitatea pe care eu o traiam era aceea ca ori eu am intrat
deja in Cer, ori ca Cerul a coborat in inima mea... O minune s -a petrecut cu mine.
Eram nespus de fericit. Am fost nascut din nou, de sus. Afara era intuneric,
inlauntrul meu era lumina cereasca. 

intors acasa, pe harmoniu am gasit cartea cu cantari pe note: "Cantarile Triumfului", tiparita prin grija fratelui
Doctor Jean Staneschi. Am deschis-o la cantarea nr. 72, care exprima extraordinar de bine noua realitate
petrecuta in viata mea, sub titlul de "Inima noua. Iat -o:

Inima noua in dar am primit, Care Isus mie mi -a daruit.

Poftele vechi ale trupului meu, Toate-s distruse in sangele Sau.

Cor:

Totul ce-i nou, Domnul mi-a dat; I nima noua in mine Isus a creat.

O singura cantare am cantat in noaptea aceea, pana dupa miezul noptii: "Inima noua in mine Isus a creat." Regret
ca nu am retinut exact ziva, dar ce stiu este ca era o zi de inceput de iulie, cand caisele erau coapte, dulci si
aromate, in anul 1946. Toti aveau sa stie si sa cunoasca faptul ca in Hristos fiind, cele vechi s -au dus,

ca

toate s-au facut noi. Marit sa fie Domnul, care m-a facut si pe mine o creatie noua,
pentru Imparatia Sa. AM1N! 

PRIMII

PASI
PE CALEA CEA VIE SI NOUA.

Nasterea din nou, despre care Domnul Isus i-a vorbit lui Nicodim in capitolul 3 al Evangheliei dupa Ioan, in alte
cuvinte inseamna un sfarsit al unei vieti vechi, care a inceput cu venirea mea in aceasta lume prin parintii mei,
viata adamica. Dar aceasta s-a incheiat si a avut loc un inceput nou, al unei vieti nascute din Dumnezeu, de sus,
prin actul de pocainta si credinta in Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. O inima noua, o natura noua, o gandire
noua, aceea a lui Hristos (Filipeni 2:5), o Cale noua si rel atii noi cu Dumnizeu si cu oamenii au luat fiinta in
viata mea.

Am primit o foame dupa Cuvantul lui Dumnezeu, pe care inainte nu am avut -o, cat si o vie dorinta de
comuniune, de partasie cu ceilalti copii ai lui Lui nascuti din nou. Acista este un principi u fundamental al vietii
primilor crestini, despre care se spune in Fapte 2:42, "ca staruiau in legatura frateasca". Am ajuns la constienta
ca sunt o celula in Trupul viu al lui Hristos, care e Biserica cea vie. 

Din momentul convertirii mele, literalmente s-au schimbat toate, toate. Am inceput sa le spun si altora cum S -a
indurat Dumnezeu de mini. Marturia crestina este un alt semn al unui adevarat copil al lui Dumnezeu. 

As vrea acum sa continuu istoria vietii mele, cum am ajuns sa capat de la Domnul convin gerea cu privire la
casatorie si intemeierea unei familii.

c( 


Sintimentele care s-au infrripat in inima mea, printr-o lucrare tainica, dumnezeiasca, inca de la varsta de 18 ani,
pentru o fiinta pe care o cunosteam doar din vedere, asa cum am relalat mai la inceputul istoriei mele, au fost
pentru o tanara care avea doar 16 ani, Domnica Rosu. Avea o gingasie in caracterul ei care m-a cucerit, m-a atras
irestibil spre ea, inainte de a fi vorbit fie si o singura vorba impreuna. Cred ca, dupa experienta mantuirii,
exprimata atat de simplu, nu exista, in viata unui om, un eveniment mai important decat CASATORIA. 

Convingerea mea este ca pentru un credincios adevarat nimic nu este la intamplare, ci totul merge dupa un plan
bine cunoscut

si carmuit de sus de la Dumnezeu. De aceea, tinerii ajunsi in pragul acestei vieti nu


ar trebui sa se framante, sa alerge la tot felul de procedee omenesti, ci sa-si
incredinteze soarta in mana lui Dumnezeu si

El va purta de grija (Psalmul 37:5). Solomon, in trei randuri in 

"Cantarea Cantarilor", scrie: "Va

jur, fiice ale pe

   &   !    $    # "%

Asa trebuie sa decurga lucrurile 


viata copiilor I ui Dumnezeu. Mi-a placut mult ce am auzit despre o tanara pe care
am slujit-o la cununia religioasa. Cand i s-a spus ca un tanar credincios vrea sa o
ceara in casatorie si, daca vrea sa il vada in fotografie, ea a spus: 

² Nu e cazul. Daca e randuit di Dumnezeu pentru mine, asta imi e de ajuns. El stie mai bine deca t mine ce
anume este potrivit si bine pentru mine. Asa vorbeste credinta despri lucrurile care inca nu se vad (Evrei 11:1). 

Timp de trei ani, sentimentul dragostei curate de la inceput pentru fiinta iubita a fost s igilat de Dumnezeu, odata
cu intoarcerea

mea la El. E1 a vrut asa, ea inainte de a fi unul pentru altul, sa fim amandoi PENTRU EL si apoi unul pentru
celalalt. Domnul Isus spune in Evanghelia dupa Matei 6:33: "Cautati

mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se
vor da pe deasupra". Iata ordinea vruta si stabilita de Dumnezeu pentru toti copiii
Lui. A inversa aceasta ordine inseamna a zadamici planul lui Dumnizeu. Despre
fariseii si invatatorii Legii Domnul Isus a spus ca "au zadarnicit planul lui
Dunmezeu pentru ei, neprimind botezul lui Ioan" 

(Luca 7:30). Cati tineri si tinere nu au cazut in culpa aceasta de a alege dupa ceea
ce izbeste ochii, dupa 

sare, sau dupa criterii materiale, rang si slava care vine de la oameni (Ioan 5:41, 44), ca la putin timp dupa
casatorie sa ajunga la naufragiu sau divort.

In ziva de 1 ianuarie a anului 1949, am primit permisia de 20 de zile de la armata. in ziva urmatoare a inceput si
saptamana mondiala de rugaciune si evanghelizare, cum era obiceiul in bisericile baptiste. Acestea erau ocazii
excelente de vestire a Cuvantului lui Dumnezeu pentru mantuire, pentru zidire si crestere duhovniceasca, fata de
care eu eram atasat trup si suflet. Era cu neputinta sa fi conceput ca la asemenea evinimente sa lipsesc de la
adunare. Tot asa gandeau si traiau si alti tineri credinciosi. 

Spre deosebire de alti ani, eu am cazut intr-o stare cu totul speciala, fara sa imi dau seama ce anume se petrece
cu mine. Nu mi-a venit cu nici un chip dorinta si vointa de a merge la adunare. Ceva nestiut si nebanuit ma
tintuia pe loc. Cu bunul meu frate, vecin si prieten, Ionel Truta, de care eram nedespartit, desi el era cu cinci ani
mai tanar ea mine, eram ca si cum s-ar zice "frati de cruce": mergeam adeseori impreuna la adunare s i la diferite
misiuni prin familii. Eu eram singur in camera de sus, izolat de tot ce se intampla in afara. Ionel bate la usa si ma
invita ca de obicei:

² Mia, hai sa plecam, ca e vremea! I-am spus, spre marea lui surpriza, ca eu nu merg nicaiiri, ci raman acasa. Si
pentru mine a venit ca o surpriza raspunsul meu. Nu-mi dadeam seama ce anume se intampla cu mine. El insista,
ceru explicatii, dar explicatii de dat nu aveam. O apasare de neinteles m-a cuprins, nu imi venea sa citesc, lucru
atat de normal altadata, si nici chiar sa ma rog...Unnor negru, imens, era asternut pe cerul sufietului meu. De trei
ani de cand m-am intors la Dumnezeu, am trait o viata binecuvantata de marturie si de biruinta, nu stiam sa fi
fost legat de vreun pacat...
Ziva urmatoare, cam pe la aceeasi ora, Ionel vine din nou sa ma cheme sa mergem la adunare. El s-a izbit de
acelasi rifuz al meu, fara sa ii pot da vreo explicatie, pe care, de fapt, nici eu nu o aviam. Nu mergeam nici la
bucatarie sa mananc, mama imi aducea de mancare, din care mai ciupeam cate ceva...in sila... A treia zi, bunul
meu prieten din vremea aceea vine din nou sa ma invite, dar degeaba. De data aceasta insa avea sub brat cateva
carti duhovnicesti, din cate erau tiparite in vremea aceea in 1 imha romana. Le aseaza pe masa si zise: 

² Ti-am adus aceste carti, daca vrei sa citesti din vreuna! El a facut acest lucru fara sa stie, de fapt, ce avea sa
insemneze pentru mine sa iau si sa citesc intr-una din ele. Printre ele au fost si

"Fara lupta nu-i cununa, "Taina intreita a Duhului Sfant", "Ru gaciunea este o
putere",

de autori ca Gordon si Conkiy. Nu m-am aratat dornic fata de el ca voi citi, totusi el
le-a lasat pe masa si a plecat. 

Indata dupa aceea, am Iuat una la intamplare si am inceput sa o citesc de la inceput. Spre marea mea surpriza,
dupa ce am citit vreo saizici-saptezeci de pagini, ajung la un loc anume in care autorul descrie exact starea
sufletului meu prin care treceam in acele zile. Iata, in mare, ce mi -a fost dat sa citesc: "Suflete, cand treci prin
stari di apasare, de izolare, de intunecime, fara sa le intelegi rostul, NU DISPERA, NU -TIPIERDE INIMA. TU
NU ESTI PARASIT. DOMNUL ESTE MAI APROAPE DE TINE DECAT CREZI, SAU lTI POTI DA
SEAMA. DUHUL SFANT SONDEAZA FIINTA TA SI TE VREA CU GELOZIE PENTRU SINE!!!" 

In clipa ceea am sarit in sus de bucurie si am strigat, topaind prin casa: "ALELUIA! ALELUIA! MARIT SA FIE
DOMNUL, CEL VREDNIC DE LAUDA IN VECI!" Eram nespus de fericit, in al noualea cer, cum zice o vorba
in popor... Cele vechi, norul, intunericul, nestiinta, apasarea, au disparu t. Toate s-au facut noi! Foamea si
staruinta in Cuvantul lui Dumnezeu au revenit, impreuna cu dorinta de a relua legatura frateasca si rugaciunea. I -
am multumit

lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui, chiar daca nu intelegeam mai mult. stiam ca El este la lucru in fiinta mea si
asta mi-a fost in totul indeajuns.

Am luat Sfanta Scriptura si am deschis-o, parca asa ca niciodata pana atunci, si iata ce am primit de la Domnul.
Parea ca era o situatie asemanatoare cu aceea in care Domnul Isus a intrat, dupa obiceiul Sau, in sinagoga din
Nazaret, in ziva Sabatului, si I s-a dat cartea prorocului Isaia. "Duhul

Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M -a
trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi
slobozirea si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati si sa vestesc
anul de indurare al Domnului. in urma, a inchis cartea, a dat -o inapoi
ingrijitorului si a sezut jos. Toti cei ce se aflau in sinagoga aveau privirile pironite
spre El. Atunci a inceput sa le spuna: ÄAstazi s-au implinit cuvintele acestea din
Scriptura, pe cari le-ati auzit"

(Luca 4:18-21). 



cazul meu, mi s-a dat de sus sa o deschid la Cantarea Cantarilor si primele randuri
pe care mi-au cazut ochii au fost: "Prea-

 &  #&!  &3# 

 "c        4         1   ## 
   $        $   

#      

iubito, vino, frumoaso. Porumbita din crapaturile stancii, ascunsa in


scobiturde prapastiilor, arata-mi fata ta fa-ma sa-ti aud glasul! Caci
glasul tau este dulce, fata ta placuta. Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici,
cari strica viile; caci vide noastre sunt in floare. Prea iubitzd meu este al
meu, si eu sunt a lui; el isi paste turma intre crini" 



(Cantarea Cantarilor 2:10-16). ' Ce putea fi mai revelator, mai frumos decat
chemarea mea la drumul de-acum in DOI, nu singur! Astfel am capatat dezlegarea
pentru casatorie, sigiliul mi-a fost luat de pe sentimentul meu, pe care a stat trei ani
de zile, si si-a luat zborul spre implinire... 

Al doilea text ce 1-am primit indata dupa aceea a fost cel din Psalmul 16:5-6: "DOMNUL

ESTE PARTEA MEA DE MOSTENIRE PAHARUL MEU, TU IMI INDREPTI


SORTUL MEU. 0ÊOSTENIRE PLACUTA ÊI-A CAZUT LA SORT, O
FRUÊOASA ÊOSIE ÊI-A FOST DATA."



Continuarea psalmului panala sfarsit este si o descriere profetica cu privire la planul


si amanuntele din viata de casnicie harazita noua de Domnul. 

Primul lucru pe care 1-am facut dupa aceea a fost sa-i scriu o scrisoare iubitei mele Domnita, cum i -am schimbat
eu numele

si nu fara semnificatie. Ea s-a dovedit a fi inca inainte de intoarcerea la Dumnezeu


un caracter ales, nobil, care nu putea scapa atentiei celor cu care venea in legatura.
La incheierea ultimului an de liceu, s-a apropiat de ea o coliga evreica, Terezia
Steiner, premianta clasei. Ea era o fata deosebit de inteligenfa, care si-a format
cultura nu numai in liceu, ci si cu profesori particulari platiti de parinti. N -au fost
prietene, ci doar colege de clasa, si putine vorbe au schimbat impreuna. Dornica de
a se confesa, Tery a spus: "Domnica, vreau sa-mi iau ramas bun de la tine si sa-ti
spun ce ai fost tu pentru mine. Tu ai avut ceva, ce noi toate premiantele la un loc nu
avem. Eu nu stiu cum sa numesc acel ceva, decat "caracter". (Cu toate acestia si ea
a avut nevoie de HAR, de Domnul Isus, singurul Mantuitor si

Domn).

Am scris in acea seara prima scrisoare dupa trei ani, care era, de fapt, si singurul mesaj de viata din partea mea,
ca traiesc si

ma

gandesc la ea. Cei trei ani de despartire a noastra, pentru mine ca baiat, au fost
usori, in timp ce pentru ea au fost o incercare nispus de grea , aparand ca si
abandonata de mine. Rudeniile, incepand cu tatal ei si unchiul ei, preot ortodox, au
considerat-o ca hatuta de Dumnezeu, pentru ca s-a pocait si a parasit religia mama.
Invective, batjocuri de tot felul, ofense rautacioase veneau zilnic asu pra ei. A
trebuit sa faca fata unui calvar zi de zi, avand pentru o vreme si interzicerea de a
mai pleca de acasa si mai ales de a merge la adunarea celor credinciosi. Doar
singura cu Domnul, prin rugaciune si citirea zilnica a Cuvantului lui Dumnezeu, a
primitcalauzire si putere de a rezista tuturor atacurilor care veneau din partea
duhurilor rautatii. Domnul lnsusi i-a facut parte de mare har in acele imprej urari
greli.

Era ziva de 6 ianuarie 1949 seara, cand am scris scrisoarea. Am pus-o frumusel intr-o carte impachetata cu alte
carti si i le-am

dat tatalui meu sa i le duca Domnicai, pe care o intalnea la aceeasi adunare. Domnica a primit o comunicari
intima din partea lui Dumnezeu ca va primi un mesaj din partea mea in seara aceea si a fost atat de afec tata in
trup de emotie, incat nu a fost in stare sa mearga pana la adunare, desi nu era un drum mai lung de 200 de metri.
Tatal meu mi-a adus pachetul cu carti inapoi si mi-a spus ca nu a putut sa se achite de sarcina incredintata lui,
deoarece Domnica nu a fost la adunare.

Ziva urmatoare, 1-am rugat pe lonel, vecinul si prietenul meu, sa duca acelasi pachet de carti, fara sa stie ori sa
banuiasca ceva de vreo scrisoare. Cand Domnica a ramas singura, s-a retras intr-un colt al casei si in mare taina a
citit scrisoarea mea, asezata pi genunchi. A fost un triumf al asteptarii ei, dupa o lupta a credintei care durase mai
bine de trei ani. Ziva de 7 ianuarie 1949 a ramas o zi memorabila in viata noastra. Mama Domnicai a observat ca
ceva neobisnuit s-a intamplat cu fiica ei si foarte delicat a intrebat -o. Cand a auzit, s-a bucurat mult.


 5 0 

Cu un an mai tarziu, exact in aceeasi zi de 7 ianuarie, 1950, impreuna cu parintii mei am vizitat familia Ghiorghe
si Clementina Rosu, pentru a le cere mana fetei lor Domnica. Am fost foarte fericit de acest eveniment
binecuvantat de Dumnezeu. Au vorbit la rand parintii nostri si contrar uzantelor la asemenea evenimente, parintii
mei nu au pus nici o problema de ordin material, zestre

si

de felul acesta. Cand a venit randul meu sa dau glas, am spus simplu si deschis ca eu nu doresc altceva din casa
lor decat pe Domnica asa cum este, cu hainuta care este pe ea. Dragostea adevarata, ideala, este deasupra
oricaror interese de ordin material.

Si

asa a fost cazul cu noi. Eu aveam deja serviciu la fabrica Tricoul Rosu, dupa elibirarea din armata. Totul a decurs
in liniste si acord desavarsit. Marit sa fie Domnul, care 1 -a potolit pe tatal ei, din marea t ui impotrivire! 

00(

Cu noua luni mai tarziu, in ziva de 7 septembrie 1950, am celebrat cununia noastra religioasa in Bisirica Baptista
din Arad, cartierul Gai. A fost lume multa, era un caz arhicunoscut atat la cei din lume, cat si intre cei
credinciosi, nu lipsit de senzatii...

Cuvantul Domnului a ajuns sa fie vestit de cinci frati pastori cunoscuti: Alexa Popovici, Pitt Popovici, Marcu
Nichfor, Truta Ioan

si Cocian Martian. Unul dintre fratii cel mai dorit di noi la Cuvant a fost fratele
Vasilica Moisescu, dar a trebuit sa stea pe-afara, intrucat ii era interzis de partidul
comunist si di cultul aservit rigimului de a mai putea vorbi in adunari. Dar, daca asa
a fost sa fie la serviciu I riligios oficial din biserica, am zis ca in cadrul mesei
servite la domiciliul mirelui, unde au fost multi invitati, va lua cuvantul si

fratele V. Moisescu, pe care 1-am dorit atat de mult. El a fost vorbitorul principal,
secondat de fratele Marcu Nichifor. Se parea ca totul a decurs fara probleme, fara
complicatii... Noi am dorit mai mult ca orice sa fie vistit Cuvantul lui Dumnezeu.
Fratele Moisescu a abordat tixtul din losua capitolul 15, unde e redata casatoria
fiicei lui Caleb, Acsa, cu Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb. A vorbit plin de
insufletire, dupa darul care il avea din partea lui Dumnezeu, spre bucuria noastra, a
mirilor, cat si a altora dintre cei invitati. Pentru acest scop am fost prea bucuros sa
platesc cheltuielile facute cu masa, timp de un an de zile, in rate lunare. 

Dar; necazul nostru a izbucnit la doua saptamani mai tarziu. S-a starnit o prigoana impotriva miscarilor de trezire
spirituala din cele doua biserici, Speranta si Sega, prin izolarea si eliminarea unor intelectuali activi, de frunte. 

Astfel, in Adunarea "Speranta", la sfarsitul serviciului de dimineata, pastorul bisericii, asistat de politrueul
vandut dintre frati,care avea sa devina mai tarziu si presedinte al comunitatii de Arad si mai tarziu si la Uniune la
Bucuresti, I.D., a oprit fratietatea pentru o "sedinta de lucru". Era duminica 22 septembrie 1950 si totul s -a
petrecut ca o mare surpriza... Au fost nominalizati si inlaturati din biserica mai multi barbati cu studii,
intelectuali considerati periculosi, printre care: Dumitru Sida, Dumitru Blaj, Simion Mot, Hornoi Ioan si altii. Li
s-a dat porecla de "moisisti", ad ica adepti ai fratelui V.V. M oisescu. Aceasta iticheta avea sa dainuiasca mult si
bine si sa supravietuiasca chiar si dupa caderea regimului comunist.

In dupa-amiaza aceleiasi zile, la Adunareaa din "Sega", am fost convocati eu si fratile Ionel Truta in fata
comitetului bisericii, in fruntea carora ira pastorul bisericii, asistat de acelasi frate vandut ca pol itruc al
comunitatii baptiste de Arad, I. D., care fusese dimineata si la "Speranta". Si aici a fost ca o mare surpriza,
deoarece noi nu auziseram inca de cele petrecute la cealalta biserica. Eu aveam 24 de ani Ionel Truta 19 ani. Am
fost niste miei in mijlocul lupilor, cum a zis Domnul Isus in Matei 10:16 -25.

Primul care a luat cuvantul a fost pastorul, care cu trei -patru ani inainte, pe cand nu era in functie de pastor,
venea si el la partasia intima a celor treziti. Dar acceptand compromisul, a plecat la Siminarul Teologic din
Bucuresti, si astfel a fost numit pastor. La data aceea abia terminase anul 1 de seminar. Cu o voce aspra, a
inceput din senin sa strige la noi: "Sunteti un ghimpe, o piedica in calea lucrarii lui Dumnezeu. Din cauza voastra
nu merge lucrarea lui Dumnezeu. Sa plecati!!! Sa plecati!!! Sa plecati! ! !" 

Mi-au dat lacrimi in ochi de durere la cele auzite

² Spuneti-ne ce rau am facut?? (In Adunarea din Sega, am inteles ca a fost facuta o lista cu asa zisii "moisisti"
si erau vreo 42 de persoane care ar fi urmat sa fie luati la intrebari, dar erau prea multi si asa au gasit cu cale sa
ne selectioneze doar pe noi doi, iar ceilalti infricosati sa ia aminte.) La in trebarea mea a raspuns politrucul, omul
securitatii, I.D., cu o voce uimitor de blancla, el care era rau de la natura. Iata cuvintele lui, pe care le repet
textual: "Este adevarat ca voi aveti un fel de viata exemplara si noi am dori ca toti tinerii nostri sa aiba felul
vostru de viata. Dar de ce nu rupeti legaturile cu Moisescu???"

Asadar, vina era ca 1-am numit pe fratele V. Moisescu sa vorbeasca in curtea casei, cu ocazia nuntii noastre.
Asta era culpa care nu putea fi iertata de comunisti si de aceea tr ebuia sa fim scosi in afara legii... As vrea sa fac
o confesiune, cu privire la o fapta pe cari o facusem cu vreo patru ani inainte, pe cand inca nu eram cridincios,
dar frecventam adunarea si chiar cantam si in cor. In vremea aceea deja adunarea suferea de comportarile
dictatoriale ale lui I.D. Fratii sufireau mult din pricina lui, dar nu indrazneau sa -i spuna.

Eu m-am gandit sa-i fac o slujba lui si totodata si adunarii, spre corectare, si i -am scris o scrisoare anon ima, in
care am mentionat tot ce facea... iar eu am crezut ca se va indrepta. Dar totul a fost in zadar. Eu inca nu
implinisem 20 de ani. Am folosit un scris schimonosit, astfel ca sa nu poata fi identificata persoana care a scris
scrisoarea. El a banuit pe oricine altcineva, dar pe mine ba, i u nefiind membru al adunarii. Dar un an mai tarziu,
cand Dumnezeu m-a cercetat prin Cuvantul Sau si m-am pocait, intr-o duminica, inainte de serviciul de seara, 1-
am chemat la o parte si i-am marturisit fapta mea, de care ma mustra acum Duhul lui Dumnezeu, si i-am cerut
iertare cu parere de rau, asa ca sa nu-i mai banuiasca pe altii... A fost miscat de gestul meu si poate de aceea a
fost si marturia lui diferita despre noi fata de a pastorului... 

Am intrat cu totii in localul adunarii, interpelarea noastra fiind facuta in locuinta anexa, unde locuia sora ingrij
itoare a localului. Serviciul a fost amanat, asa ca a inceput o sidinta ad -hoc, cum avusese loc dimineata la
"Speranta".

De la inceput m-am ridicat in picioare, am cerut cuvantul si am zis: "Fratilor, cu


putin timp inainte, am fost convocati impreuna cu fratele Ionel Truta in fata
pastorului si a comitetului de conducere al bisericii. Prin fratele pastor ni s -a pus in
sarcina acuzatii grele, de care nu ma stiu vinovat. Eu nu doresc ca din pricina mea
sa aiba loc discutii si tulburare in adunare. Din acest moment va rog sa ma
considerati retras din adunari, pana cand se vor face anumite clarificari... Va
multumesc." Apoi am iesit afara. Fara sa ne fi vorbit, Ionel Truta, dupa ixemplul
meu, a facut si el la fel. In acia seara inca, I.D. i-a declarat unui frate: "Acum merg
sa-i dau pemana securitatii!" Si am fost dati. Din acea data de 22 septembrie 1950,
la doua saptamani di la ofrcierea casatoriei noastre religioase, ta care ne-au predicat
cinci pastori, a fost pusa securitatea pe unnele noastre si a celor scosi de la
"Speranta". Din partea bisericii a venit o mesagera cateva zile mai tarziu prin care
ni s-a pus in vedere sa



R mai calcam pragul bisericii, ca sa nu patim mai rau. Mi-e jena sa spun intocmai
cuvintele mesaj ului extrem de dur. Astfel au inceput si persecutiile religioase, pe
langa cele politice, care incepusera cu trei ani mai devreme.Se cuvine a mai fi
amintit un epilog la cele martuirsite mai sus. Dupa patru luni, mai precis pe la
sfarsitul lunii ianuarie 1951, a fost convocata adunarea generala anuala a fratietatii,
pentru dari de seama, rapoarte, alegeri pentru comitet etc. Cu acea ocazie, un frate
tanar de seama mea a cerut dreptul la cuvant, dupa ce in cadrul sedintei au avut loc
tulburari mari, cu strigate regretabile. lata cuvintele fratelui E.R.: "Fratilor, cu patru
luni in urma s-a spus in sedinta aceea memorabila ca Mia lovin si Ionel Truta sunt
capii rautatilor in adunare, ca din cauza lor nu merge lucrarea lui Dumnezeu in
adunare. Iata, de patru luni ei nu mai sunt in mijlocul nostru si totusi s -a dovedit
chiar in seara aceasta ca raul este aici. Asta insiamna pentru mine clar ca in nici un
caz nu ei au fost raul si piedica." Cuvantul lui a cazut greu si a ramas fara raspuns,
fara posibilitatea de a putea fi contrazis. Marit sa fie Domnul! 

Doi ani mai tarziu, ironia sortii face ca suntem vizitati acasa de fratele pastor care ne incriminase si a cerut
izgonirea noastra din adunare. Emotionat, ne-a spus ca 1-a cercetat Dumnezeu printr-un vis, in care a vazut
locuinta noastra, de proaspat casatoriti, scaldata toata in lumina, o lumina cereasca. A dorit sa reia legatura cu
noi, dar pe ocol ite si nu asa cum cere Sfanta Scriptura, prin marturisirea cu gura a raului comis si insotit de
cererea de iertare. Cat de usor este sa faci raul si ce greu este sa stii sa -1 indrepti, pentru ca asta cere umilinta si
zdrobire de inima! E1 rugat sa accept invitatia lui, de a merge prin familii si a face vizite pastorale impreuna cu
el, bineinteles la familii din adunarea din care am fost alungat si nu mai aveam dreptul la asa ceva. De multe ori
venea dupa-amiaza, cand stia ca vin di la serviciul meu, ma astepta si ma lua cu el in misiune, 

iar eu nu 1-am refuzat. Ce bine ar fi fost daca experienta grea aratata mai sus s-ar fi intamplat o singura data si
nu s-ar mai fi repetat, dar nu a fost asa... Am mai fost tradati in Romania si capacul s -a pus aici in America, intr-
o maniera greu de conceput.

Dar lucrarea de trezire spirituala nu a putut fi anihilata, dimpotriva. Cu cat vantul


prigoanelor s-a intetit, cu atat focul dragostei dintai a ars mai cu putere, trezind
suflete la viata, la crestere duhovniceasca si la marturie. Unii sunt de parere sa nu
fie scrise lucruri negative din viata crestina, dar ne surprinde Sfanta Scriptura, care
ne relateaza lucrurile asa cum au fost si nu au fost retusate, 



si nici omise. Si nu trebuie uitat ca oamenii lui Dumnezeu care au scris cartile
Bibliei nu si-au scris gandurile lor, ci au scris "manati de Duhul Sfant!" Asta
inseamna ca au fost inspirati. Ei nu au ascuns aspectele negative din istoria sacra.
Din exemplele aratate in cartea Sfanta, generatii la rand au putut invata ascultarea
de Domnul, de care depind toate celelalte binecuvantari duhovnicesti. "Gandirea
pozitiva" din zilele noastre, al carei exponent este si Robert Shuller, este o grava
denaturare a realitatii Cuvantului viu al lui Dumnezeu. 

Astazi se face o prezentare ireala, deformata, a realitatii. Este propovaduita o Evanghelie a succesului, a
castigului si a slavei lumii acesteia, contrara spiritului promovat de sfintii apostoli. Ei au fost gata sa piarda totul
in lumea aceasta, ca sa-L poata castiga pe Hristos, asa cum scrie Pavel Bisericii din Filipi: "Dar lucrurile, cari
pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba inca, si acum privesc toate
aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El
am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos" (Cap. 3:7-8).

INFIINTAREA ADUNARII CRESTINE


DE PE STRADA OITUZ

O parte dintre cei dati afara din adunarile baptiste au inceput sa se stranga prin case, asemenea primilor crestini.
De altfel, casatoria noastra a avut la baza gandul acesta, ca locuinta noastra sa fie o Betanie, care sa gazduiasca
Adunarea lui Dumnezeu si sa fie o reduta impotriva lucrarilor satanice. Multumim lui Dumnezeu ca asa a si fost
din primele zile de dupa casatorie. Casa ne-a fost mereu plina de frati si surori, dornici de partasie in Cuvantul
lui Dumnezeu. Familia H. si-a construit o casa cu etaj, la parter fiind instalata familia gazda, la etaj o locuinta
mai mica, o singura camera, bucatarie mica, un antreuas si o si mai mica camera de alimente. Familia
propietarului o fi gandit cand ne-au inchiriat-o noua ca nu o sa aiba probleme cu noi si o sa duca un trai linistit.
Dar nu avea sa fie asa... Primul dar al lui Dumneziu in familie, la 7 iunie 1951, a fost un baietel voinic, caruia i -
am pus numele original din limba ebraica, anume: Michael. Nu era obisnuit la romani un asa nume, dar noi am
avut o motivatie. Era perioada cand ofensiva comunista a regimului instalat se dadea pe mai multe fronturi si in
special asupra credintei in Dumnezeul Cel Adevarat si in Isus Hristos, Fiul Lui.




acea vreme aveam o colega la birou, venita de prin Basarabia, infocata activista de
partid, pe care o chema Sulumete Leontina. Ea facea mult tapaj pe chestiuni de
politica muncitoreasca si nu isi gasea astamparul nicidecum. Prindea o rice prilej sa
se dea in vant si sa se faca auzita. Tocmai in acea vreme nascuse si ea un fiu, caruia
a tinut neaparat sa ii puna numele "Ilici", care era numele marelui dascal comunist
Lenin. Era mandra de numele dat feciorului ei. Auzind toate acestea, m ie mi s-a
intaratat duhul si am spus ca 

noi trebuie sa-i dam un nume fiului nostru care sa fie o riposta comunismului ateu! Semnificatia numelui "Mi -
cha-el" in limba romana isti: "CINE ESTE CA DUMNEZEU?!" Mai este cineva ca Dumnezeul nostru?? Nu este
nimeni altul in tot Universul. El este singurul Dumnezeu adevarat si Isus Hristos, Mantuitorul nostru. Stiam ca
multi ne vor intreba cum de ne-am gandit sa punem un astfel de nume copilului, care nu suna a fi romanesc. In
cazul acesta aveam prilejuri de marturie a Numelui Dumnezeului nostru. Ilici a murit, pe cand Dumnezeul nostru
a ramas si este viu in vecii vecilor. Isus Hristos, Domnul nostru, a inviat, cu moartea pe moarte calcand, ca sa le
dea viata prin inviere tuturor celor ce au crezut in El! Marit sa fi i Domnul! Chiar si sub asa forme subtile se
dadea lupta in vremea aceea intre lumina si intuneric, intre Adevar si minciuna, intre filosofia materialista atee si
credinta crestina. Celui de-al doilea fiu al nostru, nascut doi ani mai tarziu, i -am pus numele Cristian, deci
"cristin", nu ateu, cu semnificatia "al lui Hristos". Celui de -al treilea fiu i-am pus numele Gratian, adica un fiu al
harului lui Dumnezeu.

Cateva familii ne strangeam cu regularitate prin casele noastre

si

o data pe saptamana, duminica seara, frangeam painea pentru "Cina Domnului".


Bucuria era mare, si Cuvantul era viu si plin de putere. Strangerile laolalta nu au
putut fi tinute neobservate, deoarece securitatea a reusit sa-si asigure colaboratori
dintre credinciosi, dar nici noi nu am cautat neaparat sa ne ascundem. 

Securitatea, prin uneltele lor, au elaborat o strategie, ca totusi 

sa

ne poata tine sub control pe cei dati afara din cult sau in cazul nostru, la "Sega",
"retrasi",in mod preventiv. Astfel, a fost convocata intr-o seara prin anul 1952 o
sedinta, la Comunitatea Baptista, a comitetului de conducere al Comunitatii,
prezidata de pastorul presedinte. La aceasta sedinta a fost invitat din partea celor
exclusi fratele Dumitru Sida, un om binecuvantat al lui Dumnezeu, foarte activ in
lucrarea lui Dumnezeu de trezire printre cei tineri. 
In cadrul discutiilor purtate i-a fost oferita fratelui Sida o casa propietate a Cultului, aflata in zona cartierului
Gradiste, ca sa ne slujeasca pentru strangere. In marea lor "grija" si "bunavointa " fata de noi, chipurile, s-au
oferit doi dintre conducatorii cu vaza sa seadune si ei cu noi, si anume: Nica Neta si C. I., amandoi membri in
biserica "Speranta". Fara sa banuiasca ceva, fratele Mitru Sida a acceptat oferta lor si a venit oarecum satisfac ut
acasa. Fara sa stiu nimic, am sosit la ei, in a caror casa de fapt locuia si cumnatul lui, frateli Vasile Moisescu.
Ne-a adus la cunostinta neasteptata veste, paruta buna, dar pentru mine a fost o stire care mi -a pus in alerta duhul
meu si toata fiinta intr-o stare de totala neincredere si aversiune. Le-am marturisit ca totul apare ca o "schema"
bine ticluita de securitate, ca la momentul oportun sa fie folosita impotriva noastra si sa cadem in capcana lor...
Eu m-am opus eu totul acestui plan si ei au acceptat ca bun punctul meu de vedere. Cine a mai vazut ca lupii sa
le faca bine mieilor si nu, mai degraba, de petrecanie? Planul securitatii a esuat din fasa, dar ei nu se vor lasa
batuti atat de usor si vor incerca noi metode. Cine a mai vazut dragoste i ntre lup

si

miel??? Intotdeauna lupul acuza pi bietul miel ca -i tulbura apele, desi mielul era in
albia paraului in aval fata de lup.... 

Am continuat sa ne strangem cum puteam, dar semnele ca securitatea era pe urmele noastre s -au inmultit. Frica a
inceput sa-i convinga pe unii sa o lase mai moale, ba chiar sa se lasi la fund, adica sa nu mai participe la
strangerile laolalta. Mai tarziu, am inteles ca unul dintre frati a fost luat la securitate si presat sa -1 faca.
informator. Pe parcurs au fost luati si altii...

duminica dimineata, strangerea frateasca pentru inchinare si cult am avut -o in cartierul Micalaca Noua, la fratele
Mot Simion. Eram stransi in jur de vreo cincisprezece frati si surori. Unul dintre frati ne -a adus la cunostinta ca
suntem urmariti de securitate si s-ar putea sa urmeze persecutii, chiar arestari si condamnari la ani grei de
inchisoare... S-a pus intrebarea atunci: "Ce e de facut? Mergem inainte, oricare ar fi riscurile, pana la moarte? Ori
sa ne vedem de treaba, frecare cum crede de cuviinta?" La aceasta intrebare fiecare a trebuit sa dea raspuns
personal. Cu o singura exceptie, toti au spus: "Mergem inainte si ne strangem la Cuvant si la rugaciune, orice s -
ar intampla!" Acel unul a spus:

Pe mine ma lasati la o parte! Si lasat a fost. .. Presiunile din familie cat si din cult au avut asupra lui un rol
hotarator. I s-a pus inainte perspectiva mergerii la Seminarul Teologic Baptist din Bucu -

resti, pentru a se dedica slujbei de pastor si a nu se izola de masa de credinciosi baptisti. A fi ramas de partea
celor exclusi din cult insemna a se expune la persecutii, chiar inchisoare si fara viitor. Apostolul Pavel, in 2
Timotei 4:9, pomeneste pe Dima, care i-a fost colaborator in lucrare, dar din dragoste pentru lumea de acum 1-a
parasit si si-a urmat drumul lui spre Tesalonic... in cazul acesta, acest "unul" avea sa aiba un drum de ascendenta
religioasa, dar nu spirituala, pe cand alegerea mea, de partea Domnului si a fratilor persecutati, avea sa mearga
spre sacrificiu total fata de lume. La strangerile noastre pentru Cuvant si partasie nu mai venea, dar pentru o
vreme ne mai vizita in familie. Am discutat de mai multe ori despre alternativa aleasa de el si alternativa
riscurilor totale de partea noastra. Intr-o buna zi, ne spune sotiei si mie asa: "Si daca buna zi, in viitorul ce ne sta
in fata, drumul vostru se va adeveri ca cel bun, dupa voia lui Dumnezeu, si nu al meu, voi fi indeajuns de mandru
sa nu recunosc si sa va dau satisfactie!" Dar Dumnezeu 1-a smereit si, dupa zeci de ani, a recunoscut si a
marturisit.

Pericolul celor ce ne adunam prin case de a fi arestati s-a raspandit printre frati. Era si strategia comunistilor de a
raspandi frica, stiind ca prin asta pot sa paralizize lucrarea lui Dumnezeu printre cei fricosi. Unii "slabi de in ger",
cum este vorba, s-au retras, si nu au mai venit la adunare, dar ceilalti am continuat. In aceasta imprejurare ne -a
venit un mesaj din partea familiei Rosianu, sa venim la ei acasa, sa ne strangem pentru inchinare, deoarece ei au
autorizatie din partea Cultului Crestin dupa Evanghelie, fiind credinciosi din ramura II. 

Oferta a fost primita, asa ca din anii 1953-1954, ne-am adunat in casa lor, in care ne-au fost puse la dispozitie
pentru adunare doua camere. Domnul a fost cu noi si ne-a dat binecuvantarea Lui. Marturia adunarii s-a
raspandit si era pentru prima data cand in orasul Arad a functionat o Adunare Crestina autorizata de Cultul
Crestinilor dupa Evanghelie, dar nu pentru prea multa vreme. Satan nu privea cu ochi buni lucrarea lui
Dumnezeu din aceasta adunare si prin ea. Reprezentantul cultului in vremea aceea era preaiubitul frate Alecu
Panaitescu, un barbat plin de credinta si indrazneala,

inunat vestitor al Evangheliii, de loc din Ploiesti. El si -a pus casa I u i anumi construita ca sa adaposteasca
Adunarea lui Dumnezeu

in str. Cheia Nr. 18. Chiar dansul s-a deplasat la Arad, la fata locului, si ne-am bucurat mult impreuna in
Cuvantul Domnului si marturia crestina. El si cunoastea foarte bine cu fratele V. Moisescu, amandoi avand
antecedente bine cunoscute intre frati in lucrarea I i Dumnezeu de pe alte meleaguri din Romania. Amandoua
aceste capetenii au avut convingerea si practicarea "Cinei Domnului" sau "frangerea painii" cum este scris si in
Faptele Apostolilor, adica in cadrul unei mese de seara, cum atesta si

"Istoria Universala a Crestinilor",

tiparita de Biserica Ortodoxa, prin grija Patriarhiei din Bucuresti, pe care o citisem
si eu, o carte foarte voluminoasa. 

Pe fratele Panaitescu 1-am insotit si introdus sa vesteasca Cuvantul in doua adunari, cele mai mari din Arad:
"Speranta" si "Sega". A fost revarsata o binecuvantare deosebita peste cele doua adunari cu acele ocazii de
neuitat si pentru mine. Cativa ani mai tarziu, cu aproximativ o saptamana inainte de a fi arestati mai multi f rati
din Arad, (in 16-18 decembrie 1958), 1-am vizitat la Ploiesti pe fratele Alecu. El mi -a impartasit mai multe
experiente cu Dumnezeu, legate si de lucrarea pe care Dumnezeu i-a incredintat-o lui in acele vremuri grele. El a
fost un om integru si nu a acceptat compromisuri cu regimul ateu.

In mod special mi-a povestit cea mai recenta experienta a lui cu inspectorul de culte, care de fapt era
reprezentantul in drept al Securitatii de Stat, ca si al altor organe ale puterii. Acestia i -au cerut sa publice in
revista cultului anumite articole cu teme politico-sociale, care sa preamareasca partidul comunist. Fratele Alecu
nu a acceptat cu nici un chip compromisul acesta, cum facusera deja alte culte, si a preferat sa nu apara revista.
Autoritatile au considerat acest lucru ca pe un afront foarte grav si 1-au schimbat din functia de reprezentant al
cultului, cu altul pe care il convinsesera pentru compromis in prealabi I. 

La Ploiesti mai vizitasem si pe iubitul frate profesor Nicolae Tonoiu, la care am si gazdui t, autorul tixtului
cunoscutei cantari:

"Te ridici sau cobori?" 


Fratele N. Tonoiu ne-a vizitat la Arad, cu cativa ani mai tarziu, si am avut chiar
favorul sa-1 avem chiar la 

actul de cununie religioasa a fiului nostru cel mai mare, Michael. Cu acea ocazie ne-a inmiresmat pe toti, cu
darul cu care 1-a inzistrat Dumnezeu, de a vesti cu mult farmec si har Evanghelia Domnului Hristos. Mi -am
continuat atunci drumu 1 si la Bucuresti, unde am avut partasie cu mai multi frati, dintre care pe loc de frunte era
preaiubitul frate inginer Aurel Popescu cu sotia lui, doctorita Valerica Popescu. Au suferit si ei in acele zile,
amandoi, zile de arest si anchete la Bucure sti...

NORI GREI DE PERSECUTII LA


ORIZONT

Activitatea si influenta Adunarii din strada Oituz 27 nu putea fi acceptata si tolerata de regim. In vremea acelor
ani, Domnul ne-a binecuvantat in adunare cu mai multi vizitatori scumpi, frati in credinta, printre care au fost:
fratele Pocsi Gusti, om al credintei cu multe experiente cu Dumnezeu si o infatisare a Cuvantului cu mult
farmec. Era pe jumatate evreu, crescut un timp la Budapesta. Provenea dintre crestinii dupa Evanghelie din
Oradea. Era bine cunoscut in tara. Apoi, fratele Szilagy Alexandru, preot reformat la Pancota, judetul Arad,
condamnat si el mai tarziu la 20 de ani munca

silnica.

Dansul facea parte dintre "BETANISTI", nume dat in urma unei lucrari de trezire
spirituala in cadrul Bisericii Reformate, unei mari grupari de frati maghiari. 

Pentru ca autoritatile comuniste sa poata supraveghea

si

controla activitatea in launtrul adunarii noastre, i-au trimis in fiecare duminica pe


doi frati agenti ai lor, Nica Neta si Ciobanu Ioan. Ei nu participau la Cuvant, ci doar
asistau sa vada cum se desfasoara lucrarea din adunare si cine sunt cei ce activeaza.
Noi eram convinsi ca ei sunt trimisi de autoritatile comuniste, dar pe noi nu ne
deranja atata vreme cat stateau linistiti. Ei au fost dovediti dincolo de orice indoiala
ca au fost colaboratori ai regimului. 

Comunistii nu s-au multumit doar cu atat, ci au cautat sa recruteze informatori chiar din efectivul de membri ai
adunarii. Primul care fusese luat si supus metodelor de intimidare pentru a accepta colaborarea a fost chiar
fratele Rosianu, gazda adunarii. Dansul a fost maestru de aviatie, acum pensionar. Era un barbat masiv, inalt

si
chiar obez. Experienta lui a fost socanta, nu si-a putut-o ascunde 

si le-a marturisit unora dintre noi ce anume s-a intamplat cu el. Socul a fost atat de puternic asupra lui, incat
curand dupa aceea a plecat la Domnul. A fost prima inmormantare din adunare, iar Cuvantul lui Dumnezeu a
fost viu marturisit.

In ce ma priveste pe mine, faceam serviciul la fabrica de tricotaje "Tricoul Rosu" Arad. Debutul l -am facut la
sfarsitul anului 1949, cand fusesem lasat la vatra din armata cu gradul de sergent. Serviciul ce mi s-a incredintat
a fost acela de statistician la Serviciul de Planificare. Calificarea mea era aceea de contabil, dar in cadrul
Serviciului de Contabilitate si Financiar nu erau posturi libere.



fabrica lucra si o sora de-a mea, Felicia lovin, pe post de Sefa de Sector la
Confectii, avand sub mana ei 400 de croitori croitorese, mecanici etc. Lucra in
fabrica de mai multi ani si era o maestra foarte capabila. Comunistele din sector
erau insa nemultumite de faptul ca ea, fara sa fie membra de partid, avea totusi un
post asa de insemnat, mai presus decat ele. Au inceput sa o sape, sa o saboteze in
fel si chip, asa ca in cele din urma directorul a schimbat-o si in locul ei a pus o
subalterna de a ei, care a fost pe post de sefa de echipa. Ironia sortii a facut ca in
scurt timp totul a fost dat peste cap in sector, haosul a patruns peste tot si planul de
productie nu s-a mai facut. Au fost perindati mai multi candidati ca sefi de sector,
dar fara nici un rezultat spre bine.

Au adus pe altii din alte fabrici, dar fabrica a inceput sa mearga din rau in mai rau. S -a alarmat partidul,
autoritatile locale si Centrala de Tricotaj din Bucuresti, din cadrul Ministerului lndustriei Usoare. Centrala de la
Bucuresti a delegat-o pe sora mea la Iasi, la fabrica de tricotaje "Moldova", de curand infiintata, doar pentru o I
una de zile sa reorganizeze procesul de productie. Realizarea planului de grafice era doar cel mult 80%. In cateva
zile, sora mea Felicia a reorganizat totul de la baza si a reusit ca in mai putin de o saptamana sa ridice cu peste 20
de procente peste 100%. A fost un adevarat triumf pentru ea, dupa ce fusese data la o parte din post si umilita in
multe feluri. S-a intors la Arad incununata de succes.

Dupa un an si jumatate pe post de statistician in cadrul Serviciului de Planificare, eu am fost avansat la postul de
Sef Sectie Pregatire Plan din cadrul aceluiasi serviciu, care avea doua sectii:

Pregatire si Urmarire. Eram bine cotat profesional si in plus cu o activitate r odnica pe linie sindicala. Am fost
numit secretar al casei de Ajutor Reciproc si in doi ani am ajuns la cele mai bune rezultate sindicale, cu cea mai
buna Casa de Ajutor Reciproc pe tara, in cadrul M.l.U. Presedinta Sindicatului, Stanca Simina, a venit de la
Bucuresti plangand bucurie sa ma felicite pentru rezultate.

De asemenea, impreuna cu inginerul Bhoem, am fost delegati de fabrica sa urmam cursuri de specializare in
indici tehnicoeconomici de nivel superior. Cursurile s-au facut seara, dupa orele

de
serviciu, tinute de lectori de specialitate de pe langa Directia regionala de Statistica.
La acele cursuri participau tehnicieni de la toate intreprinderile industriale mari din
Arad. Dupa un an, s-au dat examene si am primit calificative foarte bune. 

Ce s-a intamplat insa? Partidul si securitatea, cu parghiile lor din intreprindere, nu erau deloc multumiti de
activitatea mea intensa pe linie religioasa si in anturajul celor exclusi din bisericile oficiale. Asa ca in ascuns, se
lucra la un plan de care aveam sa iau cunostinta pe la mij locul lunii august 1954. Cadristul fabricii, M. I., un
simplu muncitor, dar de incredere din punct de vedere politic, intr-o zi vine in birou si ma invita in biroul
directorului, care lipsea la ora aceea din birou. in sch imb, la una dintre mese era un "tovaras", (cum trebuia sa ne
numim unul pe altul in comunism), care imi este prezentat de cadrist, iar acesta, foarte amabil, se prezinta ca
fiind tovarasul lonescu, din cadrul Ministerului Industriei Usoare din Bucuresti. M. se retrasese deja.

Tovarasul Ionescu imi spune ca a auzit si are cunostinta de activitatea mea merituoasa pe linie profesionala cat si
de sindicat. De asemenea a vazut la dosarul meu de la Cadre Certificatul de Merit, in urma absolvirii cu succes a
cursurilor de specializare

in

indicatorii tehnico-economici. Apoi, el adauga: 

Eu am venit sa-ti fac o propunere. Noi avem nevoie de astfel de elemente capabile cum esti dumneata sa te
ducem la Bucuresti, sa lucrezi in cadrul Ministerului Industriei Usoare, ce zici la asta?"

Cu privire la ce mi-ati oferit iata ce am de spus. In caz de necesitate, eu pot sa merg si la Bucuresti Si va asigur
ca mi-as

face datoria si slujba incredintata la cel mai inalt grad de constiinciozitate. Dar as vrea sa adaug spre cunostinta
dumneavoastra ca eu sunt un credincios crestin si vreau sa-mi exercit credinta integral. Spun acest lucru de la
inceput, ca nu cumva mai tarziu sa se poata spune: Cum a reusit acest om sa se infiltreze pana in forurile de
conducere ale clasei muncitoare? Daca va asumati raspunderea pentru un asemenea fapt, eu sunt gata sa merg.
As mai vrea sa adaug ceva: in cazul in care cineva ar crede ca acceptand un asemenea post eu ma voi lasa de
credinta, se inseala amarnic!"

Cand a auzit tovarasul Ionescu raspunsul meu, a scos din buzunarul interior de la veston un teanc de hartii si a
inceput sa-mi puna multe intrebari, dintre care unele nu mi-a mai fost dat sa aud... Iata unele dintre intrebarile
puse, ale caror raspunsuri le nota cu grija: ce studii am, sotia, copii, (aveam deja doi copilasi, unul de trei ani, iar
al doilea de un an), cu ce ma ocup in timpul liber, ce fel de carti citesc, cine imi sunt prietenii, dintre ei care imi
sunt cei mai apropiati si dintre acestia care imi este cel mai bun prieten, daca ne viz itam, si cum ma inteleg cu
sotia.

Trebuie sa spun ca eu presimtisem in spirit ca se intampla ceva neobisnuit cu mine, din momentul in care
cadristul a deschis usa si m-a chemat pe nume. in mod normal nu trebuia sa am nici o tangenta cu el in legatura
cu sarcinile mele pe linie profesionala si nici cu cele pe care le aveam pe linie sindicala. 
Datorita realizarilor de exceptie ale sorei mele, Felicia, dupa ce a fost readusa de directorul Farkas Martin la
conducerea sectorului de confectii, am capatat si eu trecere in ochii lui. Si, pentru ca locuiam la o aruncare de
piatra de locuinta familiei lui, zi mi -a spus sa las bicicleta si sa merg cu el la serviciu, cu masina fabricii, la fel si
la intoarcerea acasa dupa orele de serviciu. intr-o buna zi, mi-a cerut sa primim la noi copilul lor, el urmand,
impreuna cu sotia, sa mearga la nu stiu ce petrecere, serata organizata de partidul comunist. Era cam de varsta
copiilor nostri si 1-am ingrij it o noapte intreaga. Desigur, el nu stia inca de faptul ca eu eram pe lis ta neagra a
securitatii, datorita activitatii mele intense pe linie spirituala, intr -o adunare care intrase in preocuparile speciale
al serviciilor secrete ale regimului comunist. El, evreu si membru de partid, cu functie 

inalta si prestigioasa in societate, iar eu un crestin dedicat vietii de marturie a Evangheliei Domnului Isus
Hristos. Sigur, multi din fabrica se mirau, iar unii nu vedeau deloc cu ochi buni privilegiile de care ina bucuram
in fata directorului Farkas. Imi dadeam seama ca aceste I ucruri nu vor putea sa dainuie prea mult, ba chiar nu
ma simteam din punct de vedere spiritual pe o pozitie confortabila...

Eu eram fundamental opus oricarui compromis cu comunismul in fiinta mea, pentru ca sa am constiinta libera de
a-I sluj i Domnului Hristos, Mantuitorul meu, fara piedici. Gandul meu era structurat pentru a nu ceda in nici un
fel, indiferent de pretul de platit. Sotia mea, Domnica, era in unitate perfecta cu mine pe acest .drum. 

Revenind la dialogul cu tovarasul Ionescu, care se daduse din partea M.I.U. din Bucuresti, acesta isi stranse
hartiile cu notitele luate si le vari in buzunar, dupa care in actul final al convorbirii noastre imi puse din nou
intrebarea cu oferta facuta si-mi ceru din nou raspunsul. Eu i-am repetat intocmai cele spuse mai sus. Apoi s-a
ridicat, mi-a strans cordial mana si asa ne-am despartit. Eu am ramas cu un simtamant de incertitudine, de
banuiala, ca nu-i ceva curat la mij loc. Nu as fi dorit cu nici un chip sa fiu scos din dispozitivul spiritual al
adunarii, si nici a-mi lua copilasii si sotia si sa ma duc pe drumuri necunoscute... Ajuns acasa, i -am spus sotiei
cele intamplate. Si ea a fost de aceeasi parere, ca ceva neobisnuit se intampla cu noi si nu i -ar fi convenit
nicidecum sa ne parasim caminul injghebat cu patru ani in urma, adunarea lui Dumnezeu si anturajul fratesc,
precum si ajutorul neaparat necesar al mamei ei in ingrijirea si cresterea copiilor. Nici sanatatea ei nu era deloc
robusta, fiecare nastere cauzandu-i serioase complicatii. Impreuna ne-am rugat Domnului si ne-am incredintat cu
totul in grija Lui.

dupa-masa, cu doua saptamani mai tarziu, fiind prin centrul orasului, am zarit printre cei ce forfoteau pe
bulevardul principal, pe "amicul meu", tovarasul lonescu, in tinuta de militar, ofiter in uniforma d e securitate.
Stiam ca suntem pastrati in mana cea tare a Domnului si credinta ne dadea aripi pentru un zbor mai inalt. Prea
multi au inclinat steagul marturiei lor in fata asaltului furibtmd al ateismului comunist in plina ascensiune. Ii1
toate institutiile, fabrici si scoli, birouri si chiar in biserici, au fost recrutati informatori, in solda celor ce ne
prigoneau.

Cu ocazia plecarii in delegatie la Bucuresti a sefului meu de serviciu, inginerul Comsa Nicolae, directorul mi -a
cerut ceva date, asa ca am fost nevoit sa scotocesc prin sertarele biroului lui. intr -unul dintre ele am dat peste o
declaratie personala a lui, Maintata securitatii, in care isi marturisea originea lui nesanatoasa, ca fiind unul dintre
copiii preotului ortodox Comsa, din comuna Ribita. El marturisea ca nu este religios si nu impartaseste credinta
tatalui sau. In continuare isi oferea serviciile fara rezerva regimului comunist si fiind cu totul convins de drumul
comunismului in viitor spre binele societatii si al clasei muncitoare. El devenise curtat si apoi folosit in toate
sedintele de partid si sindicat sa tina discursuri si sa participe la discutii si sunt sigur si la dat informatii
securitatii in mod confidential. De fapt asta era o regula in comunism, cu foarte mici exceptii ale acelora care au
fost gata sa-si pastreze demnitatea de om, chiar cu pierderea avantajelor materiale si sociale. 


((0 c( 

Inainte de a descric acest cveniment, sc cuvine sa amintesc ca dupa casatoria


noastra, doi tineri ne vizitau aproape seara de

           

si rugaciune. Acestia 

crau I. T. si S. l. Desprc bunul mcu prietcn l. am mai spus cate ceva. Totusi, as mai vrca sa adaug ca era foarte
studios, dornic sincer dupa partasic, rugaciune, marturic, asa ca adeseori, noi doi faceam si vizite in alte familii. 

intr-o seara, pe intunecatc, mcrgeam pe strada Ural din Arad, sa facem o vizita la
familia Naghi care, in special sora, era gata pentru a favoriza partasia. La un
moment dat l. 



imi spune:² Stii ceva? Am o durere teribila de cap si ma simt tare 



sfarsit. Fara sa ii spun nimic, m-am intcriorizat si am inceput sa ma rog in taina


pentru durerca dc cap a lui l. Am zis: "Doamne, lsuse, stii ca noi suntem in
misiunea imparatiei Tale. l. are nevoie de I iniste si dc putcre, de o buna dispozitie
trupcasca si spirituala. Te rog sa intervii Tu, Medicul ccl Bun, carc i -ai vindecat pe
atatia. Fa Tu sa ii incetcze durerca de cap, pentru a fi apt de slujba in familia in care
mergem. Te rog sa ma faci sa cunosc ca m-ai ascultat, lucru pentru carc Iti
multumesc! Amin!"Dupa ce facuram cativa pasi, I. exclama plin de bucurie si
uimit:

² Mia! Uite, mi-a incetat brusc oricc durerc dc cap. Parca cineva mi-a luat-o cu mana!... Am dat si eu slava lui
Dumnczeu pentru minunca intamplata si i-am marturisit ce am facut, cum m-am rugat

i! special pcntru asta si am ccrut ca Domnul sa ma faca 

sa

cunosc si cu ca E1 mi-a ascultat rugaciunea. O mica experienta, dar cu rasunet mare


in constiinta mea.In ceea ce-1 privestc pe N. S., acesta era un tip scntimental, 

nestatornic si nu puteam pune baza prea mare pe el. In anii aceia, N. pusese mana pe o carte in limba engleza, cu
privire la venirea Domnului, de Haldemann. A tradus ceva, dar nu stiu cum, caci engleza nu stia si nici nu
invatase carte. Meseria lui era aceea de brutar. In cateva randuri, el insa ne-a citit cate ceva dintr-un caiet
mototolit de multa Intrebuintare.

Tip de aventurier, in 1952 a avut tentativa de trecere frauduloasa a granitei spre Vest, prin lugoslavia. Visul lui
de totdeauna a fost sa ajunga in America. Incercarea lui a reusit, dar granicerii sarbi i -au mirosit, pe el si pe altii,
si i-au arestat. El a fost pus sa lucreze intr -o brutarie la Belgrad sa faca paine pentru mil itari si detinuti. Din
Belgrad, el scria scrisori familiei lui, (inca nu era casatorit), si altora, printre ei si lui I. Datorita cenzurii stricte
comuniste, aceste lucruri s-au aflat si s-au pus pe raboj. Dupa sasc luni in Iugoslavia, N. si altii cativa sunt luati
noapte si dusi la granita cu Romania, in regiunea Banatului, intr-o zona de dealuri impadurite. Li s-a spus la toti:

incolo este Romania, inainte mars si inapoi sa nu

va

mai prMdem, ca nu veti mai scapa asa usor! Astfel, ei au fost predati neoficial,
deoarece relatiile lui Tito, presedintcle cu tarile comuniste, inclusiv Moscova, erau
rupte. In Romania, Tito era prezentat pe panouri cu caricaturi, pe ziduri, cu un sort
plin cu urme de sange ca si pe maini, in care tinea un topor: "Calaul Tito!"Cu toate
ca securitatea stia de inapoierea lui, nu-1 arestase inca. L-au lasat liber o vreme, asa
ca a patruns prin familii, in adunare si la comunitatea baptista din Arad. Banuiesc
ca o fi fost trimis cu sarcini anume, caci dupa cateva luni a fost arestat, dar procesul
lui nu avea sa apara pe rol pentru a fi j udecat nici dupa 13 luni de zile, contrar
procedurilor juridice. Intrerup aici firul povcstirii cu N. si 



il voi relua mai tarziu.Ziva de 20 septembrie 1954, deci la o luna dupa intrevederea
cu securistul Ionescu in biroul directorului Farkas, parea o zi normala si linistita de
toamna, cu soare cald. Cadristul M. I. deschide usa la Serviciul de Planificare si
uitandu-se la mine ma intreaba:

Cine se ocupa de Statistica? l-am raspuns prompt:

Tovarasa Shriffcrt. Era o tanara, membra de partid, nem-

dar care intotdeauna degaja un aer conspirativ, retinut, calculat...

Ah, nu! Vino dumneata! Mi-am zis:

O, da! Nu te intereseaza statistica, ci persoana mea. De altfel cum a deschis usa, am avut tainica instiintare ca eu
sunt cel vizat si nu altcineva. Atat eu cat si sotia, primisem in valtoarea persecutiilor un anume simtamant prin
care eram instiintati cu privire la spiritele care erau in slujba celui rau. 

L-am urmat pana in biroul lui, unde imi prezenta un ofiter tanar, prezentabil, un sublocotenent imbracat intr-o
uniforma impecabila de militian. Ofiterasul se inclina adanc in timp ce mi -a intins mana si s-a prezentat
spunandu-si gradul si nuinele, care era atat de lung si neobisnuit, incat mi -am dat seama ca nu era numele real, ci
unul conspirativ. Am retinut acest nume doar pana in ziva urmatoare si apoi 1-am uitat cu desavarsire. De fapt,
doar atat am si avut nevoie de el. El mi -a spus asa:

² Comitetul Judetean de partid a alcatuit o comisie care sa se deplaseze in Raionul Sannicolaul Mare, sa
cerceteze niste furturi

si

delapidari mari care s-au facut si sunt numit si eu in aceasta Comisie. in acest scop,
mi-a spus el, sunt scos din productie pentru trei zile.M-a intrebat ce am de zis in
lcgatura cu asta. I-am raspuns ca nu este important ce am de zis eu, ci ce anume are
de zis conducerea lntreprinderii, care dispunea de mine si ma platea. Ofitcrul a
raspuns prompt ca a fost aprobata deja scoaterea mea din productie. In cazul acesta,
eu nu mai aveam nimic de zis, ci voiam sa stiu ce anume am de facu t. Mi-a raspuns
ca majne dimineata, la ora 7, sa ma prezint la Regiunea de Militie. Am intrebat la
ce birou sa vin. A zis ca nu este cazul, el ma va astepta la poarta. Am intrebat, de
asemenea, daca am de luat ceva haine, ori mancare? A zis ca nu, totul e pregatit in
acest scop. Ne-am luat ramas bun si la revedere pentru maine dimineata. 

Ajuns acasa, i-am spus sotiei cele intamplate, lucruri care prevesteau surprize neplacute. Ne-am rugat Domnului
nostru si dupa ce am luat masa, i-am spus sa il pregateasca pe Michael pentru plimbare. I-am spus intentia mea
de a merge la unul dintre verisorii

mei primari, anume Trifan Iovin, care era pe post de Comandant politic al Regiunii de Militie, sa vad ce zicc si el
despre aceasta Comisic si cventual sa aflu ceva de la el. Nu m-am aratat cu vreo banuiala oarecare, cand spre
bucuria mea 1-am gasit acasa, in curte, facand baie de soarc. l-am spus de cele intamplate la fabrica si raspunsul
lui prompt a fost ca el nu are cunosttinta dc asemenea delapidari si ca el negresi t ar fi in cunostinta daca cle ar fi
avut loc. Apoi m-a intrebat cum si-a spus numele ofiterul cu pricina. Pana in momentul acela il tinusem minte si
i 1-am spus. El a zis ca ii cunoaste pe nume pe toti ofiterii de Militie, dar de un astfel de nume nu are cunostinta.

Pentru mine era clar de-acuma ca este o schema a Securitatii comuniste si ca ma asteapta nccazuri si zile grele,
pe mine si pe sotia mea, dar nu mi-am manifestat deloc ingrijorarea. Mi-a spus ca maine dimineata vom mcrgc
impreuna la Militie si in accst scop sa il astept la tramvaiul Nr. 4, in statia Stadionului U.T.A., in jurul orei 6:30.
L-am asteptat in statie mult si bine, dar verisorul meu primar, capitanul de militie si comandant politic al
Regiunii nu a mai aparut... Am prins primul tramvai, ca totusi sa aj ung la locul fixat la timp. Intr -adevar,
sublocotenentul din ajun era acum civil si ma astepta in strada la poarta. Mi -a spus ca nu mai intram, ci urcam in
masina asta care ne asteapta si ne deplasam in Raionul Sannicolaul Mare. Cand m-am intors spre masina, mi-am
dat seama indata ca este un Landrover al securitatii, care erau atat de bine cunoscute. 

Soferul era somnoros, probabil carase pe multi toata noaptea si acum trebuia sa iasa din schimb. El stia ce are de
facut, asa ca nu-1 intreba nimic pe superiorul lui. Cand am vazut traiectoria drumului pe care il strabateam, stiam
de acum ca mergem la securitate si asa a si fost. Poarta mare a cladirii securitatii s -a deschis larg in fata noastra,
ca sa ma primeasca, bineinteles, pe mine, pentru alte ratiuni decat cele spuse de sublocotenentul tras prin inel din
ajun, venit la Fabrica "TriCoul Rosu".
Primul coborat din masina a fost el. Mi-a dat ordin sa cobor



si eu, in timp ce facea semne discrete cu mana, catre un civil in haine negre ce se
afla pe o balustrada de la etajul 3. El ii raportase, cred, ca si-a indeplinit misiunea
lui, asa ca s-a retras in graba. Soferulcu masina s-a retras si el, si am ramas doar eu
in mij locul curtii. Dinspre partea din fund a curtii apare un subofiter cu chi piu pe
cap, in pulover albastru si pantaloni kaki, in ciorapi si cu papuci de pasla in
picioare. Probabil sa fi fost Seful celularului din schimbul de dimineata, acum sa fi
tot fost ora 7:30. El avea in maini o pereche de ochelari negri, pe care ii vazusem pe
viu de prima data. Dupa ce mi-i aseaza pe ochi cu grija, imi dadu urmatorul ordin: 

Din acest moment nu ai voie sa vorbesti nimic si trebuie sa te supui la toate comenzile. Mi -a mai spus sa imi pun
mainile la spate si m-a condus spre fundul curtii, unde erau celulele in care au peregrinat atatia asemenea mie, si
cati mai aveau sa treaca in viitor... Cum nu vedeam nimic prin ochelarii negri, auzul mi se marisc. S -au deschis
usi in fata mea, ca apoi sa se inchida si, dupa ce am strabatut un labirint de cai , m-a oprit, a deschis usa celulei,
mi-a smuls ochelarii de pe ochi si m-a impins de spate inlauntrul celulei. Era o celula foarte mica, ingusta, cu
doua paturi suprapuse, gen militar, o masuta

si doua scaune in fata paturilor. Deasupra mesei, intr-o rama, era o hartie care
cuprindea regulamentul detinutului. Uitasem sa spun ca mi se facuse si o
perchezitie si mi s-au luat sireturile de la pantofi si

blachiurile, probabil pentru a preveni atacuri, tentative de sinucidere si de evadare,


ceea ce era o imposibilitate in inchisorile comuniste.Asadar, eram arestat in toata
puterea cuvantului. Ma gandeam la ce are sa urmeze, dar nu puteam sa -mi dau inca
seama. Eram singur in celula si ma rugam, imi concentram gandurile la puterea cea
nespus de mare a lui Dumnezeu, care s-a manifestat fata de sfintii Vechiului
Testament, ca si fata de cei ai Noului Testament. Povestea cu furtul masiv,
delapidari in raionul Sannicolaul Mare erau trucuri de prost gust, menite sa
mascheze o realitate cruda. Cred ca verisorul meu primar, indata dupa plecarea mea
cu Michael, a pus mana pe telefon si aflase realitatea, cum cred ca o fi banuit -o si
el, ca securitatea e pe fir. In comunism, nimeni nu indrazneste sa intervina nici
pentru tata ori mama lui, copii, sot, sotie, fara sa-si riste propria pozitie... Eu nu i-
am reprosat niciodata nimic 

aceasta privinta.

Dupa doua ore de asteptare sunt luat de un gardian si dus intr-un birou din cladirea principala, dupa ce in
prealabil mi s-au pus

ochelarii negri pe ochi. Este umilitor, sinist ru, degradant sa ajungi in postura aceasta. Acolo mi se iau ochelarii
negri de pe ochi, mi se ofera un scaun de sezut la o masa anume pregatita pentru cel dus spre ancheta, vis -a-vis
cu un birou masiv, elegant al anchetatorului. Anchetatorul care ma luase in primire era unul cu numele Serban,
mai tanar ca mine; 1-am recunoscut, caci facuse acelasi liceu pe carc il absolvisem si eu. El trebuie ca si -o fi
adus aminte de mine, cum si eu ii stiam pe toti cei mai mari. Imi amintesc cum ne uitam in sus, cu admira tie, la
cei din penultimul si ultimul an de liceu. lata insa ca acum trebuia sa ma uit eu in sus spre Serban, dar, in orice
caz, nu cu admiratie.

Ancheta a inceput cu date obisnuite cu privire la idcntitate, nastere, parinti, frati, surori, scoala si asa m ai
departe. Acest debut avea sa fie cea mai usoara parte a anchetei. Iar accasta arestare secreta a mea a fost pregatita
cu migala de mai bine de un an de zile. Au pregatit cu migala capete de acuzare extrem de grave, socante, Si
pentru reusita lor si-au gasit Si omul potrivit, un biet aventurier, ca S.I., care a inceput multe de toate in viata dar
nu a realizat si dus la capat nimic, decat orgoliul sau si micimea lui sufleteasca. Parvenirea este patima in care
multi au cazut si o sa mai cada de-a lungul istoriei.

Apoi ancheta s-a pornit pe linia profesionala luata sub cercetare, in activitatea mea ca Sef Sectie Pregatirc Plan in
cadrul Serviciului de Planificare din lntreprinderea la care lucram. Astfel, am fost acuzat ca in mod rau
intentionat am intocmit planuri de productie cu cifre eronate. Toti indicii tehnico-economici

intreprindere au la baza planul de productie. In baza acestui plan furnizat apoi Serviciilor de resort, se intocmeau:
Planul fortei de munca si salarizare, Planul de aprovizionare cu materii prime

si

materiale, Planul finaciar, Pretul de cost etc.Eu am fost acuzat de sabotarea planului
de productie si implicit a celorlalte planuri, si eram acum fortat sa scriu in
dcclaratiile mcle nu ceea ce era in realitatc, ci ceea ce imi dictau anchetatorii. Cand
unul, cand doi, cand trei deodata tabarau asupra mea cu metode diabolice de
destramare a personalitatii, metode psihologice persuasive, ca sa te faca sa accepti
minciuna ca adevar si adevarul 

drept minciuna. Al treilea care intra in sala de ancheta era insusi Seful Securitatii, Rafila, despre care se stia ca a
omorat oameni care nu voiau sa se supuna vointei lui. Era atat de furios si avea o infatisare diabolica. Pe drept a
scris fratele Vasilica Moisescu pe marginea unei carti scrise de el: "Daca vrei sa vezi un diavol, este suficient sa
te uiti la un comunist infocat", citat pus in sarcina fratelui Vasilica cu ocazia procesului avut la Timisoara la data
de 18 februarie 1959, in fata Tribunalului Militar. in perioada anilor '50, multi au disparut si pierit fara urme...

Am fost acuzat si mi s-a dictat sa scriu si sa semnez cu forta declaratii incriminatoare, pentru care au fabricat
dovezi si martori. Astfel, am fost acuzat de sabotaj pentru ca s -au creat goluri de productie, neaducandu-se
materiile prime si materialele necesare, ca si crearea de stocuri supranormative prin aducerea de materii prime si
materiale care nu trebuiau aprovizionate si astfel au fost imobilizate fonduri financiare ctc. Eram presat zi si
noapte. Cand ma lasa unul de obosit, ma luau ceilalti de odihnit. Nu puteam sa mananc nimic, gura imi era
uscata si amara. La ora 10 seara m-au lasat la celula sa ma culc, "chipurile". Adormeam indata frant, ca dupa 10
minute de somn sa fiu trezit si dus iarasi in sala de anchcte pent ru continuarea terorizarii mele, prin smulgerea de
declaratii false... Acestea erau menite sa mearga pana la spalarea creicrului. 

O alta tema pentru care m-au torturat mult de tot a fost brodata pe fuga lui N. S. in Apus, respectiv in lugoslavia
Titoista, acuzata de colaborare cu puterile apusene. Astfel, mi s-a pus in carca faptul ca stiusem de trecerea
frauduloasa a granitei Republicii Populare Romane spre Apus cat si faptul ca am avut cunostinta de reintoarcerea
frauduloasa a acestuia in Romania si am tainuit-o. Ei nu 1-au arestat pe N., ci 1-au trimis pe la unii si pe la altii
ca sa-i compromita

si

astfel sa-i poata prinde pe frati in colimatoriul securitatii, cum m -au prins pe mine
si sunt sigur ca pe multi.Ei, anchetatorii, au pretins si aceea ca eu am luat
cunostinta ca N.S. a fost recrutat ca spion in lugoslavia, atat de Serviciile de
Securitate U.B.D ale Iugoslaviei, cat si de alte foruri de spionaj din Apus. Intors in
tara, m-a angrenat si pe mine in activitati de spionaj, ba ca am fost chiar recrutat ca
spion. Toate acestea erau pentru mine fantezii infernale, care imi apasau cugetul. 

Securitatea voia sa regizeze un mare proces in Arad, impotriva fratelui V.V. Moisescu si a mea, cu astfel de
acuze de sabotaj si spionaj. Pe baza acestora puteam fi condamnati chiar si la moarte. N.S., acum era deja arestat
de 13 luni, dar fara sa i se faca proces, Si a fost in tot acest timp folosit in celulele securitatii ca informator al lor,
traga de limba pe unii care, ca mine, eram acolo. De aceea erau celulele cu doua paturi, ca sa vare in celule cate
un astfel de "ciripitor", care sa stranga capete de acuzare impotriva nefericitilor care ajungeau acolo. Ciripitorilor
li se facea promisiunea ca vor scapa fara sa li se intenteze procese pentru crimele facute de ei.

Aceste lucruri le-am aflat chiar din gura bietului meu prieten si frate N.S., ceva mai tarziu. E1 mi -a marturisit
atunci, de fata cu sotia mea, ca datorita trecerii frauduloase in Apus Si inapoi, a fost supus unor torturi la care nu
a mai putut rezista, cum ar fi: strangerea degetelor de la maini cu usa, impunsaturi cu ace sub limba etc., si astfel
a cedat, sa colaboreze cu securitatea, ca sa scape de condamnare. Era o inselaciunc diabolica si promisiuni in
multe cazuri nerespectate. Astfel a dat declaratii impotriva mea si a fratelui Vasilica Moisescu, care eram tinte de
atac vehement din partea securitatii romane. A acceptat, sub presiunile lor, sa fie martor al acuzarii impotriva
noastra, in cazul in care ar avea loc procesul. In sensul acesta s-au folosit de el 13 luni, pana cand el nu a mai
rezistat si a cerut sa fie pus procesul lui pe rol, sa fie condamnat si trimis la inchisoare de corectie. Securistii s -au
alarmat si nu au vrut sa-1 scape din mana, din cauza ca si-au pus mari sperante in el si in ceea ce puteau realiza
prin cl. El insa, trezit de Dumnezeu, a inceput sa strige in celula si asta se auzea in celelalte celulc, ca in cazul in
care se va face proces impotriva mea si a lui Moisescu, el va declara ca noi suntem fara vina si ca ei, securis tii, i-
au smuls declaratii prin torturi. Securistii, vazand ca nu mai pot face nimic cu el, ca le strica planurile lor si cu
alti nenorociti, i-au pus in pripa pe rol procesul de trecere frauduloasa a frontierei Si a fost condamnat la
inchisoare corectionala pe cinci ani. A fost dus la inchisoarea din Caransebes, de unde pe data de 23 August
1955, in baza unui decret de amnestie pana la cinci ani, a fost eliberat. 

Indata dupa eliberare, a venit la noi acasa si a marturisit totul, cerandu -si iertare plangand. Bineinteles cal-am
iertat din toata inima. Ce dureros insa ca N. S., dupa 28 de ani, aici in America, la Chicago, in Adunarea Baptista
de pe strada Adisson, intr-o sedinta a activului de barbati ai bisericii, s -a dezlantuit asupra mea cu o violenta
inadmisibila, cu atacuri sfruntate, cu acuze false, neintemeiate, spre mirarea tuturor celor de fata. Dar eu nu i -am
raspuns cu nici o vorba. El a ramas rusinat dar si infricat (desi nu mai eram in Romania, la securitatea de acolo),
asa ca foarte curand a disparut din Chicago si s-a mutat cu toata familia in statul Michigan, iar mai tarziu in
statul Georgia. "Doamne, ai mila de noi!" Am inteles ca anul acesta, 2002, a plecat la cele vesnice, pentru a sta si
in fata Marelui si Dreptului Judecator.
Anchetele au durat trei zile si trei nopti la rand, nemancat si nedormit. Sanatatea mea robusta pana atunci a cedat
si am ramas cu un tepus in trupul meu pentru tot restulvietii. Dar, fericirea randuita si vestita pentru Israel prin
Isaia 54:10-17, avea sa fie si pentru rnine pentru totdeauna: "Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile,
dar dragostca Mea nu se va muta dela tine si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are
mila de tine... Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere si pe orice limba care se va ridica la judecata
impotriva ta o vei osandi. Aceasta este mostenirea robilor Domnului, asa este mantuirea carc le vine de la Mine,
zice Domnul."

In ziva a treia, atentia lor a fost indreptata asupra problemelor si activitatii rclig ioase in care eram implicat si cu.
Cred ca tactica lor a fost sa ma franga, la inceput, prin tot felul dc alte acuze, cum au fost cele politicc si
economice, considerand spionajul, tradarea de patrie, sabotajul si altele de felul acesta punctul lor forte i mpotriva
mea. Ei aveau sub ochii lor raportul "tovarasului Ionescu", cu care avusesem intrevederea cu o luna mai devreme
in fabrica si caruia i-am dat sa inteleaga ca niinic nu ma va determina sa accept vreo colaborare cu securitatea ca
sa fiu despartit de Hristos, de lucrarea Lui si de frati, oricare ar fi pretul de platit. Ei au venit pregatiti si in
problemele spiritual religioase cu privire la mine, cu anumite dovezi furnizate de alti frati care au cazut in plasa
lor de a-i face informatori.

Si anumite lucruri precise afirmate de mine in anumite imprejurari nu le -am tagaduit. Dar prin asemenea
argumente, ei au putut sa se erij eze ca unii care stiu totul, deci imi aminteau mereu: "Fii sincer, domnule, ca noi
si asa stim totul." Desigur, asemenea dovezi aveau un impact asupra celui anchetat, care era indurerat de faptul
ca alti frati, pe care i-a considerat de incredere, 1-au vandut, 1-au tradat... Dar ei, de fapt, nu stiau "totul", cum
pretindeau, ci numai acele lucruri pe care le-au tradat "informatorii" lor.

Stiam ca l. fusese luat si el in focul anchetelor securitatii si posibil sa fi fost trimis anume la mine ca sa -mi spuna
anumite lucruri care puteau fi compromitatoare pentru noi in asemenea situatii. El mi -a relatat un fapt care mie
mi s-a parut cu totul imposibil si neadevarat. Circulau doar multe asa zise "bombe" printre cetatenii tarii. De fapt,
una dintre metodele lor era si aceea de a lansa anumite zvonuri, ca sa afle reactiile cetatenilor cu privire la ele, si
sa conditioneze gandirea si atentia lor. Astfel, sa le gaseasca la unii punctele vulnerabile si apoi sa stie cum sa -i
prinda in plasele lor. Personal am ajuns sa fiu convins ca foarte multi dintre cei ce erau cu scoala, intelectuali, cu
anumite pozitii in structura sociala, au fost contactati sub diferite forme, ca sa-i aserveasca de buna voie, pe altii
de nevoie, la interesele regimului comunist.

Faptul relatat de I. a fost ca undeva, in muntii Banatului, in


anumite nopti, aterizeaza un avion din Apus, cu care se poate parasi
tara clandestin. L-am intrebat atunci sa-mi spuna de la cine a mai
aflat si gogomania asta? El mi-a spus ca un pastor baptist, cu numele
M., din partile Simeriei, i -a spus acest lucru. Observati acum, lantul
slabiciunilor, cum M. 1-a manjit pe l. si 1-a compromis in constiinta
lui fata de autoritatile comuniste. Prin I. a ajuns si la mine, acum
fiind manjit si eu si facut vulnerabil in integritatea mea spirituala
fata de oameni... Ori intr-un regim politic agresiv ca si cel comunist,
cu legi draconice, fiecare dintre noi, potrivit sistemului lor, ca sa
scapam de raspundere, ar fi trebuit sa sesizam autoritatile, ca apoi
sa putem fi manevrati dupa bunul lor plac... Vai, si cati au cazut
astfel in capcanele acestea, intinse anume de catre informatorii lor...
Trucul lor cu avionul 1-am dcclarat si eu in ancheta, fiind
sigur ca si securistii stiau gogomania asta raspandita chiar de ei,

cum 1-a declarat si M. si l.,fiecare ajungand, astfel, manjiti cu manj itura aceasta oribila pe care apoi o manevrau
impotriva oamenilor. in vremea aceea, actionau in muntii Banatului niste partizani romani luptatori impotriva
comunismului. Cinci ani mai tarziu aveam sa-i cunosc pe unii dintre ei, in inchisoarea din Timisoara. Au fost
adusi dupa cativa ani de detentie la Timisoara, pentru a fi rejudecati, si unii au fost cu mine in celula. Pe cativa
dintrc ei, la rejudecare i-au condamnat la moarte si au fost executati la poligonul Padurea Verde, de la marginea
Timisorii...

Scopul lor a fost sa ma faca si pe mine informator printre fratii din adunare si printre cei cu care aveam relatii de
prietenie

si

partasie spirituala. Acceptarea unui asemenea rol de informator era sinonim cu o


paralizie spirituala, iar in cazuri mai grave, un act de sinucidere spirituala. Nu poti
fi si cu Dumnezeu si cu Satan. Una o exclude pe cealalta, cum este cazul dintre
lumina si intuneric, adevar si minciuna. 

La sfarsitul celor trei zile si trei nopti de tortura neintrerupta, zdrentuit in suflet si zdrobit, vlaguit fizic si bolnav
cum nu mai fusesem pana atunci, au recurs la actul final. Se innoptase bine afara, cand mi -au pus in fata o hartie
si mi-au cerut sa scriu ce anume imi vor dicta ei. Au zis ca ei nu doresc raul oamenilor, ci sa -i pazeasca sa nu
cada victime ale propagandei imperialiste, ca spioni, sabotori, raufacatori.

Ceea ce mi-au dictat sa scriu a fost ceva care suna cam asa: "Subsemnatul... iau act ca in aceste trei zile si trei
nopti am fost intr-o Institutie Militara, ca tot ce am vazut, auzit, experimentat, constituie secrete militare si nu am
voie sa spun nimic din toate acestea. A divulga aceste secrete cuiva este considerat ca un act de tradare de tara,
care merge pana la pedeapsa capitala. Tot ce mi s-a intamplat nu am voie sa impartasesc nici macar sotiei mele. 

(In chestionarul lui lonescu era si aceasta intrcbare care mi s-a pus: "Cum ma
inteleg cu sotia mea?" La fel si "Cine imi sunt prietenii, si

dintre ei care este cel mai bun si intim?" Prin aceasta clauza, se torpila insasi
increderea de nezdruncinat care trebuie sa stea la baza unei famil ii sanatoase, intre
sot si sotie). De asemenea, daca iau act de prezenta vreunui spion sau sabotor in
intreprindere, posibil sa

duca o activitate subversiva statului roman, voi anunta indata autoritatile de securitate, lucru care eram gata
oricand sa-1 fac. Mi s-a cerut sa semnez si sa pun si data pe hartia semnata.

Tarziu in noapte, pe 23 septembrie 1954, mi-au dat drumul, ca sa mai pot prinde un tramvai in circulatie, sa pot
ajunge la familie. Ma simteam despuiat de orice demnitate umana, cram ca o epava care a suferit un naufragiu
sub bataia unor vanturi napraznice, timorat si legat cu toate lanturile sefului iadului, care este Satan. Problema
cea mai grea care ma mistuia era aceea cum sa pot face eu un asemenea lucru, ca sa imi mint propria mea sotie,
careia i-am spus intotdeauna Adevarul intreg, fara cxceptie!? Imi ccreau fidelitate fata de securitate, dar sa nu -i
spun nimic sotiei din cele patimite. Practic, trebuia sa mint pe toata lumea, sa nu imi mai pot trai viata mea
normala si intreaga. Nu puteam sa ma rog, desi am inccrcat in drum sprc tramvai, caci doream fierbinte sa nu
intalnesc pe nimeni in drumul meu ori in tramvai, care sa ma cunoasca si sa ma intrebc de unde vin la ora asta
tarzie? Ce as fi putut sa le spun? imi venea sa ma intorc inapoi la securitate, sa le spun ca eu nu pot face sa nu
spun Adevarul, cum sa mint pe toata lumea si in special pe sotia mea??? Eram intr -o situatie cumplita cum nu
mai fusesem pana la aceasta varsta a mea, de 28 de ani impliniti. Spre bucuria si mangaierea mea, n u m-am
intalnit cu nici un cunoscut in tramvai.

Cu emotii, baiguit, barbos, murdar de sudorile dc rnoarte pe care le-am indurat, cu


un aer de instrainat, am intrat in casa. "Oh, ce bine -i sa fii acasa, cu acei pe care ii
iubesti, cum spune cantarea" 



"in familie-i ferice", cat si cu cei de care esti iubit... Te cunosti mai bine acolo si
ajungi biruitor! Cantarea spune mai departe: 

"Biruinta-i anevoie, dar tu te deprinzi sa lupti. Chiar cand sovaie iubirea, sovaie numai putin. 

Te deprinzi cu-ngaduinta, te deprinzi sa lupti mercu, lnima-ti intinereste, prin iubire biruiesti. Binefacatoare -i
lupta in mij locul a lor tai!" 

Cand ma vede in pragul usii, sotia, cu ochii mari deschisi spre mine si cu mirare ma intreaba: 

Dar tu, de unde vii??? Eram la grea cumpana. Ma simteam legat.

Draga, de ce ma mai si intrebi? Doar stii ca am fost scos din productie si cu ce scop... 

Asculta, mie sa-mi spui Adevarul! Eu citesc pe fata ta, in toata fiinta ta, o tragedie adanca, asa cum nu a mai fost
alta in viata ta de pana acum; sa nu ascunzi nimic de mine!

Draga, nu inteleg de ce insisti acum. Stii ca... (am pus placa in functie). 

Daca tu mie nu-mi spui Adevarul, atunci sa stii ca unitatea noastra, baza familiei noastrc, se destrama si se
prabusestc. MIE TREBUIE SA-Ml SPUl ADEVARUL INTREG! SUNT SOTlA TA!

In acel moment am izbucnit in hohote de plans cu lacrimi amarc si i -am spus totul!!! Pe masura ce ii
marturiseam cele intamplate, simteam cum mi sc ia povara imensa din sufiet si devin din nou om libcr. Prin sotie
am reluat legatura cu Trupul viu al lui Hristos, care este Biserica Lui, din care fac si eu parte ca madular al Lui.
Oh, cc minunata cste realitatca aceasta, sa stii ca esti copilul lui Dumnezeu si ca El estc Domnul tau! Marit sa fie
Domnul!

Tarziu, dupa miczul noptii, am ajuns la convingerea ca trebuie sa ducem lupta in


doi si ca nu vom face compromisuri, fiind gata de a plati orice pret. Trebuie insa sa
cercm intelcpciunc si putere de sus, ca adunarea si marturia, fratii, sa fie salvati si
ocrotiti incat atarna de noi. In sensul acesta, ne-am rugat si ne-am incredintat
Domnului. I-am multumit Domnului pentru reluarea legaturii de partasie cu sotia,
in "Dar



daca umblam in lumina, dupa 

cum El insusi este in avem partasie unii cu sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice
pacat"

(1 loan 1:7). De-acuma, razboiul cald a inceput, lupta cea buna a credintei era in
plina desfasurare. Ce minunate sunt cuvintele lui Pavel: "Faceti toate lucrurile-
fara cartiri fara sovaieli, ca sa fiti fara prihana Si curati, copii ai lui
Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care
straluciti ca niste lumini in lume, tinand sus Cuvantul vietii; asa ca, in ziva
lui Hristos, sa ma pot lauda ca n-am alergat, nici nu m-am ostenit in
zadar"

(Filipeni 2:14-16).Nu a ramas nimic stabilit cu Securitatea, in afara de faptul ca in


cazul luarii la cunostinta de spionaj sau sabotaj, ii voi anunta. Dar, dupa vreo doua
sau trei saptamani, sunt chemat la telcfon dc un securist, care imi spune ca in drum
spre casa la plccarea de la serviciu ma va contacta in zona paduricii din imediata
apropiere a fabricii. Desigur, aceasta veste nu mi-a facut placere si nu m-am
asteptat la asa ceva. Eu nu-1 cunosteam nici pe el Si nici macar numele, dar el o fi
primit sarcina sa ma cunoasca, nu numai din fotografie, ci si in realitate, si sa vada
traiectoria drumului meu spre casa cu bicicleta. 

Intrevedcrea a fost scurta, mi-a spus ca pc o anumita data

sa
intocmesc un tabel cu toatc rudele mele, numele lor, varsta, domi -
ciliul, meseria pe care o au si locurile de munca. Sa il am pregatit
pentru cand ma ya chema la telefon. Dupa vreo saptamana ori
doua, ne-am intalnit cam in acelasi loc, in timp ce mergeam spre
casa de la serviciu. I-am dat plicul cu tabelul solicitat. Tarziu, la
sfarsit de noiembrie sau inceput de decembrie, ma suna un altul si
ma convoaca in parcul din spatele Palatului Cultural, pe malul Mure -
sului, pe cand se intunecase simtitor. Ninsese in ajun si nu am putut
sa stam pe banca in parc, ci ne-am plimbat. Pentru prima data si-au
extins campul investigatiilor lor specific asupra adunarii din Oituz
Nr. 27. Pe semne voiau sa faca din mine ce nu au putut face cu
fratele Rosianu, un colaborator loial al lor, cu pretul de a-i vinde pe
frati. Eu devenisem supraconstient inca de la intoarcerca la Dum-
nezeu: "Nu poti avea doua loialitati: una pcntru Domnul Si in acelasi
timp alta pentru lume si stapanitorul ei. Raspunsul meu este acelasi
ca si al Domnului Isus. "Nu voi mai vorbi mult cu voi; caci vine
stapanitorul lumii acesteia. El n-are nimic in Mine" (loan 14:30).
Pe un ton prefacut amabil, ma intreaba daca am fost la adu -
nare in ziva precedenta, care era o seara de joi. Am raspuns afir-
mativ, dupa care el a continuat sa ma intrebe cine a predicat si
despre ce anume. I-am raspuns la intrebare, cu satisfactia pe care
mi-a oferit-o sa pot sa-1 evanghelizez si pe el. De altfel, pe ei nu-i
interesa aspectul spiritual al celor petrecute in adunare, prin mazga
colaborarii cu ei. Stiau si ei ce a spus Domnul lsus ca "Nimeni

nu
poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul Si va iubi pe celalalt; sau va 

tine la unul Si va nesocoti pe celalalt: Nu puteti sluji lui Dumnezeu lui


Êamona" 

tine   #  !0   ,  Dumnezeu 


  %

(Matei 6:24). Dar ei mai aveau expericnta cu atatia altii, care s-au dat de partea
lor, fie de frica din lasitate, fie ca sa profite de veacul de acum, cum aveau sa-mi
spuna si mie:² Domnule, da-te de partca noastra si are sa-ti mearga bine. 

Eu nu ma bucuram de aceasta legatura cu Securitatea, extinsa asupra activitatii religioase, si cu atat mai putin
sotia mea, Domnica. Din seara aceea cu arestarea mea secreta, am inceput zilnic sa ne rugam special pentru
zadarnicirea tuturor planurilor celui rau, atat cu privire la n oi, cat si cu privire la ceilalti copii ai lui Dumnezeu.
Si in scurt timp, Domnul avea sa aduca biruinta.

Pentru ca iarna anilor 1954/55 se instalase de-a binelea, mi s-a spus ca viitoarele intalniri vor avea loc nu in aer
liber, ci intr-o casa care mi se va comunica ulterior. incepand cu luna ianuarie 1955, mi s-a comunicat ca ne vom
intalni, din cand in cand, intr-o casa conspirativa din cartierul Aradul Nou, Str. Memorandului Nr.10. Aveam sa
stiu ca era casa unui svab (neamt), in care securitatea isi rezervase o camera, prima dc la intrare, cu geamurile
orientate sprc strada. Cel carc venea la intalniri era sccuristul Serban, carc 

luase in primire, cand cu arcstarea secrcta. Orice intalnirc in casa conspirativa era seara pe intuneric, la ora
stabilita de ei. Trebuie sa spun ca securistii respectau destul de riguros ora stabilita. 

De data aceasta au fost discutii libere, pe marginea subiectului discutat la ultima adunarc. Ei au tinut sa ma
asigure ca in cazul unor evolutii si arestari, daca eu colaborez sincer cu ei, la momentul oportun mie imi vor face
hatarul sa ma scoata din tema pe usa din dos... Sufeream cumplit pc pozitia accasta de amestec cu ci in fel
conspi' rativ, in demnitatea mea de om, dar mai ales cea de copil al lui Dumnezeu, dar stiam ca nu v a dura mult.
Simteam ca ziva biruintei e undeva pe-aproape. Impreuna cu sotia ne rugam pentru calauzire si ocrotire in
fiecare zi. Ei 1-au recrutat si pe un alt frate din adunare, pe care il banuiam, din felul in care se comporta...
Principiul lor era sa fie cel putin doi, sa poata sa ii vcrifice si pe informatori cu privire la sinceritatea datelor
furnizate, prin confruntare.

Securistii au constatat curand ca lucrurilc nu merg bine cu mine: nu erau deloc satisfacuti si m-am trezit ca au
schimbat metoda si omul lor de lucru. Prin a doua jumatate a lunii lui martie, la o intalnire anuntata nu a mai
venit Scrban, ci un altul, al carui nume nu-1 mai stiu. Poate sa fi fost unul conspirativ si nu cel adcvarat, dar
pentru mine avea putina importanta acest lucru. Era un barbat inalt, solid si energic prin comparatie cu Serban.
Am discutat despre ce a fost la adunare, despre ce subiect s-a vorbit si la urma imi spune: 

² Domnule lovin, ceva nu mcrge bine cu dumneata. Daca Dumnezeu si Hristos este Adcvarul si fratii su nt fratii
dumitale, atunci de cc pentru Hristos si pentru fratii dumitale nu mergi pana in panzele albc"!?!.. "Oh, deci asta
este tema", mi-am zis, dar lui nu i-am raspuns nimic. Mi-a comunicat ca incepand cu data aceea ma voi intalni
numai cu el, si sa-i aduc in scris cine a fost la adunare, cine a luat cuvantul si desprc ce anume s-a vorbit? Ne-am
despartit in ape cam tulburi si tensionate.

Dumnezeu a lucrat in asa fel ca, intr-o duminica pe la inccputul lunii aprilie, a venit la adunare fratele Pocsi
Gusti din Oradea, dc care am mai amintit ccva in treacat. Nu voi uita niciodata Cuvantul lui Dumnczeu pe care
1-a citit si din care a vorbit, plin de puterc si lumina cereasca. Era din cartea lui Ieremia 17:19 si in
continuare. "Asa vorbeste Domnul: ,Luati seama, in sufletele voastre,

sa nu purtati nici o povara in ziva Sabatului, si sa n -o aduceti inlauntru pe portile


Ierusalimului. Sa nu scoateti din casele voastre nici o povara in ziva Sabatului si sa
nu faceti nici o lucrare, ci sfintiti ziva Sabatului, cu m am poruncit parintilor vostri'.
Dar ei n-au ascultat si n-au luat aminte: ci si-au intepenit gatul, ca sa n-asculte Si
sa nu ia invatatura."Mesajul din partea Domnului pentru mine, prin gura fratelui
Pocsi Gusti, a avut un rasunet deosebit. Pentru poporu l lerusalimului in zilcle
acclea cra vorba in chip literal, pana si vitele si animalele trebuiau sa cunoasca o zi
dc odihna, cand nu trebuia facuta nici o lucrare. Pentru mine, insa, mesajul a fost
spiritual, viu, ca si cand Insusi Domnul mi-a vorbit: "Sa iau scama ca in suflctul
meu sa nu port nici o povara, framantare, ingrijorare in ziva Sabatului. Pentru 

noi, in Noul Asezamant, Sabatul nu cra o zi a saptamanii, ci asa cum scrie in epistola catrc Evrei cap.4:9 -11:
"Ramane dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui se
odihneste si el de lucrarde lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim dar sa intram in
odihna aceasta, pentruca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare." Aceasta odihna, in ceea ce a facut
Domnul Hristos pcntru noi la cruce, este nccurmata, vesnica, si ideea de timp dispare, dcpasita de realitatea
hristica.

Mi-am zis atunci, de ce mai port eu grija asta, in legatura cu securitatea, cu


adunarea, cu ce se va intampla cu fratii, cu mine, cu familia mea? In ultimul verset
din acelasi capitol din Evrei scrie asa: "Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de
scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentruca sa fim ajutati 

la vreme de nevoie" (v.16).

incepand cu Evrei 3:7 si pana la ultimul, citat mai sus, 4:16,


de sapte ori Duhul lui Dumnezcu insista asupra unui cuvant:
ASTAZl! Chiar daca nu este folosit expres cuvantul "Astazi", (cum
e in 4: I si 4:16), dar este acecasi idee. Bunaoara, in v.16, "ca sa fim
ajutati... la vrcme dc nevoie" si accasta vrcme de nevoie este
totdeauna ASTAZl, adica la timpul prczent. In Eternitate, cand vom
ajunge, nu va mai fi niciodata un "ieri" si nici un "maine" , ci un
vesnic prezent, cand vom fi cu E1 si ca El!!! Marit sa fie Do mnul!
I-am multumit Domnului pentru acest mesaj personal pentru

‰

ine, prin fratelc Gusti, dar nu puteam inca sa -1 spun nimanui, in


afara de sotic, care era acasa cu copiii in acea duminica dimineata
memorabila pentru mine... Cu alte cuvinte, nu tc framanta atata ce
se va intampla maine ori poimaine, ci sa ramai in deplina incredere,
caci Domnul va purta de grija. Aceasta lectie extraordinara a incre -
derii in Dumnezeu a incercat si Moise sa invete pe poporul lui
Dumnezeu, cand stateau in fata Marii Rosii (Exodul 14) si cand ei
se framantau, caci egiptenii erau pe urmele lor. "Moise 

a raspuns
poporului: ÄNu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea
izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziva aceasta (ASTAZ1);
caci pe egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea
niciodata. Dommd Se va lupta pentru voi; dar voi stati linistiti."

  
$  6#/78     $  # $  6  8 
&      $  $)     ,   
      #         $     
6#999:8

     #          #     

          #  #    *   
       $           
                      
$   ,        #     

si `  `  
 `   

trezeste-te! Imbraca-te in podoaba ta, Sioane! Pune -ti hainele de sarbatoare,


Ierusalime, cetate sfanta! Caci nu va mai intra 
tine nici un om netaiat imprejur sau necurat. Scutura-ti tarana de pe tine, scoala-te, si sezi in capul
oaselor, Ierusalime! Dezleaga-ti legaturile de la gat, roaba a Sionului!"

         

in

    `       

    .

0     

)    .    .& #  

# #       #             !
%     #           
  $     &"."%  # #       
#         $   $     &"
       # #   $      
$          !  #   0  #
&   #    $    ) 
  $         $   

    /;       #      
   ##       "

„  `       `  


 
       

Cu cine ai stat de vorba, cui i-ai spus aceste lucruri? M-am uitat tinta in ochii lui si
i-am raspuns cu increderea pe care Rahav a 

           

 !%c "%6*  <#//!=/


#9!9>8       
   $   

                

             ,    

? `    `    


  `     `   `  `    
      „     

     $        


   $       #  ,   
      $          , 
!

*              #      


  #  

       #    $    #$         
      ,       &      
       &        

  $    6+ :!?8

 `      `          `      „ 


              

o sotie credincioasa, cum mi-a dat-o Domnul mie pe Domnita, ca un dar special, ca impreuna sa purtam
razboaiele Domnului, eu singur nu cred ca as fi putut duce o asemenea lupta. Ea mi-a fost intotdeauna ajutorul
cel mai potrivit pentru toata viata. Marit sa fie Domnul, Cel 

singur vrednic sa primeasca toata slava in veci! A noastra e bucuria slujirii si asta ne este de ajuns! 

Dupa o saptamana sau doua, primesc telefon de la un alt ofiter de securitate care ma invita la o intalnire dupa
orele de serviciu, dar nu la o casa conspirativa, (si vai cate or fi fost de astea in tot Aradul), ci la capatul de pod
de peste raul Mures, opus centrului orasului, deci spre cartierul Aradul Nou. l -am promis ca voi fi acolo la locul
si timpul indicat. Era o zi frumoasa de primavara cu cer senin si soare, de sfa rsit de aprilie 1955.

De data aceasta s-au prezentat doi ofiteri de securitate in uniforma, cu grade de


locotenenti, in tinute impecabile, probabil ca sa ma impresioneze, sa stiu cu cine am
de-a facc. M-au invitat sa coboram spre albia Muresului. Am inaintat spre Vest
cateva sute de metri si ne-am oprit vis-a-vis cu fabrica de textile TEBA, aflata pe
celalalt mal. Ne-am asezat jos, aproape de firul apei, strajuiti de niste Unul s-a
asezat la stanga mea, celalalt la dreapta mea. Discutiile au debutat cu incercarile lor
de a ma determina sa imi revizuiesc pozitia, ea asa voi putea sa am avantaje cu care
sa-mi cresc copiii, sa le asigur un viitor bun in societate si altele de felul acesta.
Cand unul, cand altul, eautau sa bage in cos argumente cu privire la un viitor
frumos, fara grij i. De ce sa imi risc viitorul meu 



si al familiei pentru niste idei religioase? Ma asigurau ca eu pot sa imi practic


credinta, pentru ca legaturile cu ei nu imi afecteaza viata religioasa.La randul meu,
am profitat de aceasta ocazie sa pot sa le vestesc Evanghelia Mantuirii, prin
credinta in Domnul lsus Hristos. Le-am aratat ca toti oamenia sunt pacatosi si ca
Dumnezeu a randuit o zi in care va judeca lumea cu dreptate. Pocainta este unica
usa spre impacarea cu Dumnezeu, ea astfel sa putem fi salvati pentru eternitate. Le-
am spus ea acum ei sunt tineri, cu grade de ofiteri, avand de partea lor puterea, dar
va veni o zi cand epoletii argintii care ii au pe umeri acum nu vor mai fi, si atunei
ce se va intampla cu ei? Le-am spus ca acum, in Numele Domnului lsus Hristos 



si prin credinta in El am capatat har in ochii lui Dumnezeu. Poeainta si credinta


trebuie manifestate acum, ca ziva de maine nu este a noastra si s-ar putea sa fie prea
tarziu.Sigur ca cele spuse de mine atunci nu le-a starnit nici un interes, dar am putut
sa implinesc ce apostolul Pavel scrie in 2 Corinteni 2:15: "In adevar, noi suntem,
inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea
mantuirii printre cei ce sunt pe calea pierzarii: pentru acestia, o mireasma de la
moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata. cine este
deajuns pentru aceste lucruri?" Vazand in cele din urma ca nu ajung la nici un
rezultat cu mine, au tinut sa ma asigure fiecare ea voi suferi consecintele. Eu i-am
asigurat ca sunt pregatit pentru asta! in final ne-am despartit, ei pe drumul lor, iar
eu pe drumul meu, pe drumul crucii si asta de buna voie si in modul cel mai
constient. Mare lucru este sa ajungi sa fii eliberat de orice duh de frica, ee
paralizeaza gandirea si vointa. Cand ai ajuns la punctul sa pui totul pe altar, sa nu
mai ai ceva pe care sa nu-1 pierdut, Satan nu mai are cu ce sa te ispiteasca si te
bucuri de o libertate fara egal in lumea aceasta. 

Am nadajduit ca a fost ultima intalnire eu securistii in conditii de libertate, dar cu o saptamana mai tarziu, am
fost sunat la birou de ofiterul Serban, care m-a invitat la o intrevedere cu el, in acelasi mod si loc, ca Si cu ultimii
doi. E1 este acela care ma introdusese la casa conspirativa de pe Memorandului 10, Aradul Nou. (in 1997, cand
am fost in Romania, sosit acolo cu avionul prin Timisoara, ajuns in zona cartierului Aradul Nou, am tinut sa fac
o mica deviere de traseu si sa ma abat pe starda Memorandului 10, unde am facut o fotografie cu casa cu pricina.
Pentru mine, ea este simbolul impilarii, dar si al invierii, al biruintei. Poate ca in cazul editarii unei carti, m -am
gandit atunci, sa-mi fie de folos. Tot cu acea ocazie am fotografiat la Timisoara cladirea Tribunalului Militar,
unde a avut loc procesul si condamnarea mea si a fratilor in februarie 1959. Acolo se vede si o parte a inchisorii.) 

Acum avea sa fie cea de-a treia intrevedere eu el si ultima. Ca si ceilalti doi, a
incercat si el sa ma determine sa revin la "normalitate", eeea ce eu nu am putut
accepta niciodata. Ei imi spusesera in cele trei zile de ancheta despre eventualitatea
unor raufacatori, sabotori sau spioni care ar fi putut periclita securitatea si
bunastarea populatiei, nicidecum despre vanzarea si tradarea fratilo r mei, ca
informator, ajungand pana acolo incat sa imi mint pana si sotia. Faptul 



ca au violat integritatea mea spirituala si fizica, prin mascarada unei 

arestari seerete, nu aveam sa le-o iert pentru tot restul vietii mele. Nu eram vinovat cu absolut ni mic din punct de
vedere politic, social si economic, in munca si ca cetatean. Au vrut sa ma scoata din functie, din circulatie, ca
influent crestin, intelectual si cu o activitate spiritual religioasa intensa, asta este tot ce au incercat in tentativa de
arestare secreta.
Esuase si securistul Serban sa ma convinga sa revin asupra hotararii mele, dar am insistat si eu sa -i fac marturia
crcstina, ca pentru mine "a trai este Hristos Si a muri este un castig" (Filipeni 1:21). Incheie si el cu amenintarea
ca voi avea de suferit si eu si, din cauza mea, si familia. Aceste amenintari asupra mea nu mai aveau nici un
efeet. Din valtoarea unor astfel de experiente aveau sa se nasca versurile uneia dintre cantarile pe care mi le -a dat
Domnul ca un dar:

Cand al ispitei ceas te copleseste si cerul pare ca te-a parasit,

sa nu disperi, ci-asa cum esti, traieste puterea harului ce 1-ai primit.

Caci incercarea tine o clipita in al veciei necuprins hotar.

Urmata fiind de slava mult dorita in care vei intra-n curand prin har.

Cand valuri de necaz te impresoara si in nesiguranta esti adus,

sa nu te temi, eaci Cel ce 1e masoara le-a potrivit sa nu poti fi rapus.

Cand lei ce te-nfioara-ti stau in cale voind sa-ti curme-al tau ceresc avant, sa nu te-opresti, c-a lor puteri din vale
pe al credintei drum legate sunt.

Cand indoieli vlaguiesc puterea si orizontul ti s-a-ntunecat,

sa nu cartesti, ca Cel ce da-ncercarea e Domnul, Care te-a rascumparat.

Cand ocarat de gloata te cutremuri si Adevarul pare-a-ti fi dusman,

sa nu cedezi nimic, caci peste vremuri ocara-i slava sus in Canaan.

Caci toate-acestea trebuie sa vie in calea celui ce-i a1 lui lsus,

ca dupa ce-i desavarsit, sa fie

partas la tron cu Domnu-n ceruri sus!

****

Revin asupra episodului cu securistul care mi-a spus: "Daea 1 lristos e Adevarul...." din care am uitat unele
amanunte care sunt importante in marturia mea. indata ce am decis cu sotia sa nu duc in scris ce mi -au cerut
despre adunare si frati, eu ma gandeam ca am fi putut fi arestati si cu si fr. Vasilica Moisescu, c are era considerat
dusman al ideologiei ateiste si al filosofiei materialiste, prin cartile publicate de el. Stiind ca fratele Vasilica avea
multe luerari scrise la masina de scris, cu mari sacrificii,altele publicate, nu voiam cu nici un chip ca aceste
lucrari sa cada in mainile securitatii, cu ocazia vreunei perchezitii inopinate. Fiind convocat la adresa
conspirativa pentru o vineri seara, la sfarsitul adunarii de joi seara, 1 -am solicitat pe fratele Vasilica sa vina cu
mine pe un drum abatut fata de cel pe care mergeam spre casa de obicei, intr-un grup de frati. Pe Calea Victoriei,
in drum spre Stadionul U.T.A., mergcam pe mij locul drumului si am cautat sa -1 pun la curent cu toata istoria
mea cu securitatea si ca refuzul meu de a colabora cu ei s-ar putca solda eu arestarea noastra de indata.
l-am spus ca ar fi bine ea inca din noaptea aceea, el si cu sotia sa caute in mare taina, fara sa stie nimeni altul, sa -
si ascunda, sa puna la adapost tot ce are de valoare in scris si ar vrea sa nu se piarda, in ca zul unei arestari. Am
insistat mult la tinerea discretiei absolute, cu privire la cele comunicate pentru a salva graul lui Dumnezeu dat lui
prin revelatie speciala. Stiam ca nu este un lucru usor pentru fratele Vasilica, sa stic pastra un secret absolut si
prin aceasta si eu imi periclitam serios viata, dupa cele intamplate cu prilejul 

arestarii secrete. Totusi, am facut un act de credinta chiar cu riscurile totale. Aveam in mintea mea imaginea lui
Ghedeon, care batea in secret graul in teasc, ca sa-1 ascunda de Madian, dusmanul copiilor lui Israel.

ingerul Domnului i S-a aratat i-a zis: ·Domnul este cu tine, viteazule!' Ghedeon I-a
zis: ·Rogu-Te, Domnul meu, daca Domnul este cu noi, pentruce ni s-au intamplat
toate aceste lucruri? Si unde sunt toate minunile acelea pe cari ni le istorisesc
parintii nostri cand spun: ne-a scos oare Domnul din Egipt?' Acum Domnul ne
paraseste Si ne da in mainile lui Madian! Domnul S-a uitat la el si a zis: ÄDu-te cu
puterea aceasta pe care o ai izbaveste pe Israel din mana lui Madian; oare nu te
trimet Eu?"

Asa am primit si cu credinta dc a face un pas riscant, dar Domnul ne -a adapostit pe


amandoi in acea imprejurare. Marit sa fie Domnul! Trei ani mai tarziu, la sfarsit de
noiembrie 1958, parte din scrierile fratelui Vasilica aveau sa fie confiscate, odata cu
arestarea fratelui Traian Ban, dc la locuinta sa din comuna Gurahont. Securistii au
aflat prin unii dintre informatorii lor secretul, ca acolo fusesera ascunse. 

****

In vara anului 1956, fratele Richard a fost eliberat, dupa opt ani din prima detentie, si a venit la Arad. Am primit
vestea si in graba am mers la gara cu marc bucurie. Sigur, ca fost detinut politic, era considerat periculos si cei ce
aveau sa-1 gazduiasca, Fara indoiala, aveau sa riste, si nu putin. Sotia si cu mine primisem cu mai bine de un an
inainte biruinta de a nu mai purta frica de nimeni, si chiar putin dupa arestarea secreta, am avut prilejul sa -l
primim si sa-I gazduim pe fratele Richard in casa noastra. Ne-am bucurat mult in acele zile si 1-am insotit in mai
multe biserici baptiste, lutherane, reformate din Arad, Pancota si chiar la Sibiu. Dar cum conditiile de gazduire la
noi erau inadecvate pentru fratele Richard, i s-a gasit o alta familie, cu excelente de gazduire, asa ca nu a fost o
problema. Doar o noapte a fost gazduit la noi. Marit sa fie Domnul!

Niste surori din Arad au facut ulterior o colecta speciala de bani si imbracaminte
buna de iarna si m-au incredintat pe mine sa leduc surorii Bintia si fratelui Richard
la Bucuresti. Miscarile fratesti



au fost foarte vii si binecuvantate in acele zile si marturia Evangheliei Domnului


lsus Hristos a fost pusa in cinste.
Dar, ca in toate perioadele istoriei, s-a manifestat si o lucrare de amagire, de imitatie, cum a fost si aceea a
vrajitorilor din Egipt, care au imitat anumite semne, dar au fost dati pe fata. Prin lucrari demonice intotdeauna s -
a cautat sa se contracareze singura lucrare veritabila, aceea pe care Dumnezeu o face prin Duhul Sau Cel Sfant.
In toate veacurile s-au ridicat proroci falsi, mincinosi, asa cum ii descrie si apostolul Pavel: 

"in norod s-au ridicat si proroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori
mincinosi, cari vor strecura pe firis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul,
care i-a rascumparat, vor face sa cada asupra lor o pierzare napraznica. Muhi ii
vor urma in destrabalarile lor. Si, din pricina lor, calea Adevarului va fi vorbita de
rau. in lacomia lor vor cauta ca, prin cuvantari inselatoare, sa aiba un castig de la
voi. Dar osanda ii paste de multa vreme, Si pierzarea lor nu dormiteaza" 

(2 Petru 2:1-3).Ne-a fost dat sa cunoastem asemenea cazuri, sa ne fie descoperite


prin Duhul lui Dumnezeu, cu darul specific de "deosebire a duhurilor". Pe parcursul
acestei marturii pe care o fac spre lauda Domnului si instruirea poporului lui
Dumnezeu, voi da asemenea cazuri practice si ca avertisment pentru aceia pe care
apostolul Pavel ii numeste "lesne crezatori", care devin inselati si tind sa -i insele si
pe altii (Romani 16:18). Toate lucrarile de amagire, inselatoare, sunt promovate
prin duhurile inselatoare, care raspandesc invataturile dracilor, "abatuti 



de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in


cugetul lor" 

traducere lui Darby: "Cauterizati± cu cauterul - in insasi constiinta lor, 1 'Timotei 4:1-2). Iata un exemplu trait si
vazut de noi, in care am fost chemati sa slujim spre salvare, dar prea tarziu... 

in jurul anului 1955, s-a consumat la Arad o drama, care a afectat si zguduit orasul. intr -o duminica seara, la
iesirea de la Adunarea Baptista "Speranta", unde fusesem ocazional, doua perechi de varsta mea, cu care eram si
prieteni inca din copilarie, mi-au facut invitatia sa vin si eu cu ei in seara aceea sa petrecem impreuna. 

Sotia era acasa, cu copiii mici. Mi-au spus ca ei se ocupa cu chemarea spiritelor unor morti, printr-un medium, si
ca au experiente foarte interesante laolalta. Cand am auzit despre ce este vorba, indata am respins eategoric
chemarea lor pe baza invataturii clare a Cuvantului lui Dumnezeu. Cele doua perechi au fost: G.S. cu sotia lui C.
si a doua familie era aceea a lui T.l., cu sotia lui, G. Ce s -a intamplat???

Dupa ce au practicat catva timp spiritismul cu chemarea mortilor, prin medium -ul care era Gina, lucrurile au
ajuns la un impas cu deznodaminte fatale. Intr-o dupa-masa, soneria, actionata de la strada, ne anunta un musafir.
Am coborat sa descui usa cine credeti ca era? Cornelia S. Era zdrobita de durere, abatuta, parca pierduta. Am
invitat-o in casa si impreuna cu sotia i-am oferit posibilitatea sa-si descarce inima. Plangea... si eerea ajutor.

Practicand acest cult demonic, la inceput au avut unele satisfactii, fiind sedusi de
anumite spirite diavolesti si cutotul abatuti de la Adevarul Cuvantului lui
Dumnezeu. Cate un spirit le spunea, la cererile lor, ce numere sa puna la Loto, ca sa
castige. 



Si dupa multe luni de inselare, nu si-au dat seama ca sunt mintiti, ca sa se trezeasca,
ca le-a prezis ca vor emigra in America si multe alte gogomanii de felul
acesta.Lovitura fatala a venit cand "Gina", medium-ul grupului s-a indragostit de
G.S., iar acesta, la randul lui, de Gina. Biata Cornelia, disperata ca isi pierde
barbatul, a venit sa ne roage sa intervenim, sa facem tot posibilul sa isi salveze
familia. La randul lui, T., zdrobit ca isi pierde sotia, nu mai putea sa isi gaseasca
linistea.

Am solicitat ajutorul unui frate, ca impreuna sa mergem la familia S. acasa, sa mijlocim pentru a evita naufragiul
celor doua familii. Totul a fost insa prea tarziu pentru vreun remediu. Seductia exercitata de Gina asupra lui G.S.
prin spiritul care ii stapanea, a fost totala. Inca in seara aceea, infuriat ca a fost dat in vileag, parasi definitiv
familia, divortul ramanand singura solutie. Fiecare familie avea cate un copil. 

Deznodamantul a fost ca T.l., care era inspector la banca din Arad, s-a sinucis, iar copilul lui a fost luat spre
ingrij ire de parintii lui. Cornelia nu s-a mai casatorit si a ramas sa-si creasca singura copilul. Ceilalti doi s-au
casatorit si au avut un copil impreuna, iardupa mai multi ani, Gi na, sub teroarea constiintei pe care nu a mai
putut-o suporta, a disparut de acasa si s-a sinucis prin inec in Mures. Cadavrul ei a fost recuperat numai dupa trei
luni.

La 1 Cronici 10:13-14, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune despre moartea imparatului Saul asa: "Saul

a murit pentru ca s-a facut vinovat de faradelege fata de Domnul, al carui cuvant
nu l-a pazit, si pentru ca a intrebat Si a cerut sfatul celor ce cheama mortii. N -a
intrebat pe Donmul: de aceea Donmul l-a omorat, 

imparatia a dat-o lui David, fiul lui Isai."

Multumesc lui Dumnezeu, Tatal Domnului nostru lsus Hristos, care de -alungul
vietii ne-a ocrotit, si pe mine si pe sotia mea, de a cadea prada duhurilor de
amagire, prin cunoasterea si impartirea dreapta a Cuvantului lui Dumnezeu, primit
prin fratii binecuvantati pe care Dumnezeu i-a randuit pentru noi, din frageda varsta
a copilariei spirituale. Marit  

lie Domnul!Lucrari de amagire, pe baza de duhuri viclene, mi-a fost dat sa cunosc
si in asa-numitul curent harismatic, prin unii care se dadeau ca si avand duhul
prorociei; in realitate, ei erau impostori in lucrarea I ui Dumnezeu. Asa de exemplu
a fost unul numit C., penticostal de la Arad. Era muncitor la o sectie de masini de
baza de tricotat, "Rachel". Avea vreo zece copii si am fost fericit sa mijlocesc un
ajutor pentru el de la Casa de Ajutor reciproc, o suma nerambursabila. 

    &    


       #     & &  
#           $    
 $       &    
              #  
           
        
   #          # 
           $    
  #         9? 
c #  #     #      
         /      
-  #   #

#                  (    
            ,           #  
                 &  
#      #           ,  
   #)              

Cand atmosfera duhovniceasca este curata adunare, cei ce traiesc in pacat nu pot sa se ascunda: sunt descoperiti
de Duhul lui Dumnezeu si sunt dati pe fata, asa cum scrie in Psalmul 1:5. "De 

aceea, cei rai nu pot tine capul sus in ziva judecatii, nici pacatosii in adunarea
celor neprihaniti." 

In adunarea din Oituz 27, au fost date pe fata mai multe cazuri de pacate grele si unele suflete au fost schimbate
din temelie. Atunci cand o adunare are unitate de gandire in Hristos, in Adevar, se roaga si posteste, gandurile
inimilor sunt date pe fata.

Imi aduc aminte cum in data de 5 martie 1953, fara sa fi fost programat ceva anume, au venit la noi acasa patru
frati; cu mine eram cinci. Cu totul deosebit de alte randuri, a venit peste noi un duh de rugaciune, cum eu numai
cunoscusem inainte ceva asemanator. Eram intors de sapte ani la Dumnezeu, dar de data aceasta cu infocare si cu
staruinta ne-am rugat pentru ca Domnul sa faca o lucrare de trezire ui vietile noastre, in adunare si pe frontul
politic al lumii. De mai multe ori, fiecare a revenit la rugaciune, c are s-a tinut lant in tot timpul acelei seri de
partasie. Duhul lui Dumnezeu plana asupra noastra, simtit de fiecare dintre noi in parte. 

Primul rezultat a fost ca atunci, unul dintre cei cinci care ne rugam, anume Ginga loan, in varsta de vreo 35 de
ani, fost ofiter de aviatie cu grad de maior, s-a predat lui Dumnezeu. El facuse deja doi ani de inchisoare sub
comunisti. In timpul celui de al Il-lea razboi mondial, avionul lui a fost doborat in partea de Rasarit a tarii si el a
suferit grave arsuri pe anumite portiuni ale corpului sau. Avea cetatenia americana, fiind nascut in Statele Unite
ale Americii, pe la sfarsitul primului razboi mondial. 

       `           

 $  -    #    #&    
 #(     #&   @&        # 
 
& !%+ 5$    c #      #   c     
          %.+     !% $   
  #&       $       "%  
/7<7               
 (-      #          #    
/7A>     #               
  BB         $   /  
  *    -& #       # &   
           /A

     #


  %c  $%"c       
      (-       #    #&
   #   /      0 #&     

**

*

*

Al doilea eveniment major care a avut loc in urma acelei seri de 5 martie 1953, de rugaciune intensa, 1 -am aflat
abia ziva urmatoare, 6 martie, si a fost o mare satisfactie pentru noi. Acest eveniment avea sa afecteze insasi
istoria lumii. Chiar in timpul in care noi eram mobilizati de Duhul lui Dumnezeu la rugaciune, E1 a gasit eu cale
sa taie firul prin hemoragie eerebrala, unuia dintre cele mai hidoase figuri politice ale lumii, care si -a patat
mainile si sufletul cu sangele a milioane de oameni din imperiul bolsevic, si anume: Iosif Visarionovici Stalin!
Moartea lui a insemnat inceputul destramarii treptate a imperiului comunist. Slavit sa fie Domnul! Noi nu am
stiut ce se intampla, dar cred ca Domnul a avut nevoie si de rugaciunile grupului nostru de exceptie, ca si de
altele poate, de care noi nu stim... Pe

drept, laeov, fratele Domnului Isus, scrie in epistola sa: "Mareputere 



are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit." In urma mortii acestei mari capetenii a
raului in lume, a venit o perioada de relaxare, de destindere si in tara noastra.
Moartea lui Stalin a determinat si o serie de evenimente care s -au succedat in
Uniunea Sovietica in perioada imediat urmatoare. Astfel, Ministrul Securitatii, care
era mana dreapta a lui Stalin in crimele savarsite, anume Beeria, a fost demascat,
judecat si condamnat la moarte. Cel ce a dus la indeplinire aceasta hotarare
dumnezeiasca cu privire la Beeria a fost urmatorul presedinte al U.R.S.S., Nikita
Hrusciov, care a domnit la Kremlin din 1953 pana in 1964. Acum 15 ani, cand am
vizitat marea cladire care gazduieste O.N.U., din New-York, ghidul care ne insotea
ne-a spus ca vom vedea sala de sedinte, precum si faimoasa masa la care
presedintele Hrusciov, nervos, si-a scos pantoful din picior si a lovit furios cu tocul
in masa, ca sa atraga atentia asistentei de delegati la ceea ce voia sa spuna. A ramas
celebru in istorie acest lucru cu totul neobisnuit. Dar un lucru mult mai vrednic de
remarcat este ca fostul presedinte Hrusciov s-a pocait sincer, s-a intors la
Dumnezeu si facea vizite la bolnavi credinciosi prin spitale. In emisiunile posturilor
de radio din Apus s-a vorbit mult despre acest lucru, auzit si de noi in Romania.
lstoria lumii nu este la voia intamplarii, ci este in mana Atotputernicului
Dumnezeu, slavit sa fie Numele Lui! 

Un alt amanunt pe care as vrea sa-1 amintesc in legatura cu adunarea din Oituz 27 este acela, ca vara, fratii si
surorile au hotarat sa avem strangerea laolalta incepand cu ora 7 dimineata, in fiecare duminica, pana seara, cand
se sfarsea totul cu o masa de seara, si se lua Cina Domnului. in vreo doua eazuri, am ramas si toata noaptea de
duminica spre luni, pana dimineata, cand mergeam direct la serviciile noastre. Bucuria partasiei laolalta era rupta
din cer si nu ne venea sa ne mai despartim. Sigur ca Satan si slugile lui nu vedeau cu ochi buni aceasta legatura
vie, si nici marturia in fata lumii. Inceputul anului 1956 parea sa fie linistit in aparenta, dar revolutia politi ca a
partidului comunist trebuia instaurata conform planului stabilit, in toate domeniile de activitate: social, economic
si cultural. Organele securitatii pregateau cu migala acte de incriminare 

l  R lorr  r oR r or R 


 oo  R l  r  Ro, R  r   R 
lRr   r  loroR roRrr ol oRr.', RoloR   r l  
  roo  r lo R.Y

  ro l , rR l  lR   lY

 or Rr r   R R l oRrr ol  RRr,RoRR l 


,l R
oor .oor l r,orR l r ,rll rRor  or lorr o   ,
r o  RrR R  r l l  l l rooRl,R
.R R 
l r r  rR  ro ro.oo oroRr  loro    lorR
rl  l  lro R r Rr l orR RRr.r  l roR R  
rl R r R r  o R r   R l RRr oR  roR 
  R.Y

FrRol  RrR R  rr o  rr R  
  l RolRo rl o R .  r ,ol,  
r Rr r R ororR l    o. R lr 
r or R R orR l   r,R rr r l  r  
R
  r  , rRlor  l Rr  l 
 l  RoRrr ol oRr,or r r    r o 
 RrRr , Rr o R loor R.
 l, r rr  or 
,  r R  r, r  loll,Ro  R  
 r   ,  oR r lo r,Rro r  R
r lo ,  R  R,  R  R, ror .
l or
r  lR   or r  R ,RR r  r o r 
RR rro lo .R lR  RRR r
r ,R lr, l   oRroll   r. r
R r Rrol  r l  r R r , oRR 
r lor R. Rr l   lR lR r  ,rl r   r,
  R l     r .  o  r Rl r  
 l R l     l  Y



nu citise nimic.Intr-o noapte de iama grea, cu zapada multa si un ger cumplit 

de crapau pietrele, maintorceam dupa miezul noptii, de la o strangere fratcasca la partasie, tinuta in casa unui
frate, in cartierul Parneava, aproape dc Mures. Drum lung, de aproape 3 km. Pe strada nu am intalni t nici tipenie
de om. Ajuns la strada care cotea spre locuinta mea, de la o distanta de vreo suta de metri, zaresc o mogaldeata
de om, stand sub bccul elcctric, batand pasul pc loc, ca sa se incalzeasca.

In sinea mea mi-am zis: "Asta-i agent al securitatii", are misiunea sa raporteze la ce
ora m-am intors, precum si ca mijloc de intimidare si

infricare a mea. Era absurd ca cineva, dupa miezul noptii, pe o strada necirculata la
asa ora, pe un ger cumplit, sa bata pasul pe loc... Cand am ajuns in dreptul lui, isi
scoase capul din paltonul lui cu gulerul ridicat sus si se uita la mine cu mare interes,
cu ochii deschisi larg, sigur, ca sa ma identifice.Mi-am zis: "Stai, ca te verific si
eu!" In loc s-o iau la stanga, sa intru in curte, m-am facut ca imi continui drumul
drept pe strada Artilerici. Dupa vrco 25 de metri, m-am oprit cxact la coltul fabricii
"Strungul" din imediata apropiere si m-am intors sa vad ce face "amicul meu
nocturn". Statea si se uita spre mine, statcam si eu si 



ma uitam spre el. Dupa vreo doua minute, tai in diagonala drumul ca sa ajung la
casa unde locuiam si am intrat in curte. Nedumerirea lui, ca `oi fi fost eu sau nu s-a
elucidat, indoiala lui a disparut. Putea sa raporteze misiunea indcplinita si a plecat
glont spre casa lui. Maine putea raporta in scris: "lovin a sosit acasa dupa miczul
noptii, ora 0:30." 

****

in dimineata izbucnirii luptelor din Ungaria, am sosit la fabrica 




in timp util. La poarta era mare agitatie. Sccretarul de partid pe fabrica, Szabo
Janos, si seful Biroului Dosare Secrete, Mandics Jozsef, care impreuna cu cadristul
Musca loan erau oamcnii de incredere ai securitatii iii intreprindere, crcau o
atmosfera de tensiune, cu strigate, apostrofari, provocari, sa vada care dintre
salariati se dovedestc a fi recalcitrant la provocarilc lor, ca sa fie incondeiat si
raportat ca atare. In imbulzeala de la poarta, odata cu mine a sosit si un alt fost
coleg de liceu si acum de birou, Macinic Romulus. Era 

un barbat curajos, fost ofiter de rezerva in Armata. El a prot estat si a intrebat ce inseamna aceasta starc de
tensiune psihotica cum nu mai fusese niciodata? Fiindca sosisem si eu in acelasi timp, sigur aveam sa fiu si eu
tinta de raportat impreuna cu Macinic Romulus. Avea sa sc dovedcasca in curand, caci amandoi am fost
retrogradati din posturile noastre si mutati pe alte pozitii, unde ni sau scazut simtitor salariile. Eu am fost mutat
la Serviciul Mecanicului Sef, unul dintre cci mai dificili oameni pe care i -am intalnit in viata. Frica nu era cazul
sa ai de mcmbrii dc partid, ci de cei carc nu erau, in schimb, in secret, si -au voluntariat ei serviciile partidului
comunist si securitatii. Astfel, mi se prcgateau noi piese acuzatoare la dosar pentru vremea cand aveam sa fim
judecati, in cadrul unui proces ce cra prcgatit cu multa grija. in cazul acesta, acuza care avea sa ma apese in
proccs, doi ani mai tarziu, a fost aceasta: "Inculpatul Iovin Mihail a simpatizat cu clemente "contrarevolutionare"
din Ungaria,

in

toamna anului 1956." Era cel de-al patrulea cap de acuzare dintre cele cinci. Marit
sa fie Domnul!Dar nu a fost numai atat. In vara anului 1958, luna august, era
termenul limita fixat la terminarea razboiului, in baza tratatului de pace stabilit de
marile puteri, ca trupele sovietice sa paraseasca in intregime teritoriul Tarii
Romanesti. Zile la rand, in jurul amiezii, trenuri incarcatc cu trupe sovietice erau
trase in fata peronului garii C.F.R., unde se facea o anumita festivitate din partea
autoritatilor politice si administrative ale orasului, care intotdeauna se sfarsea cu
binecunoscutul dans popular numit "perinita". Din intreprinderile mari din Arad, in
accle zile, erau formate detasamcnte de salariati din personalul technico -
administrativ, care erau duse la gara CF.R., ca sa ia parte la ceremonia plecarii
trupelor sovietice.

zi anume, eram foarte bolnav, cu deranjamente ale aparatului digestiv, care au durat mai multe zile la rand. Am
postit

in acele

zile pentru a-mi reveni la normal. Abia stateam pe picioare, dar nu am cautat sa ma
eschivez si m-am dus si eu... Nu stiam ce are sa mi sc intample si chiar daca as fi
stiut, tot m-as fi dus. Festivitatea incepuse, iar tovarasele fcmei din fabrici se
intreceau unele pc altele in a dansa "perinita" cu soldatii sovietici. Eu stateam pe
peron in cadrul detasamentului fabricii "Tricoul Rosu", condus de 

directorul adjunct, inginerul Traian Pelau. in dreapta mea se asezase un salariat ceferist in uniforma si totul parea
normal pentru mine ca

si

in zilelc precedente. Spre surprinderea mea, nu se strigau atat de mult cunoscutele


lozinci dc vesnica prietenie etc... Deodata insa in spatelc meu, intre mine si ceferist,
apare o namila de om greu, de vrco 120 kg, ne ia pe dupa cap cu cate o mana pe
fiecare si rasufla din greu, sprijinindu-se pe noi. Am crezut ca i-o fi venit rau si sc
sprijina pe noi ca sa nu cada jos... in realitate, a tras aer din plin in piept si cu o
voce de tunet a strigat o lozinca ca aceasta: "Traiasca armata sovietica,
elibcratoarea tarii noastre de sub jugul fascist"! A fost singura lozinc a cc s-a auzit
in ziva aceea de august '58 pe peronul garii din Arad. Lozinca a ramas spanzurata
undeva in vazduh, pentru ca nimeni nu a sustinut -o si nici nu a aplaudat. in clipa
aceea, cu o forta brutala, acest individ (probabil agitator politic), ma apu ca de umar,
ma suceste spre el si cu un ton ultra in decibeli a zbierat la minc: 

De ce nu strigi, de ce nu bati din palme? Imediat sa parasesti peronul! Ai inteles? Interesant ca nu avea nimic cu
ceferistul, care nici el nu a sustinut lozinca, si nimeni al tcineva.

Eu nu parasesc peronul, deoarece nu am venit aici de capul meu si nici nu voi parasi peronul fara detasamentul
cu care am venit!

Care ti-e detasamentul, din ce unitate faci parte? Toata lumea se uita spre mine, in timp ce tovarasele femei de
partid jucau "perinita" si se intrcceau in a se imbratisa si saruta cu ofiterii si soldatii sovietici... I -am raspuns ca
eu am venit cu detasamentul intreprinderii "Tricoul Rosu". A fost o panorama neasteptata pentru mine, cand abia
ma tineam pe picioarc.

Mandics, Mandics! Unde esti? la uite la asta, inseamna -ti-1! Noteazati-I ! Tine mintc! E dusman al armatci
sovictice. Se bucura ca trupele sovietice trebuie sa parascasca tara!

Inginerul Traian Pelau, directorul adjunct al intreprinderii, imi face un semn discr et si imi sopteste: "Nu pleci
nicaieri fara noi!" Asa am si facut. Unii dintre cei ce erau acolo 1 -au recunoscut pe acest individ, carc era un
tigan, dar avea functia de sccretar de partid al organizatiei de baza din "Uzinele de Vagoane" Arad. 
Aceasta era o inscenare anume, in vederea procesului ce mi se pregatca cu tot felul de dovezi "fabricate", atat de
bine stiute in societatea comunista. Minciuna si crima erau fundamentul pe care s-a construit imperiul comunist.
Cine era seful suprem al sistemului lumii acesteia? Ne-o spune chiar Domnul Isus: "Pentru

ce nu intelegeti vorbirea Mea? Pentru ca nu puteti asculta Cuvantul Meu. Voi aveti
de tata pe Diavolul; Si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a
fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cateori spune
o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos tatal minciunii" 

(loan 8:43-44). 

Nu a fost de mirare pentru mine cand al cincilea cap de acuzare a fost acesta: "Inculpatul... a manifestat
sentimente de bucurie si satisfactie, cand trupele sovietice au trebuit sa paraseasca Romania in august 1958." La
baza persecutiilor si suferintelor prin care aveam sa trec, era hotararea mea nestramutata de a nu acccpta nici o
legatura cu acest sistem satanic, care a facut sa piara zeci de milioane de oameni in secolul al XX-lea, printre
care si atatia crestini, adevarati martori ai lui Isus Hristos si in ccle din urma si MARTlRl. Marit in veci sa fie
Domnul!

Durerea mea a fost ca, din pricina mea, sora mea Felicia a suferit din nou scoaterea ei din postul de sefa de sector
Croi-Confcctii si pusa intr-un post modest, la sectia de Repasat stofe, cu salariul injumatatit. Ea era, de fapt,
stalpul sustinerii familiei mele parintesti 

si

nu s-a casatorit, ci a fost aceea care a dus tot greul, de pe vremea cand eu eram inca
pe bancilc scolii. Dommil a binecuvantat-o cu o buna marturie in fata intregului
colectiv de munca, cat si a superiorilor ei. A avut Dumnezeu in planul Lui grija sa o
rasplateasca din belsug, prin acela p entru care ea s-a sacrificat, ca si pentru familia
lui. Ajungand in America din 1980, am avut de grija ca batranetile ei sa fie la
adapost de orice ingrijorare materiala, pana in anul 1993, cand a dorit mult sa ma
mai vada o data venit in tara, dorinta imp linita in august-septembrie a acelui an, iar
dupa doua luni, mangaiata, a inchis ochii, pentru a ajunge in casa ei de veci. Fie
Numele Domnului Isus Hristos binecuvantat, pcntru tot ce a lucrat in vietile
noastre! Amin! 

Evenimentele sangeroase din Octombrie 1956 si profilarca la orizont a plecarii trupelor sovietice din Romania,
care aveau sa lase in urma lor un gol, un vid al puterii, a determinat actiuni din partea regimului, care avcau sa
previna in Romania ceva asemanator ca si in Ungaria. Pe de alta parte, era preconizata si socializarea
agriculturii, care sa asigure trecerea de la stadiul de Republica Populara la o forma superioara, in perspectiva
dczvoltarii societati i spre comunism, si anume crearea statului socialist. Socializarea agriculturii er a un pas
important in realizarea statului socialist. Sigur, clasa care avea sa fie crunt lovita prin aceasta socializare era
aceea a taranilor, care erau legati de glie.

in scopul prevcnirii unor tulburari mari in Romania, s-a recurs din partea regimului comunist la o campanie de
teroare, de infricare a maselor de tarani si alte paturi ale societatii, prin arcstari masivc din toate partile tarii si
din toate compartimentele sociale si de activitate economica. Pentru reusita acestei campanii de intimidare a
maselor, au scos in mare graba decrete speciale draconice, in baza carora oricine putea foarte usor sa fie arestat si
condamnat. in aceasta opera, un aport insemnat aveau sa-1 aduca informatorii recrutati de sccuritatea romana in
toate domeniile de activitate, inclusiv acea religioasa. Ca sa poti fi arestat si condamnat in baza decretului 318, la
o pedeapsa corectionala de la trei pana la sapte sau chiar zece ani, era suficient ca cineva sa te parasca ca ai
afirmat intr-o anumita imprejurare ca "ceasurile elvetiene sunt bune". Formularea acuzei si culpa era:
"Preamarirea tehnicii apusene!"

in domeniul religios, primul val de arestari masive a fost din randurile preotilor catolici, inceputa in vara anului
1957. Dintre acestia au fost selectionati cei mai proeminenti prelati, capetenii spirituale, si chiar si dintre
enoriasii influenti in ale credintei crestine. Acesta a fost debutul, dar aveau sa vina la rand valuri de arestari din
alte grupari religioase. Scopul era intimideze pe cei religiosi si, la adapostu l fricii, sa poata introduce o serie de
masuri care sa limiteze si sa contracareze activitatea religioasa, prin masuri complexe insusite din experienta
vasta a comunistilor sovietici.

Urmatorul val de arcstari a fost din randul Bisericii Reformate -Calviniste, o seric de preoti din Ardeal, de o
valoare certa in ale credintei crestine. Pe unii dintre ei i -am cunoscut inainte de arestare, si am avut cu ei partasii
binecuvantate, cum au fost: fratii Szilagyi si Karczagy, cat si alti credinciosi ca Balog Bela. E i au fost etichetati
ca o miscare de "trezire spirituala de tip betanist". La inchisoare aveam sa -i cunosc si pe altii, care au excelat in
marturia crestina si in aprofundarea Cuvantului lui Dumnezeu. La fel am cunoscut-o pe diaconita Ana, care avea
sa fie si ea arestata cu lotul fratilor "betanisti". Fratii betanisti au fost arestati in luna mai 1958, in total 17 barbati
si doua femei. Pe parcursul amintirilor voi mai vorbi despre unii dintre ei, care pentru mine, in partasia cu ei,
fiecare a fost o mare binecuvantare de la Domnul. Laudat sa fie Numele I,ui!

Alt val de arestari in anul 1958 a fost acela al unui grup de preoti ai Bisericii
Ortodoxe, in luna septembrie, act care avea sa-i socheze pe credicnciosii otodocsi.
In cazul orasului Arad, au fost arestati vreo opt preoti, dintre care cea mai
proeminenta figura a fost fara indoiala Ilarion V. Felea, un om bine pregatit, si care
a scris mai multe carti. Dintre acestea avea sa fie cea mai raspandita carte 



"Religia Iubirii". A doua figura de exceptie a fost preotul Tudor Damian. Dintre
acestia aveam sa-1 cunosc mai indeaprope pe preotul Bentia, care slujea biserica
din cartierul Sega. Ne-am cunoscut in coloniile de munca din Balta Brailei, Delta
Dunarii si in linal la Jilava, dc unde aveam sa fim eliberati in aceeasi zi de 30 iulie
1964.In a doua jumatate a lunii septembrie 1958, au fost arestati un grup de
credinciosi "nazarineni", din cartierul Gai-Arad. Ei erau adunati in casa croitorului
Covaci Ilie, multi dintre ei vcniti din partile Banatului. Pe Covaci llie aveam sa-1
intalnescc intr-una dintre celulele inchisorii din Gherla. Erau cu totii oameni
linistiti, blajini si credinciosiDomnului lor Isus Hristos. Sccuristii si politistii
comunisti au descins intr-o duminica la fata locului si i-au arestat pe mai multi
dintre ei. Scopul pentru care s-au adunat atunci a fost acela de a le cere autoritatilor
recunoasterea de cult legal, cat si autorizatia de functionare. Se parea ca ei au fost
tradati de unii informatori varati 

printre ei. Sotia 1-a vizitat dupa venirea de la inchisoare, cu unul dintre copiii nostri, caruia urma sa ii coase un
palton. In final, sotia 1-a intrebat daca poate sa-i spuna cu ce concluzie s-a intors de la inchisoare. Raspunsul a
fost simplu si convingator: "Concluzia cu care am venit de la inchisoare este aceea ca credinta mea in Hristos
este cea adevarata!" Cand convingerea despre Isus Hristos ca Mantuitor este lucrata in inima prin Duhul Sfant,
ea se va dovedi a fi mai tare decat moartea. Apostolul Pavel le-a scris Filipenilor in capitolul 1:21, ce anume
inseamna in mod practic credinta lui, cand a zis asa:

"Caci pentru mine a trai este Hristos a muri este un castig." 

Aceasta a fost si crcdinta tuturor martirilor de-a lungul istoriei. Marit sa fie
Domnul! 

Noi arestari au urmat la inceputul lunii noiembrie a aceluiasi an. De data aceasta au fost arestati cei care s -au
numit "martorii lui Iehova", care 1-au avut capetenie pe unul numit Goronovici; acesta mai fusese arestat
anterior. In acelasi an 1958, in luna octombrie, incepusera cursurile la universitatile si facultatile din toata tara.
Cu aceasta ocazie, a inceput si o ofensiva cultural-filosofica in randul studentilor, prin propagarea cu insistenta a
filosofiei ateiste, indreptata impotriva studentilor credinciosi din randul crest inilor, cunoscuti sub numele de neo-
protestanti.

Fratele Aron Mladin ne-a adus vestea la adunare de la sora lui Florica, sau Ica, cum ii spuneau cei apropiati din
familie, care era studenta la Facultatea de Medicina din Timisoara, anul V. Dupa deschiderea noului an de studii,
studentii au fost adunati in plen

in

aula Universitatii, in numar de aproximativ 5.000 dc studenti cu profesorii lor. Cu


aceasta ocazie s-a facut o lista cu 50 de nume de studenti si studente, care trebuiau
sa vina in fata pe scena. Apoi, dupa un "logos" introductiv si ofensiv la adresa
credintei crestine, fiecare in parte a fost chestionat si trebuia sa raspunda la diferite
intrebari provocatoare cu privire la credinta si solicitati sa-si stabileasca bine
pozitia in aceasta. privinta. Cei chemati erau considerati toti credinciosi, proveniti
din familii neo-protestante, cum ar fi: baptistii, adventistii, penticostalii si creSinii
dupa Evanghelie. Din cei 50 de studenti chestionati, doar cinci si -au afirmat cu
claritate, fara nici o ezitare, credinta vie in Dumnezeu si in Isus Hristos Mantuitorul 

lor personal. Acestia au fost pusi sa stea la o parte pe scena. Sigur, ei toti si -au pus problema, daca cei ce afirma
credinta deschis ar putea sa piarda posibilitatea sa-si continue studiile, atunci ce vor face? Pe cei mai multi i-a
apucat frica si au dat raspunsuri evazive, cum ca ei nu sunt chiar credinciosi, ci doar proveniti din familii de
credinciosi, au frecventat biserica din cand in cand cu totul ocazional, dar nu au afirmat deschis convertirea lor si
credinta in Isus Hristos.

Rezultatul final a fost ca cei cinci, printre care si lca Mladin, care a afirmat credinta vie in Hristos, au fost lasati
liberi, iar restul au fost inrolati intr -o grupa spcciala, supusi zilnic la o campanie intensa de ateizare si la insusirea
filosofiei comuniste, spre marea lor deceptie. Cei cinci credinciosi au terminat cu bine Medicina si au ajuns
medici. Marit sa fie Domnul nostru lsus Hristos! 

****

La adunarea din Oituz 27, Cuvantul era viu propovaduit, prin puterea Duhului Sfant, care ne indemna sa fim
pregatiti pentru suferinta, si asta duminica de duminica. Cuvinte ca si acelea scrise de apostolul Petru cu privire
la Domnul Isus ne-au fost tare scumpe in acele zile, cum El a fost inarmat cu gandul suferinte i.

"Astfel dar, fiindca Hristos a patimit in trup, inarmati-va si voi cu acelasi fel de
gandire. Caci Cel ce a patimit in trup a sfarsit-o cu pacatul; pentru ca, in vremea
care-i mai ramane de trait in trup, sa nu mai traiasca dupa poftele oamenilor, ci
dupa voia lui Dumnezeu" 

(1 Petru 4:1-2). Duhul lui Dumnezeu ne pregatea pentru suferinta, 



asa cum a trebuit sa dam raspuns personal cu cinci ani in urma, ca suntem gata.sa
mergem inainte si sa ne adunam in Domnul, chiar cu pretul sacrificiului de sine
total ! 

)    %& %  , ,        #     
  $ # #   $          #!
% $             
  
                  
      %  $    



nu puteam sa-1 accept in inima mea. Mai ales ca dupa arestarea secreta din anul
1954, impreuna cu sotia mea ne asteptam zi de zi la o alta arestare, aveam pregatite
special si haine calduroase pentru iarna. in fieeare seara ne rugam impreuna ca
Domnul sa ne pregateasca pentru o asemenea eventualitate, sa fim gata!La cele
spuse de minc, pe atunci sotia mea fiind insarcinata de trei luni, cu avertismentul
dat dc medici in prealabil sa nu se mai incumete cu o a patra nastere, ca nu va mai
scapa cu viata de pe masa de operatie, ea mi-a raspuns: "Draga, dar tu chiar vrci sa
ramana copilasii nostri si fara mama si fara tata?" 

Raspunsul meu a fost ca noi trcbuie sa fim gata pentru oricc alternativa, si restul ramane in providenta Tatalui
nostru ceresc. Astfel nc-am linistit inimile, ne-am incrcdintat si abandonat cu totul in mana Celui carc are toata
puterea sa invieze si mortii! De notat este si faptul ca absolut nimcni dintre rudeniile noastre si nici din familia
lui Dumnezeu nu stiau ca sotia estc insarcinata cu al patrulea copil si de pericolul in care se afla acum. Aveau sa
afle "taina aceasta" doar cu ocazia arestarii mele, cand sarcina avea deja patru luni. Noi am dorit sa fie evitate
orice discutii, care sa strecoare ingrijorari si indoieli, din partea unora care nu impartaseau cred inta noastra ferma
in Dumnezeu.

Pe la sfarsitul lunii noiembrie, primim stirea ca la Gurahont, jud. Arad, pe valea


Crisului Alb, au fost arestati fratii Traian Ban si Dumitru Harap, care erau salariati
ai unitatii C.F.R. din localitate. in special fratele Vasilica Moisescu era sesizat de
acest fapt, pentru 



ea acolo, la Gurahont, la fratele Ban, avea depozitate unele carti si scrieri de


valoare, care nu ar fi vrut cu nici un chip sa fie pierdute. in adunare la Arad, ne -am
rugat cu staruinta pentru ei, ca Domnulaibe in paza Lui. Fratele Traian Ban, cu sora
Maria, sotia lui, aveau cinci copilasi. Traian, adeseori venea in delegatie la Arad 



si petrecea cu noi prin famili i si in adunare.Sigur, arestarea lor ne -a facut sa


intelegem ca nici noi, cei de la Arad, nu eram departe de asta. Fiecare era preocupat
de acest lucru in felul lui. In ce ma priveste, eu inca nu beneficiasem de conccdiul
dc odihna din anul accla si cu nici un chip nu voiam sa -I pierd. Mi-am facut cu
sotia toate socotelile si cu buna invoiala, pc

data de 6 decembrie 1958, cand implineam 33 dc ani, am plccat in concediu, cu un singur gand: "Sa-mi mai vad
o data fratii scumpi in Hristos, pe care ii aveam la Sibiu, Ploiesti, Bucuresti, Deva si de acolo la munte la Codru."
Fratii imi spuneau sa nu plec acum,

in

asemenea conditii speciale in care ne aflam, ci mai binc sa raman acasa cu familia
si fratii in adunare. Eu mi-am zis: "Sa nu las concediul meu comunistilor, ci mai
binc sa-1 folosesc spre slava lui Dumnezeu si a imparatiei Lui. Ma vor gas i ei si pe
minc sa ma aresteze, daca la ora "H" nu voi fi ajuns inca!"La Ploiesti i-am vizitat
pe fratii preaiubiti Panaitcscu, rcsponsabilul pe tara a1 Cultului Crestin dupa
Evanghelie, si pc Tonoiu Nicolae. Am petrecut cu ei clipe de neuitat in partasie.
Poate voi reaminti acum ca fratele Alecu Panaitescu mi-a impartasit cu accasta
ocazie incercarile prin care tocmai trecuse. Era un om integru, hotarat, de mare
prestanta duhohniceasca, marit sa fie Domnul! Fratele Tonoiu, de o gingasie,
bucurie, si noblete sufleteasca grcu de cgalat, m-a gazduit in noaptea aceea si am
impartasit cu el multe lucruri, acum cand persecutiile pentru credinta erau in plina
desfasurare. Acest popas la Ploiesti a fost, pentru mine, o mare binecuvantarc, in
peajma arestarii mele. M-am simtit intarit, fortificat in duh, pentru I upta cea buna a
credintei, cum scrie Pavel: "Lupta-te



lupta cea huna a credintei; apuca viata vesnica la care ai fost chemat 

pentru care ai facut aceea frumoasa marturisire inaintea multor martori"

(1 Timotei 6:12). 

La Bucurcsti, popasul meu avea sa fie la fratele Aurel Popcscu si sotia lui, Valerica. Am apreciat la fratele Aurel
intotdeauna spiritul I u i viu si jovial, gata intotdcauna sa se avante in lucrarea lui Dumnezeu, nimarturie publica
si in vizite familiale cu partasii alese. Ma simteam intotdeauna imbogatit in duh, in urma popasului facut in casa
lor,

si ma

intorceam spre casa insufletit de un nou avant.Pentru fratele Aurel primisem un


mesaj special de la fratele Vasilica Moisescu la plecare, si anume: "Sa decupeze
pagina nr. 92 (1 in cartea scrisa de dumnealui si dactilografiata, "Triumful 



Cristic". Pe aceasta pagina erau detaliate actualizari de anumitc nume din Vechiul
Testamcnt, cum ar fi de exemplu cel din Psalmul 120:5, unde spune asa: "Vai de
mine, ca locuiesc la Mesec, ca locuiesc in 

corturile Chedarului!" Localitatea Mesec din vechime coincide cu Moscova de astazi. Ori experientele noastre
ale cclor ce am trait

in secolul al XX-lea ne confirma ce anume a insemnat Moscova si cc anume


rasunet profetic avea acel "vai" rostit de profetul lui Dumnezeu si dc toate
generatiile de evrei care cantau psalmii treptelor, urcand la Templul din Ierusalim.
Fratele Vasilica notase chiar cu mana lui in carnetul meu de drum acest lucru, care
in final avea sa ajunga in mana securistilor la arestarea mea si sa constituie cap de
acuzare in procesul ce mi se pregatea, si anume: "Misiunea secreta a inculpatului,
cu privire la pagina 92 din cartca "Triumful Cristic",

scrisa de V.V.M". De fapt, totul era in zadar, deoarece securitatea deja avea aceasta
cartc in mainilc lor, de la perchezitia facuta la Gurahont, la arestarea lui Traian
Ban. Pentru mine acest lucru a fost o binecuvantare, deoarecc la proccs mi -a
prilcjuit o marturie de mare pret... 

La Sibiu am vizitat familia Ghita. Mandras, cu care eram in bunc legaturi spiritualc de partasie frateasca, si
adeseori am poposit

in

casa lor de pe strada Lupeni. De aici am plecat pentru o zi in vizita la Cisnadie, la


familia Ghita Bocancea, care in vremca aceea avea serviciul acolo. Ziva urmatoare,
la inapoiere, fratele Ghita m-a insotit pana la statia de autobuz l.R.T.A. Pe drum
spre statie, mi-a cantat o cantare noua pentru mine, dar care avea sa aiba un mesaj
profetic, prin incercarile prin care aveam sa trec... In asteptarea autobuzului, mi-am
scos in graba o hartie si am scris versurile de Traian Dorz si melodia compusa de
fratele Niculita Moldoveanu, pe care o schitasem sumar, cat de cat, ca sa nu o picrd
din memorie. lata versurile si pretioasa cantare:N-am sa uit, Isuse Doamne,
niciodata, Din ce rau, prin cc minune m-ai scapat; N-am sa uit iubirea Ta
ncmasurata, 

Dragostca si grija Ta cea minunata,

C-am fost mort si /:dintre morti m -ai inviat:/.

N-am sa uit cum, cand durerea era mare, Si-am strigat sa nu ma lasi ca nu mai pot,

N-am sa uit cum mi-ai raspuns cu ce-ndurare, Cum in noaptea cea mai neagra de-ntristare, Mi-ai umplut de
/:stralucire cerul tot:/.

Astazi am, Isuse Doamne,-o primavara, Fara nori si fara griji si fara chin;

Si-Ti aduc a multumirii floare rara, Revarsand intreaga inimii comoara, Din potirul /:sfant al rugaciunii plin :/. 

Eram nespus de fericit, ca Domnul ma inzestrase cu mesajul ei atat de valoros pentru mine in acele zile, incat o
cantam mercu


si

avea sa-mi prinda atat de bine, doar cu doua zile mai tarziu. 

O noua oprire am facut la Deva, la familia Marza, unde am impartasit cate ceva si cu ginerele lor Lazar, care era
pastorul Adunarii Baptiste din Deva. Am vizitat tanara familie Moisa Sandu, cu sotia Cornelia, cu care am
pastrat o buna legatura pana in anii trecuti, cand am putut vizitez dupa zece ani... Intentia mea a fost sa urc pana
la Codru, la mama lor, la sora Floare Moisa, gazda mea, pe vremea cand faceam evanghelizari in regiunea aceea

in iarna anului 1947/1948. Eu voiam sa pl ec dis-de-dimineata, caci trebuia urcat la


munte vreo 20 km., pc drum de paduri, urcusuri si

coborasuri prin vai, si voiam sa fiu sigur ca ajung la destinatie inainte de a se


innopta. Sandu cu Cornelia au spus sa nu ma grabesc, ca vin si ei cu mine. Am
crezut ca sunt in siguranta, daca merg si ei cu mine. M-au tot amanat pana dupa-
masa, cand mi-au spus ca nu mai vin, dar ca Sandu ma va duce cu motoreta lor
pana unde incep dealurile. Mai ramasesera doua ore pana la innoptare, iar pana sus
imi trebuiau cel putin inca doua ore. In plus, a inceput si sa ploua un fel de ploaie
marunta, rece si monotona. 

De unul singur am ajuns in vale la Varmaga si m-am uitat la ceas. Era ora 4 dupa masa, cand incepuse sa se
innopteze, cum se intampla intr-o zi de 17 decembrie. Din Varmaga, mai este un drum de doua ore de urcus pana
la Codru, pe poteci, drum de tara care se incruciseaza, prin paduri, prin vai, un urcus permanent. Nu mai facusem
acest drum niciodata singur.

As fi putut sa caut un loc de adapost in sat la Varmaga, pcntru noaptea acca, si sa fi plccat a doua zi dimineata,
odata cu lumina unei noi zile, dar mi-am luat inima in dinti si am luat -o la drum in sus. Am trecut pe langa
biserica din deal, pe care am lasat-o in dreaptamea, si am zis: "Doamne, ajuta-mi sa-mi ating tinta," Ploua, iar
intunericul s-a facut gros, ca nu mai zarcam aproape nimic de la 4-5 m inainte. Am zorit pasul voiniceste, dar am
inceput sa obosesc. Drumul se facuse greu, cu alunecusuri, pe alocurea noroi desfundat pe portiuni de drum de
cara. Uneori drumul se bifurca in doua sau chiar trei directii si nu aveam habar care este cel bun. Un singur lucru
mi-a ramas in memorie din escapada facuta cu 13 ani in urma, care avea sa-mi fie totusi de marc ajutor. Sa am
grija sa tin drumu I care serpuia pe creasta vaii adanci din stanga mea, care desparte catunul Codru de Sacaramb.

Obosit, transpirat, cu haincle ude, in padure necunoscuta, cu un vant care facea urcusul tot mai dificil, aproape
orb de intunericul noptii, am ajuns intr-un loc unde incepea un urcus mai abrupt. indoiala a inceput sa puna parca
povara cea mai gr, ea de suportat pe inima mea. in acel moment m-am oprit in loc si am inceput sa ma rog, cum
de putine ori am facut pana atunci in viata. Oi fi zis atunci asa: "Doamne, Tatal meu din ceru ri, Tu care 1-ai
condus pe Avraam din cetatea Ur, din Haldeea, spre Canaan, i-ai calauzit pe magii din Rasaritul indcpartat spre
Betleem, calauzeste-ma si pe mine sa ajung la tinta dorita, pc acest drum necunoscut in noapte. Nu ma lasa prada
intunericului si ploii acesteia. Iti multumesc. Amin!" 

Din acel loc am inceput sa urc pe panta cea abrupta si dupa cateva zeci de metri distanta in fata mea, printre
copacii mai rariti ai padurii, zaresc o casa cu geamurile luminate. Am strigat: "Aleluia!" Am atins tint a dorita.
Slava Tie, Doamne! Era una dintre celc sase case din catunul Codru, aceea a fratelui Sandor.

Cand am ajuns la ei, s-au mirat minune mare, mai ales ca eram singur si pe asa vreme... Dupa ce am pctrecut
putin cu ei, am urcat spre casa surorii Floarea, gazda mea buna, de pe vremea cand vesteam Evanghelia lui
Dumnezeu prin localitalile din jur, cu vreo zece ani in urma. Am avut un simtamant de mare usurare, eram la
adapost, intr-o casuta strajuita de un pisc stancos, numit de localnici Cepturar.

urma ii umpleau casa, trei fete si doi feciori, toti au zburat si s -au casatorit, iar ea a ramas singura, dar cu
Domnul in inima... Am povestit peripetiile drumului, pe unde am fost, ne -am rugat impreuna

yi I-am multumit Domnului ca a fost asa de bun cu noi ca ne-a mantuit de starea de
pacat si ne-a asigurat un loc in Patria Cereasca, in timp cc in graba mi-a scrvit si
ceva de mancare. Nu am uitat sa scot carnetelul cu notitele cantarii invatate la
plecarea mea din orasul ( isnadie si care erau atat de potrivit e si mangaietoare
pentru mine acum, dar si pentru ziva de maine, cand, ajuns la Arad, aveam sa

1 iu asteptat si arestat de agentii comunisti.I -am cantat surorii Floarea cantarea: "N -
am sa uit, lsuse 1)oamnc, niciodata, din ce rau, prin ce minune m -ai scapat." Sora
Floarea a prins frantura de la urma si ca idee si ca melodie: "dintre morti m-ai
inviat", sc atasa de mine si canta si ea: "dintre morti m-ai inviat". Oh, ce dulce avea
sa fie pentru minc somnul acela dc noaptc, la Codru. A fost un bun excrcitiu p entru
credinta, in vederea muntelui de greutati si suferinte, greu de imaginat, care imi
statea in fata



si care avea sa tina aproape sase ani, ca sa il urc pana la ziva izbavirii.Ziva
urmatoare, dimineata, am stat de vorba si cu ceilalti frati batrani di n Codru si apoi
am luat-o la valc spre Deva, pe alt drum, prin Nojag. Am facut un scurt popas la
familia Marza si am plecat la gara, sa prind trenul de seara sprc Arad, la familia
mea draga, eare ma astepta cu nerabdare. Sotia era deja de doua zile sub stare dc
arest la domiciliu, din seara zilci de 16 decembrie, cand au fost arestati ceilalti frati
si eu inca nu stiam nimic. Era strajuita de catc doi securisti care se schimbau tot la
opt ore, iar cei ce veneau in inspectie dintre superiorii lor o intrebau mereu:

Dar daca ar sti sotul tau ca noi il asteptam acasa ca sa -1 arestam, ar mai veni acasa, sau s-ar ascunde? Sotia le
raspimdea eu marc siguranta si calm:

Daca ar sti asta, mai mult s-ar grabi!


Esti sigura de asta?

Da! Imi cunosc sotul.

Ei, bine, pana la proba contrara te credem.

La gara din Deva, urc in trenul accelerat si, spre surpriza 

mea, am locul in compartimentul in care erau trei frati si prieteni din Arad, carc se intorccau cu calabalacurile lor
de la Seminarul din Bucuresti, pentru vacanta de Craciun. Acestia erau vl ordinca varstei: Cocian Martian,
lnovan Dumitru si lonel Truta. Bucuria a fost mare

si

aveam multe de impartasit laolalta, asa ca drumul de 160 km ni s -a parut foarte


scurt si timpul parca a zburat. 

La coborarca din tren, Mitrut Inovan a luat-o spre Gradiste, iar pentru ceilalti doi si pentru mine am fost fericit sa
iau un taximetru. Mergeam toti cam in aceeasi directie. Dupa ce i -am condus pe ei pana acasa, i-am spus
soferului sa intoarca spre casa mea. In drumul spre casa, 1-am intrebat pe sofer daca stie ceva despre doinnul
Ginga Ioan, care era dispecer la taximetre. Sofcrul, dupa cateva momente de tacere si ezitarc, cu o voce mai
grava imi spune: "Domnule, drept sa-ti spun, despre Ginga loan, de doua zile nu se mai stie nimic.. .". indata mi-
am dat seama ca fratii mei au fost arestati si ca voi fi luat si eu la sosirea mea acasa. Nu mi -a fost deloc frica si
nici emotii speciale nu am avut, eram pregatiti cu sotia pentru o zi ca asta, chiar de mai multi ani. Dc fapt, a fost
un privilegiu special sa fii cu fratii arestati spre marturie, inaintarea Evanghcliei si triumful imparatiei lui
Dumnezeu si sprc gloria Mantuitorului nostru lsus Hristos.

Ajuns in apropirea casei, indata mi-am dat seama de anumite semnc deoscbite, geamurile dinspre strada erau
lumi nate, ca si cele din casa scarilor. 

Usa de la strada era descuiata si la fel cea de la antreu, semn clar ca eram asteptat.
Cum am deschis usa si am facut primii pasi pe trcpte, sotia imi iese in fata pe
balustrada de sus si imi spune: "Pace, tatiti !", cum imi ziceau copilasii. "Sunt bine
si linistita!" M-am bucurat de aceste urari tonice din partea sotiei. Securistii au iesit
si ei imediat si au silit-o sotia mea sa intre in camera mare, unde dormeau copilasii,
strajuiti de bunica Clemcntina, (mama sotiei), care a ajuns sa fie martora unor
asemenea cvenimcnte nebanuite in viata ei. Celalalt securist luat pe mine in primire
si m-a introdus in bucatarie, unde a inceput imediat perchezitionarea mea si a
bagajului cu care am sosit. Altul, care era in camera mare, a alergat indata la
telefonul proprietarului sa-si anunte superiorii ca am sosit



si am fost luat in primire, adica am fost arestat!Cu ocazia perchezitiei personale,


mi-au confiscat actele de identitate, cametelul cu adrese si telefoane siBiblia de
format mic, cu insemnele mele in ea. Tineani mult la Biblia aceea, nu numai pentru
ca era Cuvantul lui Dumnezeu, dar si pentru ca am primit -o 



in dar de la sora Anuta D. din Simeria. M-am folosit de aceasta Biblie timp de 11
ani si-mi era scumpa.Masina securitatii a sosit in strada si am fost urgentat sa
plecam. Am cerut permisiunea sa-mi iau ramas bun de la copii si de la sotie, sa ii
mai pot vedea o data si apoi sa ii incredintez in mana cea buna a Domnului. Am
fost fericit ca mi-au permis acest lucru. Copilasii cei mari, Michael si Cristian, s -au
trezit din somn: era aproape de miezul noptii. Ei au dorit sa ma vada, pentru ca
stiau de la mama lor ca trebuia sa vin din concediu in seara aceea, poate pentru
ultima data??? Michael, care era in clasa intai la scoala si terminase doar un
trimestru, mi-a spus ca a primit doi de 10 in ziva aceea... Cristi, care implinise 5
ani, era mai putin constient de ccle ce se intampla. M-am indreptat spre patucul in
care dormea Gratian. El avea doar 1 an si 11 luni. M-am aplecat sa-1 sarut si pe el,
dar nefiind barbierit de vreo doua zile, tepii i -au impuns piclea lui fina de pe fata si
a dat semne de neliniste, gata sa se trezeasca. Securistul m-a urgentat: 

Hai, gata, sa nu se trezeasca si sa ne faca probleme. Apoi mi-am luat ramas bun de la sotie, care purta in chivotul
trupului ei viata din Dumnezeu, care avca doar patru luni de existenta

si

care era o fctita, pe care aveam s-o vad pentru prima data doar cand avea 5 ani si o
luna, la vorbitorul inchisorii Jilava. Sotia mi-a zis:Cu privire la mine, sa fii 1 inistit!
Am nu numai pace, ci si bucuric. 

Atunci ma bucur si eu impreuna cu tine. Ne-am despartit foarte linistiti, lara nici o lacrima, nu ne -am imbratisat
ca niste indurerati, ci doar ne-am sarutat unul altuia obrajii, ca pentru o neprevazut de lunga despartire..

Am coborat in strada, unde ma asteptau cu o ma.sina noua, de tip turism, la care am apreciat indata aparatele de
bord, frumos luminate in vernil. Mi-am zis:

² Uite, cel putin acum sunt purtat intr-un car princiar, caci

doar am fost trimisi in aceasta lume ca niste ambasadori ai lui Isus Hristos (2 Corinteni 5:20), care "ne 

poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta, si care raspandeste prin noi in orice loc
mireasma cunostintei Lui"
(2 Corinteni 2:14). Nu exista un privilegiu mai mare pe pamant decat sa suferi
pcntru Numele Lui cel Minunat si imparatia Lui. Marit sa fie Marele nostru Domn
si Mantuitor, Isus Hristos!.Am fost dus la sediul Politiei si am fost pus intr-o celula
foartc mica, cu prici de scanduri, pe care aveam sa-mi frang oasele de la solduri,
pana dimineata. Era prima celula in care cine stie cati borfasi si tot felul de
delincventi de drept comun or fi trecut prin ea inainte de mine. Dar fiind rupt de
oboseala de marsaluirea la munte spre Codru si in jos cu o zi inainte, in total vreo
50 km de urcusuri si coborasuri, am putut totusi sa dorm putin, dar vai dc oasele
mele. Multumesc Domnului care m-a intarit si m-a sustinut cu indurare. Eram
fericit ca sunt si eu pc urmelc sfintilor arcstati mult inainte de mine, iar fratii mei
din adunare, doar cu doua zile in avans... Sotia si copiii au fost in stare de arest la
domiciliu din ziva de 16 decembric seara si pana. in 18 decembrie, cand m -au
arestat pe mine. 

ln cele doua zile, sotia a foast invrednicita de Dumnezeu cu o marturie vrednica de Numele Lui cel sfant, lucruri
pe care aveam sa lc aflu abia dupa sase ani, cand am fost cliberat si am vcnil acasa. Cc a fost mai important a
fost accea ca ea s-a simtit nl pacc deplina si o linist e observata de securisti. Nu a putut fi intimidata cu nimic de
ei. In cele doua zile au venit cateva surori, fara sa stie ce au sa gaseasca la noi. in loc de obisnuitcle partasii in
Cuvantul lu i Dumnczeu, care cum au ven it au fost tinutc sub starc de arest. Doua dintre femeile mai in varsta,
sora Ana Rudolf si sora Ambrus, vazand ce se intampla, au lesinat si au facut convulsii, care i -au ingrijorat pe
securisti. Unul dintre ei i s-a adresat sotiei si i-a zis:

² Ce se intampla, doamna? Noi ne asteptam ca dumneata sa lesini data fiind situatia, cand colo avem probleme
cu aceste femei. Sotia i-a raspuns:

² Nu am de gand sa lesin. Am fost pregatiti pentru aceasta zi. Ei au ramas foarte mirati, deoarcce la alte arestari
pe undc au mai fost, situatiile au fost cu totul diferite...

Ziva urmatoare s-a dat desteptarea la ora 5 dimineata pentru indeplinirea


programului administrativ. In jurul meu, in celelalte cateva cclule, nu se auzea nici
o miscare, nici un scmn de viata. Pe la ora 8 sunt luat intr -un '`jccp" impreuna cu
doi securisti carc ma insotcau 



tii soferul. Dupa traseul luat de masina spre Sud, mi-am dat seama ca mergem spre
directia Timisoara. Cei doi agenti de securitatc stateau in masina, unul langa sofer,
iar celalalt in spate, langa mine, eu avand locul din spatelc soferului. Viteza cu care
mergeam pe clrum a fost destul de mare, asa ca imi faceam socoteala ca drumul
avea sa dureze cam o ora pana la destinatie, daca totul ar fi decurs normal. Nu a
fost insa tocmai normal. Dupa ce am depasit comuna Vinga, cu putin inainte de a
intra in Ortisoara, o puternica explozie a zguduit masina, care le-a provocat emotii
tuturor celor din masina. Soferul si cci doi securisti au coborat indata sa vada ce s -a
intamplat. Au constat ca roata stanga din spate care era tocmai aceea pe care cra
locul meu de sezut suferise o pana de cauciuc.Sofcrul masinii, un om indemanatic,
a luat una dintre rotile de rezerva si a inlocuit-o pe cea dcfecta, apoi a luat-o la
drum cu viteza ceva mai mare, ca sa scoata din intarzierc. Ab ia icsiti din Ortisoara,
o noua explozie puternica, si masina "jeep", dupa ce nc -a zgaltait bine, cu zgomot
dc frana pusa de sofer, se oprestc. Cci trei insotitori, ca si in primul caz, au coborat
din masina sa vada care roata este cea cu bucluc. Spre surpriza lor, a fost aceeasi
roata din stanga, la spate, unde era locul meu. Ei au facut glume pe chestia asta cu
aluzie la persoana mea:

² Cine o fi si asta de- pana "natura" se opune in calea noastra ca sa nu ajungcm la


timpul stabilit in Timisoara? Soferul a procedat la fel ca la prima cxplozie. Numai
ca de data accasta a folosit cea dc-a doua roata de rezcrva si alta nu mai cra. in timp
ce soferul era ocupat sa schimbe roata, unul dintre agentii insotitori zareste o pasare
mare pe varful unui stalp de la reteaua electrica de pe marginea soselei. Nu o
putcam identifica bine din masina, caci cra ceata, dar cred ca a fost o bufnita, care
nu ajunsese inca la culcusul ei de zi. Unul dintre securisti isi ia arma si o duce la
umar, luand linia de ochire spre pasarea care statea impasibila pe stalp. 



Ma gandeam ca o tinta mare, atat de aproape, este cu neputinta 

nu o loveasca, dar nu a fost asa. La un moment dat, cand el parea sigur de succes, apasa cu degetul pe tragaci. Un
zgomot putemic de foc de arma a facut sa-mi tiuic urechilc, iar pasarea si -a intins aripile mari si a zburat fara sa
fie atinsa. Era ceva simbolic pentru mine in asta? Cred ca da! Asa cum scrie: Da, 

El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei." 

(Psalmul 91:3). Marit sa fie in veci Domnul nostru Cel vrcdnic de lauda! 

O frica superstitioasa ii cuprinsc pc gardieni cu privire la mine cu gandul la cu cele doua explozii alc rotilor sub
mine, asa ca si-au propus sa mearga cu o viteza redusa, ca sa nu mai aiba vreo surpriza pana la destinatie...

Am ajuns in sfarsit la Securitatea din Timisoara. Am coborat din masina si un gardian m-a preluat si mi-a pus
indata o pereche de ochelari negri pe ochi cu avertismentul ca nu am voie sa scot nici macar o singura vorba. Eu
ffira sa-mi fac probleme m-am conformat intocmai. intr-un asa loc nu mai estc cazul sa te ingrijorczi unde dormi,
ce mananci si alte likruri ca si

.

acestea. Altii sc ingrijesc de tinc. DOMNUL VA PURTA DE GRlJA! Partca mea


era sa ma incred in E1. Cc bine estc sa stii in ascmenea imprcjurari cate o cantare
ca si aceasta:Purta-va de grija, Domnul, intr-un fcl; Nu-n felul meu, poate, nu-n
felul tau poatc, In fclul Sau insa Se va-ngriji E1! Sane-ncredem in El, Domnul va-
ngriji Toata-ncrederea-n El, El Sc va-ngriji!

Cel ce ma conducea, in soapta, mi-a atras atcntia ca vom cobori niste trcpte. Acestea, aveam sa -rni dau searna,
duccau la celularul subteran al securitatii. Sa fi tot fost in jurul orei 10 dimineata. Pe un coridor lung, (am intcles
asta, dupa zgomotul de pasi care se apropiau sau sc indepartau de locul unde m-au postat pe mine cu ochii
acoperiti cu ochclari ncgri si cu fata spre pcrete), auzeam din cand in cand usi care se inchideau si se deschidcau.
Totul parea invaluit in mister, dar aveam in launtrul mcu o pacc cere asca. Ma rugam si-I multumeam lui
Dumnczeu ca m-a ajutat sa ajung si euacolo unde eram sigur ca sunt si fratii mei si acum calc pe urmelc pasilor
lor... Oh, ce simtamant scump estc sa stii in situatii ca acestca cuvintele Domnului lsus: "Eusura 

Lzunina cine Ma urrneaza

Êine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii"

(loan 8:12). lsus, Lumina lumii, patrundea acum cu lumina Lui in launtrul fiintci
mele si nimic nu o putea impiedica. Si asta imi era intru totul deajuns. 

Cand auzeam pasi pe coridor, incercam sa fac miscari fortate cu muschii fetei ca sa misc putin ochelarii, asa ca
ochii mei sa poata prinde cat dc cat o raza de lumina, sa pot distinge vrco fata a celor carc umblau pe coridor. Cu
mainile nu puteam sa fac acest lucru, caci as fi putut fi vazut si mi-as fi putut atrage consecinte. Ordinul a fost
clar:

² Nu ai voie sa misti ochelarii de pe ochi.

In regimul dc celula la securitate, cci arestati erau scosi la un program administrativ sanitar pentru necesitati la
ore anumite, aproximativ de 5-6 ori pe zi. Niciodata insa in orele de noapte. Cu greutatc, dupa multc incercari,
am reusit sa misc oche larii si sa vad cate ceva cu coada ochiului. Oh, ce mare triumf, cand la ora de program
administrativ, sa fi fost orele 5 sau 6 dupa-masa, 1-am zarit din spate pe fratele Ginga Ioan, cscortat de un
gardian. l-am dat slava lui Dumnezeu pentru aceasta favoare, cu multumiri din adancul inimii. Apoi si pe un altul
dintre frati. "Asadar, aici suntcti si voi", mi -am spus. "Ce fericire pcntru mine sa fiu si eu impreuna cu voi!" Am
stat in picioare cu fata la percte de la ora 10 dimineata pana la ora 10 scara. 

Cand s-a dat stingerea la ora 10, m-au luat si pe mine si m-au bagat in celula Nr. 19. "Oh, adica asta estc celula
mea? Slavit sa fie Domnul!"

Mi-am adus aminte de cuvintele spuse de Domnul lui losug, dupa moartea lui
Moise: "Orice



loc pe care-1 va calca talpa 

rului vostru, vi-1 dau"




(losua 1:3). Sa nu-mi luati cu neincredere ccea ce am spus atunci: "Doamne, locul
pe care il calca talpa piciorului meu acum, mi-1 dai mie? Te laud si Iti multumesc
ca asa ai gasit cu cale (%

Ma simteam ca si acasa, dar nu numai atat, crcd ca nici Napoleon in toata gloria lui
de cuccritor nu a fost asa dc 

fericit cum ma simteam eu. Stiam ca Domnul a randuit special pcntru mine acea celula.

Celula era mica: sa fi tot avut dimensiunea de 3x2 m. Tot mobilierul era format din doua paturi suprapuse, nimic
altceva in plus. La introducere in celula mi s-a facut o perchezitic minutioasa si mi s-au luat si blachiurile de pe
pantofi, masura prcventiva impotriva vreunei posibile evadari, ori instrument pentru vreo tentativa dc sinucidcre.
Eram singur in cclula si mi-am ales patul de jos. Abia peste doua zile au introdus un om mai in varsta ca mine,
am apreciat ca fiind in jur de vreo 55 de ani. Era dintr-o comuna din Banat, in apropiere de granita cu lugoslavia.

In sfarsit, prima dimineata in celula Nr. 19. Programul de dimineata, apoi dejunul, care a constat dintr -o bucata
dc paine, un cubulet de marmelada si o ceasca dc bautura de culoare neagra din malt, careia i se zicca "cafea".
Amagire insa, ca nu mirosea a cafea... Pentru mine cred ca a fost rriai bine asa, avand 1n vederc tepusul pc care -
1 aveam in carne, boala ulceroasa. De la un regim alimentar strict, pc care il respect am intocmai in I ibertate, am
ajuns deodata la o mancarc grea, contraindicata, de varza, grasimi incinsc, fasole, asa ca imi provocau dureri
mari la nivelul abdomenului. Cc puteam sa mananc era painea de dimineata, mai mult coaja, cu cubuletul de
marmelada si cafeaua de malt. Din pricina durerilor mari, mancarea de amiaza si de seara abia o ciugulcam si o
dadeam in mare parte inapoi. Dupa cateva zile am fost raportat de gardian crezand ca fac greva foamei, fara sa o
fi declarat oficial. Am raspuns ca nu fac greva foamei, ci mananc doar ce pot, intrucat imi provoaca mari dureri
abdominale. M-au dus la doctorul lor care m-a intrebat cu ce sufar si ce tratament am avut in libertate. 1 -am
spus, si ca urmare mi-a dat pastile care sa completcze putina aciditate produsa de stomac. Numai ca in libertate
mi s-au dat cate doua feluri de pastile: una de acid clorhidric si una dc pepsina, care sa protejeze peretii
stomacului. Acestca, zdrobite si puse in apa spre dizolvare, trebuiau luate impreuna in timpul mcsei de amia za.
Ei insa nu au facut asa, ci o femeie cadru mcdical, imbracata in alb, venea irnpreuna cu gardianul si imi dadea o
singura pastila de acid clorhidric, fara pepsina, pe stomacul gol, cu jumatate dc ora Maintea 

incsei. In cazul acesta, pastila sc dizolva in stomac si durerilc erau si mai mari. Cc putcam sa fac? Noi eram
arestati ca si contrarcvolutionari, deci dusmani ai poporului. Unii mai ziceau: 

² Nu v-a pLacut regimul? Asta-i regimul care vi se aplica!

A doua zi au inccput si anchetelc. Am fost scos din cclula si i I us intr-un birou special de ancheta, undc venisc
un barbat, relativ ianar, cam de varsta mca, scund, si s-a prezentat ca fiind capitanul ( 'ristescu. Anchetele
incepeau dimineata, erau intrerupte de masa (le amiaza si reluate dupa-masa. Erau istovitoare si ingrijoratoare,
deoarece ci nu scriau ce spunea detinutul, ci le ticluiau in asa fel ca sa iesi oricum vinovat. Practic nu erau scrise
declaratiile mele obiective, ci interpretarile tendentioasc ale anchetatorului. Erau instruiti special i n directia
aceasta, potrivit experientelor indelungate alc politiei secrete comuniste sovietice. 
Desigur, in mai multe randuri am incercat sa protestez, ca eu nu am declarat asa, si de ce schimba si interpreteaza
altfel faptele declaratc de mine? Cu un zambet sarcastic a zis:

Ehei, intcrpretarea este o arma puternica pusa in mana clasei muncitoare, impotriva elementelor contra -
revolutionarc. Avem noi ac de cojocul vostru! Astfel, erau desfiintate orice norme de drept juridic. Constitutie?
Nici vorba intr-un stat cu regim de dictatura proletara! Asadar, pur si simplu erai la discretia proletarilor vremii. 

Dupa o luna dc zile de la' a'restare, am ajuns intr-o seara sa fac un dus cu apa calda. Colegul meu de celula (pe
care mi 1-au adus intre timp) imi spune:

Domnule lovin, dumneata esti afara din cale de slab. Dumneata nu o sa poti sa rezisti mult. Cand am intrat in
camera aceea cu dus in tavan si mi-am dat jos camasa, mi-am vazut intr-un geam intunecos cosul pieptului.
Parea literalmente ca si un foi de harmonica sau acordeon, coastele fiind acoperite cu putina piele.

Banateanul meu avea probleme cu vezica udului si nu putea sa se retina. Foarte jcnat, imi cerea voie si sa nu ma
supar, daca isi facea ncvoia intr-un colt al celulei, punandu-si jos o pereche de indispensabili plusati de iama.
Cand sosea ora de program sanitar, strangea in graba indispcnsabilii plini de urina si-i spala la W.C. si ii

pY

aducea inapoi la uscat in celula. Si asta se repeta destul de des.

Sigur ca eu am inteles situatia lui dificila si i-am spus cuvinte de compasiune, care i-a usurat cumva jena. Pe la
mijlocul lunii ianuarie 1959, procesul lui a ajuns pe rol, a fost scos din celula si am ramas 

iarasi singur.

0 EXPERIENTA DE NEUITAT
iN CELULA 19

Am ajuns in ziua de 20-21 ianuarie 1959. Eram foarte slabit

si

cu dureri mari de stomac. Eram putin framantat: 

² Ce sa fac? Sa mai iau pasti lele acelea zise "betacid", ori 

tia nu le mai iau? O neliniste m-a cuprins si nu stiam ce sa fac. Simteam nevoia sa
ma consult cu vreun frate de incredere, dar nu iveam pe nimeni. O lupta se dadea
inlauntrul meu, lupta de care nu puteam sa scap. Atunci m -am asezat pe genunchi,
m-am rugat Domnului si am zis: "Doamne, Tata, Tu cunosti situatia in
care ma gasesc. Vezi framantarea mea, sotia acasa, cu trei copilasi si al patrulea pe
drum. Dupa medici s-ar putea sa nu mai scape cu viata la o a patra nastere, iar eu
aici, cu sanatatea la grea cumpana. Da-mi lumina Ta, arata-mi ce am de facut.
Calauzeste-ma prin*Duhul Tau, Te rog! Vorbeste-mi, fa-ma sa-Ti aud glasul. Iti
multumesc ca m-ai ascultat, ui Numele Domnului Isus, Te rog, Amin!" Dar, cu o
iluminare cereasca, am adaugat: "Doamne Isuse, daca voia Ta este sa ma chemi
acasa la Tine, fara ca sa imi mai pot vedea familia aici pe pamant, degeaba mai iau
pastilele lor, care imi fac atata rau. Iar daca voia Ta este sa ajung sa supravietuiesc,
sa ajung zila familie si la cei dragi, Tu poti sa faci acest lucru si fara medicamentele
lor. Eu de astazi voi refuza orice medicament si ma predau cu totul Tie. Faca -se
voia Ta sfanta cu mine, oricare ar fi ea, si

pentru toate Iti multumesc, ma supun si ma Amin!"

Fulgerator am primit raspunsul in inima mea sa nu mai iau nici un medicament, ci sa ma incred in Domnul. Mi -a
venit in minte textul din Psalmul 37:5, care contine trei actiuni: 

"incredinteaza-ti soarta in inana Dornnului, increde-te in El Si El va lucra."

Obucurie negraita si stralucita mi-a cuprins intreaga fiinta. Parca nu mai eram pe
pamant. 

Cand a venit femeia aceea - cadrul medical la amiaza cu pastila si cu paharul de apa, i-am comunicat simplu si
hotarat ca incepand cu data aceea nu mai iau nici un medicament. Ea s-a suparat tare Si m-a amenintat ca
niciodata nu o sa mai capat nici un fel de medicament. Eu i -am cerut inca odata scuze pentru deranj si a plecat.
Eram foarte fericit si intr -o siguranta deplina. Cand a fost adusa mancarea de amiaza, am mancat totul fara sa
respect vreo anume restrictie medicala si, spre uimirea mea, din acel moment nu m-a mai durut nimic. Marit sa
fie Domnul! in acea zi, in celula 19, am primit de la Domnul o cantare, care exprima starea de spirit in care ma
gaseam in urma acestei experiente, si care se canta la Arad, mai ales la sfarsitul serviciilor de inmormantare de la
cimitir.

Patria mea fericita,

Ochii mei te-au si zarit.

Nu mai e mult, doar o clipa si in tine-am si sosit.

Ma atrage inspre tine

dorul dupa-al meu Stapan, care mi-a promis ca vine sa ma ia la bunu-I san.

Simt cum se desface casa si se sfarma rand pe rand, numai omul din launtru se-nnoieste tot crescand.

Alergarea-i ispravita

si credinta am pazit;
ma asteapta-acum cununa, ce Isus mi-a pregatit!

Am marsaluit prin micul spatiu ramas disponibil in celula pentru asa ceva, inainte si inapoi, am cantat pana
tarziu o singura cantare: "Patria mea fericita"... Din ziua aceea, rugaciunea mea defiecare zi s -a schimbat si am
zis: "Doamne Tata, daca voia Ta este sa ma chemi acasa la Tine, de-aici din inchisoare, ma inchin si ma supun
din adancul inimii. Dar daca Tu ai in planul Tau si vrei sa ma tii in viata, sa ma folosesti in lucrarea Ta si sa
slujesc familia mea si pe altii, faca -Se voia Ta. Daca voia Ta este sa ma chemi acasa in curand, atunci Te rog, fa
Tu ca sa fie grabita ziua procesului nostru, sa o pot prinde si eu. Am o dorinta vie sa pot marturisi in fata tuturor 

credinta mea in Tine, spre gloria Ta, spre bucuria celor ce vor asista

la proces si chiar spre mantuirea altora. Amin!" 

Minunea vindecarii mele pentru perioada aceea s-a mentinut. Nu am mai avut dureri de stomac. Am inceput sa
prind oarecare putere ca sa pot face fata in ziua desfasurarii procesului. Mare este Domnul si vrednic de lauda!

Anchetele mergeau inainte neintrerupte si capitanul Cristescu, anchetatorul meu de fiecare zi, parea un om
echilibrat, linistit, cu mici exceptii, in ciuda meseriei lui inumane. Aveam avantajul ca eram pregatit pentru
aceasta situatie, in urma unor anchete de zi si noapte, avute cu ocazia acelei arestari secrete, de trei zile si trei
nopti. intr-o zi, am facut o "grava" incalcare a regulamentului pentru detinuti. In timpul anchetei, Cristescu a iesit
pentru cateva minute din birou si eu am ramas singur. In geamul care era langa masa

"i mea am zarit un ac cu gamalie infipt intre geam si rama ferestrei. in graba m -am repezit si 1-am subtilizat, 1-
am ascuns cu grija in vestonul meu si m-am bucurat ca am reusit sa scap fara sa fiti depistat. 

Ajuns iin celula, in cateva zile am reusit sa scriu cu zgarieturi de ac, pe perete le de Ianga usa, versete din
Scriptura, pe care le aveam intiparite in minte. Printre ele era si Matei 8:20, ca si altele. 

1

in mod special am vrut insa sa scriu una dintre inscriptiile care erau ° gravate de crestinii din Roma pe peretii
catacombelor subterane, unde se adunau pentru inchinare. Aceasta era: "I.H.NIKA"! in limba noastra inseamna:
"ISUS HRISTOS iNVINGE". Da, El, Biruitortil, a invins moartea, cu moartea pe moarte calcand si celor din
mormanturi viata daruindu-le. Curand dupa intoarcerea mea la Dumnezeu, am ajuns sa am in mana cateva
numere din revista fratilor din "Oastea Domnului", care purta numele "ISUS BIRUITORUL". Am apreciat
intotdeauna acest nume dat unei reviste

crestine. Ce mare har este sa stii, in situatii de prigoane aspre, can d viata iti este in joc, ca Isus Hristos invinge.
Marit sa fie Numele Lui cel Minunat, mai presus de orice Nume, pentru ca in Numele Lui sa se plece orice
genunchi, al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant, si orice limba sa marturiseasca, spre s lava lui
Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul! (Filipeni 2:9 -11).

Trecuse o luna si zece zile de la arestarea mea, cand mi -am dat seama ca e ziua de 28 ianuarie 1959. Era ziva de
nasterea al celui de-al treilea fiu al nostru, caruia i -am pus numele Gratian. El ne-a fost daruit cu har de sus, viata
fiindu-i periclitata in timpul nasterii. Mi -am adus aminte cum ul vara anului 1958, pe cand avea doar un an si
jumatate, il purtam cu bicicleta pe scaunelul din fata mea. Cu manutele se tinea si el de ghido n, dar spre
siguranta, cu o mana il tineam si eu pe sub bratul lui, iar cu cealalta ma tineam de ghidon. Era tare fericit ca se
vedea pe bicicleta. De obicei faceam drumul spre bunicii dupa mama si alte ori la bunicii dupa tata. Fie cand
ajungeam la bunici, fie la intoarcerea acasa, de atata placere cata avea el la varsta aceea, nu mai voia sa coboare
de pe bicicleta, uneori chiar plangea.



acea zi de 28 ianuarie 1959, Duhul lui Dumnezeu mi -a adus inainte ultimile cuvinte
ale Domnului Isus, notate in Evanghelia dupa Matei 28:20. "Si iata ca Eu sunt cu
voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Eon-ului de acutn). Amin." 

Inima mi s-a umplut de o bucurie deosebita, de mesajul Domnului cuprins in acest


verset, care de data aceasta imi suna drept mie personal. Asa 1-am luat prin
credinta.

Mi-am pus intrebarea: "Cine vorbeste aici'?" Raspunsul mi-a venit prompt: "Domnul cerului si al pamantului",
Cel care a zis despre Sine: "Toata

puterea fost data in cer si pe pamant" (Matei 28:18). Cand S descopera lui Moise
dupa experienta cu rugul in flacari, care nu se mistuia, Domnul i-a zis: "Eu sunt Cel
ce sunt!" 

Verbul a fi, la timpul prezent este simbolul insusi al existentei dintru totdeauna,
Dumnezeu Cel care este fara inceput si fara sfarsit. "Din El, prin El si pentru El
sunt toate lucrurile care exista, cele create, E1 Singur fiind deasupra a tot ce exista,
El, Originatorul lumilor vazute si nevazute, vesnicul Dumnezeu. El, Dumnezeu,
este tainatainelor intregului univers si nu poate fi explicata. Pentru l umea si fiintele
create exista timpul si spatiul, legate de o vremelnicie, iar timpul are un trecut si un
viitor, aratand limitele, pe cand Dumnezeu este dincolo de orice limite si marginire.
Aceasta exprima "Eu sunt!" - Vesnicul prezent Dumnezeu.Ce mare favoare a fost
sa stiu ca in acea zi, El, Domnul mi-a vorbit, ca este cu mine chiar acolo, in celula
19, in subsolul Securifatii din Timisoara, ca sunt neintrerupt in atentia Lui, ca nu
sunt singur, cat va tine viata mea efemera pe acest pamant. Oh, cata ma ngaiere mi-a
adus... L-am incredintat si pe Gratian in mainile ' Lui, ca si pe ceilalti copii
impreuna cu mama lor, pana in ziva cand ii voi putea revedea, fie pe pamant, fie in
vesnicii.

La inceputul lunii februarie, am contractat o raceala sora cu inoart ea, cu o temperatura si cu o tuse care ma
macina zi si noapte fara ragaz. Dupa vreo trei zile, intr -o noapte se intampla ceva neobisnuit. Se vede ca tusea
mea nu era o suferinta doar pentru mine. Cu miscari foarte incete, am simtii: ca se deschide usa la c elula mea.
Sigur, eu nu puteam sa dorm asa rupt de o tuse violenta. Era gardianul de serviciu pe celular in partea ht care era
celula mea, avand in picioare niste cipici de pasla. Cu o voce domoala m-a intrebat:

Te doare ceva? Esti bolnav? I-am raspuns:


Da. Simt ca am si temperatura dupa pulsul mai accelerat decat normal. Ma doare capul si gatul! A inchis usa si a
plecat. Dupa vreo cinci minute, usa se deschide din nou, imi intinde doua pastile, cred ca au fost aspirine, si un
pahar cu apa. Mi-a spus:

Ia-le, ca o sa-ti faca bine. I-am multumit pentru bunavointa lui. Prin acest gardian am simtit ca un inger trimes de
Domnul a venit la mine in celula, care mi -a adeverit Cuvantul Domnului primit pe ziua de 28 ianuarie 1959.
"lata Eu sunt cu voi..." Intr-adevar, sub actiunea pastilelor m-am linistit putin si am putut dormi. 

Urmarea acestei gripe a fost ca m-au napadit mucozitatile si o flegma abundenta. Cele trei batiste la care aveam
dreptul erau super pline. Ce sa stiu face in situatia aceasta? Mi -a venit o idee nastrusnica, pe care am si pus-o in
aplicare. Am inceput sa muruiesc peretii in zona patului meu cu mucozitatile si cu flegma care imi 

veneau din trahee, bronhii si nas. Asta a durat vreo doua sau trei zile si nopti. Asa ca pe masura ce umpleam
peretii intr-o parte, ma intorceam iaras unde mucozitatile s-au uscat. Nu mi-a convenit deloc sa fac acest lucru,
dar ce sa fi stiut sa fac altceva?

''''



asteptarea procesului, am continuat sa ma rog in fiecare zi, ca orice intrebare imi va


fi pusa, sa pot sa fac marturie pentru Domnul meu Isus Hristos si triumful
imparatiei Lui. Aveam o vie dorinta pentru acest lucru, oricat m -ar fi costat. Acum
ori niciodata. Pe 10 februarie, ma trezesc pe la miezul noptii ca usa celulei se
deschide, un gardian imi pune ochela rii negri pe ochi si ma duce intr-un birou
deasupra nivelului pamantului. Era biroul de Grefa. Seful Grefei era un ofiter cu
grad de locotenent. Intr-un raft din fata mea, mi-au atras atentia vreo cinci
bibliorafturi pe care scria cu litere mari numele celor 12 arestati din lotul nostru, al
celor din Arad, care eram in majoritate. De la Arad: Moisescu, Mladin, Iovin,
Ginga, Mot si Babut. De la Gurahont: Ban si Harap. De la Timisoara: Secheli,
Gadaleanu,  

un profesor batran, Vesel. A1 doisprezecelea in aceasta enumerare a fost Todor


Nicolae, din Caransebes. Securistii au tinut sa ne aresteze din mai multe localitati
ca sa dea impresia de o organizatie speciala, care a uneltit impotriva regimului
comunist, macar ca pe unii nu i -am cunoscut, cum au fost cei trei arestati din
Timisoara.

Ofiterul de la Grefa a luat unul dintre bibliorafturi si 1 -a pus pe masa in fata mea. Mi-a spus:

Ia si citeste partea care se refera la persoana ta, ca sa stii care sunt capetele de acuzare puse in sarcina ta si cu
privire la ce vei fi judecat. Cand am terminat de citit toate acuzele puse in sarcina mea, m -am simtit foarte fericit.
Ofiterul m-a intrebat daca am luat cunostinta de continutul dosarului meu, la care eu am raspuns afinnativ. Apoi
m-a intrebat daca sunt de acord cu capetele de acuzare care sunt puse in sarcina mea, sau in cazul ca nu, atunci
doresc sa fiu reanchetat? Raspunsul meu a fost prompt:
Nu cer nici un fel de reanchetare. Ce trebuie sa se intample sa se limplineasca cat mai curand. Puneti procesul pe
rol.

As vrea sa mentionez aici un fapt ca intr-o paranteza.

In

asteptarea arestarii mele, i-am precizat foarte clar sotiei mele, Domnica, sa nu caute
sa se framante ca sa puna vreun avocat platit pentru apararea mea. Stiam ca nu are
fonduri necesare pentru asa ceva, si chiar daca cineva, sa zicem, ar spune ca ii da
banii pentru un asemenea scop, sa nu accepte cu nici un chip. Stiam ca in
comunism procesele politice sunt pur si simplu niste mascarade j udecatoresti, ca
cei judecati sunt mai dinainte osanditi, pana si anii de condamnare sunt pusi la
fiecare dosar, de catre potentatii partidului, prin slujbasii lor de la securitate. Alte
cateva sotii ale celor din lot au facut tot posibilul si au angajat avocati pe banii lor,
cu credinta ca vor fi aparati mai bine si ca ar putea sa scape de condamnare. Dar
nici vorba de asa ceva! 

A fost o mare inselare si dezamagire pentru bietele femei. Sotii lor au fost condamnati la fel ca si mine, iar ele au
ramas cu sume importante de bani pierdute, fara recuperare. Imi aduc aminte ca un astfel de avocat al unuia
dintre noi si-a intemeiat apararea inculpatului pe faptul ca ar fi fost "Stahanovist", adica la locul de munca a
lucrat dupa o metoda "inaintata" a unui sovietic cu numele "Stahanov". In felul acesta, a contribuit cu succes la
realizarea planului de productie la intreprinderea unde a lucrat... A sunat atat de ridicol in tot procesul un
asemenea argument furnizat avocatului de o sotie animata de ravna omeneasca.

Ce dulce si minunata asigurare are acela care se stie in caile Domnului si sub privirea ochilor Lui! Cred ca
ofiterul grefier s-a mirat de linistea si de graba mea cu care am raspuns intrebarii lui mentionate mai sus.
Diferenta intre unii si altii o face credinta, atat de minunat descrisa in Evrei: "Fenzeile 

si-au primit inapoi pe mortii lor inviati; unii, ca sa dobandeasca o inviere mai
buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea, care li se dadea, au fost chinuiti" 

(11:35). Minunata este istoria sfintilor dintotdeauna si ma bucur mult ca am avut


parte si eu, impreuna cu sotia mea, de harul care li s-a dat lor.

O mare incurajare au fost pentru mine in acel timp cuvintele apostolului Pavel adresate sfintilor din Filipi: "Caci 

cu privire la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si (1:29-30).
Ce glorioasa este cantarea pe care o canta atatia credinciosi din zilele noastre, chiar daca pentru multi nu este o
realitate:
patimiti pentru El, si sa si duceti, cum si faceti, aceeasi lupta, pe care ati vazut -o la mine, si pe care auziti ca o
duc Si acum"

Noi avem o istorie sa spunem, s-o cunoasca intregul popor: Din cer a venit salvarea, Isus e Mantuirtor.

Noaptea se va schimba-n lumina, iar lumina-n amiaz de zi Si-Mparatia lui Dumnezeu cu glorie va veni!

Iata acum cele cinci capete de acuzare de care am luat cunostinta in noaptea aceea la Grefa:

Inculpatul Iovin Mihail a organizat si participat in casa lui cat si in alte case la "adunari crestinesti dupa modelul
primilor crestini".

lnculpatul a raspandit literatura crestina neautorizata, 

in speta cartea "Triumful Cristic", scrisa de prof. V.V. Moisescu.




































) c

Am asteptat cu mare dor ziua procesului, cand speram sa-i intalnesc pe iubitii mei frati, pe care nu ii vazusem de
mai bine de doua luni Si jumatate. In celula nr. 19 eram singur de o luna de zile si singuratatea mi -a placut si mi-
a prins atat de bine, pentru meditatie, rugaciune si chiar doua si trei cantari pe care mi le -a dat Domnul ca un dar
de sus, pe care le cantam mereu, in fiecare zi. Eu nu eram nici poet si nici compozitor. Mi -a placut sa cant si
chiar inainte de a intra la inchisoare am incercat sa compun o cantare dar nu am reusit.

intotdeauna mi-a placut mult cum a raspuns Amos, proroc al lui Dumnezeu, pe care imparatul Amatia il ocara, il
fugarea si-1 oprea ca sa nu mai proroceasca la Betel. Amos a raspuns lui Amatia: "Eu

nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt cioban Si strangator de smochine din
Egipt. Dar Donmul m-a luat de la oi si Donmul mi-a zis: "Du-te si proroceste
poporului Meu Israel. Asculta acum Cuvantul Dommtlui, tu care zici: 1711 proroci
impotriva lui Israel, nu vorbi impotriva casei lzti Israel." 

in sfarsit, mai repede decat ne-am fi asteptat, exact Ia doua


luni dupa arestarea mea, procesul nostru a fost pus pe rol pe data de
18 februarie 1959. Nu stiu vreun alt proces de organizatie cu mai
multe persoane la care perioada de anchetare sa fi durat atat de putin
cat a durat al nostru. Eu m-am rugat fierbinte ca sa fie grabita ziua
procesului. Oare sa ma fi ascultat pe mine Domnul, sa pot prinde si
eu ziua aceea? Voi sti cand voi ajunge acasa la Domnul. "Acum



cunoastem in parte" , cum spune apostolul Pavel la 1 Corinteni 13:12,
"dar atunci, in ziva aceea glorioasa vom cunoaste pe deplirz'".


in dimineata zilei amintite, la ora 5 a sunat desteptarea, ca de


obicei la securitate, dar pentru mine era o zi cu tottildiferita si inima
imi era plina de o mare bucurie. Parca as fi mers la o nunta, Si nu la 

o condamnare care putea sa insemne si moartea. Familiile noastre au fost anuntate de ziua si ora procesului, asa
ca au sosit la Timisoara cu o zi mai devreme si noaptea de 17 spre 18 au donnit la cunostinte, ca sa fie dis-de-
dimineata in fata Tribunalului Mil itar, de pe Str. Popa Sapca Nr.7, pentru a nu scapa ocazia sa ne vada la sosirea
la Tribunal. Am fost imbarcati toti 12 intr -o masina-penitenciar ("duba"), indata dupa ora 6 dimineata, iar afara
era inca intuneric. Cu noi au urcat Si doi gardieni si ni s-a atras atentia ca nu avem voie sa vorbim nimic.

La sosirea la Tribunal, masina a tras cu spatele la usa de la intrare si am primit


ordin sa coboram. Rudeniile au avut slaba sansa sa ne vada, distanta intre spatele
"dubei" din care am coborat noi 

si usa de la intrare fiind foarte mica. Care cum coboram si eram zariti si
recunoscuti, eram strigati pe nume. Atat noi cat si ai nostri eram fericiti ca ne-am
vazut chiar Si pentru o secunda sau doua. Au avut insa din plin posibilitatea sa ne
vada in sala procesului, in boxa acuzat;lor.In ce ma priveste, am fost introdus intr -
un birou, in care dupa cateva minute a intrat un domn, care s -a prezentat ca fiind
avocatul Cordos, insarcinat din oficiu cu apararea mea in proces. Amabil, mi -a spus
ca vrea sa imi puna cateva intrebari, ca sa stie cum sa isi poata formula apararea. 

Trebuie sa spun ca eram plin de o bucurie exuberanta. I-am spus ca, personal, nu
simt nevoia de nici o aparare, ca 

in sistemul comunist totul este dinainte stabilit, pana si anii de condamnare, pe care
anchetatorii i-au Si trecut in dosar, in acord cu sefii lor mai mari. Am adaugat insa
ca avand in vedere sarcina primita "din oficiu" pentru a face apararea mea in
proces, eu sunt gata sa colaborez si sa raspund la orice intrebare pusa. Asa a si fost,
el citise deja dosarul meu si era in cunostinta de capetele de acuzare puse in sarcina
mea. Mi-a multumit si aveam sa ne revedem in sala procesului.Am fost dus apoi in
anticamera salii in care urma sa inceapa judecata. Ne-au pus in sir cate unul pe
scaun, unul in spatele celuilalt, supravegheati indeaproape de gardieni. Fratele meu
Nicolae a tinut sa-1 contacteze pe avocatul Cordos sa-i afle opinia, cum sunt Si in
ce stare de spirit ma gasesc. Eu aveam sa aflu opinia domnului 

Cordos abia sase ani mai tarziu, cand aveam sa ajung acasa de la inchisoare. Iata aprecierea facuta de domnul
Cordos fratelui meu, Nicolae:

² Domnule lovin, as vrea sa iti spun ca eu practic aceasta profesie de 22 de ani si am avut de -a face cu multe
feluri de oameni. In viata mea eu nu am intalnit astfel de oameni cum este fratele dumitale. Este fericit si plin de
bucurie ca poate sa sufere pentru Numele lui Hristos si mi-a spus ca el, de fapt, nu simte nevoia niciunei aparari.
Totusi, va asigur ca eu imi voi face datoria in insarcinarea pe care am primit -o oficial in acest proces. Va mai
spun ca, ajuns acasa, voi cauta albumul in care am obisnuit cu mai multi ani i nainte sa-mi notez impresiile de la
procese, dar peste care s-a asezat praful, caci nu 1-am mai folosit, si imi voi scrie impresiile deosebite despre
acesti oameni pe care i-am cunoscut astazi.

Marit sa fie Domnul, singurul vrednic de orice lauda!

La ora 8, in ordinea stabilita de oficialitati, am fost strigati la rand cate unul si introdusi in sala pe usa din spate,
pe culoarul din mij loc, dusi in fata, pe stanga, unde era boxa acuzatilor. Primul strigat a fost fratele profesor
V.V. Moisescu, apoi Aron Mladin, eu, dupa mine fratele Traian Ban si asa mai departe, toti cei doisprezece.
Cand mi-am luat locul trei in boxa, procurorul sef mi -a citit rechizitoriul cu sublinierea capetelor de acuzare.

Procesul nostru a fost incadrat in litera legii astfel: "Organ izatie Mistica-Religioasa, care a preconizat
schimbarea regimului din Republica Populara Romana. Crima de uneltire impotriva ordinii sociale!" Capetele de
acuzare in sarcina mea sunt cele aratate mai inainte, cand am luat cunostinta de ele d in dosarul meu afiat la grefa
securitatii.

Odata intrati toti cei doisprezece, Presedintele Completului de Judecata al Tribunalului Militar din Cluj, deplasat
la Timisoara, i-a dat cuvantul Procurorului Sef, care, cu lux de amanunte, a prezentat rechizitoriul in acest
proces, in cele mai negre si odioase culori posibile, scornite din cele mai otravite surse ale fanteziei ateismului si
filosofiei materialiste, caci si ateismul este o religie, a negatiei. Daca in Romania pre -comunista, pe stema tarii
era aceastainscriptie in limba latina: "NIHIL SINE DEO", adica "Nimic fara Dumnezeu", apoi in jargonul
comunist-ateu, pe stema fiecarei tari comuniste putea sta fara jena inscriptia: "Totul fara Dumnezeu!" 

Dupa aceasta prezentare a sefului procuror a inceput audierea noastra a fiecaruia. In ce ma priveste pe mine, mi -
aduc aminte ca am fost scos in fata completului de judecata si mi s-au pus diferite intrebari din partea
Procuraturii, prin care sa se sublinieze si sa se substantieze acuzele puse in sarcina mea. Asa cum am mai spu s,
eu m-am rugat pe toata durata anchetelor, care au tinut doua luni, ca la proces sa pot sa fac marturie crestina,
indiferent ce pret voi plati. Stiam ca orice va fi, ma va apara Dumnezeu! Si asta, chiar daca asemenea lui Iosif,
aveam sa fac ani de inchisoare, sau asemenea atator martiri din Vechiul si Noul Testament, aveam sa fiu randuit
de Domnul la martiraj pentru El si pentru cauza imparatiei lui Hristos, Domnul. 

Ce putea sa fie mai frumos decat atestarea faptului ca am fost pe urma primilor crestini, cand am organizat si am
participat, la adunari crestinesti, dupa modelul primi lor crestini, in casa la mine ca si in alte case. I -am dat slava
lui Dumnezeu pentru o asemenea acuza. Nu am cautat nici cea mai mica scuza sa ma disculp. Ar fi fost o
necinste adusa Mantuitorului si Domnului meu Isus Hristos si o descalificare a mea ca vrednic urmas al Lui si al
primilor crestini. Adevarul trait de primii crestini, potrivit calauzirii si conducerii Duhului Sfant, era sublim si
neclatinat si n-as fi putut sa-1 tradez.

Sigur ca la punctul al doilea, in acuzare, ca am raspandit literatura crestina neautorizata, in speta: "Misiunea
secreta, pagina 92-a din "Triumful Cristic", scrisa de prof. V.V. Moisescu, au cautat sa insinueze caracterul
conspirativ al actiunii, implicit sa-mi atraga o vina care sa cantareasca greu in anii de condamnare ce mi-i vor da.

Procurorul Sef, cu un aer de superioritate si ironie, imi pune urmatoarea intrebare: 

Ia spune, cum e chestia aia cu misiunea secreta - pagina 92 - din cartea "Triumful Cristic"?

Domnule procuror si domnule presedinte, regret foarte mult ca inca nu citisem cartea, cand am transmis din
partea domnului Moisescu rugamintea catre ing. Aurel Popescu din Bucuresti,


decupeze pagina 92 din carte, in care se ocupa cu actualizarea unor date profetice din Vechiul Testament. Pentru
mine insusi titlul cartii a fost minunat, "Trittmful Cristic. Insusi titlul ei imi spune adevarul ca: TOATE
IMPARATIILE LUMII SUNT VREMELNICE, UNA SINGURA ESTE VESNICA SI VA BIRUI SI
ACEASTA ESTE iMPARATIA LUI ISUS HRISTOS! Serviciul pe care 1 -am facut la cererea fratelui meu,
Vasilica Moisescu, 1-am facut nu numai ca pentru el, ci ca pentru Insusi Domnul meu Isus Hristos! 

Cand a auzit presedintele tribunalului raspunsul meu a strigat:

Grefier ! Scrie! Apoi mi-a zis:

Sa stii ca ti-ai ingreunat mult detentia. Ai sa suferi! Eu i -am raspuns:

Sunt gata nu numai sa sufar, sunt gata si sa mor pentru Isus Hristos, Domnul meu, si pentru Adevar! Nu
intamplator am fost ultimul scos din celula din cei doisprezece pentru eliberare din inchisoarea Jilava!

Dupa depozitiile noastre ale inculpatilor, au luat cuvantul avocatii apararii. Acestia
s-au intrecut pe ei insisi, au manuit articole de lege cu atata maiestrie, incat au
desfiintat punct cu punct toate acuzele Procuraturii aduse impotriva noastra. Multi
din sala au crezut ca ne vor da drumul curand acasa, printre care si rudenii de ale
noastre.

In pauza care a urmat, doi frati ai mei care erau la proces mi -au facut semne
optimiste, dar eu am cautat sa ii aduc la realitate si le-am aratat pe degete ca voi
primi 20 de ani munca silnica. Realitatea avea sa ma adevereasca pe mine, si nu pe
ei.Apoi au urmat depozitiile martorilor. In total au fost convocati patruzeci si sapte
de martori, dar nu au fost audiati decat parte din ei. Una dintre curiozitatile
proceselor regizate de comunisti a fost 

si aceea ca au fost adusi ca martori ai acuzarii pana si rudenii foarte apropiate din
familiile acuzatilor. Astfel, in cazul meu a fost adus siprogramat de securitate chiar
fratele meu de corp Nicolae Iovin, pentru fratele Moisescu a fost adusa ca martora a
acuzarii propria lui sotie, Gheorghina Moisescu, iar in cazul fratelui Mitica Harap,
a fost adus insusi tatal sau, Dumitru Harap. Inca o data se poate vedea si din acest
fapt ce fel de de farse judecatoresti au fost regizate de catre comunisti, numai ca nu
toate amanuntele aveau sa sedesfasoare dupa cum au vrut ei, ci a iesit exact
contrariul. Scopul lor era sa divida constiintele, sa deprime pe cei condamnati,
aratandu-le ca familiile lor sunt loiale regimului si nu sunt de partea lor. 

Spre surprinderea mea, au introdus in sala pe fratele meu, Nicolae, pe care 1 -au prezentat ca martor al acuzarii.
Ma tot intrebam, oare ce are sa declare fratele meu impotriva mea?? E1 era invalid de razboi, cu un picior pe
care 1-a pierdut pe frontul de rasarit, in regiunea Krivoirog, lovit de o schija de brand. Pentru acest fapt a fost
decorat cu medalia "Virtutea Militara". De felul lui, el era un om de pozitie, de indrazneala, nu facea targ cu
nimeni si pentru nimic, cand era in joe adevarul.
Procurorul i-a pus o intrebare ticluita de anchetatorul Cristescu, prin care sa fiu
incriminat eu, iar el sa ajunga discreditat in fata publicului, cat si a credinciosilor
baptisti, el fiind si un propovaduitor al Cuvantului lui Dumnezeu, cu pozitie de
diacon al Bisericii Baptiste Sega-Arad. Fratele meu insa nu avea sa cada in plasa
lor, intinsa cu atata dibacie. In raspunsul lui, Nicolae a spus adevarul 

si 1-a contrazis pe procuror, care enervat i-a citit o declaratie pe care el, ca frate, ar
fi facut-o impotriva mea, in cadrul unei anchete. Apoi, amenintator, procurorul tipa
la el:

Spune, nu ai declarat asa?

Nu, domnule procuror, aceea nu este declaratia mea, ci a anchetatorului care a intocmit dosarul! Eu nu am
semnat o astfel de declaratie neadevarata! Masluirile realitatii de catre anchetatorii comunisti, prin metode de
persuasiune si interpretari fanteziste, nu au dat roadele scontate de securitate in cazul acestui martor, care nu sa
lasat intimidat de amenintarile lor! Marit sa fie Domnul nostru Isus Hristos, care in Evanghelia lui loan, Se
marturiseste pe Sine Adevarul, cand a zis: "Ezt sunt Calea, Adevarul si Viata (sau Realitatea) (Ioan 14:6).
Adevartil nu este doar o notiune oarecare, ci o Persoana, Isus Hristos, Domnul Dumnezeu. In afara de El nu
exista adevar.

La procesul Domnului Isus, cand a fost adus in Pretoriu, Pilat din Pont, mare
dregator la Ierusalim, 1-a pus mai multe intrebari, dupa cum relateaza evanghelistul
Ioan. Pilat, un om flecar, las, fara sira spinarii, care se iubea pe sine si pozitia sa
mai mult ca adevarul, 

Il apostrofeaza pe Domnul (Ioan 18:37) cand Ii spune: 

Atunci un imparat tot esti!

Da, a raspuns Isus. "Eu sunt imparat". (Observati raspunsul Domnului Isus: nu un imparat oarecar e, ci imparatul,
Unicul Imparat care ramane in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit). Si Domnul Isus continua: 

         # !     #  


#    $   "

Cati crestini in zilele din urma nu beau minciuna ca apa si-L tradeaza pe Hristos-
Adevarul, deoarece nu au urechi pentru Adevar si nu -L asculta pe Cel care este
Adevarul in Persoana?! Sfanta Scriptura ne arata ca apostolul Pavel a fost in
primejdie intre acesti "frati mincinosi", robii Satanei, care este originatorul si tatal
minciunii, si nu poate sa stea in Adevar. Acelasi apostol le scrie Efesenilor sa
traiasca intr-o neprihanire si sfintenie pe care o  

Adevarul. "De aceea, lasati-va de minciuna. Fiecare sa spuna aproapelui Sau


Adevarul, pentru ca suntem madulare unii altora" (4:25). Atrebuit sa ajung in
America sa vad cat de mult este maltratat Adevarul de crestini.Pilat, auzind
marturia Domnului Isus in legatura cu Adevarul, 



ii pune ultima intrebare:

Ce este adevarul??? Intrebarea a ramas insa fara raspuns! Pilat voia sa stie ceva notiuni despre adevar, dar nu
voia sa-L cunoasca pe Cel ce statea in fata lui ca Adevarul in persoana, de aceea nici nu a putut asculta de glasul
Lui, cu atat mai putin sa-L inteleaga si sa-L primeasca in inima lui. Laud pe Domnul pentru fratele meu Nicolae,
care in procesul de la Timisoara a fost un martor al Adevarului-Hristos si pentru Adevar! Marire, Tie,
AdevarulHristos, Imparatul Slavei!

Martorii folositi in proces nu au avut voie sa intre in sala de judecata decat cand au fost chemati sa depuna
marturia lor. Dupa aceea au putut sa ramana in sala. Urmatorul martor al acuzarii a fost o femeie, mica de
statura, dar cu o inima si statura mare

Hristos. A fost sora Gheorghina Moisescu, careia sotul si cei intimi 

ii

ziceam Sanzeana. Adeseori prin ea se raspandea o aleasa mireasma a lui Hristos,


cum avea sa fie si de data aceasta.Intrarea martorilor se facea pe usa laterala, care
era langa

boxa acuzatilor. Acuzatul nr. 1 in proces era chiar sotul ei, care statea pe primul scaun langa usa. O, ce surpriza
placuta cand am vazut-o. S-ar fi cuvenit sa o aplaudam in avans, dar asta nu era admis si posibil in conditiile
date. Dupa ce a intrat in sala, a inaintat cativa pasi spre masa din fata, unde era Presedintele si Asesorii populari,
toti comunisti, bineinteles. Dar, deodata se opreste si se intoarce cu fata spre boxa acuzatilor. Cu mana dreapta
ridicata in sus, descrie un gest larg spre noi si cu o voce tare zice: 

Bucurati-va, fratilor, caci noi toti stim ca voi sunteti judecati astazi pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos
si credinta Lui!

Presedintele Completului de Judecata o apostrofeaza grav si-i zice:

Nu-ti dai seama, doamna, unde te afli? In clipa urmatoare poti fi asezata in boxa acuzatilor, Ianga sotul
dumneatale!!! Sanzeana ii raspunde:

Nu-i nimic, donmule presedinte, nici un sacrificiu nu este prea mare, cand este vorba de Numele scump al lui
Isus Hristos, Domnul nostru! Presedintele infuriat striga la ea: 

Iesi, iesi, iesi afara! In clipa cand s-a supus ordinului dat, o lumina cereasca se revarsa de pe fata ei spre noi, si
spre toti ceilalti din sala... Ea, sora noastra, Sanzeana a iesit, dar in sala a ramas o aleasa mireasma a lui Hristos,
care ne inmiresma pe toti!... Glorie, s lava, cinste, Mielului lui Dumnezeu, care a fost junghiat! (Apocalipsa 5: 1
2).
A urmat la rand Dumitru Harap ca martor. Acesta intra in sala si inainteaza spre masa din fata, dar presedintele
observa ca are in gura o bomboana si-i striga:

Ce faci, domnule Harap, dumneata vii in sala de judecata, in fata noastra, cu bomboana de supt in gura? Iesi
afara si scoate bomboana din gura, apoi te intoarce in sala. Depozitia lui, oricare ar fi fost, nu mai avea valoare in
proces...

Dezbaterile s-au prelungit pana seara tarziu, pe la ora 10. Deliberari nu au mai avut loc si s -a anuntat ca
sentintele vor fi comunicate in ziua urmatoare dimineata, care era ziva de 19 februarie 1959. Cei ce au participat
din familiile noastre au mai ramas o noapte





Timisoara, ca sa asi ste la pronuntarea sentintelor. Nu avea sa fie o experienta deloc


usoara pentru sotiile noastre, cum optimismul unora a anticipat, dupa pledoaria
avocatilor apararii, ci dimpotriva, in unele cazuri a fost chiar caz de lesin, plansete
mai mult decat dureroase. In ce o priveste pe sotia mea, a fost constienta de
favoarea capatata de la Domnul si a suportat totul intr-un chip vrednic de E1. 

Ni s-a permis cu ocazia zilei procesului sa primim de la familie alimente si ceva imbracaminte de iarna. Dupa
proces, nu am mai fost dusi la Securitate, ci am fost dati in custodia inchisorii din curtea Tribunalului Militar.
Am fost repartizati in celule diferite pe la miezul noptii. II aveam cu mine, din lotul nostru, pe Mitica Harap. 

in ce priveste condamnarile, cei doisprezece am primit un total de 221 de ani de munca silnica, repartizati astfel:
Cel considerat sef de lot a primit 25 de ani, altii patru cu 20 de ani, trei cu 18 ani, doi cu 17 ani, unul cu 16 ani si
batranul de 72 de ani a primit 12 ani. Portia mea a fost stabilita la 20 de ani munca silnica si in plus fiecare a mai
primit cate 15 ani si 10 ani de degradare civica si interdictie corectionala. Marit sa fie Domnul Cel vrednic de
lauda!

IN INCHISOARE LA TIMISOARA

In incinta inchisorii din Timisoara erau cateva celule socotite de tranzit, care erau inca in supravegherea
securitatii, pana la judecarea recursurilor, cand se pronunta sentinta definitiva. In acele celule -tranzit am fost
tinuti pana in data de 27 martie 1959, cand a fost stabilita ziva de recurs. Ni s-au inmanat formulare de
completat, desi eu m-am pronuntat ca nu fac recurs. Am fost obligati din oficiu sa facem, pentru ca stapanirii nu
i-a convenit cum s-a desfasurat procesul si nici felul in care au evoluat avocatii apararii.

Imediat dupa proces, ue-au fost luate hainele civile in care am fost imbracati pana atunci si ni s -au dat1n schimb
hainele vargate si lenjerie de inchisoare. In ziva urmatoare, Mitica Harap a fost scos cu bagajul din celula si dus
in alta parte. Ce mare lucru sa fie doi laol alta, cum zice in Sfanta Scriptura.

"Mai bine doi decat unul!" 


Asa a trimis si Domnul Isus ucenicii, doi cate doi. Unitatea in doi este de
nezdruncinat. Diavolul a profitat de acest fapt, ca sa-mi lanseze atacuri fara
precedent in viata mea. Securistii ma amenintasera cu mult inainte cu un proces in
care, impreuna cu fratele Moisescu, vom fi condamnati la moarte. Aceste
amenintari insa au ramas atunci fara efect asupra mea, pentru ca am fost gata sa
accept riscurile, deoarece am pus totul pe altar.Dupa evo lutiile binecuvantate din
timpul anchetelor si in desfasurarea marturiei din timpul procesului, dintr -o data m-
am simtit asemenea prorocului Ilie, dupa marea biruinta de pe muntele Carmel. Dar
cand au ajuns la urechile lui amenintarile Izabelei, 1-a apucat frica, a plecat si s-a
ascuns in pustie, sa-si scape viata. La fel s-a intamplat cu mine. O neliniste mare
mi-a cuprins inima dupa plecarea lui Mitica de langa mine si acum nu mai aveam
cui sa-i destainui starea in care ma aflam, ca sa ne rugam impreuna. Vrajmasul a

reusit sa imi strecoare in suflet tot felul de plasmuiri, si cea mai plauzibila parea a fi aceea ca ceilalti din lot vor
fi lasati in libertate, iar mie si fratelui Moisescu ni se va face procesul cu care am fost amenintati si vom fi
condamnati la moarte. Diavolul imi sugera si ideea ca ceilalti ne -au tradat... Gandul la o posibila tradare din
partea celorlalti mi-a provocat dureri pe care nu le pot exprima in cuvinte. Din toate aceste plasmuiri ale
realitate, nu era nimic adevarat.

La gandul ca am sa mor, pachetul pe care-lprimisem in urma cu doua zile si care ar fi putut sa ma tina cateva
saptamani, 1-am impartit cu ceilalti 25 din celula, care s -au bucurat de darnicia mea

si nu fara mirare. La anchete, cand te scotea din celula, bagajul ramanea in celula,
dar cand 1-au luat pe Mitica,l-au luat cu bagaj cu tot. Orice fapt neinsemnat se
intampla in jur, eu il interpretam ca si cand era facut in contul meu. Imi ziceam:
"Cel putin Ilie a fost liber si a putut sa fuga ca sa se ascunda, dar eu unde sa fug,
cum sa ma ascund?" Mi-a venit in minte un verset dintr-un psalm: Ä 

0, daca 

avea aripile porumbehdui, as zbura si as gasi undeva odihna!"

(Psalmul 55:6). 

Intensitatea acestor ganduri mi-a cauzat framantari mari

si chiar dureri in trup. In acele cateva zile, am observat ca mi-a aparut o pata alba in
par, deasupra ochiului stang. Dupa a.lte cateva zile, am ajuns sa constat ca
inchipuirile din mintea mea erau false, caci nu se adevereau prin Ilie dorea sa
moara, in schimb eu voiam sa traiesc. Incet-incet, harul lui Dumnezeu s-a aratat si
fata de mine, asa cum Domnul i S-a aratat in pestera lui Ilie: ÄCefilci tu aici,
Rie?" Raspunsul lui a fost: 

ÄAnt ,fost plin de rivna pentru Dottud, Dumnezeul ostirdor; caci copiii lui Israel au
parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale si au ucis cu sabia 

pe prorocii dar... am ramas numai eu .singur."

Frica paralizeaza gandirea omului. Real itatea era ca Ilie nu era singur. Domnul i -a
vorbit despre altii 7.000, care nu si -au plecat genunchiul inaintea lui Baal !

"Oh, scumpa Realitate, Isus Hristos Domnul, Tu ai fost 

si ramai, caci Tu ai intervenit si ai risipit norii, ai venitin ajutorul meusi 

m-ai scapat. Marire T i e !"

Ziua de 27 martie a sosit, asa ca dis-de-dimineata am fost pregatiti pentru a fi dusi la Tribunal. Unii dintre fratii
care nu au fost multumiti cu evolutia lor din proces au dorit sa se revanseze la recurs, dar nu li s -a dat o
asemenea satisfactie. La recurs nu se mai fac dezbateri de fond, ci numai procedurale. Abia acum, la sfarsitul
formalitatilor de la recurs, aveam sa intelegem de ce comunistii ne-au fortat sa-lfacem. Ei au simtit o infrangere,
oarecum, in timpul procesului, atat din unele marturii ale celor arestati, cum si din partea unor martori care nu au
evoluat dupa cum ei au scontat, dar mai ales si din partea avocatilor apararii. De aceea, pe avocati i -au
"prelucrat" serios, poate si cu amenintari, deoarece ei nu au mai fost aceiasi ca la proces, insistenti in apararea
noastra, ci au mers patia acolo incat sa ceara si ei condamnarea noastra dar, oarecum, cu o oarecare indulgenta,
prin schimbarea cuantumului de pedeapsa. Indulgenta nu avea sa se vada deloc, deoarece in recurs a fost acceptat
cel facut de Procuratura, si ale noastre au fost respinse. Asta a insemnat agravarea incadrarii procesului nostru la
punctul I din decret, fiind calificati de ei o organizatie paramilitara, care am dus si lupta cu arme impotriva
regimului. Pentru regim, insemna doar o victorie psihologica, nicidecum una practica sau reala. 

Cand am fost scosi la recurs pe poarta mare de metal a

inchisorii

eram toti cei doisprezece imbracati in haine de puscarie, cu dungi verticale, parul
tuns la zero si incolonati in formatie de cate trei. Eu eram in primul rand, pe flancul
din dreapta. Eram nespus de fericit in aceste haine de ocara si convins ca "suntem
un spectacol, deopotriva pentru lume, ingeri si oameni", (traducerea lui Darby),
cum sta scris in 1 Corinteni 4:9. Distanta strabatuta pe drum era doar de cateva zeci
de metri. Ai nostri, postati in fata cladirii, ne asteptau si ne-au vazut trecand chiar
prin mijlocul lor, spre intrare. Nu aveam voie sa vorbim nimic. Dar fratele Vasilica
a reusit sa schimbe in treacat dotia vorbe cu sotia si, pentru acest motiv, a fost batut
de un gardian, indata ce am intrat in curtea nichisorii la reintoarcerea de la recurs. 

De data aceasta securitatea nu le-a mai permis familiilor noastre sa ne aduca alimente, medicamente sau ceva
articole de imbracaminte. In urma condamnarii, orice legatura cu familia a fost 

total intrerupta pentru cativa ani, noi fiind ca niste morti pentru ei si cei din familie, pentru noi! 

Bucuria noastra a fost ca dupa recurs am ajuns cu totii impreuna, in celula cea mare a care am fost comasati vreo
120 de detinuti. inchisoarea din Timisoara nu era una de executie, ci doar de tranzit. Aici nu aveam sa stam
multa vreme, asa ca dupa cateva luni am fost dusi spre o inchisoare de executie, cum erau in vremea aceea:
Gherla, Aiud si Jilava.

As vrea sa mai amintesc inca un lucru din perioada dintre proces si recurs, ca re ne-a
impresionat pe toti. noapte, nu mult timp dupa ce s -a dat stingerea la ora 10,
celularul nostru, ca 



si celelalte cladiri, a fost zdruncinat puternic de un cutremur de pamant, insotit de


anumite sunete sinistre. Santinelele trupelor de securitate din tumurile de control au
intrat si ele in panica. Probabil ca in primul moment au crezut ca se desfasoara un
atac impotriva 

pentru a fi eliberati unii detinuti, si au inceput sa dea semnale de alarma si sa traga cu armele petarde luminoase,
iar cainii urlau ingrozitor. Cutremurul sa fi durat vreo 25-30 de secunde, iar dupa ce a incetat, se auzeau doar
comunicarile dintre santinele si comandantii lor. A fost un eveniment care nu putea trece neobservat, 

in

special pentru noi, detinutii... Domnul a fost b un si nu a ingaduit ceva ce ar fi putut


cauza suferinte mai mari.in celula mare erau patru randuri de paturi suprapuse, pe o
suprafata de vreo 200 de metri patrati. O mare binefacere a fost pentru mine cand
am putut comunica cu unul dintre frati mai indeap roape. In dialogul nostru, el a
pomenit un verset din Sfanta Scriptura, care pentru mine a fost cheia minunata care
mi-a restabilit pe deplin echilibrul spiritual si increderea frateasca reciproca. Ce
mare binecuvantare a asezat Dumnezeu in legatura si par tasia frateasca.

Cum intre noi eram cativa cantareti buni, cateva seri la rand, inainte de a se da
stingerea, ne-am strans gramada in mijlocul celulei si, asezati pe jos, am inceput sa
cantam domol cateva cantari pe voci. Toti ceilalti detinuti stateau uim iti si ascultau.
S-a facut o liniste mare Imnuri de preamarire a Celui Prea Inalt, slavitul Mantuitor
si Domn, Isus Hristos, au strabatut vazduhul pe caleaundelor, spre mangaierea celor
nemangaiati. Intr-o seara, tocmai cand am terminat o cantare, se desch ide vizeta si
subofiterul de serviciu ne cheama pe cantareti si ne cere sa ne spunem numele 


si condamnarea. Noi credeam ca acest fapt are sa ne aduca anumite pedepse ca


urmare, dar spre uimirea noastra nu s-a intamplat nimic. Se poate ca si el sa fi fost
din vreo familie de credinciosi, ori poate 

placut si lui, si sa nu fi dat drumul mai departe raportului. Cert este ca a fost o binecuvantare pentru ceilalti
detinuti, care erau condamnati pentru alte lucruri decat noi, lotul nostru fiind singurul atunci i n celula cu
condamnati pentru credinta.

Intr-o zi, sunt introdusi in celula vreo opt sau zece detinuti, adusi inapoi la Timisoara, de la alte inchisori de
executie. Ei fusesera condamnati pentru actiuni de partizani in muntii Banatului. Unii dintre ei avea u condamnari
de munca silnica pe viata. Unul dintre ei a fost repartizat sa doarma cu mine in pat. Era un barbat de statura
mijlocie, cu care am impartit patul mai multe nopti. Mi -a spus ca ei au fost adusi la Timisoai a in vederea
rejudecarii lor, ca unii care, s-a apreciat, nu au primit suficient de mare pedeapsa.

Dupa cateva zile, dimineata, indata dupa efectuarea numarului, la venirea si luarea in primire a schimbului de
dimineata intra in celula comandantul inchisorii cu un tabel in mana, insotit de al te oficialitati si, cu o voce
martiala, cere atentia detinutilor. Cei readusi de la alte inchisori fusesera rejudecati si a venit sa li se comunice
noile condamnari. A strigat de pe tabel vreo cinci-sase nume, care erau subliniate cu rosu, dupa cum au vazut cei
din apropiere. Condamnarea lor la moarte era prin impuscare. Printre ei a fost si cel care dormise cu mine in pat.
Cand a fost strigat

si

numele lui, era chiar langa mine si mi-am intors fata spre el. Fata i s-a facut alba ca
varul in urma socului provocat la auzirea sentintei de condamnare la moarte. Dupa
ce a terminat, comandantul a dat ordin ca cei strigati sa-si faca bagajele si sa vina la
usa. Nu voi uita niciodata acea dimineata extraordinara. In celula s -a asternut o
atmosfera ca de plumb. Dupa ce au iesit, au fost dusi sa li se puna

lanturi la picioare. Aveam auzim pentru doua zile pe culoar, cum le zornaiau lanturile cand erau dusi la
programul administrativsanitar, dar dupa aceea nu i-am mai auzit... Ceva detinuti noi sositi

ne-au adus vestea ca au fost executati prin impuscare, la poligonul din Padurea Verde, de la periferia orasului
Timisoara.

Ne-am intrebat oare cum va fi cand se va anunta Judecata, despre care au vorbit Domnul Isus si apostolii? La
acea judecata, cei condamnati la pedeapsa nu vor pierde o viata efemera, de cativa ani, ci o viata vesnica, departe
de fata lui Dumnezeu, in locul de chin si suferinte cum nu sunt pe pamant. 

Iata ce zice Cel ce Se prezinta ca Alfa si Omega, Cel dintai 


si Cel de pe urma, Inceputul si Sfarsitul. "Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa
aiba drept la ponnd vietii si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii,
curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli Si oricine iubeste minciuna si traieste in
minciuna! " (Apocalipsa 22:14-15). Viitorul vesnic poate fi asigurat cata vreme
suntem in trup, pe pamant, prin pocainta sincera si credinta in Numele Domnului
Isus Hristos. in zilele noastre, zilele din urma, zile de apostazie si ecumenism fals,
notiuni ca cele de "pocainta" si "credinta" sun t discreditate, pervertite, golite de
continutul apostolic, asa cum au fost ele propovaduite, crezute si traite in primul
veac. Dragostea care este pomenita in zilele noastre nu este dragostea Adevarului,
cu care noi am fost mantuiti (2 Tesaloniceni 2:10), ci un surogat. In Vechiul
Testament, dragostea de Dumnezeu care s-a manifestat prin ascultarea si supunerea
la Cuvantul Lui a fost cea adevarata. Cand ea nu s -a manifestat asa, ci a fost
nesocotita si oamenii traiau dupa voia lor, calcau in picioare si

nesocoteau Cuvantul lui Dumnezeu, se ecumenizau cu obiceiurile si cu zeitatile


neamurilor, Dumnezeu-Iehova (Iahve), prin proroci, o biciuia cumplit. Aceasta se
numeste "curvie spirituala", o stare care-L, face gelos pe Dumnezeul lui Avraam. 

Putem spune ca si astazi, dragostea de tip ecumenist este "curvie spirituala". Ea intotdeauna va sacrifica
Adevarul, de dragul unor legaturi vinovate, despre care apostolul Pavel vorbeste la 2 Corinteni 6:14-18, cand
zice: "Nu va

injugati la un jug nepotrivit cu cei necre dinciosi (care nu asculta de adevar). 

Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau C11111 poate sta
impre1111a lumina cu intunericul? Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial?
Sau ce legatura are cel credincios czr cel necredincios? 

Cum se impaca Templul Zzri Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem Templul Dumnezeidui Celui viu,
cum a zis Dumnezeu: ÄEzt voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezezd lor Si ei vor fi
poporul

De aceea:

din mijlocul lor si despar-

de ei, zice Donmul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. Eu va voi fi Tata, voi Inzi veti fi
fii Si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic".


Nu exista compromis intre lumina si intuneric si nici intre adevar si minciuna. in
lumea crestina de astazi, sunt in floare compromisuri de tot felul si unele chiur la
loc de cinste. Unirea in nelegiuire este o uraciune Maintea lui Dumnezeu. 

****

Cu vreo 25 de ani in urma, am ajuns la Oradea duminica dimineata. Adunarea era arhiplina pana 'in strada, abia
am reusit sa ajung cu vreo doi metri inlauntru. Fratele Liviu Olah m-a numit pentru rugaciunea de incheiere. Din
baicon, in mare graba, o sora se strecoara prin multime si intreaba unde este fratele Iovin? Cei din jur, desi nu ma
cunosteau, dar m-au vazut ca m-am rugat, au ajutat-o sa ma identifice, asa ca am iesit in strada. Eu nu o
cunosteam pe sora

si nici dansa nu ma cunostea pe mine. Ea s-a orientat dupa numele Iovin, caci il
cunostea pe fratele meu Nicolae. Locuia impreuna cu mama ei si cu fetitele ei. Ea
nu mai traia cu sotul ei de trei ani. Familia parintilor ei era o fami lie cu reputatie
intre frati din pricina tatalui ei. Sigur, am inceput sa stau de vorba cu ea si sa-i fac
marturia vietii in I-Iristos. Dupa masa am fost iar la adunare si seara m-a invitat sa
gazduiesc la ei. Se arata a fi o credincioasa ravnitoare si am acceptat invitatia.
Domnul o avea in vedere pe ea fara ca eu sa 



dau seama. Dupa masa de seara, am continuat vorbesc despre o viata crestina
normala, despartita de lume, de pacat, despre dragostea dintai a primilor crestini. 

La un moment dat, ea s-a intristat, vorbele i-au inghetat pe buze si a inceput sa planga in hohote de nu se mai
putea opri. Am intrebat-o ce s-a intamplat. Duhul lui Dumnezeu a convins-o de starea de pacat in care traia. A
fost botezata de tanara si a avut, cred, un inceput bun, dar a dat de un proroc fals, profesor de rnuzica, 

pe care 1-am identificat la Arad ca atare, si care -i amagise pe multi tineri prin arta muzicii si magia unor
invataturi stricate, cu totulabatute de la Adevarul Sfintelor Scripturi. Prin acestea si prin aceea ca opreau
casatoria, acest proroc fals o convinsese de doctrina lui, ca botezul ei la baptisti nu a fost btm si a botezat -o el a
doua oara in religia lui apostata, dar de pacat nu scapase. Botezul nu mantuie, ci este o marturie a unui cuget
curat, poruncit de Domnul Isus. Din amagirile acestui proroc fals, impreuna cu sotia mea, Domnul ne -a ajutat sa
slujim la eliberarea mai multor suflete care au fost seduse. 

Aceasta biata surioara era legata stare adanca de pacat.

In acelasi pacat al curviei cazuse si un frate de-al ei, care avea copii mai mari, si si -
a parasit sotia. Ea a marturisit in hohote de plans viata ei din ultimii trei ani, de
cand se despartise de sotul ei. A schimbat religii ca si barbatii, se credea crestina,
dar ea nu-L cunostea pe Domnul. Stia foarte multe din Biblie, dar era legata in

lanturile faradelegii. Ne-am asezat pe genunchi si ea s-a predat Domnului, si cu


plans amar s-a rugat si a cerut iertare pentru viata ei atat de pacatoasa.Primul lucru
pe care 1-a dorit a fost acela sa ma duc la familia fratelui ei. Am vorbit cu cumnata
ei care nu mai credea in posibilitatea intoarcerii la Domnul a sotului ei. Am vorbit
apoi cu fratele ei, si, uimitor, Domnul S-a indurat de el si i-a dat un duh de
pocainta: s-a intors la Domnul si la familie. Inaintea plecarii noastre in America,
am mai fost pe 1a Oradea si am fost fericit sa vad ca au ramas statornici in noua
viata schimbata, spre bucuria familiei intregi. 

Daca curvia trupeasca este un pacat atat de grav si condamnat in Cuvantul lui Dumnezeu, cu atat mai periculoasa
si pernicioasa este curvia spirituala, asa cum o vedem aratata in Sfanta Scriptura. in dosul acestor pacate sunt
duhuri amagitoare, care vin de la cel rau si folosesc metoda seductiei pentru a-si atinge scopul marsav, cum am
vazut cazul celor doua familii de la Arad, care au practicat spiritismul. Fratele profesor si teolog Ioanovici
Damaschin (un om care a practicat spiritismul de speta rafinata inainte de a se intoarc e la Dumnezeu), ne atragea
atentia sa ne ferim ca de foc de orice tangente cu asemenea duhuri satanice sau chiar cu persoane care au avut
de-a face cu spiritismul grosolan sau cult.

In epistola catre Efeseni, in capitolul 4, apostolul Pavel arata antidotul pentru contracararea acestor lucrari de
amagire, incepand cu versetul 11: "Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, proroci; pe altii, evanghelisti; pe altii,
pastori si invatatori, pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidi rea trupului lui
Hristos, pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de onz mare, 

la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos; ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si
incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor Si prin siretenia
lor in mijloacele de amagire; ci, CREDINCIOSI ADEVARULUI, iN
DRAGOSTE, sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul,
Hristos." ..."sa nu mai traiti cum traiesc paganii, in desertaciunea gandurilor lor,
avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei
in care se afla in urma impietririi inimii lor. Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-
audedat la desfranare Si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie... Voi insa, sa
va desbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare; va inoiti in
duhul mintii voastre si sa va imbracati in omul cel nozt, .facut dupa chipul lui
Dumnezezt, de o NEPRIHANIRE S7 SFINTENIE PE CARE O DA

ADEVARUL."

Femeile (asemenea Evei, mama noastra comuna) sunt adesea vulnerabile la a cadea prada unor asemenea
duhuri de amagire, pentru ca si-au parasit pozitia, locul si masura randuita pentru ele de Dumnezeu, prin
Cuvantul Sau. Adventismul si penticostalismul, ca

si
altele, au la originea lor cultul nefast al unor astfel de femei. 


1@*

0
0c
  

0(

 

O alta experienta grea, regizata anume de comunisti, a fost regimul alimentar la care am fost supusi timp de vreo
patruzeci de zile, fara intrerupere. Atat la amiaza cat Si seara nu ni s-a dat altceva decat "ciorba de varza" acra si
sarata, cu doua calupuri de mamaliga sau turtoi. Inainte de a incepe aceasta perioada, Dumnezeu a lucrat in asa
fel ca din lotul nostru de doisprezece, trei am capatat mancare de regim alimentar, din pricina unor imbolnaviri
de care am avut parte. Mancarea de regim a fost cu totul diferita, mai buna si mai consistenta, cu proteinele atat
de necesare sanatatii omului. Detinutii s-au imbolnavit pe capete de diaree, care nu mai contenea, si au slabit
foarte mult din cauza aceasta. Cei care aveam mancare de regim, cu paine, uneori paste cu branza, ori cate o
bucatica de carne, i-am putut ajuta pe unii care s-au imbolnavit mai grav ca sa-si

revina

cat de cat la normal. 

Ca aceasta metoda de slabire si distrugere a rezistentei detinutilor era regizata "stiintific" am capatat dovada prin
insusi comandantul Intr-o zi a venit in celtilarul mare si ne-a ordonat sa ne grupam pe organizatiile din care
"chipurile" facem parte. Vizati eram noi, credinciosii, "cei 12", ca sa ne provoace si sa -si bata joc de noi.

² Ia, voi, aia cu credinta, care sunteti aia? Rugati -va aici lui Dumnezeu sa va dea carne si paine, cand de atatea
zile capatati numai ciorba de varza acra si sarata. Sa vedeti daca va va da Dumnezeul vostru din cer...
demonstrati aici si acum credinta voastra, altfel ce fel de credinta e aia??? 

Ocara aruncata asupra noastra a fost mare... Ce nu stia,insa, comandantul, a fost ca unii dintre noi s -au rugat,
Domnu I le-a ascultat rugaciunea si au primit regim alimentar. Noi, insa, nu i -am raspuns, ci am tacut si 1-am
multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce el nu stia!

Ne-am adus aminte de poporul lui Dumnezeu, cand Rabsache arunca ocara asupra lui Israel: "Sa

nu va insele Ezechia, caci nu va pwea sa va izbaveasca din mana mea. Sa nu va


faca Ezechia sa va incredeti in Domnul, zicand. Domnul ne va cetatea aceasta nu
va fi data an mainile imparatului Asiriei" 

(2 imparati 18 si 19). Poportil a tacut Si nu i -a raspuns cu nici o vorba, caci


imparatul le daduse ordin: "Sa nu raspundeti!" Noi stim istoria, cum Ierusalimul a
fost scapat, ca raspuns la rugaciunea lui Ezechia. M -am gandit ca daca i-am fi
raspuns ca deja Dumnezeu ne-a ascultat rugaciunea, ar fi fost in stare sa ne taie
dreptul la mancarea de regim. Uneori tacerea este de folos, asa cum a fost cazul si
in provocarea factita de Rabsache. 
In dimineata zilei de 11 iunie 1959, in celula noastra, ca

si in

altele, a inceput sa fie multa miscare. O serie de detinuti, printre care si eu, am fost
scosi din celula de un gardian si dusi intr-o curte din spate, unde erau ceva ateliere
de intretinere. Ma aseza langa un butuc de lemn pe care era un ilau (nicovala) Si
apoi veni cu un baros si cu o pereche de lanturi pentru picioare, care erau compuse
din trei inele mai mari, unite intre ele cu doua mai mici. imi aseza piciorul pe butuc,
asa ca sa poata face nituirea pe picior, apoi repeta aceeasi operatie la celalalt picior. 

Am inceput sa ma rog si sa-I multumesc Domnului pentru harul de a fi pus si eu in lanturi pentru Numele Lui,
cum au fost apostolii. Asa cum ma rugam si-I multumeam Domnului pentru favoarea aceasta, deodata am avut o
experienta personala unica, asa cum nu am mai avut si nici macar nu as fi putut macar banui 

ca

exista asa ceva. O greutate imensa de slava, de binecuvantare, mi-a coplesit fiinta
intreaga. Bucuria era atat de mare, incat am simtit ca nu pot rezista la aceste poveri
de glorie, care nu erau de pe pamant. Am fost nevoit atunci sa spun: "Doamne
Isuse, Te rog opreste aceasta greutate de binectivantare, pe care nu pot sa o suport;
simt ca mor sub apasarea ei. Opreste-o, Doamne, Te rog!"Domnul m-a ascultat
indata si a redus-o la nivelul la care am putut sa o suport. Ce am spus nu este vis,
nici poveste, ci o experienta 

reala!

Mai tarziu am aflat ca in seara aceea ne vor transporta la o alta inchisoare, dar fara sa stim unde. Uzantele erau
ca acei care au o condamnare de la 12 ani in sus sa fie pusi in lanturi, la fel ca si acei care erau condamnati
pentru tentativa de trecere ilegala a frontierei. (Ei erau numiti "frontieristi".) In total am fost un lot de vreo 85 -90
de detinuti. Dupa ce s-a innoptat, am fost scosi din celule si, cu niste camioane, am fost dusi la gara din
Timisoara. Frontieristii aveau lanturi mai grele ca ale noastre. Nu voi uita niciodata cat de sinistru a sunat in
noaptea aceea zornaitul lanturilor frontieristilor, atunci cand, la gara, a trebuit sa trecem peste mai multe lin i i de
cale ferata. Lovirea lanturilor de sine adauga un zgomot Si mai Infiorator, nu numai pentru noi, ci si pentru
calatorii care se aflau in statie, asteptand sa plece in directiile lor. 

Am fost urcati cu totii intr -un vagon-penitenciar, anume facut pentru transportarea detinutilor, fie politici, fie de
drept comun. Vagonul era compus dintr-un compartiment mare si trei sau cinci mai mici. ln cel mare au fost suiti
76 de detinuti, iar in cele mici incapeau cate trei sau chiar cinci. Calatoria spre necunoscut cu acest vagon duba a
fost infernala, greu de inchipuit pentru mintea omului.

Compartimentul mare sa fi avut o lungime de 10-12 metri, cu patru randuri de banci dispuse in lungul
compartimentului, asa ca detinutii de pe doua randuri stateau fata catre fata si genunchi la genunchi. La fel era si
cu celelalte doua randuri, dar supraaglomerati si presati. O singura cale spre W.C. era intr -una dintre bancile
interioare. Cel ce a avut acel loc a trebuit sa se scoale de nenumarate ori, sa -i faca loc celui in nevoie, iar el sa
stea presat printre genunchii celorlalti. La asta se adauga povara fiecaruia, cu lanturile lui...

Tarziu in noapte am aflat ca suntem opriti in gara la Lugoj. Nu puteam verifica, deoarece vagoanele -duba nu
aveau geamuri. Ne-au dus mai departe, prin Faget, spre Ilia, unde cu chiu cu vai am ajuns in dimineata zile i de
12 iunie. Vagonul nostru a fost decuplat si tras pe o linie secundara. Era o zi torida de vara, senina, cu un soare
dogorator. Cred ca numai in iad putea fi o situatie mai ingrozitoare 

ca acea zi in gara la Ilia. Fierbea carnea pe noi in propriile transpiratii si nu am primit apa de baut decat tarziu in
cursul zilei, si aceea era mai mult decat clocita, si nu la discretie, ci cu portioara. La cereri insistente, gardienii
ne-au mai dat pana seara de vreo trei ori apa. Am dat jos de pe noi fiecare zeghia si camasa, iar transpiratiile
curgeau lin jos neoprite. Nu pot descrie in cuvinte mizeria indurata in gara Ilia. Am mai trecut prin situatii de
presa si transpiratii, cand trenurile erau supraaglomerate in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar nu asa
ca in mizeria de acum.

Cand s-a innoptat, am fost cuplati la un alt tren, spre Simeria. I -am multumit lui Dumnezeu ca noaptea a fost mai
usoara, fiind scutiti de caldura grozava din gara Ilia. In cazuri de acestea de deplasare a detinutilor, in functi e de
lungimea drumului, ni se dadea hrana rece, pe doua-trei zile. Cei care erau mai nestapaniti, mancau toata
mancarea intr-o zi si dupa aceea rabdau, faceau foame, nu gluma... In meniul hranei reci era: paine, branza
telemea sarata si marmelada. Am calatorit toata noaptea si dimineata in zori am ajuns la Gherla. I -am multumit
lui Dumnezeu ca am scapat din mizeria vagonului-duba. Cu niste camioane, am fost transportati la imensul
penitenciar, care in vremuri de varf a gazduit pana la patru mii de detinuti. Aici am fost dusi sa ni se ia lanturile
de pe picioare. Lanturile acestea erau de asa fel ca la fiecare pas se suceau in jurul gleznei inainte si inapoi,
provocand umflaturi si chiar rani. La mine, ca si la altii, a venit cate un gardian inarmat cu un bar os si o dalta
supertocita, taisul avand vreo trei milimetri latime. Operatia de taiere a niturilor n -a fost usoara, si pozitia in care
trebuia sa ne tinem piciorul cu nitul

pe ilau nu era deloc confortabila. Nervozitatea si injuraturile gardie -ilor erau greu de suportat.

Cladirea din mijloc, cu doua nivele, si in sfarsit cea de -a treia, din fata si orientata spre sosea, care a fost
construita in 1859, cu parter si trei etaje. avea doua geamuri, inspre urtea mare. Fata de cei 100 de detinuti Am
fost introdusi in cladirea de la mij loc, intr -o celula care

veniti din Timisoara, celula era foarte mica, cu doua randuri de paturi suprapuse. Un pat era lat de 80 cm.
Dormeam trei intr-un pat, doi pe margine si al treilea la mijloc, cu capul intre picioarele celo r doi. Sub paturi, pe
dusumea, dormeau altii, toata suprafata celulei fiind ocupata, pana acolo ca unii nu mai aveau loc decat langa
tineta. Era o nenorocire sa te strecori noaptea pana la tineta pentru nevoi, ca sa nu te dezechilibrezi si sa calci pe
vreunul, ori sa cazi peste altii. Temperatura in acele zile de iulie si august a fost atat de fierbinte, 

ca
nu se facea schimb de aer: cat era de cald afara era si inlauntru. Cu greu ajungeam
pana la geam, incercand sa iau o gura de aer... 

Dupa vreo doua luni, am fost mutati pe celularul mare, (cei din lotul nostru), la etajul 1, care avea celule mijlocii,
orientate spre sosea si cimitir, cu capacitate de cincizeci de paturi. in aceasta celula am intalnit un lot de
adventisti si unul de iehovisti. Aici am ajuns la un acord cu adventistii, sa avem discutii amicale cu privire la
credinta si adevarul Sfintei Scripturi. S-a stabilit ca o zi ei sa expuna punctele lor de credinta, iar o alta zi noi,
evanghelicii. Asa am petrecut mai multe zile, dar in cele din urma f iecare tabara a ramas pe pozitia initiala.
Exceptie au facut doi frati adventisti, cu care am gasit teren comun de intelegere. Cei mai multi dintre ei au fost
foarte ingusti si sectari..

Martorii lui lehova au fost cu totul exclusivisti. Ei considerau toat e celelalte credinte de la Satan si aveau lectii
pregatite cu Intrebari si raspunsuri (verigi), cum sa-i combata pe penticostali, adventisti

si cei de alte credinte. Am asistat la asemenea discutii si am vazut cum ii prindeau


pe unii in plasa lor, mergand precis la tinta si facandu -i de ras pe adventisti si pe
penticostali. In momentul in care ii scoteai din lectiile lor bobizate cu privire la
diferite texte din Biblie, ei erau pierduti si nu puteau face fata la nici o discutie.
Atunci se enervau si bombaneau mai multi odata. Mie personal nu mi-a placut, si
nici folos nu am vazut in cearta de cuvinte si am evitat orice discutii. O singura
exceptie a fost in celula 90, unde m-au provocat. Din vreo 24 in celula, au fost 16
iehovisti. intr-o dupa masa am acceptat sa

stau de vorba cu ei, dar nu in termenii lor, cu lectii sablon invatate papagaliceste.
Domnul mi-a dat o marturie careia nu au putut sa-i faca fata nici unul dintre ei. Ei
s-au agitat ca nu puteau raspunde laintrebarile puse de mine, au vociferat mai multi
deodata, insa eu m-am retras in liniste si de atunci nu a mai incercat nici unul sa ma
provoace la discutii. 

in aceasta celula au fost introdusi intr-o zi patru detinuti, unul ceva mai in varsta, si cu alti trei mai tineri. Erau
credinciosi grecocatolic i din Ardeal, cel mai in varsta fiind preotul Prundus Augustin, doctor in teologie, cu
studiile facute la Roma. Cu el am reusit sa avem o buna legatura spirituala. Era un om fin, cult, de o maniera
eleganta in discutii. Am considerat ca un castig legatura cu el si aveam sa-1 reintalnesc dupa ani de zile in Delta
Dunarii, la Peripava

si

Grind. Asupra acestora am sa revin, cand voi expune experiente din Delta Dunarii. 

Odata ajunsi pe celularul mare, am beneficiat de dreptul de jumatate de ora plimbare i n aer liber, la fiecare 24 de
ore, in tarcurile din curte, care erau despartite de ziduri intre ele, iar la mijloc era o ciuperca sus, deasupra
zidurilor, unde statea un gardian care supraveghea cum se desfasut a plimbarea. Nu aveam voie sa vorbim, sa
facem semne cu mana, ci eram obligati sa tinem mainile la spate 


si capul plecat jos in pamant. Teoretic erau 30 de minute in regulament, dar foarte
rar se intampla sa fie asa. In anumite perioade mai grele, iesirea la plimbare era un
chin si un risc. Gardienilor, detinutii le spuneau si "caraleii", adica detinutii erau
leii, iar gardienii care ii escortau la diferite activitati erau cei ce ii carau, la anchete,
la diferite programe si de aici si porecla "cara-leii". In acele perioade mai grele,
caraleii se asezau in capul scarilor si pe trepte, cu bate si

leaturi in mana, si loveau pe care cum ii apucau, strigand: 

² Misca, bandit, mai repede, mai repede, "poc!" cu bata pe spate, peste picioare, si pe unde ajungeau. In unele
celule erau oameni batrani, bolnavi de diferite boli, care abia isi trageau sufletul dupa ei si doreau mult sa ia si ei
o gura de aer, dar vai cu ce pret... Nu era nici o consideratie pentru om. Printre unii cruzi erau si arhicunoscutii
fratii Somlea. Comandantul inchisorii a fost in perioada aceea Goiciu, in legatura cu care detinutii spuneau
despre experiente foarte triste. Era stiut ca unul care a omorat in bataie oameni, cu o cruzime feroce. 

La inchisoarea din Gherla, in anii aceia incalzirea se facea cu 

calorifere cu aburi si sistem de tevi in toata inchisoarea. Functiona atunci printre detinuti vorbirea si receptia cu
cana de baut apa. Cand voiam sa transmitem mesaje, puneam fundul canii pe teava sau pe calorifer si gura la
gura Cand voiam sa receptionam operatiunea se facea invers. Detinutii erau la curent cu tot ce se intampla in
inchisoare. Caraleii supravegheau intens sa prinda vreunul, dar si detinutii o faceau cu precautie, asa ca sa nu
poata fi prinsi. Daca se intampla sa fie prins vreunul, atunci bataia era neoprita, iar ui unele cazuri se dadeau
multe zile de izolare Si regimul de izolare era foarte dur. Primeai mancare o data la trei zile si de dimineata cand
se dadea desteptarea pana la stingere, la ora 10 p.m., trebuia sa stai 

in picioare. In celula de izolare nu era nimic de sezut, doar pereti i goi de beton,
umezi si reci. La stingere, caraleul iti arunca o saltea Si o patura, care la desteptare
erau scoase din celula. Am facut Si eu cinci zile de izolare, asupra careia voi reveni
la timpul ei. 



perioadele mai grele, in functie si de evenimentele politice din tara si strainatate,


administratia, prin caralei, crea anume stari de tensiune si apasare. Astfel, venea
ordin sa stam culcati pe burta 

celule, pe betonul gol, de dimineata pana seara, cu exceptia 




meselor si la numaratoarea de dimineata Si de seara, cand se facea schimbul de
echipe. in acest timp, caraleii intrau in celule, cate doi si trei, cu bate in mana, si pur
si simplu calcau peste noi, caci nu mai erau suprafete libere unde sa calce. Cautau
sa vada daca nu cumva am pus sub noi mantaua sau perna, ca sa ne protejam de
vreo raceala. Era nenorocire daca prindea pe vrettnul care facea asa ceva. O stare de
psihoza, de tensiune permanenta! 

Apoi eram torturati in anumite perioade si cu mancarea. Erau zile cand turtoiul ori mamal iga erau prea sarate si
alte zile cand erau nesarate. Perioade cand erau cu nisip de iti scartaia in dinti, alteori cu gust de motorina etc. La
Gherla am avut si situatii de asa-zise socuri alimentare. Zile la rand nu ne dadea de mancare nimic, iar seara la
stingere bagau in celula toata mancarea de dimineata, de la amiaza, impreuna cu cea de seara. Flamanzi de ni se
lipea stomacul de spate, noi am fost nevoiti sa mancam, sa ne umflam burta cu mancari fara calorii: varza acra si
sarata, ciulama de pastarnac, ciorba lunga de cartofi, dar trebuia sa cauti cartofii cu lupa ca

sa

gasesti un firicel. Toatanoaptea detinutii nu se puteati odihni, trebuind sa stea la


rand la W.C., unul singur la 50 de detinuti in celulele mij locii, unde s -a intamplat
sa fiu in asemenea situatii. "Doamne, mare a fost indurarea Ta, de nu ne-am pustiit
si prapadit cu totii!" 

SPRE COLONIILE DE MUNCA

Dupa patru luni petrecute in inchisoarea din Gherla, pe data de 11 octombrie 1959 s-a format un mare lot de
detinuti selectionati pentru munca, pentru lagarele de munca fortata din Balta Brailei si din Delta Dunarii. Mare
forfota Ia Gherla. Era o actiune de anvergura. Inchisoarea era supraaglomerafa si trebuia facut loc pentru noii
arestati, judecati si condamnati. Fiecare trebuia sa predam hainele inchisorii si sa ne imbracam cu hainele
noastre, care pana atunci fusesera stocate la magazie. Cu aceasta ocazie au avut loc si perchezitiile de rigoare.
Perchezitii inopinate au fost facute adeseori si in inchisori si in col oniile de munca. Si acesta era un mijloc de a
tine detinutii in tensiune, de a-i umili, de a-i supune la campanii de dezumanizare. Ne dezbracau uneori in pielea
goala si se uitau pana si in partile sensibile, sa vada daca nu am ascuns ceva acolo... O perch ezitie dura uneori
ore intregi de chin si degradare.

Avantajul inchisorii era ca stiai cat de cat ca esti la adapost,


mai ales in timpurile mai reci, cu luni de ploi, zapada s i frig, echipati,
chiar daca mai slab, dar ui siguranta mai mare, feriti de munc i isto-
vitoare, fortate. Unii preferau zidurile, altii doreau la soare, in aer
liber, optiunile erau diferite de la om Ia om. in orice caz, un mare
necunoscut era in fata noastra, dar unii erau dornici si de schimbari.
in seara de 11 octombrie 1959, imbarcati in camioane si presati
ca scrumbiile in conserva, am fost dusi la gara C.F.R. din Gherla.
Acolo, spre surprinderea noastra, am fost urcati in vagoane de marfa,
in limbaj popular numite "bou-vagon". In fiecare vagon au fost repar-
tizati cate 50 de detinuti, fara scaune sau ceva acomodare, in afara
de doua tinete mari. Ne-a fost data mancare pentru trei zile, paine,
telemea si ceva marmelada. Sigur, noi nu stiam unde ne duce, pentru
noi era un secret orice miscare de felul acesta si care de fapt va fi 

punctul de sosire spre care mergeam. Prima noapte a fost curn a fost, asezati pe podeaua vagonului, dar ziua
umtatoare, dupa masa, tinetele s-au cam umplut si in timpulmersului, zvacnirile trenului au facut ca tinetele sa se
reverse in tot vagonul, asa ca nu a mai fost posibil sa stam jos, cu atat mai putin sa dormim sau macar sa ne
putem odihni. Am traversat Carpatii spre Moldova si am ajuns la Adjud. Din vagoanle de marfa mai puteam
vedea, prin cate o crapatura de scandura, unde suntem. Ne-a mai apucat si a doua noapte pe drumul acesta
nespus de greu si in zorii celei de a doua zile am ajuns la Braila, unde am coborat din tren si am luat -o inspre un
debarcader pe Dunare. Acolo ne astepta un slep destul de mare, pe care scria numele "Gironde", care era tract at
de un remorcher. Am inteles mai tarziu ca acest slep ramasese in Romania din timpul primului razboi mondial,
prin vreo intelegere cu guvernul francez.

Toti detinutii sositi de la Gherla cu acest tren "special" am intrat in burta acestui slep, cu care am fost transportati
spre Balta Brailei, unde avea sa ne fie domiciliul pentru un timp. Am ancorat la mal inspre Dobrogea, la
debarcaderul Stramba. Acolo era si o colonie mai mica de detinuti care au fost folositi la diferite munci. Am fost
indata incolonati si am marsaluit un drum de mai multi kilometri pana la colonia de munca Stoenesti. Colonia
propriu-zisa nu avea capacitatea sa adaposteasca atata popor si, spre surprinderea noastra, in imediata apropiere a
coloniei vechi erau trei saivane de oi, care au fost evacuate in pripa cu doua saptamani inainte de a sosi noi. S-a
facut o oarecare curatenie si s-au instalat paturi de metal suprapuse pe ambele parti ale unui culoar de mijloc.
Aceste saivane erau in forma de semicerc mare, si intr -un singur saivan am intrat circa 500 de detinuti. in 13
octombrie 1959, cand am ajuns noi acolo, a fost o vreme frumoasa de toamna cu soare cald. Erau construite din
stuf si acoperite cu trestie. Am fost fericit ca in paturile stas de metal late de 80 cm. am avut ca partener de pat pe
iubitul frate Ginga Ioan. Oh, ce minunat este sa ai cu tine, langa tine, un frate de incredere pe care sa te poti
rezema, sincer, onest si credincios cu adevarat, in plus si un om al rugaciunii, prin excelenta... Marit sa fie
Domnul!

Detinutii din colonia Stoienesti aveau sa lucreze la construirea

de diguri in lungul Dunarii, suprainaltarea celor existente, canale de desecare, canale de irigatii si la munci
agricole, ca prasit de porumb

si

sfecla. Cum am ajuns acolo, am fost dusi la dig. Detinutii au fost impartiti in
brigazi de cate 50, fiecare brigada avand cate un brigadier, numit de administratie,
prin care ni se comunicau sarcinile si eram supravegheati. La randul lor, brigazile
aveau sa fie impartite in cinci grupe a cate 10 oameni fiecare. Drumul spre locul de
munca si inapoi spre colonie, seara, il faceam prin marsaluire, in formatie pe
brigazi, in randuri de cate cinci, si obligatoriu randul de cinci trebuia sa mearga
tinandu-se de brat, pe la coate. Intreaga coloana, cat era de lunga, era inconjurata pe
laturi, ca Si in fata si spate, de ostasi Marmati cu pistoale automate, din unitati ale
trupelor de securitate. Eram si noi, erau si ei instruiti ca nu au voie sa poarte
discutii cu detinutii. Iii afara de ei erau gardienii obisnuiti, care dirijau operatiunile
de lucru si care comunicau si cu brigadierii civili, insarcinati cu muncile de
specialitate. 

Marsurile de 3-6 krn, uneori si mai mult, nu erau deloc usoare, pentru detinutii scosi de la celule, cu muschii
atrofiati dupa luni de viata de celula. Militarii aveau cu ei si 2 -3 caini instruiti, cu care eram adeseori hartuiti in
timpul marsului, mai ales cei de la spatele coloanei, mai slabi si nevoiasi, dar si pentru prevenirea unor ev entuale
tentative de evadare. Caraleii, dintre care unii erau foarte zelosi pentru regimul comunist, strigau in continuu: 

² Mai repede, mai repede, misca bandit! Apoi urmau obisnuitele injuraturi murdare, care incepeau cu
"dumnezeii vostri... Dupa inventivitatea fiecaruia mai adaugau:

² Tine-te de brat, pleaca capu-n jos, bandit! Nu v-a placut regimul, banditi? Asta-i regimul care vi se aplica!

Trebuie sa spun ca aceste strigate faceau parte dintr-o anume


metoda psihologica, pe care o foloseau pentru demoralizarea detinu-
tilor, pentru uzura sistemului nervos si pentru a intretine o stare
permanenta de agitatie, sa te stii ca esti supravegheat si subordonat!
Pentru efectuarea muncilor de construire si suprainaltare a
digului eram dotati cu harlete, cazmale Si roabe mari Si grele din
metal. De asemenea, mai erau dulapi din lemn greu, folositi la urcarea
cu roabele pline cu pamant, puse in pante, deoarece altfel nu se

putea urca o asemenea greutate pana la cinci metri inaltime, unde era coama digului. Pamantul era adus de la
distante de 20-30 metri, din gropi de aductie, destul de greu de sapat cu harletul in teren intelenit. Eram impartiti
in echipe de cate doi, intre care cu schimbul, unul incarca roaba, iar celalalt o ducea pe dig. Norma de fiecare
detinut era de 3,2 metri cubi pe cap de detinut, sapat, incarcat in roabe si urcat pe dig sus. Era o cantitate imensa
de lucru de executat, chiar pentru oameni sanatosi si bine hraniti. Pentru fiecare echipa de doi era repartizata o
anume lungime de dig, unde sa fie desertate roabele.

Foamea era permanenta, caci eram subalimentati. Pentru asa munci grele, cu pamant, in conditii normale, am fi
avut nevoie de asigurarea unei diete de 5.000 de calorii pe zi, cum este pentru sportivii de performanta. In
schimb, caloriile nu erau nici pe jumatate. De aceea, in curand, fiecare detinut a ajuns sa treaca de la foamea
fiziologica la cea psihologica, obsedat de o foame permanenta. Nu e de mirare daca spun ca datorita acestei
obsesii, 90% dintre discutiile purtate intre detinuti erau cu privire la mancare. Pana si noaptea am ajuns sa visam
ca suntem in fata unor mese pline cu mancaruri alese, fructe, iar cand ne trezeam dimineata, simteam o foame si
mai cumplita. O stare de letargie, de apatie, se instala in psihicul bietului det inut. Exceptie era lacelula, tmde
detinutii se imparteatt in grupe de cate cinci, (dar si in anumite colonii), la impartirea painii. Painea nu putea fi
impartita in cinci parti egale, implicit erau unele bucati mai mici decat altele. Ca sa se faca o oareca re echitabila
impartire a painii, era stabilita procedura la alegerea painii prin rotatie. Astfel, primul care era la ales astazi,
maine zi ajungea sa fie ultimul la ales. Apoi, sa vezi partea ridicola, cum primul casca ochii mari sa vada care
bucata o fi mai mare, sa nu se insele, sa profite de acest fapt, ca doar era la rand.... Numai ca, in unele cazuri,
painea era destul de egal taiata si chestia pentru primul era ca a pierdut sansa profitului la ales... Dar a doua zi era
invers si de aici regretul ca de ce nu este astazi el la rand la ales... Ce vreau sa spun este ca se ajungea la situatii
atat de ridicole de degradare umana, la pierderea simtamantului de demnitate pe neobservate. 

Apoi unii, obsedati de acest lucru, nu se puteau controla, deveneau irascibili si cearta era inevitabila.

La lucrarile de la dig, pe cand eram in colonia de la Stoienesti, am ajuns cu tronsonul repartizat grupei mele
langa tronsonul repartizat grupei formata in intregime de zece frati "Betanisti", preoti 


si

credinciosi reformati-calvinisti. I-am recunoscut prin aceea ca pe unii ii cunosteam


bine Mainte de a fi arestati. Printre ei a fost fratele Szilagyi Alexandru, un barbat
bine legat, cu corp de atlet si care de dragul anumitor frati slabuti, cu insuficiente
fizice evidente, a dat exemplu de voluntariat si a purtat mereu Si pentru altii roabele
de pamant sus pe dig. Dar in curand trupul lui supus la supraefort a cedat. Gestul
lui de sacrificiu a fost superb, spre slava Domnului Isus Hristos, izvorat din
dragoste pentru fratii lui de credinta. 

In acea perioada, in toamna anului 1959, compozitia brigazilor s-a schimbat Si am ajuns in aceeasi brigada si
grupa cu fratele si prietenul meu, preotul Karczagi Alexandru, tot din randul fratilor "Betanisti", un om mic de
statura si pirpiriu, extrem de slab fizic. inchisoarea 1-a adus curand la o stare deplorabila. Nici eu nu eram prea
diferit, dar totusi era o oarecare diferenta. 

seara, pe cand ne intorceam de la dig spre colonie, era foarte slabit. Abia se mai tinea pe picioare si am ramas cu
el in coada coloanei. Caraleii din coada zbierau sa marim pasul, dar cum? Cu ce putere si de unde? Nu mai era
mult pana la colonie, dar in asemenea situatie fiecare pas conteaza. Sanj ika, ramas in grija mea si cu care
mergeam la brat in coada coloanei, si-a pierdut constiinta, a ametit... Cu chiu cu vai, cum am putut, 1 -am luat pe
umarul drept si, cu ajutorul Domnului, 1-am ajutat sa ajunga in colonie. Marit sa fie Domnul!

Dar fiind atat slab, nimeni nu voia sa se insoteasca cu el in echipa de doi la munca, de frica sa nu fie pedepsiti
pentru nerealizarea nonnei. De realizat nimeni nu era in stare, dar sa nu fie nici la prea mare diferenta de norma
stabilita. Cand se facea controlul realizarii normei, unii erau dati cu numele cand ajungeau la poart a, unde la
sfarsitul zilei, inainte de stingere, erau dusi si batuti cu bastonul la fund, dezbracati la pielea goala. Nimeni nu
voia sa riste o asemenea bataie pentru altul. in situatia aceasta, Karczagi a ramas perechea mea la munca si eu I -
am multumit Domnului pentru favoarea aceasta si ne-am rugat Domnului pentru acoperire cu indurare de sus.

B)
0(
*0 

As vrea sa amintesc cateva experiente de la saivane. A sosit ziua de 7 Noiembrie, mare sarbatoare la Moscova,
dar si la aservitii din Romania. Era o zi ploioasa si la lucru nu s-a iesit. Nu din pricina ploii, cat din pricina
comunistilor, care au vrut sa celebreze. Pentru noi, orice zi era grea, dar mai bine era sa stai in repaus decat sa
duci roabe pline cu pamant sus pe dig. Mai ales ca unii gardieni, deosebit de zelosi, gaseau motive sa tipe mereu:

² Plimba roaba, bandit! Hai, plimba roaba, mai repede!

0 mie de detinuti calcau noroiul prin curte, mergand incoace si apoi intrau in saivan si carau noroiul inlauntru,
asa ca pe culoarul de la mij loc era tot asa ca afara. Cel mai important eveniment al zilei era sosirea orei de masa
si este lesne de inteles de ce: foamea era crunta. In sfarsit a sosit masa de pranz si ploaia continua sa cada
neintrerupt, o ploaie rece de toamna. S-a dat adunarea pe brigazi in curte, de catre caraleul care era acum pe post
de ofiter de serviciu. Era un dobrogean scund de statura, dar bine facut. Noi toti il cunosteam dupa anumite
expresii, care numai de la el le-am auzit. De exemplu, daca vedea ceva ce i se parea ca nu este in ordine, cauta
indata sa-si faca simtita prezenta:


² Ce este cu debandarea asta aici? Noi stiam ca el vrea sa zica "debandada", o fi auzit el pe undeva expresia
asta, dar nu o retinuse cum trebuie. Prea multe clase nu o fi putut face dupa cea de alfabetizare, caci la comunisti
nu scoala a contat in vremea aceea, ci atasamentul orbesc de politica regimului lor. Si, la acest punct excela omul
nostru... Stiam pe altii, care peste noapte, din meseriasi 

fabrica, au fost facuti ofiteri superiori cu grad de colonel!

Dobrogeanul a ordonat distribuirea mancarii, care in ziua aceea a fost un terci de arpacas, un polonic de fiecare
detinut, din

niste hardaie inalte de un metru. Brigazile, cu grupele lor la rand, se perindau prin fata hardaului cu gamela i n
mana. Dupa ce s-a terminat distribuirea la toate brigazile, a ramas putin pe fundul hardaului si urma sa fie
distribuit ca supliment, dar cui??? Era o zi cu totul neobisnuita, cu randuielile pe brigazi si grupe date peste cap.
Chiar atunci, dobrogeanul nostru de serviciu nu era prin apropiere. in aceasta stare de ezitare, nestiind cine si
cum sa decida, vreo 10-12 detinuti din diferite directii au dat buzna spre hardaul cu arpacas. Polonicarul de pana
atunci s-a dat la o parte ca sa nu fie prins in valtoarea atacului la hardau. Cei sositi primii si -au bagat deja mainile
cu gamelele goale sa apuce ceva, dar nu le-au mai putut scoate, caci altii veniti dupa ei cautau sa introduca si ei
gamela in hardau. Printre acestia se facea remarcat un biet iehovist din Arad, Tapaszto. E1 era mai mare decat
cei mai inalti detinuti cu un cap. Era o namila de om. Daca si un om mic de statura suferea de foame, si portiile
erau egale indiferent de inaltime si greutate, cum nu i-o fi fost foame bietului iehovist?

Busculada a fost mare, nimeni nu reusise sa scoata inca mana cu gamela cu ceva arpacas si atunci a inceput
dansul si plimbarea prin noroiul din curte a butoiului. Lupta a devenit apriga, atatea energii cheltuite, incat
suplimentul de terci de arpacas ar fi putut compensa ceva... Unii au dat faliment, cazuti in noroi, si au mai ramas
doar cinci-sase, bietii de ei, printre care si Tapaszto. Lupta era in toi, cand a iesit ca din pamant dobrogeanul cu
"debandarea"... Vrand

sa

rezolve situatia, a dat ordin sa inceteze si sa se retraga toti de la hardau, dar cine sa
ia seama si sa asculte? A inceput sa manuiasca bastonul de cauciuc peste spatele
luptatorilor, dar a obosit. S-a manjit si el pe haine de arpacas si de noroi, apoi
dezgustat a tras o injuratura ca la Dobrogea si a zis:² La urma urmei, faceti ce
vreti... Nici macar nu si-a dat seama ca ei, de fapt, tocmai asta faceau... A urmat
apoi cel mai tragic moment, cand butoiul s-a rasturnat si oamenii au cazut 



in noroi. Au apucat ceva arpacas, dar amestecat cu noroi... Nu as vrea sa credeti ca


exagerez in cele spuse. Eu insumi am fost martor ocular impreuna cu atatia altii...
Va puteti inchipui la ce hal de degradare fizica,psihica si morala au fost adusi
oamenii in inchisori lecomuniste si in lagarele de munca fortata? "Do amne, nu lasa
ca impostura sa ramana multa vreme la conducerea unei tari", care altfel zis, era o
tara binecuvantata de Dumnezeu.0 alta experienta de neuitat la saivane am avut -o
cu iubitul meu frate si prieten Ginga. Dormeam impreuna in acelasi pat, la ni velul
de jos, spate la spate, ca altfel nici vorba sa putem incapea amandoi.. Era pe la
sfarsitul lunii noiembrie. Se facuse frig, noroi, umezeala. Prin acoperisul de trestie
erau atatea spatii libere, ca puteai sa numeri stelele pe cer. Amandoi, barbati d e
aceeasi statura, seara la culcare ne dadeam jos numai bocancii plini de noroi din
picioare si incolo ne tranteam in pat, asa imbracati de iarna cum eram, cu mantalele
pe noi si cusmele pe cap. 

noapte, cat era de fin si de manierat Ginga, ma trezesc 

ca

ma inghionteste cu cotul in coasta, si-mi zice cam nepoliticos: 

Da da-te mai incolo putin!

Nu vezi cum ma sacrific pentru tine si stau cu genunchii pe fiarele de pe marginea patului??? I-am raspuns pe un
ton de condescendenta, nu pentru ca in armata eu fusesem doar cu grad de sergent, pe cand el fusese maior de
aviatie, ci de drag si consideratie pentru Domnul nostru Isus Hristos.. 

Oh, dragul meu, te rog, da-te jos din pat si vino sa vezi. Eu nu ma misc deloc, ci raman asa cum sunt. La fel ca
tine sunt cu genunchii pe fiare cum esti si tu. La randul meu, ma simteam fericit ca ma pot sacrifica pentru tine! 

Zilele urmatoare ne-am amuzat amandoi, cum fiecare simteam ca ne sacrificam unul pentru celalalt. Ce bine si
frumos e cand asa traiesc sfintii sacrificandu-se unul pentru celalalt (Romani 12:16).

Prin luna decembrie, am fost pusi intr-o echipa de insilozat sfecla, in apropierea coloniei. Era o munca cumplita,
deoarece ninsese si era destul de mare zapada. Cu mainile neprotejate dadeam jos zapada si asezam sfecla in
siloz. Am incercat o solutie, sa iau pe mana un ciorap, dar de caldura mainii de la inceput, zapada se topea, iar
ciorapul ingheta si era mai rau. Seara veneam la saivane "degajat", cu mainile in buzunare, dar mantaua nu avea
buzunare. Vreun alt detinut le taiase buzunarele si isi facuse batiste din ele. Dar eu, pe 

sub manta, in fiecare mana aveam cate o sfecla mare pentru detinutii din saivan. Avea ceva procent de zahar in
ea, era zemoasa si gustoasa pentru detinutii infometati si neputinciosi care nu puteau iesi la

Asta mi-a reusit de vreo doua sau trei ori, spre bucuria unora, dar probabil vreun "ciripitor", cum li se mai spunea
informatorilor, ne-a denuntat.

intr-o seara am fost asteptati la poarta de ofiterul de serviciu care, ajuns la mine, i mi ordona:

Scoate mainile din buzunare! Cum am executat ordinul, doua sfecle au cazut la pamant.
Ce e cu alea, bandit? Dar fara sa astepte vreun raspuns, imi si arse cateva palme (zic eu: moldovenesti...) de mi -
au tiuit urechile! (De ce asa? Pe cand eram in liceu, 1-am avut ca profesor de limba romana pe domnul Ion
Balanescu, care era moldovean. La lectiile cu povesti de-ale lui Ion Creanga, era un pasaj in care era folosita
expresia: "Si-i arse doua palme moldovenesti!" Intotdeauna profesorul Ion Balanescu ii cerea elevului sa scoata
in relief aceasta propozitie, iar el de fiecare data radea satisfacut)... Se merita sa le faci bine semenilor, chiar daca
uneori trebuie sa platesti un pret de dureri...

intr-o zi, pe cand eu ma chinuiam sa insilozez sfecla, cu mainile ingbetate, fratele Jony Ginga nu putea deloc sa
faca fata frigului la

maini si se plimba inainte Si inapoi la cativa metri in spatele nostru si

incerca sa isi sufle aer cald in maini, frecandu-le de zor, si se ruga.. La un momnet
dat se apropie de mine si-mi spune:Vino sa-ti arat ceva! .... Discret isi deschide
mantaua si-mi arata vreo trei bucati de dovleac copt. 

Pe cand ma rugam Domnului, mi-am deschis ochii

si uite cu ce ne-a binecuvantat Domnul! La inchisoare, asa ceva era considerat lux,
deliciu! Mi-a dat si mie si I'mpreuna am dat slava si I-am multumit Domnului
pentru acest semn de iubire. Se poate ca soldatii de paza ori careva gardian a avut
mai mult decat i-a trebuit si

le-a lasat pe zapada. Ori, sa ne fi facut si noua vreo vizita corbii lui Ilie??? Marit sa
fie Domnul!

In decembrie nu a mai fost cu putinta sa stam in saivane. O parte din detinuti au fost dusi la alte colonii, iar pe
cei ramasi la

Stoienesti ne-au inghesuit in baracile existente. Nenorocirea a fost ca nu ne-am retras numai noi in baraci, dar si
o sumedenie de soareci de pe camp. in zilele de iarna, mancarea nu se mai dadea de trei ori pe zi, ci numai de
doua ori, dimineata si seara. In cazul acesta, unii dintre detinuti cautau sa -si pastreze bucata de paine de 300
grame de la norma de munca pentru a doua zi dimineata, s-o poata manca pe cat era ziva de lunga, sa stranga
ceva putere in ei. Dar cum sa o pastrezi? Soarecii patrundeau peste tot, faceau groapa in sarsaneaua de paine si o
mancau. Unii au atarnat din plafon un fir lung de sfoara, de care au atarnat sarsaneaua. Soarecii coborau pe
sfoara, patrundeau in traistuca si mancau painea. Nu era cu putinta sa scapi ceva de aceste rozatoare, care s -au
obisnuit cu oamenii ca si porumbeii din Piata San Marco din Venetia sau cei din Trafalgar din Londra.

Intr-o zi, mi-am zis ca am gasit solutia si imediat am Si inceput sa o aplic in noaptea care a urmat. Am bagat
painea in sarsaneaua mea, pe care am legat-o la gura si mi-am bagat-o sub camasa, chiar pe meu. Socoteam ca
acolo este in siguranta, ca doar n-o sa vina soarecii tocmai pe piept la mine? E cu neputinta! Dimineata, spre
stupefactia mea, am constatat ca soriceii au intins hora mare la mine pe piept Si mi -au mancat painea de care
aveam si eu atata nevoie. Povestite dupa atatia ani, acestea par lucruri hazlii, dar pentru noi erau suferinte de
fiecare zi, pe langa atatea altele.
Unul dintre mijloacele de tortura greu de suportat la Stoienesti

in

iarna lui 1959/60 a fost calvarul de dimineata. Desteptarea se dadea la ora 5.


Ordinul era ca fiecare sa-si faca programul de dimineata, pentru care erau alocate
treizeci de minute. Apoi se dadea ordinul ca toate brigazile sa iasa pe platou in
asteptarea distribuirii mancarii de dimineata. Era un frig cumplit de crapau pietrele.
Pe la ora 6 ajungea mancarea la fiecare brigada prin echipe randuite prin rotatie.
Sute de detinuti insiruiti in brigazile lor miscau din picioare ca sa evite degeraturile.
Tropaitul lor era ca niste pietre care cad strident pe asfalt. Era o muzica sinistra, si
asta in fiecare dimineata, pana in jurul orei 8, cand se iesea la munca, dupa
efectuarea numaratorii. Nimeni nu avea acces in baraci, caci erau incuiate. Desi
mancarea era gatita noaptea la bucatarie, inca era calduta, dar distribuita in gamele
de metal reci, pana sa poti sa o mananci cu

o bucata de mamaliga care si aceea era rece, ajungea in stornac gheata.

Numaratoarea de dimineata si seara era o problema sfanta, dar care se facea atat de anevoios, din pricina ca multi
caralei erau certati cu aritmetica. Aveau experienta mai mare sa numere din cinci in cinci, cati erau in fiecare
rand. Problema era la ultimul rand, cand acolo era un numar mai mic de cinci. De obicei, nu le iesea numarul si o
luau iarasi de la inceput. Cel de noapte trebuia sa predea efectivul celui care venea de zi.

Numaratoarea se facea si la plecarea brigazilor de la lucru spre colonie. Era frig si pe ici si colo putina zapada.
Am lucrat atunci la niste canale de irigatii. S -a dat ordinul de incetare a lucrului si de incolonare a brigazil or
pentru intoarcerea la colonie. Gardienii au inceput sa faca numaratoarea si au constatat ca lipseste unul. Au
repetat numaratoarea si s-a confirmat lipsa unui detinut. S-a dat alarma si a inceput cautarea in toate partile,
inclusiv cu cainii de paza ai trupelor de securitate. Dar nu dupa multa cautare, intr -o groapa de unde se luase
pamant pentru lucrari, adapostit de vant si mangaiat de o raza pe care o arunca soarele la acea ora, obosit si
flamand, detinutul Kiss a fost gasit adormit, poate cu gandul l a familia lui din Pecica, judetul Arad. Ajunsi in
colonie, bietul Kiss a fost retinut la poarta si a fost batut de caralei pana l -au omorat. La marginea unui drum ce
serpuia prin apropierea coloniei 1-au inmormantat niste detinuti. De cate ori am trecut pe drumul acela i-am
vazut crucea rudimentara din doua scandurele prinse cu un cui, facuta de detinutii milosi, cu numele lui scris pe
ea, dar dupa un timp a disparut. Nu i-a convenit administratiei coloniei sa vada semnul de infierare a cruzimii lor
in faradelegea savarsita. Nici vorba despre tentativa de evadare. Eram inconjurati peste tot de Dunare si civilii,
care circulau de la satul Agaua in diferite directii, erau salariati ai regimului si, implicit, informatorii si
colaboratorii securitatii. Asa s-a sfarsit viata unui om nevinovat, pe care o familie, poate copiii, 1 -or fi asteptat sa
se intoarca intr-o buna zi acasa, cum atatea alte familii au asteptat pe ai lor, dar in veci nu s -au mai intors si nici
mormintele lor nu s-au mai gasit...

In primavara anului 1960, zi inainte de masa aveam safim martorii unei eclipse totale de soare. Datorita acestui
evemsiwill anuntat mai dinainte, ordinul a fost ca sa nu se iasa la punctcic (le lucru. Am ramas inchisi sub cheie
in baraci, dar am putut privi prin geamuri fenomenul de intunecare totala in plina zi, cu un cer senin...

Eu am ajuns din nou foarte slabit. Gardianul a cerut sa scoatem apa cu galeata dintr -o fantana destul de adanca,
ce era in imediata apropiere a coloniei. Galeata trebuia scoasa cu o franghie lu nga, in puterea bratelor. M-am
chinuit, dar nu puteam sa o scot plina, ci doar pe jumatate. Caraleul, enervat, a venit sa -mi demonstreze cum
trebuie sa fie scoasa galeata plina cu apa. E adevarat ca el a scos-o cu destula usurinta si mi-a explicat:

² Ce este asa de greu in asta? Pentru el nu era, caci era sanatos, bine hranit, in toata puterea lui fizica, si ii era
greu sa inteleaga neputinta mea. Credea ca ma fac ca nu pot, dar realitatea era alta, pe care el nu putea sa o
inteleaga.

Distrofia este urmarea lipsei de hrana adecvata organismului uman, infometarea fiind perpetua si pe o lunga
perioada de timp. Si noi eram in urma unei ierni grele, majoritatea in stare de distrofie avansata. La un anumit
grad, distrofia nu se observa la un detinut imbracat, doar fata i se poate vedea. Fata insa era buhaita (nu grasa) si
dadea impresia cat de bine aratam si ce grasi suntem. Realitatea aparea cruda cand eram dezbracati la pielea
goala... Era un spectacol de piele si oase, cu toate tesuturile nobile atrofiate. 

in conditii de felul acesta, cateva zile la rand, toti detinutii din colonie au fost mobilizati la aducerea de lemne
pentru foc, de la un debarcader aflat pe bratul Dunarii dinspre Dobrogea. Nenorocirea a fost ca distanta era cam
la 5 km de colonie si apoi drumul inapoi, cu spinarea incovoiata de povara a doua pana la patru tipligi, in functie
de grosimea lor, dar nu Si de puterea detinutului. Gardienii erau cei care ne incarcau lemnele in spate, bineinteles
fara sa tina cont de greutate. Daca ar fi indraznit vreunul sa protesteze, mai capata si pumni si lovituri de cizme
in spate. In plus, au fost facute zilnic cate doua drumuri, care insumau 20 de km de mars, din care 10 km cu
povara de lemne in spinare. De cate ori am avut senzatia de sfarseala si ca in orice moment ma prabusesc la
pamant! In aceasta situatie, unul dintre frati, Simion Mot, a vrut sa iasa din 

randuri si sa o ia razna, ca sa fie impuscat de escorta si sa termine cu calvarul acesta. Mie nu mi -a venit un
asemenea gand, desi starea mea a fost identica cu a lui. Privind in urma, ma minunez cum de am supravietuit.
Am auzit uneori zicala aceasta: "Doamne, nu-i da omului cat poate sa duca"... Dar Dumnezeu a trimis ingerii Lui
sa ne asiste! "Marit sa-I fie Numele Lui, Cel Minunat"!

Doi detinuti despre care am mai vorbit au ajuns intr-o tinuta deplorabila in ce priveste imbracamintea. Ei erau
intr-un contrast total unul cu Tapaszto si Karczagi. Unul foarte inalt si celalalt mic de statura si slab. Unul dintre
simptomele slabiciunii fizice, al distrofiei i n timpul iernii, era si acela ca mereu curgeau din nas picaturi de apa.
Din hainele mele de schimb, 1-am ajutat si pe Tapaszto cu cate ceva si pe Karczagi. Karczagi m-a impresionat ca
pe picioare in bocanci nu avea nici obiele si nici ciorapi; incaltamintea, si ea deplorabila, era luata pe picioarele
goale pe un frig si ger mare in unele zile. I-am dat ciorapi si camasa si eram fericit sa-1 vad asa. Peste doua zile
era fara ele si 1-am intrebat:

² De ce nu te-ai imbracat cu ce ti-am dat? Mi-a spus



ca i-au fost furate in noaptea care a trecut!... Si suferintele au continuat fara sa


putem face ceva. 

Mare har am avut cand in sfarsit a venit primavara, cu caldura ei binefacatoare. Au inceput muncile agricole.
Pamantul din Delta era foarte fertil pentru agricultura. Am fost repartizat la plivit si la rarit sfecla, pe randuri
lungi care erau, parca, fara capat. Trebuia sa stam in genunchi calare peste rand si rezemati pe maini. Pozitia nu a
fost deloc usoara. Ne dureau si genunchii si mainile si spatele. Mi -am adus aminte la inchisoare de mai multe ori
de o cantare pe care trebuia sa o solfegiem la orele de Muzica si care avea titlul: "Jelui -m-as si n-am cui". Asa
eram noi, nu aveam voie sa zicem nimic, decat: "Am inteles, sa traiti". Asta inseamna a fi rob. Ce de osebire intre
robia de felul acesta, cum erau evreii in Babilon,


si robia sfanta, de bunavoie, din Noul Legamant al harului, cum le placea


apostolilor primului veac sa se numeasca. Asa de exemplu: "Pavel si Timotei, robi
ai lui Isus Hristos". Fratele Domnului incepe epistola lui asa: "lacov, rob al lui
Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos".Ce sa zicem de un alt apostol care se
prezinta asa:"Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos". Un alt frate al
Domnului, cand isi scrie epistola incepe la fel: "Iuda, rob al lui Isus Hristos
stfratele lui Iacov".

Nu a indraznit sa spuna cu privire la sine ca este fratele Domnului Isus, ci s-a


raportat la fratele lui Iacov, desi amandoi erau fratii Domnului Isus. Este aceasta
smerenie? Eu spun: Da. Si ii onoreaza mult. Cati nu iau astazi in desert Numele
Domnului cand zic mereu: "Domnul, Domnul", cand nu Domnul le -a vorbit!
Lucruri spuse in Numele Domnului nu s-au implinit! Pe de alta parte, Domnul Se
plange: "De

ce Imi ziceti Doamne, Doamne nu faceti voia Tatalui Êeu care este in
ceruri?" 

Intr-o zi, pe cand lucram la rarit si plivit sfecla, cu un soare cald, s -a innorat si un vant a adus nori negri si grei de
ploaie. Ploaia rece cazuta pe frunte si fata mi-a adus o raceala foarte grea la cap. Zilele urmatoare am avut niste
dureri mari la frunte, care erau

si mai greu de suportat cand trebuia sa ma aplec cu capul in jos la munca pe care o
aveam de facut. Parca un pietroi greu inii statea in cap si incerca sa imi sparga
fruntea. Medicul detinut mi-a spus ca

boala asta se cheama "sinuzita frontala" si ca pentru asta ar trebui administrata


streptomicina, dar de unde? Minunea a fost ca un detinut a primit un pachet in care
a fost si streptomicina si mi-a dat doua fiole. Domnul a fost indurator cu mine si m-
am facut bine. Mi-a ramas insa o sensibilitate la nivelul fruntii pentru tot restul
vietii, asa ca a trebuit mereu sa ma protejez la cap, ca sa nu ajung din nou in aceeasi
situatie. Multumim lui Dumnezeu pentru medicina, medicamente, medici si alt
personal din domeniu, care ne-a facut atata bine prin stiinta care si-au insusit-o in
sluj irea celor in suferinta.

Apostolul Pavel 1-a avut cu el pe doctorul Luca, care a scris pe langa Evanghelia lui si cartea

Faptele Apostolilor. 
Am incredintarea ca Dumnezeu 1-a randuit sa fie impreuna cu Pavel, pana la
sfarsitul vietii, in inchisoarea din Roma, sa-i fie de folos si in cele medicale. In
cazuri cu totul speciale, Domntil Insusi a intervenit pentru sfinti si i -a vindecat prin
credinta, cum este mentionat la Evrei 11:34.

Se cuvine sa mentionez faptul ca atatia asa-zisi "crestini" in zilele noastre au distorsionat Cuvantul lui Dumnezeu
cu privire la

vindecari si darul tamaduirilor prin Duhul care a fost inlocuit

cu scamatorii si ritualuri impresionante, pentru a-i amagi pe creduli, asa ca au


transformat acest "zis" dar al lui Dumnezeu, in cazul lor, intr -un izvor de castig
marsav. Mi-a fost dat sa cunosc personal asemenea situatii cu proroci mincinosi
care i-au amagit pe multi, dar de care nu ma ocup aici. Scopul princip al al
propovaduirii Evangheliei lui Isus Hristos a fost nu vindecarile trupesti, ci
mantuirea sufletelor de pacat si eliberarea lor din lanturile faradelegii, asa cum
marturiseste apostolul Pavel in fata imparatului Agripa despre sine: 

"Te-am ales din mijlocul norodului acestuia din mijlocul Neamurilor la care te ca
sa le deschizi ochii, sa se intoarca de la intuneric la himina de sub puterea Satanei
la Dunmezeu

primeasca prin CREDINTA IN ÊINE, IERTAREA DE P CATE ÊOSTENIREA IÊPREUNA C U CEI


SFINTITI"

(Fapte 26:17-18).

Cateva zile am fost dusi la prasit buruieni dintr -o cultura de porumb, cum nu am mai vazut in viata mea. Soiul
acela de porumb fusese adus pentru semanat din Canada: crestea inalt pana la doi metri si jumatate, asa ca ni s -a
parut ca suntem intr-o jungla. Avea frunze late si tulpina groasa, fiecare fir de porumb purta cate doi 

si

trei stiuleti, dintre care unii ajungeau chiar si la lungimea de 28 -30 cm. A fost un
lot experimental, caci in alta parte nu am mai vazut asa ceva pe unde am umb lat....

Apoi ne-am intors iarasi la construirea de diguri si intr -o zi am ajuns foarte aproape de un eveniment care ar fi
marit foarte mult suferintele noastre, iar pe unii putea coste chiar viata. La amiaza ni se aducea mancarea cu
carutele la locul unde lucram. De obicei mancarea sosea cam la aceeasi ora, iar noi, detinutii, scrutam zarea pana
departe, sa vedem si sa primim vestea buna a zilei ca vine mancarea. Erau doua motive deosebite: foamea si
super-oboseala de care sufeream permanent. Si gardienii si trupele care ne pazeau asteptau si ei, caci foamea nu
cruta pe nimeni, dar ce diferenta era intre mancarea lor si a noastra... 

in ziva aceea, nu se ivea nici un semn la orizont, si oamenii si -au dat seama dupa secretiile stomacului care au
inceput cam la aceeasi ora, ca ceva nu este in ordine. Pe tronsoane nu se mai lucra, intre noi un singur lucru fiind
in atentia si discutia fiecaruia: 

² Ce este cu mancarea? De ce nu a venit?

Caraleii au dat incetarea lucrului si au ordonat ca toti oamenii sa urce pe di g, sa se aseze jos in asteptare. Vreo
1.200 de detinuti, intinsi pe o distanta de un kilometru de dig, scrutam cu ochii zarea, dar degeaba. Tensiunea a
crescut foarte mult intre detinuti si au inceput unele vociferari. Cei credinciosi ne rugam Domnului sa ne
pazeasca de vreo rascoala, care ar fi insemnat un dezastru pentru noi, cu morti si raniti si ingreunarea fara
precedent a conditiilor de detentie. Cine ar fi putut prevedea ce ar fi insemnat deschiderea focului de arme, in caz
de o razmerita??? Regret ca acum, dupa 40 de ani, nu-mi amintesc exact cum s-a sfarsit criza aceasta, daca dupa
vreo doua ore a sosit mancarea, sau ca am fost incolonati mai repede si ne-am intors la colonie. Memoria mea
inclina inspre faptul ca a sosit mancarea la camp, dar cu mar e intarziere. I-am multumit Mantuitorului si
Domnului nostru care ne-a scutit de un necaz foarte mare. Lui I se cuvine multumirea, lauda si toata cinstea.
Amin!

Pe cand eram inca la Stoienesti, in anul 1960, am lucrat si la un canal adanc de desecari de ape, care cobora la
cota maxima pana la adancimea de cinci metri. Volumul imens de pamant dislocat a trebuit sa fie aruncat de
detinuti cu lopetile din rampa in rampa, pana sa ajunga la suprafata la locul destinat. Era o munca istovitoare,
peste puterile noastre, orice munca cu pamant prin felul ei era foarte grea, cu cat mai mult pentru noi, care eram
secatuiti si vlaguiti de puteri.

Amintesc in cele ce urmeaza o intamplare care s-a petrecut in colonia Stoienesti, in legatura cu fratele meu
Mitica Harap. Era in iarna lui 1960/61, eram la baraci cu multe camere legate intre ele cu usi de comunicare, nu
insa si cu exteriorul. Eu eram la regim de celula Norma 24 de hrana, la care primeam doar 100 de grame de paine
pe zi. Mitica, mai sanatos, mai robust, era cu n orma de munci, cu 300 de grame de paine pe zi. In celula lor era o
soba mare, zidita din caramizi pentru incalzire.

seara m-am dus si eu cu bucatica mea de paine sa o prajesc putin la jaratecul din cuptor. Am observat mai in
fundul sobei niste cartofi pusi la copt, insirati pe o bucata de sarma de vreun alt detinut, care nu stiu cum si -a
facut rost de ei. Cu painea

mea praj ita, in graba m-am intors sa merg in camera unde era patul meu. Drumul era pe langa patul lui Mitica, si
cand m-a vazut a simtit mirosul de paine prajita. Mi-a spus ca va merge si el sa-si prajeasca painea lui.
Nenorocirea a fost ca pe cand era tocmai el la cuptor a venit caraleul care facea pe ofiterul de serviciu. Sa fi fost
vreun "ciripitor" care raportase...? Nu stiu. Gardianul ii ordona lui Mitica sa deschida usita de la cuptorul de
Acesta se uita inlauntru si vede acolo cartofii inseilati pe sarma si -i spune lui Mitica:

Ma, ia spune, ai cui sunt cartofii aia?


Nu stiu, domnule plutonier. De fapt nu stia in adevar. Caraleul repeta i ntrebarea amenintator, la care raspunsul
lui Mitica a fost la fel. Furios, ofiterul de serviciu tipa la el: 

Ia asculta, baa, fiindca nu mi-ai spus ai cui sunt cartofii, la ora stingerii te prezinti la mine, in fata "mititicii".
Mititica era o celula mica de izolare, unde erau pusi cei pedepsiti, neincalzita, cu groapa de aeresit deasupra usii
si dedesubtul usii. Practic, frigul de iarna de afara era si in celula. Noaptea i se dadea celai pedepsit doar o saltea
si o patura.

La stingere, bietul Mitica se prezenta la locul indicat unde 1-a asteptat caraleul. Acesta era o namila de om, bine
facut, cunoscut de noi, detinutii, cu porecla de "hahaul". De fapt, el ne-a sugerat aceasta porecla, cand in diferite
imprejurari ii ameninta pe detinuti cu o bataie sora cu moartea, cu un ton de bestie:

Ia da-ncoace mai, hahaul, sa-1 incerc pe spatele voastre, sa va mangai spinarea cu el. Toti detinutii ii stiau de
groaza. (Hahaul era bastonul de cauciuc.)

Gardianul ii zice lui Mitica:

Ei, ia spune, te-ai gandit sa-mi spui cine a pus in soba cartofii? Mitica i-a raspuns:

Daca as sti v-as spune, sunt sincer, si va spun ca nu stiu.

Bine bandit, am sa te invat eu acuma, sa, ma tii minte pentru toata viata. A luat hahaul si 1 -a batut din crestet
pana jos la picioare cu o sete nebuna si salbaticie, incat 1-a lasat aproape mort. Asa, 1-a apucat si l-a aruncat in
celula de izolare pe saltea, de unde se auzeau strigate de durere si gemete mari. Groaza a cuprins toata colonia de
o asemenea bestialitate aplicata unui copil al lui Dumne-

zeu, credincios, nevinovat. Cand 1-am vazut ziua urmatoare cu vanataile pe tot trupul, m-am infiorat. Puteam sa
fi fost prins eu la cuptor si sa fi fost eu cel batut. Sunt sigur ca dintr -o asemenea bataie eu nu as fi scapat cu viata.
Dar a venit judecata lui Dumnezeu peste gardian si 1-a mustrat constiinta. Dimineata 1-a scos pe Mitica de la
izolare, 1-a dus la bucatarie si i-a dat ordin bucatarului sa-i dea de mancare. I-a spus lui Mitica:

² Ma, ori de cate ori ti-e foame, sa vii sa-mi spui. Dar Mitica nu s-a dus niciodata.

Apostolul Pavel le scrie fratilor din Corint: "Ntr 

v-a ajuns nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si


Dunmezeu, care este credincios, nu va ingadui sa pi ispititi peste puterile voastre;
ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda" 

(1 Corinteni 10:13). 

0 alta pacoste care a dat peste noi a fost aceea ca dupa o iarna si o primavara fara grasimi si proteine, atat de
necesare anotimpului rece, odata cu sosirea caldurilor, ne-a fost data o mancate cu grasimi si carne de oaie.
Detinutii s-au repezit sa manance fara precautie si astfel, in loc de a profita de o mancare mai buna, cei mai multi
s-au imbolnavit de disfunctii gastro-intestinale, cu afectarea functiilor hepatice.
In ceea ce ma priveste, am intrat intr-un cerc vicios cu sanatatea, asa ca am fost retinut la norma de celula.
impreuna cu a4ii capatam un hardau mare de zeama de cartofi, practic fara cartofi, o apa chioara, intr -un hardau
cu portii pentru 70 de detinuti, nu erau mai mult de doua-trei polonice de cartofi. Te uitai cu jind sa vezi daca
cumva se nimereste si in gamela ta un bulgaras de cartof. In alta zi mancarea era o ciulama de pastarnac, fara
gust si fara calorii. Am slabit si mai mult. 

intr-o zi, spre marea mea mangaiere, 1-am recunoscut pe un frate, auzind o melodie pe care o fredona, pe care o
stiam si eu. A fost ca o parola de identificare; m -am apropiat de el si 1-am intrebat daca este credincios. A
confirmat ca este credincios si astfel impreuna cu el am avut harul unei partasii binecuvantate, randuite de
Dumnezeu pentru mine. Asa 1-am cunoscut pe fratele Honciuc Alexandru, din Iasi. De la el am invatat o cantare
care mi-a facut

mult bine... Versurile erau de-ale fratelui Traian Dorz si melodia de Niculita Moldoveanu. Este vorba despre
cantarea care avea sa apara in Cantarile Harului, inanul 1990, la numarul 631:

Totdeauna pe-a Domnului cale, au fost lupte si-au fost spini

destui,

caci acei ce-au urmat voii Sale trebuit-au sa-I semene Lui. N-a iubit lumea, nu, niciodata, pe-acei ce-au urmat
Lui cu zel, ci c-o ura mereu ne-mpacata, i-a primit pe pamant ca pe El.

Dar cu ochii-atintiti spre rasplata, prin rabdarea Golgotei

privind,

n-au cartit cei alesi niciodata, ci-au trait si-au murit biruind. Nu-i la fel pentru toti incercarea, nici nu-i vremea la
toti

intr-un fel; insa toti intr-un fel au chemarea, la un pret de dureri pentru E1.

Cei ce fug sau fricosi la-ncercare L-au lasat sau vandut pe Isus, Rusinati se vor pierde-n uitare, alungati de
blestemulde sus. Tu fii tare, ca-n ziua-ncercarii, e-alegerea ta pentru har, stralucit esti in haina ocarii, cand te urci
rabdator pe Calvar.

Tu catusele-atunci le saruta, rugator pentru cei ce le-au pus, ca-n cereasca rabdare tacuta, semana-vei atunci cu
Isus. Iar prin moarte-nmiit vei culege rasplatirea cerescului zel, caci mereu astfel Domnu -Si alege pe-acei ce-
mparati-vor

cu El.

Insusi Domnul a randuit pentru mine aceasta cantare cu mesajul ei, pentru ceasuri, zile, saptamani, luni si ani
care vor veni. Nimeni atunci cu nimic nu m-ar fi putut ferici si imbogati mai mult ca fratele Honciuc de la Iasi,
binecuvantat in veci sa fie Domnul pentru darurile Lui trimise la vremuri de nevoie. 

intr-o zi, am fost dusi un grup de vreo 15 detinuti pentru ceva corvoada in incinta coloniei Stoienesti. Eram in
ultimul rand al coloanei si am trecut prin fata unor birouri ale Administratiei Coloniei. in mars, ceilalti detinuti
din fata mea au intors capul spre birouri si mi-am intors si eu capul spre stanga pentru doua sau trei secunde.
Deodata, ca un traznet venit din cer senin, m-am trezit lovit cu piciorul in zona sirei spinarii, de un gardian, care
m-a mai inghiontit ei inainte: ² Misca, bandit! Unde te uiti?

Am simtit multa vreme acea lovitura, care putea sa fie a oricarui alt detinut, daca ar fi fost in locul meu. Nu aveai
siguranta pentru clipa urmatoare ce anume ti se poate I-am multumit Domnului si am zis: "Doamne, Tu stii ca si
aceasta lovitura merge in acelasi cont, al suferintelor pentru Numele Tatt. Multumesc pentru aces t favor." Nu am
avut nici un resentiment fata de acest om prins in solda lui Satan.

)
@ 5
(
0(


Odata cu luna noiembrie 1960, situatia sanatatii mele s-a inrautatit, dupa ce pierdusem vreo 20 de kg. in greutate.
Nu stiam ce se intampla cu mine, simptomele bolii mele fiind foarte mari dureri de cap, transpiratii neobisnuite
si umflarea ganglionilor de la gat. Medicul detinut m-a luat sub observatie si in fiecare dimineata

si seara imi lua temperatura. De fiecare data, temperatura avea ceva specific, si
anume urca pana la 37.1 si acolo se intepenea mercurul si nu mai mergea nici mai
sus, nici mai jos. In mod normal o asemenea temperatura nici nu se ia in
considerare, daca nu ar fi fost si alte semne insotitoare, ca cele pe care le-am
enumerat mai sus. Medicul a obtinut permisiunea de la comandantul coloniei sa mi
se admita sa

stau la pat, sa nu fiu scos la munca si sa fiu scutit de orice corvoada. Am stat fara
tratament si fara speranta de incetare a bolii, doar ca mi se lua zilnic temperatura si
atata tot.Pe data de 25 decembrie, dimineata, mi s -au dat de la magazie hainele
civile si mi s-a ordonat sa ma scol si sa ma imbrac, ca voi



fi transportat la colonia Salcia. impreuna cu mine au mai fost selectionati pentru


transfer si alti doi detinuti. Am fost urcati caruta trasa de doi cai, avand cu noi doi
gardieni: unul in fata, care mana caii, si al doilea in spatele carutei, care ne
supraveghea, ambii inarmati cu pistoale mitraliera. 

Dupa ce am strabatut un drum de aproape doua ceasuri, am ajuns la Salcia. Era o colonie mare, poate cea mai
mare din Balta Brailei. Acolo, am fost introdusi cladire aparte, care arata destul de bine si am inteles ca era
Infirmeria, in care se gaseau detinutii bolnavi de diferite boli. Ni s -au inmanat efecte cazon, iarhainele civile au
fost luate la magazie. Medicii detinuti, doi la numar, mi -au oferit un pat, m-au consultat sa stabileasca si ei
diagnosticul cu care am fost trimis aici. Au confirmat ca este vorba de un TBC ganglionar. Ei mi -au prescris
tratamentul de sapte pastile de hidrazida pe zi. Mi s-a spus ca este cea mai mica doza zilnica pe care pot sa mi-o
aloce, ca asa erau dispozitiile. Eu I-am multumit Domnului


ca

am ajuns la odihna si caldura, fara obligatia de a iesi la numaratoarea de dimineata


si seara pe platoul din curte. 

Pe Ianga pastilele de hidrazida, am primit si ceva aspirine pentru durerile de cap. Dar hrana care mi s -a dat aici,
desi nu era cea de norma 28 (pentru TBC), era buna, consistenta si in cantitate suficienta. Mancarea, caldura,
odihna la pat si medicamentele au avut un efect bun asupra mea, asa ca in saisprezece zile, cat am stat in
Infirmierie, am recuperat sase kg in greutate si, pe masura refacerii fizice, s -au retras umflaturile de la gat. Marit
sa fie Domnul!

Prin 10 ianuarie 1961, impreuna cu alti 25-30 de detinuti, am fost inapoiati coloniei
Stoienesti. Nu am putut sa uit nici pana astazi conditiile in care am marsaluit pana
la Stoienesti. Vremea era ploioasa de cateva zile, drumul desfundat si framantat de
carute, asa ca noroiul a ajuns pana la glezne. In caruta au incaput doar bagajele
noastre. Noroiul si apa au patruns si in bocanci, aproape ceea ce era in drum era si
in bocanci. Dupa acest drum extrem de anevoios am ajuns la Stoienesti in poarta,
uzi pana la piele si de ploaie si de transpiratii. Am fost numarati si luati in primire,
potrivit formelor aduse de gardieni, si introdusi in curte. "Mila, bunavointa sunt
niste notiuni religioase din cultura burgheza retrograda din tarile capitaliste, 



nu in comunism." Am fost tinuti ceasuri intregi in noroi, in picioare, uzi pana la


piele, in bataia unui vant rece de Nord-Est, ce venea neoprit din stepele calmuce ale
imperiului bolsevic sovietic pana la noi, si pe deasupra se si inseninase. Am mancat
un frig si o oboseala sora cu moartea pana 1a ora 10 seara, cand era ora stingerii, si
abia atunci am fost introdusi baraca cu paturi suprapuse, repartizati cate doi la un
pat. Peste tot pe langa paturi ne-am intins toalele ude spre uscare si asa, in conditii
de nespusa mizerie, am reusit sa ne asezam in pat. Pe langa toate situatiile inumane
prin care am trecut, a fi primit permisiunea de a ne intinde la orizontala a fost
considerata

o mare binefacere. Asta este doar un cliseu din imaginile

raiului comunist. I-am multumit Domnului pentru toate si am adormit, in

duhoarea de mucegai si umezeala, hainele urmand sa se usuce doar din caldura


limitata emisa de bietele noastre trupuri flamamde. 

Au trebuit vreo doua-trei zile pana cand haimele ni s-au uscat, iar dupa mai multe zile am fost introdusi la o
morma de mancare pemtru refacere, pe timp de o luna, norma 31, pentru a fi redati fortei de munca de care era
asa mare nevoie aici in Balta Brailei.
Poate se cuvine o explicatie.: Prin Balta Brailei nu se intelege doar o balta cu apa. Incepa nd din sudul Dobrogei,
umde era si granita cu Bulgaria, fluviul Dunarea se desprinde in doua brate principale si descrie pana sus la
Braila cifra 8, asa cum se vede pe harta,

in

urma impreunarii celor doua brate pentru o mica distanta. Partea dinspre
miazanoapte a cifrei 8 descrisa de Dunare, imtreaga suprafata cuprinsa, se cheama
"Balta Brailei".

Dupa timpul de refacere si odihna am fost si eu repartizat unei brigazi pentru munci. Nu dupa multa vreme, am
aflat ca s-a dat un decret, ca cei care se afla la munca si dovedesc realizarea normei, dublata si de o buna
conduita, au dreptul sa primeasca pachet cu 5 kg. de alimente lunar, de la familiile lor. Am iesit si eu cu aceasta
nadejde la munca, dar scrisoare si pachet de acasa nu am reusit sa primesc. urma e forturilor depuse si a hranei
sub orice limita, am avut o recadere TBC-ul gangliomar, cu aceleasi simptome, greu de suportat. Toxinele
produse de microbii tuberculozei

in

organism, pe langa durerile de cap mari, mai au si un alt efect asupra simtirii,
gandirii, creand o stare anonnala de zi si moapte. Temperatuta de 37.1 s-a reinstalat
si asa am fost dus din nou la Salcia, la dispensar ori statiomar, cum i se mai spunea. 

De data aceasta aveam experienta cu privire la mersul lucrurilor din acea cladire, numai ca ceva s-a schimbat.
Intr-o zi, mi-am simtit foarte rau, fata si mainile imi erau ca de foc. Eu stiam ca o temperatura mare mareste
foarte mult activitatea inimii, care e angajata sa lupte impotriva bolii. Pulsul se ridica de la 60/mimut cat este
normal la 80-90 si mai mult. Ma simteam foarte rau cand samitarul detinut a venit sa -mi ia temperatura. Spre
deosebire de alte dati cand mi-a luat temperatura si a vazut cat este, nu mi -a spusnici o vorba si a plecat grabit
dim camera. Indata au venit ambii medici detinuti, m-au intrebat cum ma simt si, sigur, eu le-am spus realitatea,
ca ma simt foarte rau. Ulterior am inteles ca temperatura s -a ridicat peste 41 de grade, un nivel imgrijorator,
periculos. Ei au intervenit cu ce au putut si m-au supravegheat foarte atemt. Prim marea indurare a Domnului
temperatura a cedat. Nu mi s-a explicat niciodata care sa fi fost concluzia medicilor, dar eu mi -am dat seama ca
am fost la um pas de poarta Cerurilor, a Vesniciei... Domnul Isus a vegheat asupra robului Sau, cu ca re avea un
plan...

De data aceasta am fost pus la norma 28, special stabilita pentru cei bolnavi de TBC. La aceasta morma se
dadeau 750 gr de paime pe zi, lapte si mamcare buma, im plus primimd pastilele de hidrazida. De alfel este
cumoscut faptul ca tuberculoza este si un semn al vietii de mizerie, raspandita mai ales in tarile sarace, cum sunt
umele din Africa. Cati detimuti nu se uitau cu jind la bucata mare de paine a TBC -istilor, nu imsa si la boala lor. 

Am aflat ca im colonia Salcia, la brigazile de l ucru sumt doi dintre fratii din lotul meu, Harap Dumitru si Babut
Teodor. M-am informat unde sunt, im ce baraci, si am aflat in ce baraca era Relu Babut. Intr -o seara, dupa
imtoarcerea lor de la lucru, m-am strecurat pana la baraca lui, mu fara riscuri, cu o cana de lapte mana


si im cealalta cu o bucata buna, de paime. Ce ar fi putut fi mai bun pentru un


detimut flamamd? Am ajuns la patul lui, in fata lui, dar el nu m -a observat. Statea
sezand pe patul lui din randul de jos, cu capul im maini si cu coatele pe genunchi, si
incet canta un slagar pe care il

auzisem si eu de mult, din muzica usoara romaneasca si astfel 1 -am putut identifica
mai bine: "Casuta noastra, cuibusor de nebunii..." Mi -am dat seama ca gandurile lui
zburasera departe la sotia lui si la cele trei fetite... si 1-a cuprins un dor de acasa. si
eu aveam lasati acasa cu trei ani in unna sotia cu trei copilasi si al patrulea pe drum.
Nu stiam inca daca sotia a supravietuit im urma celei de a patra nasteri, dupa
prezicerile sumbre ale medicilor, si ce anume aveam, vreo fetita mult dorita de noi?
Era o taina... 

Cand si-a deschis ochii si a vazut darurile aduse, ochii i s-au umezit de lacrimi de bucurie si surpriza. A baut
laptele, caci aveam nevoie de cana, care era im dotarea mea de la stationar, si pe furis

noapte m-am strecurat inapoi fara sa fi fost observat si prins de vreun gardian, care nu m-ar fi iertat. Ca sa faci
bimele se cere uneori sacrificiu si risc. "Doamne, ajuta-ma sa traiesc asa toata viata si pastreaza-i pe cei dragi ai
mei sub paza Ta bimecuvamtata."

Intr-o duminica dupa-masa am iesit pe iarba im curtea colomiei, unde mai erau si
altii. Spre uimirea si bucuria mea, cine a aparut intre noi? Fratele Cure Simion,
pastor si predicator al Evamgheliei prim partile Banatului. Il cunos cusem de copil,
pe cand era pedagog la Orfelimatul Baptist din Simeria, si am ramas in bune relatii.
Partasia impreuna in Cuvamtul lui Dummezeu, ca si legatura frateasca, ne -a facut
mult bine, cum scrie in Psalmul 133: 



"Iata ce placut si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna..." A fost si un prilej de


intarire duhovniceasca pentru mime, tocmai la timpul potrivit. Alte necazuri se
conturau la orizomt.Eram acum iesit din stationar si atasat unei brigazi din Salcia.
Intr-o zi ma cauta fratele Mitica si-mi spune:

² Vino cu mine, acum se iau de la magazie saci cu faina pentru bucatarie. Cei care ajuta la saci capata doua
bucati de mama

liga. Si

cum foamea era un bici permanent pe noi, il ascult si merg cu el. Ne -am dus la
rampa de la magazie, lui Mitica primul i se pume un sac pe umeri si pleaca spre
bucatarie. Urmez eu la ramd si mi se pune si mie un sac pe umeri. Abia am facut
doi pasi si pe al treilea nu am mai ajuns sa-1 fac, caci m-am prabusit la pamant sub
greutatea sacului, si cu greu m-am ridicat de jos. I-am multumit Domnului ca nu mi
s-a imtamplat ceva mai rau si nu m-am mai gandit la cele doua bucati de mamaliga. 

Serviciul politic din inchisori ca si din coloniile de munca era parghia prin care securitatea comunista opera in
mij locul detinutilor. Pentru ca sa-si vare informatori in structuri noi, trebuiau facute schimbari administrative in
formarea brigazilor. Astfel, eu am ajuns sa fiu repartizat im faimoasa brigada a carei brigadier fusese numit
tehnicianul dentar Andreica. Era atat de vandut slujbei de colaborator al securitatii, incat mu numai detinutii ii
purtau groaza, dar

si gardienii ii stiau de frica, deoarece ii raporta si pe ei, ca sunt prea delasati im


opera de "reeducare" a detimutilor, ca nu sunt suficient de exigenti si alte lucruri.
Am avut convingerea ca nu intamplatoram ajums in brigada lui Andreica. Unii
dintre noi eram si sub controI u I securitatii de bastima din ora sele de unde am
provenit. Asta si pe baza a ceea ce mi-a spus judecatorul im proces, ca "mi -am
imgreunat" detemtia prin raspunsurile mele din cadrul procesului, cat si pentru
refuzul categoric de a accepta orice fel de relatii in serviciile securitatii in anii de
dinaimtea arestarii mele. Acum eram im mainile lor si

puteau sa regizeze orice represalii impotriva mea, si oare care ar fi fost omul cel
mai potrivit pentru aceasta, daca nu brigadierul Andre ica?... 

Munceam in zilele acelea la miste canale de irigatii, mumca foarte grea, cu pamant si roabe grele de metal. Fara
sa stiu nimic, imtr-o zi o fi primit sarcina sa ma supravegheze cu atentie deosebita. Nu a fost de bun augur
repartizarea mea in brigada lui Amdreica. Am muncit in ritmul celorlalti detimuti , ca atare nu credeam sa fie
gasit vreun motiv anume, pentru vreo pedeapsa. De fapt, eu mumceam la nivelul satisfacator in functie de
sanatatea si puterile mele fizice. Surpriza a venit seara, Ia sfarsitul zilei de lucru, cand a vemit cu metrul sa -mi
masoare volumul de mumca depus. Norma o stia toata lumea, era aceea de 3.2 metri cubi, sapat, incarcat in
roaba

si carat la distante de 15-30 metri. Rezultatul masuratorilor facute de brigadier a


imsumat nici macar jumatate de norma: 1.5 metri cubi, chit ca eu am lucrat cat se
poate de corect. Seara, la sosirea im colonie, am fost raportat si, ca urmare, imainte
de stingere am fost chemat imtr-o baraca, cu alti cativa detinuti. Acolo am fost luat
primul la rand si mi s-a ordonat sa ma dezbrac la pielea goala si sa ma asez jos pe o
patura, imtims cu fata la pamant. Mi-a intims un cearceaf umed pe spate si um
gardian mi-a aplicat lovituri putermice cu un baston de cauciuc. Cearceaful a fost
pus ca sa mu plesneasca pielea. Faptul ca avea sa se imvimeteasca de hemor agii
subcutane, asta nu ii

deranja. Mai multe zile nu am putut sa ma asez pe o bamca sau un scaun fara dureri
mari... Pe langa dureri, sentimentul de degradare umana era coplesitor. 
in noaptea aceea si dimineata m-am rugat si am zis: "Doamme, acum simt ca nu mai pot. Daca nu intervii Tu, ma
prapadesc. Eu vreau sa lucrez astazi cu toata puterea si daca im ritmul unei asememea munci, Tu ma lasi sa mor,
faca-se voia Ta. Voi veni acasa la

Tine. Dar daca vrei sa intervii Tu pentru mine si sa ma scapi din brigada lui Andieica, eu Iti multumesc. Amin." 

Intr-adevai am facut un supraefoit, dai daca as fi lucrat asa, in mai putin de o saptamana as fi fost terminat. Seara
a venit din nou si mi-a masuiat din nou gioapa mea si a vazut ca am realizat aproape doi metri cubi in loc de 3.2,
dai n-a mai ingaduit Dumnezeu

sa

ma mai bata. 

Ajunsi in colonie, era deja dat oidin sa fim toti atenti, ca se voi striga mai multe nume de detinuti, si cei care isi
aud mumele sa

isi pregateasca imediat bagajul si sa fie gata de plecare inca im

moaptea aceea. Au fost strigate in total 600 nume de detinuti, printie caie si numele
meu. I-am dat slava Dommului si eram convins ca El mi -a ascultat rugaciunea din
noaptea trecuta.. Eiam salvat din brigada lui Andieica. 

Cei 600 am fost dusi la debaicaderul Salcia si am fost imbarcati pe bacul "Gironde" si dusi cu un remoicher pe
Dunare spie Sud, pana in apropieiea satului Giurgeni, situat pe malul de Vest al Dunarii, deci spie Muntenia.
Aveam un sentiment placut sa stiu ca cel putin Dunarea nu ma mai despaite de familia mea diaga, desi pana la
Aiad mai erau circa 700 km care ne desparteau, campii, dealuri si munti cu izvoare de rauri care curgeau sa se
verse

in

Dunaie. Ziva uimatoare inainte de masa am ajuns la destinatie, unde Gironde si-a
aruncat ancora si a fost fixat de niste stalpi de pe mal. Aici eia o maie suprafata de
orezarie, pentru care era mevoie de brate de munca. A fost pentiu prima data in
viata mea cand aveam sa vad de aproape cum se cultiva oiezul si sa paiticip
peisonal la acest gen de munca agricola. 

Dai inainte de toate as vrea sa vorbesc despie acest bac, caie de acum inainte, pentiu vreo cinci luni, avea sa ne
fie casa. Giionde era un bac lung de 30-35 metri. Era impaitit in trei compaitimente. La un capat a fost instalata
bucataria celoi 600 de detiiiuti. im conditiile in caie eiam acum, comunistii au introdus cunoscuta doctiima a
luptei de clasa, asa ca ne-au impartit in doua clase, muncitori si intelectuali. Piin aceasta impartiie au intentioant
sa strecoaie intre noi neintelegeri, invidie si chiar dusmanie, clasa mai privilegiata inaintea administiatiei fiind
muncitoiii. In categoria intelectualilor au fost pusi toti detinutii caie aveau de la patru clase de liceu in sus. 

Asadar, la celalalt capat al bacului era compaitimentul mai mic, care a fost dat celoi patru biigazi muncitoresti,
foimate din 200 de detinuti. La mijloc eia incaperea cea maie, in caie au intrat opt brigazi de intelectuali cu cei
400 de detinuti. Astfel, comunistii au introdus intre noi morbul animozitatiloi , categorie fiind muncitoii

si

agricultoii, si cealalta categoiie, caie era foaite dispietuita, erau intelectualii.


Biigazile de muncitoii au fost tiatate diferentiat, mai cu bunavointa, in timp ce
intelectualii au avut paite de um iegim aspiu, dui, cu pe rsecutii subtile, izvoiate din
famtezia diabolica a administiatiei comuniste. Minciuna, ura si crima au fost
morala de totdeauna a ieligiei ateiste, caie acum eia in deplina manifestare. 

Voi incerca sa iedau cat de cat ceva dim ceea ce a constituit pentru mine si pentru toti detimutii o adevaiata
tortura de zi si noapte,

in

conditiile cu totul inumane aflate pe acest bac. In primul rand, fiind construit in
intregime din metal, in timpul zilei se supraimcalzea de soarele dogoritoi al veiii
(iunie-septembiie) astfel incat in conditiile de neaeresire, tempeiatura se ridica la
peste 40 de grade Celsius. In piimele zile am fost tinuti zi si noapte inchisi in bac,
pana au fost concepute si aplicate metodele de functionaie si paza ale acestei
colonii mobile. ln cursul zilei, dezbiacati doai la camasa si chiloti, siioaie de
tianspiiatii neintrerupte curgeau pe trupuiile noastie, de paica eram etuva, din cauza
abuiiloi care ieseau din noi. 

Prin contrast, pe duiata noptii, tempeiatuia scadea brusc, fieiaria vasului se racea repede u1 bataia vamturiloi de
stepa neoprite. Am ajums sa daidaim de frig, liteialmente ne clantaneau dintii 

in gura, in asa masura ca nu puteam doimi. Transpiiatiile abundente dim cursul zilei
au deteiminat nevoia arzatoare de apa de baut in cantitate mai mare, pentiu
refaceiea echilibiului hidric din organism. Numai ca apa potabila in Baragan si
Dobiogea nu se gaseste usor, asa ca simguia sursa de apa eia din Dunare, caie
aproape de varsaiea in Marea Neagra era supiapoluata, dupa ce colecta apele
deveisate in 
ea din atatea tari prin caie tiecea, plecata de la izvor. Uneori se punea in butoaiele
de apa cloramina pentru dezinfectare, alte dati nu, si eiam nevoiti sa o bem. in
cateva zile de la sosiiea la Luciu-

Giuigeni, toti detinutii aveau sa se i mbolnaveasca de diaree rebela, unii chiar si de febra tifoida, iai asistenta
medicala pe bacu I Gironde era cu totul inexistenta. in conditiile acestea, singuia posibilitate ar fi fost sa poata fi
fiarta apa de baut, dar cine, cum si unde pentru atata multime de detinuti? Comunistii ne-au spus-o doar deschis,
in atatea randuri:

² V-am adus aici sa va omoiam, banditilor. Nici unul din voi nu o sa scape... 

Apoi intrarea si iesiiea din bac se facea pe o scara metalica foarte ingusta, inalta si abrupta, probabi l sa fi avut in
jur de 6-7 metri inaltime. Nenorocirea eia ca in fiecaie seara si dimineata cei ajunsi la iand in echipa de serviciu
trebuiau sa faca pe vidanjorii, sa scoata tinetele cu exciemente si uiina umplute aproape la refuz, cu o greutate
supraomeneasca, daca tinem seama de puterile noastie decimate zi de zi. Priveam cu gioaza si sub tensiune
pericolul la care erau supusi cei din echipa, facand operatia aceasta de a scoate doi insi aceste tinete in puterea
bratelor pe scara ingusta de cel mult 50 cm pana pe paiapet, de unde erau deversate in Dunare. intr-o dimineata,
echipa de doi care scotea o tineta pe scara, cand au ajuns apioape sus la iesiie, puterile i -au parasit si au scapat
tineta din maini, care s-a prabusit inapoi pe fundul bacului. Murdaria s-a imprastiat peste tot in jur, asa ca s-a
umplut toata incaperea cu un miros pestilential. Eu nu eram in stare sa fac fata la o asemenea sarcina, asa ca
trebuia sa dau din mancarea mea si din pachetul meu primit de acasa, ca un altul mai viguros sa fac a in locul
meu. (Aici la Luciu-Giurgeni am primit primul pachet de la familie, dar asupia acestui luciu voi reveni.) 

Munca noastra era aceea de a plivi orezul. Era o anumita buruiana in orez care semana foarte mult cu orezul.
Unii dintre detinuti nu puteau face distinctia intre ele, care-i oiezul si care-i iarba daunatoare. In cazul acesta,
eiau situatii cand in loc sa sa smulga buruiana, au smuls orezul, ori ca sa nu greseasca le -au lasat pe amandoua.
Orezul era fortat sa creasca prin inmultirea apei in parcela, adusa din Dunaie. in conditii normale, trebuia sa ni se
asigure cizme de protectie din cauciuc, inalte mult peste genunchi. Nici vorba de asa ceva, asa ca aveam multe
de indurat din pricina aceasta. Inprimul rand, dimineata apa era rece si vantul care sufla taie ne facea sa suferim
de frig, in apa caie, in unele parcele, a ajuns peste genunchi. Apoi lipitorile ne dadeau bataie de cap, cand apucau
sa se fixeze pe picior, si cu ventuzele lor sa ne suga pretiosul sange. De cateva ori am patit asa. Singu ra
modalitate de a scapa era sa ridici picioiul din apa si sa o plesnesti viguios, dar lovitura iti facea, in plus, si
durere. O deschidere facuta de lipitoare, dupa ce ai reusit sa scapi de ea, avea sa sangereze mai multa vreme pana
sa se inchida iana, lasand o daia de sange in apa. Dupa un timp am primit simtamantul de a pieveni fixarea loi,
cand tatonau pe piele locul unde sa-si fixeze ventuzele. Cu o lovituia rapida le ameteam si cadeau in apa. 

Dar cea mai grea sufeiinta era aceea provocata de diaiee, care nu putea fi tratata nicidecum. Era un cerc vicios de
infestare, pe care nu-1 puteam preveni deloc. In primul rand, langa bac, in imediata apropiere a Dunarii, a fost
sapat un sant in zig-zag, care sa foloseasca drept hazna, si care era neacoperit. Mii si mii de muste, de toate
culorile si de toate soiurile roiau peste tot. Mustele din hazna zburau apoi sus pe Gironde, unde era intinsa
mamaliga si mancarea pentru detinuti, fara sa fie acoperita. In orezaiie, detinutii isi faceau necesitatile pe
marginea parcelelor si chiar in apa. Apele pompate din Dunare, care erau dirijate pe toate parcelele cu oiez, erau
colectate si printr-un alt canal duse si deversate in Dunare, cam la 50 m de bac, asa ca aceste ape tieceau pe langa
bac, de unde se lua apa cu galetile pentru gatit mancare si pentru baut. Am vazut cu ochii mei cum viermii
misunau pe mamaliga, marmelada si paine, ca si muste de tot felul. Era mai mult decat dezgustator, dar foamea
chinuitoare ne facea in stare sa infrangem scarba si riscurile imbolnavirii si sa mancam tot ce ni se dadea. Nu
este nimic in afaia iealitatii din cele ce am spus mai sus. 
Dar in iadul acesta oiganizat de comunisti, aici pe malul Dunarii, Dumnezeu a ingaduit sa am si unele satisfactii
si bucurii, pe care nu le voi uita niciodata. Asa cum am mai spus, faptul ca eiam pe malul muntean al Dunaiii imi
dadea simtamantul ca sunt aproape de casa. Cand era Dunarea intre mine si familie, aveam simtamantul
indepartarii, al instrainarii, al insingurarii, pe cand aici la Giuigeni imi 

cresteau in suflet razele unei speiante. De asemenea, de aici, de pe malul Dunarii, priveam departe spre Apus,
spie Faurei, unde era cea mai apropiata gaia de cale ferata. Fumul de locomotiva se ridica spre cer din gara
Faurei si stiam ca acolo sunt oameni liberi, care pot calatori incotro doresc in tara si ca, poate, vreunul dintre ei
sa fi fost de cuiand piin Arad, sau poate voi pleca inspre acolo. Aveam speiante ca impreuna cu ei si eu voi avea,
intr-o zi, favoaiea de a pleca acasa spre cei dragi ai mei. Dai t oate aceste ganduii eiau doar umbre de vis, care
aveau sa se spulbeie curand de injuiatuia gaidianului, caie paica stia ce se petrece in sufletul meu, cand a strigat
din nou:

² Pleaca cocoasa, bandit!...

Drumul suighiunului era inca lung, cu atate necunoscute, si cine ar fi putut piezice cand anume se va sfarsi? Doar
credinta data noua de Duhul Sfant mai putea construi o punte peste viitor, care sa ne dea un raspuns si taria de a
rezista si infrunta totul cu curaj, ca si cuvintele poetului care afirma cu ce rtitudine ca: "Este o dreptate si tiebuie
sa vie!" Sau cum spune Biblia: "Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica

dintare despre lucrurile cari nu se vad"

(Epistola catie Evrei 11:1). Stiam piin aceasta ciedinta ca intr-o zi "soarele
libertatii" va rasari si pentiu noi. Credinta este o minune, este un ochi deschis spie
invizibi I, este un dar de la Dumnezeu. Minunate cuvinte a spus despre credinta si
marele om de liteie geiman Goethe: "Credinta este o privire spre invizibil, o
incredere in imposibil si o rezemare pe impiobabil!" La nivelul lumii din sfera
supranaturala, unde troneaza Dumnezeu, credinta este stiinta lui Dumnezeu, care le
este revelata sfintilor. De aceea Sciiptura arata ca lucrurile care se vad (cu ochiul)
sunt trecatoare, pe cand luciurile caie nu se vad sunt vesnice. Pentru 

ca ciedem, de aceea stim si voibim. 

''''

Fie ca sa amintesc si unele expeiiente de la Luciu-Giurgeni. inti-o seara, pe cand eram stois de vlaga de diaieea
caie dura de atata timp, am vazut ca unii dintre detinuti se aseaza intr-un rand pemal, fiecaie cu canita in mana.
Am inteles ca randul era pentru a lua o portie de apa fiarta neagra, careia i se spunea cafea. De fapt era facuta
dinti-un surogat indigen, din care puteau bea linistiti

si cei bolnavi cu inima ori cu aparatul digestiv... M -am asezat si eu in iand. Am


inteles abia apoi ca dreptul la aceasta bautuia il aveau numai unii, caie eiau trecuti
pe o anumita lista, despie care eu nu stiam. Un caialeu m -a luat si m-a dus in
"poaita", unde ma astepta o chelfaneala (bataie) menita sa ma invete ca nu am
dreptul la o cana de malt, daca nu am fost trecut pe o anumita facuta de nu stiu cine.
Ma iugam in gandul meu: "Doamne, nu ingadui sa fiu batut. Tu stii acum cat sunt
de slab si de bolnav. Multumesc. Amin!" Nu stiu ce s-o fi putut intampla insa, dupa
o scuita ancheta, au decis sa

nu ma bata. Poate ca infatisarea mea cadaverica sa ii fi determinat la aceasta. Dar


eu cred ca mai degraba a fost un raspuns la rugaciunea mea. 

O intamplare pe care o considei drept minune a ciedintei unita cu rugaciunea a fost interventia lui Dumnezeu in
ajutoral

si

izbavirea mea. Necredinta ar putea sa spuna foarte usoi: "A fost doar o
coincidenta." Eu stiu insa ca, pentru mine, a fost raspunsul prompt al Tatalui meu
ceresc. 

Era o dimineata de zi de lucru, dar spie deosebire de altele, o ceata densa a coboiat asupra coloniei noastre, astfel
ca vizibilitatea a fost doar pana la 15-20 m. Sigui, in asemenea situatie nu am putut

fi scosi la munca la ora obisnuita, din motive de securitate. Dai ca sa nu fim lasati
linistiti, s-a ordonat o perchezitie surpriza. Era o dimineata foaite racoioasa, asa ca
eu luasem pe dedesubtul camasii si o flanela mai groasa de corp, care ne eia
interzisa sa o purtam. O

mare neliniste imi cuprinse inima si am inceput sa ma framant. 

Peichezitia incepuse cu flancul stang, cu brigada din imediata apropiere a portii, adica cu brigazile de
intelectuali, fiind exceptate cele patru brigazi muncitoiesti. Eia brigada a 12 -a, ori pana la brigada mea, care era a
5-a, iar in brigada mea eiam in ultima grupa, aveam timp suficient pentru a face cumva sa -mi dau jos flanela.
Aceasta a fost piima ieactie poinita din sentimentul de fiica ce m -a cuprins. Stiam ca, in cazul in caie voi fi gasi t
cu flanela asupra mea, puteam fi batut, flanela sa-mi fie confiscata si, ce tragea cel mai 

greu la cantar, era taierea scrisorii de legatura cu familia, caie abia de cuiand a inceput sa ne fie data. 

Dreptul la un pachet de 5 kg de alimente era absolut vital pentru mine in starea in care eram, mai ales ca era
pentru prima oara cand am putut sa iau contact cu familia in ultimii trei ani. Caitile postale erau acordate
detinutiloi merituosi in munca si disciplinati. Ori eu, caie lasasem acasa sotia cu trei copilasi mici si al patiulea
pe dium, aideam de doiinta sa aflu vesti despie ei, daca sotia a scapat cu viata dupa a patra nastere, caci medicii
i-au prezis-o a fi fatala. Pentru nimic in lume n-as fi dorit sa pierd acest drept!




ciuda supravegheiii destul de stricte, asezati jos pe sol in formatia brigazilor pe


grupe, cu ordinul sa nu ne miscam, am reusit prin miscari foarte incete sa dezbrac
zeghia si camasa si sa pot da flanela jos, apoi sa ma imbrac cu camasa si zeghia,
fara sa fi fost vazut de ochii vieunui gardian vigilent. Dar odata facut luciul acesta,
ce era sa fi facut acum cu flanela care, chiar daca nu era imbracata, fiind langa
mine, starea mea de culpa ramanea aceeasi. 

Framantarea mea era si mai mare, pe masura ce brigada mea si grupa mea aveau sa ajunga la iand. Eiam mahnit,
tulburat

si pierdut, cand brigada a 6-a, vecina cu noi, eia in toiul perchezitiei. in acele
momente insa, mi-am adus aminte si m-am intrebat de ce ma ingrijorez si ma
fiamant, cand am in cer un Dumnezeu atat de mare? Du hul Sfant caie ne ajuta in
slabiciunile noastre (Romani 8:26) mi-a adus aminte din Cuvant fagaduinte ca
aceasta: "Cheama-Ma in ziva necazului, si Eu te voi iar tu Ma vei proslavi!" 

(Psalmul 50:15). M-am interiorizat indata si am inceput sa ma rog: "Doamne, acum


este momentul sa implinesti si pentru mine aceasta fagaduinta. Vino in ajutorul
meu si ma izbaveste Tu, ca eu nu pot. Multumesc ca ma asculti. Amin!" 

Primul rezultat al acestei rugaciuni a fost ca o pace adanca a coborat in inima mea, frica a disparu t cand
peichezitia incepuse deja la prima grupa din brigada mea. Aveam pacea aceea in inima mea care intrece orice
pricepere si ne pazeste inima si gandurile in Hristos (Filipeni 4:7). Cata deosebiie fata de cum fusesem doar cu
cinci minute inainte de a ma ruga. Si MINUNEA S-A ,PRODUS CHIAR ATUNCI, pana sa ajunga perchezitia
chiar la grupa mea.

Ceata disparuse cum ai bate din palme, ca prin farmec, si un ordin hotarat al comandantului a fost dat: 

² Gata perchezitia, pregatirea brigazilor si incolonarea pentiu iesirea la punctul de lucru.

Asa a facut sa triumfe pentru mine, inti -un chip minunat, slava lui Dumnezeu.

Partas cu mine in aceeasi grupa era atunci fratele Mitica Harap, caruia i -am impartasit toate fazele experientei si
I-am multumit Impreuna Domnului pentru interventia Lui minunata, chiar in ultimul moment. Eram salvat! Ce
placut mi-a rasunat atunci in duh cantarea:

"O, de-ai putea tu crede, minuni maii ai vedea, Intotdeauna Domnul, cu drag te-ar ajuta"!...

Ca o urmare a indurarii lui Dumnezeu, am ajuns sa piimesc si eu prima carte postala, pentru a scrie si eu Sigur,
noi nu aveam dreptul sa scriem ce vrem, ci ceea ce s-a ordonat, si anume: "Sunt bine, va rog sa-mi tiimiteti un
pachet de 5 kg alimente", apoi am insirat ce era de preferinta pentru mine. Scrisoaiea am adresat-o pe numele
mamei mele si am asteptat cu sufletul la gura, nu atat alimentele, cat vestea ca sotia mea traieste si este bine... 
Cu vreo doua saptamani mai tarziu, intors intr-o seara de la munca, am fost chemat de gardianul insarcinat cu
distribuirea pacheteloi de alimente pentru detinuti. In timp ce mergeam inspre locul destinat, in fata unei mese
lungi, ma gandeam:

Voi capata, oare, raspunsul dorit la asteptarile mele?

Gardianul tinea pachetul ferit de ochii mei, ca sa nu vad adresa expeditoiului. Au urmat mai multe intrebari de
identificare a mea, cum au fost:

Care ti-e numele?...

Ce condamnare ai?...

De la cine astepti pachet?

La aceasta intrebare am raspuns:

De la mama mea!

Cum o cheama?

Eva Iovin, am raspuns.

Nu, alt nume de femeie. O strafulgeraie de bucurie imi trecu pe dinainte, desigur o fi de la sotie, deci traieste? si
zic:

Domnica lovin.

Nu, fu raspunsul, alt nume de femeie... Am adaugat numele celoi doua surori ale mele cat si al mamei soacre, dar
raspunsurile au fost de fiecare data "NU". Eram descumpanit cu totul, caci de la verisoare ori matusi nu asteptam
pachet. I-am spus ca alt nume nu mai am de femeie, ca de la altcineva nu astept pachet. 

Dar chiar in clipa aceea mi-a venit ideea salvatoaie si i-am zis:

Domnule major, stiti, la arestarea mea, acum trei ani, am lasat acasa sotia cu trei baieti mici si cu al patrulea
copil pe drum. S-ar putea ca sotia sa fi nascut si sa am o fetita, dar in cazul acesta eu nu stiu nimic si nici nu pot
sa va spun vieun nume. Parca s-a induiosat si el, caci si piintre acesti zbiii mai eia cate unul cu frica de
Dumnezeu, in ascunzisul inimii lui.

In clipa uimatoare a silabisit cam greu un nume care nu era obisnuit in Romania: "Ca -si-a-na Iovin". Lasa
pachetul pe masa

si am putut si eu citi adresele. Eram fericit sa vad si sa recunosc frumosul scris al


sotiei mele. Deci traia, a supravietuit, in ciuda prezicerilor sumbre ale medicilor.
Asta a fost o mare bucurie si o mare mangaiere pentiu mine, asa ca Dumnezeul
nostiu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, este un DUMNEZEU AL
MINUNILOR. Deci a nascut, dupa trei mult dorita fetita, careia i-a pus numele
Casiana. Nu mai puteam de fericit, nu cred ca era altul, in acele clipe in lume, mai
feiicit decat mine! Am uitat de orice necazuri, de bo ala care ma mistuia si ma
uscam pe picioare, cat si de riscul ca s-ar putea prea bine sa nu mai ajung sa-mi vad
familia pe pamant. Paica am piimit aripi sa zbor. Era un tiiumf al credintei in
Dumnezeu, atat pentru sotie acasa, cat si pentru mine aici, in l agarul de la
LuciuGiurgeni. Era si o scumpa impliniie a fagaduintei:· Iata ca nu dormiteaza,
nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel" (Psalmul 121:4). In pachet a

mai fost o mare surpriza: o fotografie a sotiei cu cei patru copilasi. Casiana inca nu
implinise doi ani. Pachetul, prin continutul lui, ar fi putut sa insemne mult, daca nu
as fi fost bolnav, dar valoarea lui a fost diminuata de boala, care tocmai se
manifestaprin neasimilarea alimenteloi. Mustele raspandeau microbul diareii peste
tot.

Daca ceva ne-a lipsit foarte mult la inchisoare au fost fructele. Ce mult am fi dorit sa le vedem fie macar forma si
culoarea! Timp de tiei ani nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreun fel de fructe. Dar inti -o zi, pe cand eram la prasit
porumb, prin iulie, ostasii care ne pazeau au dat peste o sursa de lubenite (pepeni verzi) si se ospatau din plin si
din belsug, ceva mai la distanta de noi si in vazul nostru. Noua ne lasa gura apa, cum am fi gustat si noi, dar era
imposibil. Gardienii aveau ordine stricte de a nu ne facilita nimic, in afara regulamentului. intr -o seara, pe cand
ne intorceam de la prasitul porumbului spie bac, am trecut cu coloana pe unde au poposit soldatii

si

gardienii, cand au mancat in vazul nostru. Ochii mei au surprins in iarba o jumatate
de lubenita iamasa de la ei, rosie ca sangele si cu micile pete negre ale semintelor.
Ispita a fost irezistibila si nici timp de zabava nu era. Trebuia sa ma desprind de
coloana si sa fac vreo cinci metri, dar riscul era mare. Puteam fi impuscat, fara
somatie (actiunea mea fiind considerata o tentativa de evadare). Dar momentul era
unic, setea ma mistuia grozav, asa ca fara sa mai fac si alte calcule, m-am repezit si
am apucat trofeul, 1-am adus intre randuri, si din el ne-am infruptat mai multi, cu
multumiri catre Domnul pentru acest dar neasteptat. E greu de spus in cuvinte ce a
insemnat pentru mine aceasta binecuvantare a natuiii. Sa fi fost totusi neobservat de
paznicii nostri? M-a acoperit mana lui Dumnezeu! 

O experienta asemanatoare am avut ceva mai tarziu, pe la mijlocul lunii septembrie. Ne deplasam cu coloana in
mars pe un drum de legatura intre doua localitati de pe malul Dunarii. La un moment dat, am zarit jos langa
drum o piuna frumoasa. Nu am stat pe ganduri si am apucat-o. Era o minune de pruna, care a trecut prin toata
brigada, din mana in mana sa o vada fiecare si sa o mangaie cu privirea, dupa care a ajuns din nou la mine. Am
impartit-o pe din doua cu iubitul meu frate Mitica Harap. Era o pruna frumoasa si mare, dai totusi mult prea mica
sa o fi putut imparti cu mai multi. A fost o zi de sarbatoare pentru noi. Cei ce cititi aceste randuri, ma intreb,
oare, ati putut vreodata sa va ganditi si sa apreciati la justa ei valoare o "pruna"? Nu s -ar cuveni sa-I multumim
zilnic Domnului
pentru atatea binecuvantari, pe care ni le da cu mana larga, cu care ne-am obisnuit atat de mult, incat le
consideram ca pe ceva normal, ca pe un drept al nostiu? In realitate, fructele, legumele, zarzavaturile 

si tot ce avem sunt de la Domnul: "Orice ni se da bun si orice dar desavirsit este de
sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra
de mutare"

(Iacov 1:17). 

Desigur, pentiu mine pruna aceea a insemnat mai mult decat cea mai copioasa masa de la o curte domneasca.
imprejurarile speciale fac ca unele lucruri sa primeasca o valoare mult mai mare decat acea pe care o au de fapt.
De exemplu: o funie are valoarea ei, dar cand e unicul mijloc la dispozitie prin care poate fi salvat un om de la
inec, ea primeste valoarea egala cu cea a unui om. Asa ar trebui sa consideram toate lucrurile pe care le avem si
astfel sa sporeasca multumirile noastre zilnic catre Domnul, Parintele oricarei indurari, pentiu ca ni le -a dat.

Tot pe la mijlocul lunii septembrie 1961, la Luciu -Giurgeni 1-am avut partas pe
Simi Mot, care la randul lui, eia si el o epava, o umbra de om, desi din punct de
vedere fizic facea parte dintre cei 



inalti si solizi, in conditii normale. imaginea picioroangelor de barza era comuna la


toti cei care au ajuns in stare de distrofie. Osatura si cartilagiile la genunchi pastrau
forma lor bombata, in schimb de la genunchi in sus pana la solduri si de la
genunchi in jos pana la labe, picioarele erau ca niste bete subtiri; musculatura si
tesuturile nobile disparusera din cauza infometarii.Prin indurarea lui Dumnezeu,
Simi a primit un pachet de alimente de acasa, de la sotia lui, la o vreme limita,
inainte de a fi prea tarziu... Generos, in doua randuri mi-a oferit si mie o mica
gustare cu ceva branza, suisa de ceva proteina, atat de necesara 



in situatia data. 1-am multumit impreuna Domnului nostru pentru bunatatile


primite, cat si pentru cei ce le-au trimis. Din acel moment a avut loc o mare
intorsatura in starea sanatatii mele, dupa mai bine de trei luni. Prin aceeasi mare
indurare a lui Dumnezeu, diareea a incetat si am putut sa zicem si noi impreuna cu
psalmistul David: "Pe Dumnezeu se intemeiaza ajutorul slava mea; in Dumnezeu
este stanca puterii mele, locul meu de adapost" (Psalmul 62:7). La fel, Solomon
zice intr-un psalm mesianic: "Binecuvantat sa fie

Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni! Binecuvantat sa fie in veci slavitul Lui
Nume! Tot pamantul sa se umple de slava Lui! Amin! Amin!"


(Psalmul 72:18-19). Caci si noi facem parte din Israelul Sau duhovnicesc, avand
circumcizia, nu in caine, ci in duh, asa cum spune apostolul Pavel: "Iudeu nu este
acela care se arata pe dinafara ca este iudeu; taiere imprejur nu este aceea
care este pe dinafara, in carne. Ci iudeu este acela care este iudeu
inlauntru; si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova; un
astfel de iudeu isi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dunmezeu" 

(Romani 2:28-29).Pe la inceputul lunii octombrie, dupa terminarea muncilor


agricole, a venit ordinul de imbarcare pe acelasi vas "Gironde" 



si plecarea spre alte locuri de munca tortura fizica si psihica, exterminare. Noi
aveam insa convingerea pe care o da credinta, ca Domnul nostru, Comoara noastra
de mare pret, ne va insoti si va fi cu noi si pe drum si acolo unde vom ajunge, asa
cum i-a insotit pe evrei in pustie, la iesirea lor din captivitatea Egiptului, ziva sub
protectia unui nor, iar noaptea sub protectia unui stalp de foc. Aveam sa scapam si
de gardienii care nu puteau intelege de ce, la Giurgeni, ori de cate ori trebuia sa ne
oprim cateva momente, toti detinutii, ca la o comanda, ne asezam jos. Pentru ei era
enervant, dar pentru noi era o necesitate fiziologica irezistibila, datorita sfarselii
trupesti. Dar oricand puteau veni alte necazuri, ca in Egipt. Diavolul voia
distrugeiea poporului Israel prin marirea noimelor de facut caramizi, fara sa li se
mai dea paie, cu scopul, cum ziceau egiptenii, sa nu mai umble "dupa naluci". 

O bucurie launtrica mi-a umplut fiinta ca am scapat de acest loc cu atatea dureroase amintiri, dar si cu glorioa se
experiente cu Dumnezeu, chiar daca acolo unde aveam sa ajungem ne astepta un alt calvar, poate mai greu ca cel
lasat in urma. Acum stiam ca acasa, familia este intieaga, ca sotia traieste si este in mij locul copiilor, care au
atata nevoie de ea. Baietii erau fericiti ca aveau acum o surioara dragalasa, pe Casiana. Si, cine stie, poate ca, zi
harazita de Dumnezeu, vom ajunge sa fim toti impreuna...

Iata ce ma facea sa mai trag nadejde, ca odinioara prorocul Ieremia, in Plangerile


lui:



"Iata ce mai gandesc in inima mea iata ce ma face sa mai trag nadejde: Bunatatile
Domnului nus-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc
fiecare dimineata Si credinciosia Ta este atat de mare!" 



Sau ÄDomnul este partea mea de mostenire, zice sufletul meu ; de aceea
nadajduiesc in El. Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul
care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. Este bine
pentru om sa poarte un jug in tineretea stea singur si sa taca, pentruca
Domnul i 1-a pus pe grumaz; sa-si umple gura cu tarana si sa nu-si piarda
nadejdea" (Plangerile 3:21-30). 

In sirul suferinteloi mari prin care am trecut in Luciu -Giurgeni, se implinea si un alt cuvant al Sfintei Scripturi:
"De

aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece,
totusi omul nostru din launtru se innoieste din zi in zi" 

(2 Corinteni 4:16). Cu toate ca trupul meu era supus degradarii, din pricina
asupritorilor nostri, care voiau sa ne distruga, in duhul meu, tiebuie sa spun, eram
plin de bucurie, de o voiosie sfanta. Cerul sufletului meu si al duhului meu era
mereu senin, prin putei ea Duhului lui Dumnezeu. Fagaduintele Domnului erau
facute vii si pentru mine si puteam sa cant fericit si increzator imnuri de slava
inchinate Domnului nostru slavit, Isus Hristos.

Mi-am adus aminte atunci si de experienta intima, personala, a apostolului Pavel, pe care le -a impartasit-o
prezbiterilor din Efes:

"Si acum, iata ca, impins de duhul, ma duc la Ierusalim, fara sa stiu ce mi se va
intampla acolo. Numai, Duhul Sfant ma instiinteaza din cetate in cetate ca ma
asteapta lanturi si necazuri. Dar eu nu tin numaidecat la viata mea, ca si cum mi -
ar fi scumpa, ci vreau numai sa-mi sfarsesc cu bucurie calea si slujba, pe care am
primit-o de la Donmul Isus, ca sa vestesc Evanghelia harului lui Dunmezeu" (Fapte
20:22-24). De o asa doiinta sfanta eia umpluta si fiinta mea, cand am plecat de la
Luciu-Giurgeni, si

puteam sa cant fericit cantarea pe care mi -a dat-o Domnul:Oh, cat de mult, Isuse,
oh, cat de mult dorim a noastra alergaie cu bine s-o sfarsim. Ajuta-ne, prin valuri, la
Tine sa privim si in ceresti limanuri cu bine sa sosim. 

Suntem in sufeiinta, dai noi nu disperam, esti steag de biruinta, pe Tine Te urmam; pe -a Tale uime sfinte cu drag
noi azi calcam, orice ne-ar sta-nainte, un pas-napoi nu dam.

Si cand durerea-i mare, fiind si parasiti,

doar Tu ne esti scapare din orice suferinti. Cantam in stramtorare, rabdam in umilinti, 

ne porti cu-al Tau brat tare pe culmi de biruinti.

Oh, cat de mult, Isuse, oh, cat de mult dorim, la Tine sus in slava, la Tine sa venim; acolo sus cu fratii in jurul
Tau sa fim, de-a pururea cu sfintii in veci sa Te slavim. 
Tot prinosul multumirii si laudelor mele este pentru Tine, Mantuitorul meu si Domnul meu, ca m -ai chemat sa
calc si eu pe urma pasilor caci "pasii

Tai varsa belsugul" 

(Psalmul 65:1). Marele apostol Pavel, pentru noi, Neamurile, a fost calauzit de o
ravna sfanta in vestirea Evangheliei Domnului Isus Hristos, fiind chemat la aceasta
prin diiecta revelatie a Domnului Isus, pe drumul Damascului (Fapte 9:5, 15). 

Se cuvine aici sa mentionez ceva din ceea ce Pavel a sciis adunarii din Corint, din care se poate vedea esenta din
profilul spiritual al acestui mare apostol: "Ci, in 

toate privintele, aratam ca suntem niste vrednici slujitori ai lui Dunmezeu, prin
multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari, in batai, in temnite, in
rascoale, in osteneli, in vegheri, in posturi; prin curatie, prin intelepciune, prin
indelunga rabdare, prin bunatate, prin Duhul Sfant, printr-o dragoste neprefacuta,
prin cuvantul adevarului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire de
aparare, pe care le da neprihanirea; in slava si in ocara, in vorbire de rau Si in
vorbire de bine. Suntem priviti ca niste inselatori, macar ca spunem adevarul; ca
niste necunoscuti, macar ca suntem bine cunoscuti; ca unii cari murim, Si iata ca
traim; ca niste pedepsiti, macar ca nu suntem omorati; ca niste
intristati,totdeauna suntem veseli; ca niste saraci, si totusi imbogatim pe 

multi; ca neavand totusi stapanind toate lucrurile" 



(2 Corinteni 6:4-10). 

Cred ca este potrivit si necesar sa fac marturia ca si la Giurgeni, in mizeria de nedescris de acolo, s -au cantat
imnuri de slava Marelui Mantuitor si Domn, Isus Hristos. In brigada noastra il av eam si pe domnul Goreaev,
dirijorul secund al corului Filarmonicii din Arad. Asa cum eram raspanditi pe parcela cu orez, cu picioarele in
apa, care uneori ne trecea peste genunchi, cocosati asupra fireloi de orez, am putut canta pe voci: "Cond 

Sclavilor",

din opera "NABUCO" de Veidi, cand caraleul nu era pe aproape. Acordurile


sublime au strabatut vazduhul, aducand mangaiere si speranta in atatea inimi... Iata
si textul adaptat mai tarziu de iubitul fiate, profesor de muzica, Iovan Miclea:Tot
mai sus se inalta cantaiea mea, Ea strabate vazduhul albastru; 
Preamarind si slavind mantuiiea

Ce prin Domnul Isus s-a coborat.

cantam lui Isus, Salvatorul, Mult Slavitul in cer si pe pamant; Sa cantam toti cu laudele noastre, Fericiti, ca El pe
toti ne-a mantuit.

Sa rasune pamantul cu tot ce-i pe el,

Caci din cer ne-a venit mantuirea!

Aleluia, intr-una noi toti Iti cantam

Si-Ti vestim Numele pe pamant. Suna harfa a noastia cantare Ne-ncetat sa vestim tot mereu, Dragostea ce pe toti
ne cuprinde si ne duce spie limanul de sus, Unde-om fi tot mereu cu Isus!

As putea spune, fara rezerva ca adevaratii copii ai lui Dumnezeu, crestinii, care au credinta Domnului Isus,
SUNT CEI MAI BOGATI-SARACI din lumea asta, cei care asemenea lui Pavel, au pierdut totul, ca sa -L castige
pe Hristos! (Filipeni3 :8). Marit sa fie Domnul!

SPRE LAGARUL DE MUNCA


FORTATA "GRADINA"

Cu bacul "Gironde", atat de bine cunoscut de noi, tractati de un remorcher, am ajuns la noul nostru domiciliu,
colonia Gradina. Prima pereche de oameni au fost pusi de Dumnezeu-Creatorul intr-o giadina. Ce gradina
minunata a lui Dumnezeu a fost aceea!... Dar chiar si acolo a patruns Diavolul, si prima familie a pierdut
binecuvantarea si fericirea de la inceput, prin neascultare. De aceea, a trebuit sa vina "Unul", Isus, Mesia, al
doilea Adam, care prin ascultarea Lui de Tatal, pana la moarte pe cruce, sa ne deschida drumul spre eternul
Paradis, Ierusalimul cel nou, de Sus, care este slobod si este mama noastra (Galateni 4:21 -3 1).

Ajunsi in fata coloniei Gradina, care era la o distanta de cativa kilometri de Salcia, am dat peste o gramada
imensa de rosii, culese si puse in ladite. Ne-am bucurat sa putem gusta si noi din ele, pana ce poarta s-a deschis
pentru noi ca sa intram. A fost o exceptie, un chilipir as putea spune, caci cu asa ceva nu aveam sa ne mai
intalnim.

Am fost atasati celorlalti detinuti si aici am lucrat la supra -inaltarea digurilor. Drumul pana la locul de munca la
dig era destul de lung, pana la 7 km si foarte anevoios, caci ploile de toamna erau in plina desfasurare, facand
drumurile desfundate, alunecoase, caie ne suprasolicitau la efort cu fiecare pas facut. Nu stiam atunci cat voi
putea rezista la aceste noi greutati, date fiind conditiile din aceasta colonie. Dar salvarea era pregatita de
Domnul, intr-un mod cum nici nu as fi putut visa sau gandi.

Pe drumurile lungi pana la dig si inapoi, eram chinuiti si aici de strigatele permanente ale gardienilor: 

² Tine-te de brat, bandit!


ori:

² Misca mai repede, bandit! si altele. Strigatele lor ne creau o star e psihica depresiva. Ei erau special instruiti
spre a folosi aceasta metoda destul de eficace in dereglarea echilibrului psihic al detinutilor. Asa am intrat in luna
noiembrie, cand mancarea la colonie se dadea numai de doua ori pe zi, dimineata si seaia.

dimineata am iesit la munca pe portile coloniei si curand dupa aceea a inceput sa ploua. Cu gieu am ajuns la
punctul de luciu cand, in loc sa incepem sa lucram la dig, ni s-a dat ordinul sa ridicam toate materialele pe care le
avem in dotare si sa ne mutam pe alte tionsoane de-a lungul digului. Deplasarea pe dig si pe langa dig am facut-o
incarcati cu roabele de metal, harlete, lopeti, dulapi lungi si destul de lati, din lemn de esenta tare, foarte greu,
care se facusera si mai grei din pricina ploiloi, si care trebuiau luati in spinare. Pe rand, am fost si la dus de
dulapi in spinare si la impins ioabele. Nici una nu era de preferat. Am inceput sa imping la roaba in care era
harletul si cazmaua. Nenoi ocirea era ca, pamantul fiind desfundat, roata se incarca cu noroi, de era imposibil sa
se mai invarta. Fara sa exagerez, nu puteam strabate mai mult de 3-4 metri, caci trebuia sa folosesc hailetul, sa
curat roata, ca se incarcase din nou, blocandu-se.

Cei vreo 4-5 km de drum au durat de la ora 9 dimineata pana dupa masa, aproape de ora 3. Ni s-a dat un scuit
repaus, timp in care cei ce si-au economisit bucatica de paine puteau sa o manance si apoi in graba a trebuit sa
facem incolonarea si sa o luam spre colonie, ca sa ajungem inainte de a se insera. Eram sleit de puteri, cum de
data aceasta era peste orice limita pe care am cunoscut-o vreodata. Simteam din moment in moment ca ma
prabusesc, iar ploaia nu inceta. Tin minte ca era o zi de miercuri. De unde eram, puteam vedea colonia la orizont,
deoarece era strajuita de plopi inalti. Era atat de departe, ingiozitor de departe pentru mine, si simteam ca ma
prabusesc la pasul urmator in noroi si am sa mor...

Ca sa nu ma apuce disperarea, cat de departe era colonia

si in loc sa se apropie parca se departa de noi, mi-am luat hotararea sa imi pun
capul in pamant si sa nu mai privesc spre colonie. Asa am facut si cum mergeam la
brat cu ceilalti patru din randul meu, ma rugam: "Doamne Isuse, da-mi putere
pentru inca un pas Si incaunul. Ajuta -ma, nu ma lasa, ca NU MAI POT! Eram de
trei ani la inchisoare, dar pana in acea zi inca nu mai zisesem ca nu mai pot! Dar
acum, literalmente acest "nu mai pot" era o realitate. Nu stiu cum de am ajuns
totusi in fata portii de la colonie. Consider ca a fost o minune venita de sus de la
Domnul nostru. Poate iaspunsul cel mai bun il gasim in caitea prorocului Isaia:
"Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ,Soarta mea este ascunsa
dinaintea Domnului, Si dreptul meu este trecut cu vederea inaintea Dumnezeului
meu?' Nu stii? N-ai auzit? Dumnezeul Cel vecinic, Domnul a facut marginile
pamantului. El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate patrunsa. El
da tarie celui obosit Si mareste puterea celui ce cade in lesin" 

(40:27-29).

Cativa detinuti prin apropierea portii ne soptira:

A sosit o comisie de medici de la Bucuresti, de la Directia Superioara a Penitenciarelor.. Sunt in baraca celor
inapti pentru munca si le veiifica starea sanatatii!
Eu abia sosit in colonie in urma cu cateva saptamani, nu eram trecut pe n ici o lista de bolnavi sau inapti, nici nu
stiam cine era medicul detinut si nici care anume era baraca inaptilor de munca. Dar fulgerator am primit o
comanda inlauntrul meu, la care nu am putut sa ma impotrivesc: 

Iesi din rand, du-te acolo im fata comisiei de medici, te dezbiaca de haine si te prezinta inaintea lor! Cu coada
ochiului vazusem ca ceilalti detinuti sunt dezbracati la nud, am procedat

si eu la fel si am intrat in camera unde erau medicii. Unul dintre ei, indata ce m -a
vazut, mi-a spus sa ma intorc cu spatele la el. M-a apucat de fes, de spate, de
muschii de la maini, picioare, in final si

de pielea de pe burta si piept. M-a intrebat cum ma cheama, ce condamnare am si


apoi a dictat el numele meu unuia care scria un tabel, condamnarea la 20 de ani de
munca silnica si constatarea lui medicala: distrofie de gradul III. Inca nu stiam
exact ce inseamna gradul III, dar aveam sa aflu ca era o distrofie grava, care trebuia
luata in consideiare. (Pielea si oasele fara muschi si tesuturi nobile.) Apoi mi-a spus
ca pot sa ma imbrac. Nimeni din personalul oficial din colonie nu a protestat, sa
zica:² Stati, ca omul acesta nu figureaza pe lista si nici in alte 

evidente." Erau in fata unei inalte comisii de medici de la Bucuresti si nu au indraznit sa zica o v orba. Asa cum
mergeam prin curte spre baraca brigazii mele, I-am multumit lui Dumnezeu pentru calauzirea pe caie mi-a dat-o.
In alte situatii, puteam fi batut, bagat la izolaie, ca am incalcat normele de disciplina. Acum eram in asteptarea
rezultatului. Ce doream si ma rugam era sa nu mai ies la munca, caci nu mai eiam in stare. 

Domnul mi-a scultat aceasta rugaciune si iata cum: Dupa ce toata ziva de miercuii plouase, a continuat sa ploua
toata noaptea,

si joi si vineri si sambata, asa ca pur si simplu nimeni din colonie nu a iesit la
munca. Oh, cat de binefacatoare mi -a fost odihna acelor zile si

nopti, chiar daca mancarea ce ni s-a dat eia norma 24, adica cea mai slaba, doar cu
o bucatica de paine de 100 gr., si de multe ori mai putin. 

SPRE GHERLA, A DOUA OARA

Duminica dimineata s-a strigat un tabel cu aproape 100 de nume, printre care am
auzit si numele meu. Ni s-a ordonat sa ne scoatem hainele civile de la magazie, sa
predam pe cele de detinuti, 



si sa asteptam ordin ce anume avem de facut. Inca in noaptea aceea am fost


transportati la Braila, de unde cu un vagon duba, in doua nopti si o zi am ajuns la
Gherla. Drumul acesta spre Gherla, pentru mine a fost un chin de nedescris. Pe
langa conditiile pe care le-am descris in drumul de la Timisoara la Gherla, acum
aveam si o temperatura foarte ridicata. Un medic, care era si el printre inaptii din
duba, din sudul Banatului, vazand situatia mea a spus ca am boala care se cheama
erizipel, o boala infectioasa, care se manifesta prin inrosirea unei portiuni de piele
si prin temperatura ridicata. Drumul spre Gherla 1-am parcurs culcat la podea in
vagon, printre picioarele celorlalti, prin obtinerea bunavointei lor. 

Ajuns la Gherla am fost repartizati intr -o celula de marime mijlocie, pe celularul mare. Temperatu ra mare pe
care o aveam

si alte suferinte legate de aceasta boala, de care nu stiusem nimic pana atunci, nu
mi-au permis sa ma pot bucura de mizeria ramasa in urma, in coloniile pe unde am
fost. Medicul detinut de care am pomenit era foarte preocupat de b oala mea si a
batut in usa sa

ceara asistenta medicala urgenta pentru mine. Caraleul de serviciu pe etaj nici nu s-
a sinchisit de acest raport. Ziva urmatoare, doctorul banatean bate din nou in usa,
mai insistent, expunandu-se la vreo pedeapsa din cauza mea. 

² Domnule major, este un detinut in celula grav bolnav, cu temperatura foarte ridicata, moare aici intre noi,
daca nu i se da asistenta medicala de urgenta. Eu sunt medic de profesie, stiu ce spun!

Parca ar fi vorbit la un perete, care n-are urechi de auzit. Asa au trecut doua zile la rand, dupa ce mai batu odata
la usa, totfara raspuns.

In a treia zi dimineata, intra in celula o comisie venita de la Bucuresti, Impreuna cu comandantul inchisorii.
Comisia era de la Directia Superioara a Penitenciarelor, venita sa vada, probabil, in ce stare fizica se afla inaptii
adusi de la colonia Gradina. Toti detinutii au coborat intre paturi, pe randuri de cate cinci. Unul dintre cei veniti
intreba:

² Dar cu ala ce este, de nu se scoala din pat?

Medicul banatean ii raspunse ca de trei zile el raporteaza situatia mea gardienilor, dar nici unul nu a dat raspuns
sesizarii lui. El a mai spus ca este medic cu experienta si stie ca daca nu mi se da atentie imediat, s -ar putea sa fie
prea tarziu... Seful comisiei ordona sa i se aduca un termometru. L-a verificat si mi 1-a pus sub brat.
Temperatura era de 39.3° Celsius. Tinand cont ca era dimineata, in mod sigur temperatura spre seara trebuia sa fi
fost peste 40 de grade. Cei din comisie erau in haine civile, asa ca nu puteam sa le stim gradele. I-a ordonat
indata medicului penitenciarului Gherla sa mi se administreze o fiola. de 3.000.000 de unitati de penicilina
uleioasa de urgenta. In vreo trei zile m-am facut mai bine, prilej de multumiri catre Tatal meu ceresc, care Si -a
intins mana Sa ocrotitoare inca o data si m-a izbavit. Sa fi fost si in cazul acesta ce scrie apostolul Pavel fratilor
din Corint: "Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti;
prigoniti, dar nu

parasiti; trantiti jos,


dar nu omorati. Purtam 

deauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Donmului Isus, pentru ca Si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru. 

Caci noi, cei vii, totdeauna suntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentru ca
si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru

muritor" (2 Corinteni 4:8-11).

Abia ma facusem ceva mai bine, cand dupa vreo trei zile, intr-o noapte, se deschide usa la celula unde ma aflam
si mi se striga numele de catre un gardian, care imi spune:

² imbraca-te si vino cu mine!

M-a scos din celularul mare si am traversat curtea insprepoarta. Acolo erau niste birouri de ancheta, dar pe
mine nu m-a dus la nici o usa de intrare in vreun birou, ci la un zid exterior, in fata unei gauri taiata intr -un
perete foarte gros de piatra de munte, la nivelul forma de semicerc. Sa fi tot avut inaltimea la punctul maxim de
la baza in jur de 30-35 cm, iar latimea la baza de vreo 50 cm. Mi-a ordonat sa trec prin gaura aceea din zid,
dincolo.

M-am aplecat jos pe burta si ca un caine, taras, cu anevoie m-am strecurat dincolo. Acolo era un birou cu o
masa si doua scaune, si in fata mea statea asezat un barbat intr-o tinuta impecabila, imbracat in haine civile,
barbierit si parfumat, care ma pofteste sa iau loc pe scaunul din fata lui. L -am recunoscut indata pe maiorul de
securitate Mihai David, din Arad, dar cu care nu avusesem pana acum nici o stare de vorba. Era din acelasi
cartier unde locuia si familia mea. Prin contrast cu tinuta mea de haine vargate, murdare si cu miros de
mucegai de celula, el parea venit din alta lume. Cred ca intentia lui era chiar asta, sa ma faca sa simt ce am
pierdut, atunci cand pentru Domnul nieu Isus Hristos am fost gata sa sacrific totul, familie, sotie, copii, parinti
si chiar viata, pe cand aveam doar 33 de ani... Sigur, el venise cu un scop anume.

Mai stiu si asta, ca unii din detinuti, printre care si eu, am fost in atentia si urmarirea speciala a securitatii. Ei
erau tot timpul informati cu privire la regimul ce ni se aplica si in unele cazuri chiar sugerau sa fim batuti, pusi
in locuri de risc, pentru lichidare. Nu la intamplare venise el acum, cand eram o epava, trecut prin atatea
suferinte, si abia mai supravietuiam. Credea ca acum este momentul favorabil pentru a-mi oferi posibilitatea
eliberarii mele, dar pe un pret de compromis pe care eu nu eram cu nici un chip gata sa il accept. Totusi, el a
incercat marea cu degetul. Or fi avut ei multe succese cu asemenea metode fata de altii, credeau ca si cu mine
vor avea reusita de data aceasta.

Mi-a pus cateva intrebari introductive, de tatonare, sa vada, cred, starea mea de spirit. In timpul acesta avea in
mana o fotografie tip carte postala a sotiei mele cu copilasii, printre care in prim plan era Casiana, pe care o
vazusem in fotografia mica la Luciu-Giurgeni, primita in primul pachet. Atunci mi s-au permis doar doua-trei
secunde sa o privesc. Sigur, el sonda dorul meu de libertate, de

familie, cand 1-am intrebat si eu ce poate sa-mi spuna de familia mea, la care el nu s-a grabit sa-mi raspunda,
dar nici eu nu am insistat. L-am mai intrebat daca fotografia pe care o are in mana este a familiei mele si daca
as putea sa o vad si eu. El a raspuns, desigur, as putea sa-i vad chiar in realitate, daca as fi gata sa accept sa
stam de vorba in privinta aceasta. Cum despre asta nu putea sa fie nici cea mai slaba sansa, atunci nici el nu
mi-a aratat fotografia.

A scos din buzunar niste hartii, dintre care una era cu niste intrebari formulate mai dinainte, cu privire la
preaiubitul frate Alecu Panaitescu din Ploiesti, pe care il vizitasem cu cateva zile inainte de arestarea mea.
Fratele Alecu ne vizitase la Arad, la adunarea din strada Oituz 27, (care functiona cu autorizatie de la Cultul
Crestinilor dupa Evanghelie, semnata chiar de dumnealui), cat si prin familiile noastre, i ar eu 1-am introdus la
cele mai mari adunari baptiste din Arad, unde a vestit Cuvantul lui Dumnezeu cu mult har si competenta.
Maiorul David voia sa stie ce bani a primit de la adunarea din Arad. L-am asigurat, desi nu eu am fost cel cu
casieria, ca pentru orice suma primita a lasat chitanta legala. Dupa ce a vazut ca nu reuseste in nici un fel sa
aiba vreun succes, s-a retras si un caraleu a venit sa ma ia iu celula. Introducerea mea in biroul de ancheta pe
acea gaura in zid, in miez de noapte, isi avea rostul ei in planurile lor de a ma frange, asa ca au folosit acest fel
umilitor, dar a fost in zadar! Si pentru asta se cuvine sa folosesc mai complet textul din Psalmul 40:16b: "Cei

ce iubesc mantuirea Ta sa zica fara incetare: Marit  Domnul!"

Cateva zile mai tarziu, pe cand nu ma simteam inca bine, avand temperatura si dureri de cap, mi -era greu sa
stau cu capul in sus. Cu nici un chip nu ni se dadea voie sa stam culcati in pat in cursul zilei, ci numai de la
stingere la desteptare. Cel mult puteam sa sedem pe marginea patului de jos, dar pozitia era foarte incomoda,
din pricina patului suprapus trebuind sa stam cu captil plecat. Si fiindca nu mai puteam rezista sezand asa, m-
am inclinat cu capul doar si 1-am pus pe perna. Dar nu trecura multe minute, si gardianul de serviciu, care
supraveghea prin vizeta celula, m-a vazut cu capul inclinat pe perna. A deschis ferastruica prin care ni se
introduceau gamelele cu mancare si a strigat la mine:

² Ia, ma, tu ala care dormi cu capul pe perna, vino-ncoa! Mi-a luat numele si condamnarea si apoi a inchis
ferestruica.

Peste doua saptamani, sunt strigat pe nume de un alt gardian si mi-a comunicat ca sunt pedepsit cu cinci zile de
izolare, pentru ca am dormit in pat la ore nepermise. M-a luat si m-a dus intr-o celula de izolare, de la parterul
celularului mare. Din alte celule au mai fost adusi doi-trei detinuti pedepsiti cu izolare pentru diferite motive, te
miri ce...

Celula era de jur imprejur cu peretii de beton. Era iarna in toi si era frig. La fel si pe jos, e ra numai ciment, rece
ca gheata, fara incalzire de vreun fel. Incolo nu era nici un fel de mobilier in afara de o tineta pentru nevoi.
Regimul de la izolare era crunt, de la ora 5 dimineata, cand se dadea "desteptarea", pana la ora 10 seara, cel
pedepsit trebuind vrand-nevrand sa stea in picioare, ori sa marsaluiasca prin celula. In primele doua zile nu se
dadea nici un fel de mancare. Doar dimineata o jumatate de canita de apa sarata. In

a treia s-a dat mancare obisnuita de regim de celula la norma 24, care prevedea o bucatica de paine de 100
grame si doua bucati de turtoi sau mamaliga. Mancarea era lipsita de calorii, ca si de proteine si grasimi, atat
de necesare, mai ales in zilele de iarna. Ziva a patra si a cincea tratamentul era la fel ca in primele d oua zile,
doar canita cu apa sarata pe jumatate. Deci, in timp de cinci zile a 24 de ore, care inseamna in total 120 de ore,
am primit doar mancarea din ziva a treia. Astfel, 17 ore pe zi trebuia stat numai in picioare, caci cine ar fi
rezistat, sezand pe ciment? In plus, era o umezeala permanenta pe jos.

Am incercat sa ma las pe vine, proptit cu spatele de perete. Dar cat credeti ca am putut sta asa? Doar trei -patru
minute, iar cand sa ma scol din aceasta pozitie era un chin de moarte, picioarele fiindu-mi deja amortite si
intepenite de-a binelea. Solutia cea mai buna era sa ma plimb sau sa stau in picioare. Dar cat timp in fiecare zi?
Era o imensitate, o tortura pe care o simteam pana in maduva oaselor si a sufletului. Batjocoritor, se spunea ca
la izolare ai timp de gandire si meditatie... dar frigul era ucigator!!

Fiindca aveam si eu timp de meditare din abundenta, m-am gandit ca aceasta pedeapsa probabil am primit-o la
recomandarea

maiorului de securitate Mihai David, venit tocmai de la Arad pentru o ancheta din care nu s-a ales cu nimic. Si
nu era putin sa faca un drum de vreo 900 km dus-Intors si sa nu poata raporta vreun succes superiorilor lui la
reintoarcerea in Arad... Atunci m-a cuprins o bucurie cereasca. Se merita sa sufar orice, pana la moarte, pentru
cauza Evangheliei Domnului Isus Hristos si pentru ca nu am acceptat compromisul si tradarea. A fost o raza de
lumina sfanta, venita chiar de la tronul lui Dumnezeu, in celula izolarii mele si in tainita spiritului meu.
Motivatia aceasta mi-a dat aripi de zbor spre Inaltimi si jos sa fac pasi solizi in credinta pe urmele Domnului
Isus Hristos. Mi-am adus aminte de cartea iubitului frate Richard Wurmbrand pe care o citisem prin anii 1950,

"Avraam, tatal tuturor celor credin-ciosi".

Un capitol din carte se incheia cu aceste cuvinte: "Pasi solizi pe pamant se fac
numai prin CREDINTA"! Marit sa fie Domnul!

Êa

simteam pe drumul cel bun, ma adeverea in aceasta Insusi Duhul Sfant, asa cum
scrie Pavel in Romani 8:16-18: "Insus

Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui


Dumnezeu. daca suntem copii, suntem Si mostenitori: mostenitori ai lui
Dumnezeu Si impreuna mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat
impreuna cu El, ca sa fim Si proslaviti impreuna cu El. Eu socotesc ca
suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu
slava viitoare, care are sa fie descoperita fat a de noi."

Seara la ora 10, ora stingerii, a venit un caraleu si ne-a aruncat fiecaruia cate o saltea si o patura. Asa aveau sa
urmeze la rand cinci nopti de chin si de frig, pe o saltea mizera, cu o patura la fel. In ziva a sasea dimineata ne -
am intors fiecare la celula de bastina. I-am multumit Domnului pentru puterea pe care mi-a dat-o sa rezist
acestor torturi si mi-a ingaduit sa trec si prin acest fel de suferinte, de dragul Lui si al fratilor cu care am fost
partas la ele, cum scrie apostolul Ioan: "Eu,

Ioan, fratele vostru, care sunt partas cu voi la necaz, la imparatie la rabdarea in
Isus Hristos, ma afiam in ostrovul care se cheama Patmos, din pricina Cuvantului
lui Dumnezeu din pricina marturiei lui Isus Hristos"
(Apocalipsa 1:9).

Dupa cateva zile, noi miscari la Gherla, schimbari programatede celule, care nu erau la Intamplare. De
comandantul politic al , inchisorii apartinea si biroul special "K", cu ofiteri de Securitate. Acestia recrutau si
organizau reteaua de informatori cu care lucrau printre detinutii din celule si de la locurile de munca. Cu
ocazia schimbarilor de celule, erau varati acesti informatori, cu scopul de a culege informatii de la cei nou
veniti, asa ca nu stiai niciodata pe cine 1-a pus langa tine, ca sa te descoase si apoi sa aiba ce raporta.
Informatorii erau scosi din cand in cand la anchete, si atunci li se ofereau ceva gustari, chiar ciocolata si un pat
bun de odihna. De fiecare data li se promitea ca daca fac cu succes lucrarea incredintata, li se va da drumul
mai repede din inchisoare. Unul dintre ei, care a castigat incredere in mine, mi -a spus aceste lucruri. Era un
barbat mai in varsta si il chema Scanteie. Adeseori insa se intampla ca aveau nevoie de ei, iar promisiunile erau
uitate... Minciuna era la ordinea zilei in comunism.

In noua celula unde am fost mutati, aveam sa intalnesc ca detinut pe distinsul poet si literat Omescu, fiul
farmacistului Omescu din Arad. Era de aceeasi varsta cu mine, dar nu ne-am cunoscut personal inainte, fiind la
licee diferite. Dupa cate imi aduc aminte locuia si a fost arestat la Iasi. intalnirea aceasta a fost de bun augur
pentru mine si pentru altii din celula. Era un om luminat, foarte comunicativ si cu o cultura aleasa. Datorita
acestui lucru, s-a angajat intre noi si un dialog cu privire la credinta noastra comuna crestina. E1 era un
apologet al ortodoxiei, iar eu eram pe pozitia de evanghelist, din randul asa cunoscutilor neoprotestanti.

Discutiile noastre dupa masa de seara au devenit foarte antrenante, asa ca participau si ascultau in jurul nostru
o mare parte dintre detinutii din celula. M-am tot mirat cum de am fost lasati multe seri la rand, fara sa se fi
sesizat cei din Administratie. De fapt, incepuse oarecum un climat mai bland, daca se poate spune asa. Fostul
comandant Goiciu, om foarte rau, crud, despre care se spuneau lucruri sumbre, a fost schimbat si in anul 1962
venise comandant maiorul Alexandrescu, care a introdus un nou program de lucru, intr-un climat mai uman
aplicat detinutilor, prin asa-zisa reeducare, cu ziare, filme, carti si chiar programe de teatru, despre care voi
mai vorbi.

Mesele intinse ale discutiilor cu domnul Omescu au fost foarte

placute, pe chestiuni de religie, viata crestina, pe alocuri si cu nuante de filosofie, iar pentru mine, dupa ani grei
in coloniile de munca au fost binefacatoare, invioratoare. In dialogul nostru, care se tinea

in

jurul patului meu, se ajungea uneori la puncte mai critice, la care aveam avantajul
cunoasterii mai temeinice a Cuvantului lui Dumnezeu, in fata caruia trebuia
inclinat steagul oricarei discutii contradictorii. Nu am ajuns niciodata la un impas
care sa nu poata fi depasit cu bunavointa, si pentru asta I -am dat slava Domnului.

Ambianta de calm si destindere creata intre noii detinuti avea insa sa fie intrerupta curand de vrajmasul nostru
comun, Satan. Intr-o zi, ma trezesc atacat violent de un detinut pe care nu il cunosteam si cu care nu
schimbasem niciodata nici o vorba. A debitat injurii grave la adresa mea si chiar amenintari grosolane, totul din
senin, fara sa fi fost o cauza de neintelegeri intre noi. Mi -am adus atunci aminte de ce spune Solomon: "Nu
raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu semeni si tu cu el"

(Proverbele 26:4). in celula, unde eram vreo cincizeci de detinuti, s -a facut o


liniste mare. Toti parca asteptau din partea mea sa dau un raspuns pe masura unei
astfel de provocari oribile. Am ales insa calea Cuvantului lui Dumnezeu din
Proverbe si am stat mut, nu de frica, ci dintr-o calauzire a Duhului. Ochii celorlalti
erau indreptati asupra mea si dupa un timp greu de tacere, a izbucnit intr -un
raspuns cu voce de tunet, domnul Basmagian:

² Nu ti-e rusine, nemernicule, sa te ridici cu asemenea vorbe asupra domnului Iovin? Vezi ca nu cumva sa-mi
infig degetele

in

beregata ta, ca nu vei scapa cu viata, nemernicule! Dupa o tacere oarecare, in


care agresorul meu nu a indraznit sa raspunda o vorba, ceilalti au impartasit unii
altora comentariile lor...

Cine era acest domn Basmagian? Era cunoscutul impresar al renumitului artist de teatru "Tanase", care,
curand dupa al doilea razboi mondial, pe scena Teatrului din Bucuresti a spus neuitata zicala ramasa celebra:
"A fost rau cu der, die, das, da-i mai rau cu davai ceas!" (Aluzie sarcastica la adresa soldatilor sovietici, fara
sa-i crute nici pe nemti). Basmagian, un barbat inalt, bine facut, cult, armean de natie, era si comic, ca maestrul
lui, Tanase. Ii facusem un anumit bine cu mai multe zile in ainte de acest incident. Adeseorise amuza prin celula
si ne inveselea si pe noi cu un anume epitaf, scris pe mormantul unui detinut pe care il chema Brad Ilie, probabil
conceput de el ca autor: "Aici odihneste Brad Ilie: n-a fost Brad, a fost Ilie; nici n -a fost, ci a vrut sa fie; si -a
murit de diarie, la Gherla-n puscarie, tarana usoara sa-i fie!"

Agresorul meu era in bune legaturi cu un preot ortodox de la paturile de vis-a-vis, care probabil l-a intaratat pe
acest mirean razbunator, din pricina biruintei Evangheliei. Omescu ma invitase la patul lui, sa aud expunerea
lui in limba germana a operei: "Cantecul Nibelungilor".

****

Dupa o oarecare refacere fizica, pe la sfarsitul lunii februarie 1962, am fost scos la munca la fabrica de mobila
de pe langa Mchisoarea Gherla. Partea buna a acestui lucru a fost aceea ca, dupa multa vreme, am sperat sa
pot sa reiau legatura cu familia prin primirea unei carti postale de la locul de munca. M-am bucurat

si de faptul ca am sa intalnesc cunoscuti si o sa fac cunostinte noi, de dorit cu


credinciosi pe care inca nu ii intalnisem. Astfel, am fost repartizat detasamentului
de oameni care lucrau in fabrica. Acestia primeau si jumatate de litru de lapte in
fiecare zi ca antidot la gazele emanate de politurul cu care se lucra la lustruirea
mobilei. Antidotul de lapte insemna ca lucrul din fabrica putea sa fie daunator
sanatatii, si

asta era o problema delicata pentru mine.

Ce m-a surprins cand am inceput lucrul la fabrica a fost calitatea de exceptie a mobilei finisate si desti nata
pentru export. Aceasta era confectionata din lemn exotic adus din tari africane, foarte scump, ca: palisandru,
trandafir si mahon, despre care invatasem pe cand eram la scoala. Munca la care am fost repartizat a fost
incarcarea pieselor de lemn cu politur prin lustruire in miscari circulare cu mana a unei mingi de panza
imbibata cu politur. Aceasta operatie

se facea la mana apoi la a doua si in final la a treia, la sfarsitul

careia te vedeai in piesele de lemn terminate ca oglinda. Erau altii, apoi, ca re se ocupau cu asamblarea si
finisarea mobilei. Imi placea ca meserie, dar gazele emanate nu imi faceau bine, dar ce

puteam sa. fac? Doar sa ma incredintez cu totul in mana Celui Atotputernic, care m -a izbavit pana acum din
atatea situatii ce pareau fara iesire.

Chiar in zilele acelea, un subofiter de la grefa m-a cautat sa semnez de luarea la cunostinta a unei vesti
extraordinar de buna, si anume: reducerea condamnarii mele de la 20 de ani de munca silnica la 6 ani
inchisoare corectionala. Aceasta reducere s-a facut ca urmare a unui recurs in supraveghere initiat de guvernul
Republicii Socialiste Romane. Prin socializarea industriei si a agriculturii, s -a trecut de la R.P.R. la R.S.R., o
etapa importanta in dezvoltarea societatii comuniste. Asadar mai aveam de executat doar doi ani si jumatate in
loc de saisprezece si jumatate.

Datorita acestei mari schimbari survenite cu privire la anii de detentie, am fost scos de la fabrica de mobila si
repartizat la muncile exterioare dupa numai doua saptamani lucrate la mobila. Domnul a purtat de grija, pentru
care I-am adus inchinare cu multumire. In urma reducerii pedepselor, aveau oarecum garantia ca nu vom risca
o evadare. Odata repartizati la muncile exterioare, cu iesire in orasul Gherla, de obicei eram f olositi la
descarcari de vagoane cu porumb necesar la prepararea mamaligii pentru detinuti. intr-o asemenea situatie am
lucrat la gara. Unii descarcau vagoanele cu porumb venit in vrac, pe care il puneam in saci mari, depusi apoi la
o magazie a garii. Aici veneau camioanele care trebuiau incarcate cu sacii plini, care cantareau in jur de 60-70
kg. fiecare. Cate doi detinuti de camion, trebuia sa apucam sacul deodata de la ambele capete si sa-1 ridicam
sus in camion. Munca aceasta pentru mine a fost enorm de grea, nefiind antrenat, dar mai ales in urma bolilor si
a distrofiei. Marturisesc ca mi-a fost atat de greu, ca am plans

langa saci, caci nu mai puteam. Aveam 36 de ani Degetele de la maini le simteam distruse, nu mai puteam apuca
sacul. imi era rusine de slabiciunea mea si ma rugam Domnului sa pot face munca pana la capat. Nu stiu cum s-
a sfarsit ziva aceea, dar in memorie mi-a ramas pentru totdeauna ca o zi neagra a vietii mele. Nu stiam inca in
acele clipe ca o sa vina altele si mai grele si mai pericul oase.

Cateva zile mai tarziu am fost dusi din nou la gara, pentru descarcarea a patru-cinci vagoane mari de carbuni
ousoare. Amfost repartizati pentru acest scop opt detinuti. Ni s-au dat niste lopeti mari, cu care trebuia sa
descarcam vagoanele. Era o zi frumoasa de primavara cu soare, dar si cu un vant care batea destul de puternic.
Noi nu aveam experienta la o astfel de munca, nu stiam riscurile ce le comporta, fara sa ni se dea niste ochelari
de protectie. Praful rezultat din manuirea coxului, luat de vantul puternic, ne-a patruns in ochi. Pana am lucrat
in gara inca nu ne-am dat seama, dar ajunsi si intrati in celula, au inceput niste usturimi de ochi insuportabile.
Praful antrenat de pleoapele in miscare a zgariat corneea si imprejurimile ei, asa ca toti cei opt oameni am stat
cateva zile in celula, fara tratament, cu exceptia a ceea ce noi am putut sa facem, adica sa punem comprese cu
apa, cu propriile noastre batiste.

Am mai fost scosi intr-o zi in parcul orasului, de unde am incarcat camioane cu piatra de munte, bolovani mari,
unii de zeci de kilograme. Sigur, nu ni s-au dat manusi de protectie pentru o asemenea munca, asa ca m-am ales
cu rani dureroase la maini, dar cui sa ma plang? Multumesc Domnului meu, care m-a intarit, m-a ajutat sa
sufar totul pentru E1 si mi-a turnat har clipa de clipa!

Cand nu aveam de prestat munci exterioare, eram folositi la munci de constructie in incinta Asa am lucrat la
construirea din beton a unui rezervor urias de pastrat pacura, la o extremitate a curtii. Am carat bet onul cu
targile pana s-a terminat acest rezervor care avea jumatate din inaltime sub nivelul pamantului. In jurul
bazinului pana la temelie era sapat un sant cu largimea de 40 cm, si cu inaltimea pana la suprafata solului de
vreo 2 metri. Partea finala a lucrarii care ne-a fost incredintata a fost aceea de a face izolarea bazinului, prin
vopsirea lui cu un amestec de motorina cu bitum. Totul a mers relativ bine, cand am lucrat de la nivelul solului
spre acoperis. Cand am coborat in santul din jur si am lucrat multe ore la vopsitul lui pana la baza, ceva straniu
s-a intamplat cu mine si nu stiam ce. Nu ne-a instruit nimeni cu privire la protectia muncii in asemenea conditii,
caci viata unui detinut nu avea nici o valoarea in ochii comunistilor, desi prin conferinte si lozinci ziceau mereu
ca "Omul este cel mai pretios capital!" Eram gata sa cad in nesimtire. Cand am iesit din sant, eram ametit bine
de tot. Suferisem o intoxicatie cu gazele emanate de amestecul cu care vopseam bazinul.

Deoarece prin santul din jur nu patrundeau curenti de aer, ele s-au putut imprastia la fel de usor ca si atunci
cand lucram la nivelu I pamantului. Am avut nevoie de un repaus mai lung, pana mi-am revenit cat de cat la
normal. Asa ne pandea la orice pas nenorocirea din partea vrajmasilor nostri.

Am putea sa spunem si noi acum ca David, intr-un psalm al treptelor:

n-ar fi fost Domnul de partea noastra, sa spuna Israel acum! De n-ar fi fost
Domnul de partea noastra, cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra, ne-ar fi
inghitit de vii, cand Zi s-a aprins mania impotriva noastra; ne-ar fi inecai apele, ar
fi trecut raurile peste sufletztl nostru; ar fi trecut peste sufletztl nostru valurile
napraznice"

(Psalmul 124:1-4).In cadrul muncilor de constructie am fost repartizat sa lucrez la


repararea acoperisului la pavilionul mare al la parterul careia era si bucataria.
Nu mai lucrasem la asa inaltime niciodata, pe un acoperis abrupt, fara sa avem
protectie de schele. Ma apucau autetelile cand ma vedeam cat de sus eram si cat de
usor puteam sa fac o miscare gresita in toiul lucrului si sa ma trezesc prabusit la
pamant, fara sa mai fie nadejde de viata. Inaltimea apreciata de mine putea fi de
vreo 25-30 de metri. Vreun inger ocrotitor o fi avut menirea sa vegheze asupra
mea!
In zilele urmatoare am coborat la nivelul tavanului de la bucatarie. Un numar de
sase detinuti am primit sarcina sa construim sase hote, cate una de fiecare dintre
noi, pentru evacuarea aburilor si aerului supraincalzit. Aceste hote nu au fost
introduse prin tavan, care ar fi fost o munca mult mai usoara, ci printr-un zid gros
de 80 cm, facut din piatra de munte cu var hidraulic. Constructorii specialisti

in materie ne-au relatat ca un zid de blocuri de piatra de munte, construit cu var


hidraulic, cu cat sta mai mult, cu atat se intareste mai tare. Acest zid fa.cea parte
din sistemul defensiv al acestei fortarete a suferintelor, construita pe vremea
imperiului Austro-Ungar, cu peste o suta de ani in urma.Pentru aceasta lucrare am
fost dotat cu o scara cu un ciocan semi-baros si cu un spit din metal rezistent.
Munca aceasta era una grea si pentru un om sanatos si bine hranit, cu cat mai mult
pentru noi, detinutii. Forma hotelor a fost preconizata a f rotunda,cu diametrul de
25-30 cm. Eram in varful scarii, cu mainile si capul tinute in sus. Cu mana stanga
tineam spitul de metal si cu dreapta inanuiam ciocanul-baros, izbind in capul
spitului. Imi venea sa ma rog sa vina moartea mai repede, atat de greu a fost. In
viata mea nu am mai facut o munca atat de istovitoare, in care, cu mare greutate
reuseam sa sparg cate un centimentru din piatra. Au trebuit mai multe zile ca sa
putem strapunge zidul acela gros de piatra de munte. Ca sa putem primi vreun
pachet de alimente de acasa, trebuia sa facem eforturi supraumane, fata de
puterile noastre macinate de atatia ani de munca

silnica.

vara anului 1962, intr-o duminica am fost scos din celula in curte, impreuna cu
cateva zeci de detinuti adusi din diferite alte celule. Nu stiam de ce. Au fost aduse
niste banci de scanduri si in fata o masa. Pe o placarda mare, la erau scrise
diferite lozinci de preamarire a Uniunii Sovietice, a comunismului international,
bineinteles nu putea fi lasat la o parte si cel din Republica (devenita) Socialista
Romania.

Pe un alt panou era si un grafic, cu urmatoarea inscriptie:

"Pana in anul 19v , vom ajunge din urma lagarul


imperialist la principalii indicatori Tehnico-Economici!"

"Pana in 198 , vom ajunge si depasi lagarul imperialist in


toate compartimentele de activitate tehnica, industriala si
economica!"

In
domeniul spatial si-au propus lozinca:

"Êai sus, mai repede si mai departe."

Noi aveam sa stim nu peste multi ani realitatea: prabusirea la


faliment a tuturor dezideratelor utopice ale filosofiei comuniste atee.
Pe masa a fost adus un televizor mare. Atunci am vazut primul
televizor. La intrarea in inchisoare, nu stiam sa fi fost in Romania
televizoare. Partidul a inceput sa puna un accent deosebit pe propa-
ganda in reeducarea detinutilor. Trebuiau preamarite succesele

comunismului pornit din Moscova, dupa filosofia "marilor

Marx, Engels, Lenin si Stalin, ale caror portrete erau afisate peste tot. Ni s -a tinut un scurt logos de introducere,
ce anume aveam sa vizionam cu acea ocazie: lansarea in cosmos cu o racheta sovietica a primului cosmonaut
sovietic, care a facut de nu stiu cate ori ITIC011- jurul planetei noastre in spatiul extraterestru. A fost
considerata o surprinzatoare mare realizare tehnico-stiintifica a sovieticilor, cu o nota de umilire a
americanilor.

Cosmonautul sovietic a fost Gagarin. Acesta avea sa declare la intoarcerea pe pamant, in mod provocator la
adresa celor ce cred intr-un Dumnezeu - Creator al intregului univers:

² Am fost in cer si nu L-am vazut pe Dumnezeu. Deci Dumnezeu nu exista! Ironia sortii 1-a ajuns si pe
Gagarin, care, nu cu multi ani mai tarziu, a ajuns sa paraseasca definitiv pamantul

si sa

ajunga in locuinta mortilor, in Seol, unde avea sa invete lectia si sa stie ca.
"EXISTA DUMNEZEU"! De semetia lui Gagarin si a comunistilor de toate soiurile
s-a ales praful, ca si de toate visurile lor enuntate pe pancardele din curtea
inchisorii din Gherla, care s-au naruit fara sa lase urme. In anul 1997, am avut
harul sa vizitez inchisoarea din Gherla, insotit de loc.col. Viorel Tantas, minunat
frate de credinta si copil al lui Dumnezeu, care era comandantul inchisorii,
insarcinat cu educarea detinutilor. In fosta cetate a comunismului ateu, cand noi,
crestinii, am fost condamnati pentru credinta noastra in Dumnezeu, am putut sa le
vestesc detinutilor Evanghelia atotbiruitoare a Domnului Isus Hristos. Marit sa fie
Domnul! Asupra acestei vizite voi reveni ceva mai tarziu.Pe la inceputul primaverii
anului 1962, fiind intr-o celula mare pe etajul II, am reusit sa gasesc o gaura mica
prin jaluzelele care acopereau geamurile inspre curte, unde erau tarcurile de
plimbare a detinutilor. Spre marea mea uimire, durere, dar si bucurie, 1-am zarit
pe fratele Richard Wurmbrand, care abia isi tara picioarele dupa el, rezemandu -se
cu bratele pe umerii a doi detinuti, unul la stanga si cel alalt la dreapta lui. Era
extrem de slabit si bolnav, si casca gura mare cand tragea aer in piept. Oh, ce
mare valoare avea o gura de aer mai curat, decat cel cu iz de mucegai, din celule.
imi venea sa-1 strig pe nume, dar nu se putea. Ce am putut face afost sa-1
incredintez in mana Domnului Dumnezeu, care-1 scapase din prima detentie de opt
ani, cu increderea ca il va scapa si de data aceasta.

Cu vreo doua-trei luni mai tarziu, intr-o duminica inainte de masa, detinutii de la munci si cu reprezentanti din
diferite celule am fost adunati de Administratie in curtea fabricii de mobila. Acolo era amenajata o scena de
teatru, imprejmuita cu panza de culoare vernil, avand in fata o masuta de prezentare. Eram cam la 200 de
detinuti, asezati pe locuri de sezut improvizate.

Serviciul politic a pregatit un program de combatere a credintei in Dumnezeu si i -a


ales ca tinta de atac pe martorii lui Iehova, in special. In general, mesajul era
pentru toti cei condamnati pentru credinta. Actorii unei scenete au fost recrutat i
dintre detinuti, care au acceptat sa colaboreze cu administratia in acest scop.
Mesajul scenetei era confuz, de prost gust, fara sa dea vreun randament in scopul
propus. Dupa ce s-a terminat, li s-a dat cuvantul unor detinuti, care erau randuiti
de administratie, ca sa preamareasca reusita programului si sa multumeasca
pentru un asemenea inceput promitator... Dupa vreo doi sau trei asemenea
vorbitori fara noima, cine urca pe scena, venind de undeva din spate? Fratele
Richard Wurmbrand, care se adreseaza comandantului si suitei din jurul lui

si detinutilor, cu o indrazneala neasteptata!

El a inceput vorbirea citand un text din Evanghelii, pe care acum, dupa 42, de ani nu-1 mai retin. Inclin sa cred
ca era cu referire la insarcinarea data de Domnul Isus ucenicilor. Dupa ce a facut o scurta introducere, a
demonstrat netemeinicia arestarii si condamnarii celor ce sufera pentru credinta in Dumnezeu si in Isus Hristos.
(Ori scopul programului tocmai acesta era, spre reeducarea noastra.) In cateva cuvinte a anulat tot ce fusese
planuit prin programul desfasurat. Apoi a adaugat:

² Domnule maior-comandant, prin programul prezentat astazi in fata noastra,


care a fost atat de slab pregatit, martorii lui Iehova, care sunt de fata, au ramas si
mai convinsi de credinta lor. Daca vreti sa-i combateti, dati-i pe mana mea si ca
exemplu va dau unul dintre argumentele pe care le-as folosi in acest scop. Ei
afirma

ca cea de-a doua venire a lui Isus Hristos a avut deja loc, in anul

1914. Pai, domnule maior, daca Hristos e pe pamant si imparateste, cum de

Si-i
lasa in inchisori pe cei mai buni prieteni ai Sai? Eu, daca as fi Hristos, pe ei,
martorii lui Iehova, prietenii mei, i-as tine nu in inchisori, ci in cele mai inalte
functii in imparatie!

Maiorul Alexandrescu radea tinandu-se cu mainile de burta si radeau si cei din suita care il inconjura. Si fratele
Richard a mai adaugat:

Domnule maior, nu radeti, ca dupa doctrina lor si dumneavoastra sunteti candidat sa muriti in razboiul de la
Armaghedon, cu toti cei ce nu vor crede in Isus ca sa fie mantuiti! Si Richard incheie astfel:

Va multumesc pentru oportunitatea ce ni s-a acordat ca sa putem participa la cuvant! Tot programul a fost un
esec grav din punct de vedere politic, si nu cum 1-au preconizat cei din serviciul politic al inchisorii.

Dovada? Un al doilea program de felul acesta cu reeducarea nu a mai avut loc! Marit sa fie Domnul, pentru
Adevarul Lui vesnic! Adevarul a fost menit sa ne faca liberi. Desi eram in inchisoare, in Hristos -Adevarul eram
liberi! (Ioan 8:32).

****

Tot aici la Gherla, era prin decembrie, cu cateva zile inainte de Craciun, cand zi am putut sa privesc printre
doua scandurele de la jaluzelele care nu se inchideau perfect, spre soseaua din fata cimitirului. Era spre seara,
cand pe sosea trecea grabita o femeie cu un brad pentru pomul de Craciun, sub brat. Gandurile mele indata au
strabatut spatii, ca sa ajunga la cei dragi de acasa, sotia cu cei patru copilasi pe langa ea, pe care ii vazusem in
fotografia primita in primul pachet venit de acasa la Luciu-Giurgeni. La plecarea din Balta Brailei spre Gherla,
intrasem in posesia hainelor civile si a fotografiei, si am putut sa ma satur de privit la fetele lor scumpe. Am
continuat sa o pastrez la mine, fara sa o mai predau magaziei si o tineam ascunsa cu mare grija prin captuseala
hainelor, dar inima adeseori imi batea cu putere, cand ni se faceau perchezitii in celule sau cand ne scoteau in
mijlocul curtii.

La acest Craciun din 1962, aveam mangaierea ca aveam cu mine macar fotografia familiei si ma simteam
multumit si fericit, asa cum scrie David: "Dimpotriva,

sufletul imi este linistit si potolit, ca un copil intarcat, care sta langa mama-sa,. da,
sufletul meu este ca un copil imarcat"

(Psalmul 131:2).

Mi-am adus aminte cum ma straduiam, in conditiile comunismului instaurat cu brutalitate in Romania, sa fac
rost si eu de cate un bradulet pentru copii, cu ocazia celebrarii nasterii Domnului. Comunistii au incercat sa
stearga orice amintire a acestui mare eveniment din istoria omenirii, Intruparea Fiului lui Dumnezeu, si nu mai
ingaduiau sa se aduca braduleti decat de Anul Nou. Era intr-un fel si o oarecare atitudine de marturie, totusi, nu
pentru obiceiul in sine, cat pentru evocarea Numelui scump al Pruncului Isus, care a schimbat destinul omenirii.
Cand vreun comunist infocat cauta sa contrazica existenta reala, istorica, a Domnului Isus Hristos, ca S -ar fi
nascut acum 2.000 de ani la Betleem, cel mai simplu argument la indemana il aveam in ziarele
Munca si Scanteia,

pe care ni le aduceau zilnic pe birou. Nu faceam altceva decat sa le aratam data pe


ziarele lor si sa le punem intrebarea: De cand se numara anii de pe ziar??

Mi-am pus intrebarea: "Oare or fi avand si copiii mei vreun bradulet impodobit, acum, cand eu nu mai eram
acasa?" Femeia din Gherla o fi ajuns acasa de cand gandurile starnite au inceput sa se depene inlauntrul fiintei
mele. Atunci, in seara aceea, am primit versurile si melodia primului imn de Craciun, ca omagiu pruncului Isus,
in celula aceea de la Gherla.

In stattlul din Betleem ai coborat, Isuse,

ca mantuire azi s-avem si fericiri nespuse.

Din vremi stravechi fagaduit ca Print si Domn al Pacii, Tu ne-ai ales si ne-ai iubit ·nainte de-a fi vecii.

Odrasla sfanta din Isai, cum spune prorocia,

acelasi esti Tu, "El-Sadai", si fiica Ti-e vecia.

Vesmant de slava-ai dezbracat, sa-mbraci saraca haina; de-aceea esti azi Minunat si numele Ti-e Taina.

Pastori si magi Te-au adorat in starea Ta smerita, Irod adanc s-a tulburat ca slava-i e pierduta. Si ceru-ntreg s-
a imbracat in strai de sarbatoare,

in

coruri ingeri au cantat divina-Ti intrupare.

Bunici, parinti, copiii, nepoti in fata Ta, Mesia, ingenunchiem smeriti

cu

toti, cu Iosif si Maria. Azi nasterea Ta o serbam, cu multa bucurie;

si viata-ntreaga Ti-o-nchinam, in veci a Ta sa fie.

Asa a fost un ajun de Craciun pentru mine, petrecut in inchisoarea din Gherla. Nu stiam atunci ca acest imn
inchinat Pruncului Isus va ajunge sa fie cantat de atatia iubiti si dragi copii ai lui Dumnezeu. Marit sa fie
Domnul!
In ziva de Pasti a anului 1962, era o zi splendida cu soare si cer senin. Stiam ca mii de credinciosi din tara erau
adunati in biserici, saI cante glorie Celui Inviat, Hristos Domnul. Jaluzelele erau astfel dispuse la geamuri,
incat in sus puteam sa vedem cerul, dar nu puteam sa vedem jos, ca nu cumva sa putem comunica cu eventualii
trecatori. Si cat de mare nevoie aveam de cer, acolo in iadul in care traiam...

In acea zi de Pasti, m-am dus la geam, priveam cerul si ma rugam prin Duhul multumind pentru marea favoare
a harului de care mi-a facut si mie parte Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul! Ziva invierii este o zi a bucuriei,
a triumfului asupra mortii, dar ce drum a strabatut Mantuitorul nostru pana la biruinta asupra lumii

si

asupra lui Satan, stapanitorul ei: Ghetsimani, vandut de Iuda, tradat de Petru,
parasit de toti, judecat de marii preoti, de Irod si de Pilat, batjocorit, dezbracat de
hainele Lui si de camasa Lui, cununa de spini, tintuit pe cruce, parasit de Tatal...

Asa cum stateam la geam, meditam, ma rugam, si am inceput sa cant una dintre cantarile, pe care mi-o daduse
Domnul cu putina vreme inainte, cu privire la suferintele Lui:

Priveste sus la cruce, priveste la Isus,

Sa vezi cum El iti duce Pacatul tau, supus!

A Sa iubire mare

II

face neclintit,

Pe cruce cand El moare de toti fiind parasit.

Privelistea-i grozava sa vezi pe Dumnezeu, Cum dezbracat de slava, El moare-n locul tau!

A ta nelegiuire

L-a dus acolo sus; Sa-ti dea azi mantuire doar El poate, Isus!

Oh, vino cu cainta la tronul Sau de har; Primeste prin credinta iertarea Sa in dar.

In stanga mea la geam statea alt detinut, pe care nu-1 cunosteam. Nu statusem de vorba cu el inainte, fiind de
curand adus in celula noastra. S-a intors cu fata spre mine si m-a intrebat, in

timp ce ochii si obrajii ii erau scaldati in lacrimi:


² Domnule, va rog sa-mi spuneti, de unde ati invatat aceasta '' cantare atat de frumoasa, cum eu nu am mai
auzit? Eu i-am raspuns

ca Dumnezeu mi-a dat-o in timp ce meditam la suferintele Domnului

Isus pentru mantuirea noastra. L-am intrebat si eu de unde este si /1 ce condamnare are. Era din Fagaras, era
condamnat la munca silnica

pe viata, pentru ca niste partizani trecusera pe la stana si le-a dat

ceva de mancare, caci erau flamanzi. Mi-a mai spus ca si el era

cantaret de strana la o biserica ortodoxa si de aceea a putut aprecia

cantecul auzit in dimineata aceea. Asa am avut si eu Paste la Gherla

in 1962, impreuna cu un cioban din muntii Fagaras, cu lacrimi de


bucurie si multumire pentru ceea ce Domnul a facut pentru noi pe
cruce! Marit sa fie Numele lui! Impreuna cu acest fagarasan, am
uitat pentru vreo jumatate de ora ca suntem la inchisoare, intr-o
celula la Gherla, si ne-am simtit in prezenta lui Dumnezeu. Merita

sa induri orice suferinta, ca sapoti sa aduci un suflet in lumina Fetei Lui. Cel putin pentru acea jumatate de ora
a uitat de condamnarea lui pe viata...

**

Noi schimbari si amestecuri in celule s-au facut in toamna anului 1962. Asa am ajuns pe etajul III, la celula 90.
Erau celule mici, orientate spre curte, in care eram in total vreo 24 de detinuti. In aceasta celula l-am avut cu
mine pe Szke Ladislau, preot betanist din lotul fratelui Visky, de care m-am bucurat foarte mult, in nadejdea ca
vom avea partasie impreuna. Am avut ocazia sa cunosc tot aici pe Pop Alexandru, unul dintre cei cinci
conducatori ai Oastei Domnului. In colonia Stoienesti cunoscusem o alta capetenie din cei cinci, si anume pe
Capata, din Ocna Sibiului. Spre regretul meu, in ciuda dorintei mele de a sta de vorba, de partasie, asa cum am
avut cu atatia alti ostasi, a fost imposibil, deoarece a respins orice legaturi cu cei care nu faceau parte din
Biserica Ortodoxa. Capata, dupa cum mi-au spus altii din Oaste, era considerat ca cel mai competent doctrinar
al Oastei Domnului. Auzisem ca s-a facut o schisma in cadrul Oastei, care a adus multa paguba spirituala
lucrarii lui Dumnezeu in sanul ei.

Pop Alexandru era un dascal din Ardeal, dintr-o comuna nu departe de Gherla, casatorit cu o moldoveanca
dintr-o familie reputata in cadrul Oastei Domnului. Avea o fetita dragalasa, Milica, de care imi pomenea mereu,
careia ii facuse si un cantec, pe care mi 1-a cantat si mie. Parea a fi talentat si bun manuitor al Sfintelor
Scripturi. S-a aratat foarte interesat in a avea legaturi cu mine, pe care eu le acceptasem fara a banui ceva
dubios la mij loc. in primele zile vorbise cu Szke L. mai mult decat cu mine si la un moment dat am constatat ca
Szke s-a izolat de mine definitiv. Pe parcursul desfasurarii istoriei vietii mele voi mai vorbi despre Pop
Alexandru, rolul lui in Oastea Domnului si in viata mea, in mod special. Pot anticipa inca de pe acum ca acest
conducator al Oastei a facut mult rau altora dintre fratii lui, cum avea sa -mi faca si mie... Va mai aparea in
calea mea inca de trei ori...

Intr-o zi, mi-a sugerat un lucru pe care il consider si acum de bun si pe care 1-am pus in practica chiar in ziva
urmatoare. Experienta pe care mi-a recomandat-o era aceea ca, intr-o zi, inca dis-dedimineata, cu post si
rugaciune sa stau inaintea Domnului, pentru a-I cere sa ma cunosc asa cum ma cunoaste El. Sa-mi analizez
viata pe etape, pana-n pruncie, ce mi-au facut si vorbit gura, ochii, urechile, mainile, picioarele, gandurile, si cu
tot ce va rezulta din experienta asta sa vin la cruce si sa cer sangele Lui si iertarea Lui pentru pacatele mele.

Eu am trait o viata binecuvantata, biruitoare, si nu ma simteam vinovat cu ceva, pana atunci. Dar in final, am
ajuns sa ma stiu ca cel mai pacatos dintre toti oamenii de pe pamant, cum a spus

si apostolul Pavel, "sunt cel dintai dint re cei pacatosi". Am ajuns sa cunosc si sa
fiu constient de pacate pe care le savarsisem din cea mai frageda varsta a prunciei
mele! Eram nenorocit! As fi dorit sa pot fugi de mine insumi, sa ma ascund, sa nu
ma poata vedea nimeni. Eram zdrobit sub povara unor vinovatii de pe cand eram
de doi ani si mai apoi. Am inteles mai bine ca oricand starea prin care a trecut fiul
risipitor, cand i-a zis tatalui sau: "Tata, am pacatuit impotriva cerului impotriva
Ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau" (Luca 15:21). Cred ca si apostolul
Pavel a avut aceasta experienta cand striga: "Oh, nenorocitul de mine! Cine ma va
izbavi de acest trup de moarte"?

(Rom.7:24).

Acolo in celula 90, la etajul III al inchisorii din Gherla, a trebuit sa vin din nou la cruce, sa -mi marturisesc
pacatele, chiar si cele facute in frageda pruncie, de care devenisem constient prin lucrarea Duhului Sfant.
Niciodata nu mi-a fost asa de scumpa ca atunci cantarea:

Asa cum sunt la Tine vin, putere n-am, Tu-mi fii sprijin; ma spala-n sangele-Ti divin, o, Mielule, eu vin, eu vin!

In celula 90, cu aceasta ocazie s-a nascut o alta cantare dintre cele pe care mi le-a dat Domnul:

Zdrobit la crucea Ta azi vin, sunt incarcat de vina; Mi-e sufletu I pustiu si-n chin, n-am pace, nici odihna. De
pacea Ta sunt insetat, Isuse, fie-Ti mila!

La Tine vin sa fiu iertat, Te rog, nu-Ti fie sila.


Vrajmasul mult m-a prigonit, vesmantu-mi e ocara, Din cupa mortii am sorbit, viata mi -e amara. Tot ce-am avut
am risipit: talanti si timp si vlaga, Rusinea mi -a acoperit fiinta mea intreaga.

Si-acum cand nu mai am nimic, si-n mine-i doar ruina, Spre Tine ochii mi-i ridic, durerea mi-o alina.

Revarsa-n mine Duhul Tau, cu roadele-1 senine; Alunga astazi duhul rau si negura din mine!

Nu plec nebinecuvantat din fata Ta, Stapane!... iti multumesc ca m-ai iertat, viata-mi Ti-apartine. O, fa cu mine
ce doresti, ma dau cu totul Tie. O, fa cu mine ce voiesti, aici si -n vesnicie!...

As vrea sa spun ca ma intorsesem la Dumnezeu cu 16 ani inainte si am avut o intoarcere reala, cu viata mea
fundamental schimbata, o adevarata nastere din nou, de sus, si am trait o viata frumoasa, pot spune chiar
biruitoare, nu una usoara, cu libertati vinovate, si totusi in celula 90 am cunoscut, ca niciodata inainte, judecata
si prezenta Domnului, care a luat in stapanire viata mea, asa ca duh, suflet si trup, sa fie in stapanirea si in
slujba Sa.

in clipele urmatoare aveam impresia ca cerurile s-au deschis

si o revarsare de plinatate de binecuvantare, de lumina, de extaz dumnezeiesc mi-a


umplut fiinta cum nu mai avusesem inainte in felul acesta. Marit sa fie Domnul!
"Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El" (Psalmul 116:15).
Pocainta, de fapt, trebuie sa fie o moarte si o ingropare cu Hristos, caci numai
dupa o moarte cu Hristos poate fi si o inviere impreuna cu El la o viata noua.
Domnul lsus a spus despre bobul de grau ca daca nu moare, ramane singur. Dar
daca moare, invie si aduce multa roada. Fratele Traian Dorz are niste versuri in
care pledeaza fierbinte pentru pocainta, intoarcere la Domnul a unuia care a
cunoscut adevarulmantuirii, dar nu a vegheat si a ajuns iarasi in cursa Diavolului,
o stare trista a multor crestini din zilele de pe urma. Poezia are urmatorul titlu:
"O, de nu-L mai iubesti pe Domnul!" si se afla scrisa in volumul
"Cantari nemuritoare".

In ultima strofa spune asa:

Cutremura-te-adanc si-ntoarce. Mai poti si-acum a te salva, dar mare, cat a fost caderea, sa fie pocainta ta...

Pop Alexandru imi spusese atunci ca are si el niste versuri cu privire la pocainta, dar nu retin decat primele
doua randuri si cred ca ideea exprimata in ele este reala, buna: "cred ca cea mai scumpa floare, cu parfumul cel
mai sfant... este pocainta", zicea el.

Multi nesocotesc pocainta in zilele noastre, desi este singura cale prin care cineva poate fi dezlegat de pacatele
lui. Multi iau siguranta mantuirii pe apucate, si asta nu pentru ca nu ar fi in Sfanta Scriptura o adeverire a
acesteia. Dar cine ia in chip usuratic lucrurile dovedeste ca e in afara realitatii lor. Am cunoscut pe unii dintre
aceia care se cred mantuiti, iertati, ba chiar siguri ca totul e in ordine, desi sunt uzurpatori ai slavei lui
Dumnezeu, plini de ura, rautate, care au facut pacatele lui Core, Absalom, Cain, Balaam (Iuda v.11)
si predica inainte, fara sa se fi pocait pe masura caderii lor. incredintarea mea este
ca unii dintre acestia nici nu mai pot beneficia de harul iertarii, fiind apostati.
Fara pocainta nu exista iertare de pacate. "Oricine uraste pe fratele sau este un
ucigas; Si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el"

(1 Ioan 3:15).

In multe biserici nu se tine cont de Cuvant. Unii se incumeta sa ierte ei pacatele care nu au fost marturisite si nu
s-a cerut iertare celor impotriva carora au fost comise. De fapt, din cea de a saptea biseri ca din Apocalipsa, si
anume Laodicea, Domnul a fost scos afara si pretinsii credinciosi nu si-au dat seama de starea lor nenorocita de
pacat, nu stiau ca sunt nenorociti, ticalosi, saraci, orbi si goi! Porunca Domnului este hotarata, clara, fara
putinta de nesocotit: POCAIESTE-TE! Apoi avertismentul care urmeaza este clar:

"Am sa te vars din gura Mea."

Intelesul este: "Am sa te vomit", ceea

ce implica scarba. Doamne, fa ca cei credinciosi sa staruie in pocainta sincera, cu marturisirea pacatelor pe
masura caderii, ori de cate ori a fost savarsit vreun pacat. Apostazia incepe tocmai prin nesocotirea Cuvantului
lui Dumnezeu; adica prin trecerea peste ceea ce este scris! (1 Corinteni 4:6). Pocainta nu este un simplu act, ci
este inceputul unui proces, cand Duhul Sfant a convins un suflet de starea de pacat, asa cum a fost la Rusalii:
"Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, au zis lui Petru si celorlalti apostoli:
ÄFratilor, ce sa facem?" ÄPocaitiva", le-a zis Petru, Äsi fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos,
spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh" (Fapte 2:37-38). Dar dupa acest inceput,
procesul pocaintei continua atata vreme cat suntem in trup, caci nu vom fi scutiti de ispite si caderi.

In

ianuarie 1963, am fost scos din nou la munca, de data aceasta atasat
detasamentului care va lucra la gradina inchisorii, cat si la alte munci exterioare.
Acest moment m-a gasit foarte bolnav, cu mari tulburari gastrice si intestinale,
care mi-au afectat grav puterea de munca. Ca sa iasa din asemenea tulburari,
detinutii foloseau postul negru, adica renuntau pe 24 de ore la orice fel de
mancare, pe care le-o dadeau celorlalti, cu exceptia painii. Aceasta era rupta in
bucatele si uscata bine. Cu aceasta paine uscata se incepea prima masa dupa post,
si efectul ei era bun.

In
prima zi am iesit cu ceilalti la munca, la pregatirea sezonului de gradinarit, care
incepea catre sfarsitul lunii ianuarie. Am fost repartizat la cernerea gunoiului
putred, rezultat din anii precedenti, care urma sa fie folosit la paturile calde,
pentru rasaduri.

lopata mi se parea foarte grea pentru puterile mele, dar am lucrat cu constiinta impacata ca am facut tot ce am
putut, potrivit cu situatia in care ma gaseam. Dupa doua zile, plutonierul major, seful de la gradina, fiind
gradinar de meserie, ma cheama la o parte si imi spune:

² De ce nu vrei sa lucrezi? I-am raspuns ca eu vreau sa lucrez si, avand in vedere starea sanatatii mele, eu
lucrez cinstit. M-a intrebat mai amanuntit cu privire la sanatate, eu i-am raspuns corect, dar ma gandeam ca voi
capata o bataie sau cine stie ce alta pedeapsa. E1 insa a apreciat sinceritatea mea si m-a luat cu el deacolo de
la gradina pana in penitenciar, la parterul celularului mare, la cei doi doctori detinuti de la dispensar.

² Doctore, ii spune unuia, ia vezi ce are omul asta si sa faci tot posibilul sa -i dai medicamente si sa mi-1 pui pe
picioare!

Mi-a dat ceva pastile si cu ajutorul Domnului m-am facut mai bine. Datorita acestui amanunt, am intrat in
atentia sefului gradinar. Eu am fost parat de careva dintre detinuti; ca si credinciosi, unii nu ne sufereau, ba
chiar ne urau... Raul intentionat cu privire la mine din partea celui ce ma parase, Domnul l -a intors spre binele
meu. Plut.maj. sef Roman m-a dat de ajutor detinutului care se pricepea la muncile agricole, caci era agricultor
de meserie. Acesta era un copil al lui Dumnezeu din Oastea Domnului, Dancea Moise, din Lovrin, Banat, cu
care am avut o buna partasie duhovniceasca. Numai Domnul a putut randui sa fim impreuna, fiecare o
binecuvantare pentru celalalt. Munca noastra a fost in legatura cu paturile calde pentru rasaduri.

Asa, pe langa Dancea Moise, iubitul meu frate in Hristos,

si

sub supravegherea maestrului gradinar Roman, m-am introdus si in tainele


gradinaritului. Am avut insa mahnirea ca pe la sfarsitul lunii mai, Dancea Moise a
fost scos pentru eliberare, intrucat ispasise cei doi ani de condamnare, si sarcinile
lui au ramas asupra mea la gradina inch isorii din Gherla.

Mi-a ramas insa o indoita mangaiere in inima. In timpul cat


1-am avut impreuna cu mine, 1-am socotit ca o binecuvantare speciala
de la Domnul. Prima mangaiere a fost ca el va ajunge acasa in
mij locul familiei lui dragi, iar a doua, mi -a promis ca va merge sa
duca un mesaj de la sursa sotiei mele, Domnica. Dancea Moise
fusese incredintat de maestrul gradinar Roman cu responsabilitatea
brigazii de la gradina ca brigadier. Eliberarea lui a lasat locul vacant
si de la sine mi-a revenit mie aceasta raspundere, cat si prin dispozitia
data expres de seful gradinar. O raspundere la care nu m-am gandit
si

nu am dorit-o, caci stiam prea multe exemple triste de brigad ieri


vanduti cu totul administratiei comuniste a inchisorilor. Brigadierii
erau priviti rau de ceilalti detinuti, cu exceptiile care confirmau regula.
In aceasta situatie, mi-a revenit sarcina de a dispune de cei
50 de detinuti in indeplinirea unor munci si in afara celor de la gradina

din timpul zilei, cum au fost: descarcarea de vagoane la gara, incarcarea si descarcarea de
camioane si in plus munca de ciocli: saparea gropilor si ingroparea mortilor. Sarcina mea era doar
sa dispun care oameni sa faca aceste munci la rand, ca sa nu se produca nemultumiri. Êunca de
ciocli se facea numai noaptea, asa ca cei randuiti aveau sa piarda odihna si somnul de noapte, cat si
din zilele de duminica, zile care nu erau de lucru, ci de program administrativ. In cazuri de acestea,
nemultumirile in cadrul detinutilor adesea se faceau simtite. De asemenea, in celula trebuia sa fie o
distribuire echitabila a hranei si a serviciilor de plantoane, cand era cazul.

Cred ca nu exista o sarcina mai dificila ca aceea de a lucra cu oamenii, mai ales cand acestia sufera
pe nedrept privatiuni de libertate, cum era in cazul nostru. Êi-am adus aminte cum marele om al lui
Dumnezeu, Êoise, a fost contestat in autoritatea delegata lui de Dumnezeu in conducerea poporului,
chiar de catre Êaria si Aaron, sora si fratele lui, cand acestia au protesrat si au vorbit impotriva lui:
"Oare

numai prin Êoise vorbeste Domnul? Nu vorbeste oare si prin noi"?

r , n sec , cre er r  n2re ces2e rsce, reun cu Arn, veu s nve2e  ec2 e
rn c, r n er cu cre  v 2- Dunezeu, s2fe c e deven se b c zd A 2rebu 2 c
 se s se re en2ru v ndecre e 

Ê-am vazut cu totul nepotrivit pentru aceasta pozitie in care am ajuns fara voia mea si m-a apucat o
teama de Domnul. Êi-am pus intrebarea cum o sa ma pot achita de o asemenea raspundere dificila,
mai ales ca eram Si credincios copi I al lui Dumnezeu si cati nu ne urau pentru credinta noastra
adevarata. Ê-am rugat Domnului pentru lumina Si calauzire, pentru intelepciune de sus, ca sa nu
compromit Numele Domnului in mijlocul atator oameni, de atatea convingeri diferite de conceptia
mea de viata si cu o cultura atat de

diferita. Erau intre ei oameni cu o educatie altii oameni de

rand si de diferite varste. Poate intentionat sa fi fost pus asemenea situatie, din capul locului
compromisa in ochii detinutilor, ca unul care sunt "vandut administratiei comuniste", cum au fost
atatia brigadieri. Am primit de la Domnul sa accept si s-a si intrupat

in
 ne ndu s  du r2 s s nu rf 2 de n c un vn2, c2 de  c, en2ru  ne su n
fvre e, dr s src n e r  2e s 2 f duse 

Odata luata aceasta hotarare ferma, nu s-a lasat mult asteptat nici atacul asupra mea, venit din
partea Satanei. In fiecare dimineata si seara, cu ocazia schimbului de gardieni, se facea
numaratoarea detinutilor si, cu un ciocan mare cu coada lunga erau verificate si

gratiile de la geamuri, daca sunt intacte, prin lovituri puternice cu ciocanu I,


pentru a preven i orice posibilitate de evadare. Intr-o seara, dupa efectuarea
numarului si inchiderea cu zavor a usii, un tanar cu numele Ionescu se dezlantuie
la adresa mea cu

atacuri violente, amenintatoare, jignitoare, fara sa fi fost intre noi nici

un prilej de animozitate provocat din partea mea. In efectivul brigazii

era si un preot ortodox, de pe la Chisineu-Cris, din judetul Arad, daca

imi amintesc bine. Felul de a se comporta si de a vorbi al acestui preot

a lasat mult de dorit, fata de calitatea lui de slujitor a1 altarului, cum se

considera. Eu 1-am respectat si pe el ca si pe fiecare detinut. Am

suferit insa, cand vedeam un om al religiei, de la care se astepta o

conduita demna de pozitia lui, cat de iresponsabil si cu ce bancuri

desuchiate spunea. In fata comunismului ateu, m-as fi bucurat ca toti

cei condamnati pentru credinta si activitate religioasa sa facem un

front comun, caci era in joc onoarea Numelui lui Dumnezeu...

Toti am stat incremeniti in picioare intre paturile noastre,

aliniati pe randuri de cate cinci, intr-o tacere apasatoare. Se astepta

o reactie din partea mea la atacul lui Ionescu si toti din celula socoteau I ca normal un raspuns unei
asemenea obraznicii virulente. Ca respon- i sabil de celula, as fi putut bate la usa, sa cer asistenta
cadrului de

serviciu de pe sectie. Ar fi fost chiar necesar sa fac asa. Au fost

I
cazuri cand unii au fost batuti in celule, ba chiar omorati, de furia
unora fara capatai. Dumnezeu mi-a dat lumina si puterea atunci sa
nu ma apar si sa nu raspund nimic. Putea fi un nou caz pus la cale

de securitate prin biroul special "K", cu cine stie ce scop, caci motiv

real nu exista de loc in atacul dezlantuit impotriva mea. Daca as fi m raportat cazul, concluzia ar fi
fost clara intre detinuti ca sunt "omul

administratiei", deci informatorul ei, si asta ar fi insemnat din partea

mea o mare greseala. Pe de alta parte, demnitatea mea de om,

calcata in picoare, cerea un raspuns pe masura, dar am tacut!...

Detinutii or fi discutat intre ei, eu insa nu aveam absolut pe nimeni

cu care sa fi putut impartasi cu incredere situatia.

Cum primisem doar cu cateva zile inainte pachet de acasa, am primit indemnul sa-i fac lui Ionescu o portioara
din pachet, de gustare, si cand am vazut ca nu era la patul lui, ci prin celula la discutii cu m -am strecurat la
patul lui, care era in imediata apropiere a usii, si i -am pus darul meu langa perna. in seara urmatoare am facut
la fel, fara sa fiu observat de el. La impartirea hranei, i -am facut parte de suplimentul care de data aceasta mi
se cuvenea mie. Ionescu a fost arestat ca student si condamnat la 10 ani.

Dupa cateva zile, care trecusera in liniste, intr-o seara dupa efectuarea numarului si incuierea usii de caetre
gardianul de serviciu, tanarul domn Ionescu le-a cerut atentia detinutilor cu rugamintea

sa-i

se dea ascultare pentru cateva momente. E1 a facut urmatoarea declaratie:

² Domnilor, sunt detinutul Ionescu din Bucuresti. Am fost arestat cu 10 ani in urma, pe cand eram student si
condamnat la 10 ani de inchisoare, pe care i-am executat in intregime si maine voi fi scos la cameia de
eliberare. In acesti 10 ani am fost in mai multe inchisori, lagare de munca, in multe celule, cu tot felul de
oameni, ofiteri superiori, ingineri, doctori, dar si oameni de rand. Deoarece in fata dumneavoastra, in urma cu
cateva zile, i-am adus injurii grave, inadmisibile, jignitoare, domnului Iovin, nu pot face sa parasesc aceasta
celula fara sa fac aceasta marturisire: in viata mea eu nu am mai intalnit un astfel de om!... Este de datoria mea,
domnule Iovin, sa-mi cer scuze, sa ma iertati de grosolania de care am dat dovada fata de dumneavoastra. Va
multumesc!

in celula a ramas o liniste care predispunea la meditatie. Se mai auzeau soapte in surdina si, intr-un tarziu, a
venit si stingerea. Aceasta marturie si aprec iere a domnului Ionescu nu mi se cuvenea mie, ci Aceluia care in
fata lui Pilat a tacut si nu S-a aparat, Domnului meu Isus Hristos, Mantuitorul lumii. Slavit si binecuvantat in
veci
sa

fie El si numai E1! A noastra este doar bucuria slujirii Lui, Imparatul imparatilor
si Domnul domnilor si asta este de ajuns!

Ce am redat in aceste randuri este fapt istoric, petrecut in inchisoarea din Gherla, celularul mare, intr-o celula
mijlocie, prin luna iunie 1963.

In gradina erau si pomi fructiferi mari, destinati hranei cadrelor inchisorii, dar nu si detinutilor. Pe Ianga
domnul plut.maj. sef Roman, la gradina mai aveam si pe serg.maj. Marcan, ajutorul sefului de gradinar.
Primisem ordinul sa strang un cos de pere pentru popota. Pomul avea o coroana mare, crengile atarnau in jos
de povara perelor mari si frumoase, dar de la sol nu se putea ajunge ca sa fie culese cu mana. A trebuit sa urc in
pom, dar perele erau doar pe crengile de la extremitati. M-am intins in stanga si in dreapta ca sa pot culege
ceva. La un moment dat, o creanga inalta a cedat sub picioarele, mele, s-a rupt, si eu m-am prabusit de la vreo
cinci metri in gol... Caderea mea se proiecta a fi pe spate, dar cu o zvacnire sportiva de ultimul moment,
inspiratie am prevenit o cadere fatala, printr-o rostogolire de pe spate spre stanga... mai bine zis, a fost o noua
interventie a mainii ocrotitoare si strapunsa a Domnului meu Isus Hristos! Zgomotul caderii la impactul cu
pamantul a fost asa de puternic, ca s-a auzit pana la vreo 50 m, unde era serg.maj. Marcan, cu doi ostasi dintre
cei ce ne pazeau. Au alergat spre mine si m-au ridicat de jos. A fost o mi nune ca nu mi s-a frant nici un madular.
Dupa aceea, am primit ordin sa strang niste cirese, dintr-un cires foarte inalt. Ma gandeam ca am sa pot si eu
gusta cateva, ceea ce ar fi insemnat pentru mine un deliciu, dupa aproape 5 ani de inchisoare... Fiind sus in
pom, am incercat sa ma intind dupa ele, caci am observat ca am inceput sa scuip sange. Am raportat indata

si

am fost dus la medicii detinuti din celularul mare. Ei m -au cercetat cum au putut si
au declarat ca nu cred sa fie vorba de o hemoragie inte rna, ci doar de spargerea
unor vase de sange la nivelul traheii. Asa m-a scapat Domnul de la un mare rau in
ziva aceea, slavit sa fie Numele Lui!

Intre timp, cei din brigada noastra am avut de indeplinit

si munca de ciocli. Primeam ordin seara, dupa impartirea mesei, sa

dau patru oameni pentru sapat groapa, pentru inmormantarea vreunui detinut,
care decedase in ziva aceea. intotdeauna am procedat in felul urmator:

² Domnilor, am primit ordin sa numesc patru oameni care

sa
mearga la cimitir, pentru sapat gropi. Eu sunt primul care merg, cine mai vine cu
mine? Mie mi se cerea doar sa numesc oamenii, dar eu ma ofeream intotdeauna pe
mine primul si intrebam daca mai vrea cineva sa ma insoteasca. Am placerea sa
marturisesc ca niciodata nu mi s-a intamplat ca sa nu am alti voluntari pe langa
mine. Asta insemna oboseala in plus si pierdere de somn. Cimitirul inchisorii era
pe un bot de deal, la o distanta de 6 km. Eram insotiti de doi caralei, inarmati cu
arme automate, transportul fiind facut cu o caruta cu doi cai. A fost cea mai
sinistra munca pe care am facut-o in viata mea, aceea de cioclu. Uneori adormit
frant si sculat in toiul noptii, eu mai trezeam pe inca vreunul care era voluntar ca
si mine si coboram insotiti de gardian la morga inchisorii. Toata o peratiunea se
facea fara nici un pic de lumina, pe bajbaite, in morga fiind intuneric bezna.
Mortul era pus intr-o lada de scanduri vechi, crapate, asa ca mazgoarea care iesea
din ranile celui mort in urma autopsiei facuta de felcerul sanitar se intampla s a
curga si pe mainile si hainele noastre, fara sa avem posibilitatea sa ne spalam...
Apucam sicriul cu mainile, unul la un capat, celalalt la alt capat, il scoteam
afara si

il puneam in caruta. Escortati de cei doi gardieni, dintre care unul mana caruta,
noi faceam inmormantarea. Nu stiam niciodata cine este mortul si nici familia nu
avea sa fie anuntata, ca sa stie, sa nu-1 mai astepte in zadar!

Traiam momente cumplite, dure, ziceam ca acum a fost randul lui, dar poate maine va fi randul meu. Fatalistul
zice: "Asa i-a fost soarta!" Cel credincios are o alta intelegere, mai inteleapta: "Asa a fost voia Domnului!"

Cum eu nu credeam, potrivit Scripturii, in iertare dupa moarte, obisnuiam sa ma rog: "Doamne, ai mila de ai
lui, de cei ce au ramas, da-le mangaierea Ta." Dupa ce il asezam in groapa, il astupam cu pamant, il netezeam
sumar pe deasupra, la cap ii puneam o scandura pregatita din inchisoare de felcer, cu un numar scris cu negru,
pe o bucata de tinichea. Dupa cateva ploi, tabla ruginea si nimeni numai stia si nici nu mai avea sa afle unde a
fost inmormantat cel drag al familiei lor. La unele inmormantari ortodoxe la care am participat si eu, obisnuia
sa se zica din partea celor ce soseau mai tarziu la priveghi:

² Ai ce-i face?

Cei din casa raspundeau:

² N-ai ce-i face!

De aceea, in Sfanta Scriptura, Duhul Sfant porunceste: "Astazi,

daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile! " (Evrei 3:7). Timpul favorabil
mantuirii este: "Astazi"! "Sa hiam dar bine seama, ca, atata vreme cat ramane in
picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, nici unul din voi sa nu se pomeneasca
venit prea tarziu"
(Evrei 4:1). In alte nopti aveam cate doi morti, situatie mult ingreunata pentru
ciocli. Dimineata pe la ora 3, ajungeam inapoi in celula si dupa cel mult doua ore
suna desteptarea. Faptul ca unii au participat la sarcini suplimentare nu ii scutea
de programul normal al zilei, care abia avea sa inceapa...

seara se intampla ceva deosebit, dupa ce se inchisese celula pentru noapte. Au venit la mine patru detinuti din
brigada

in

frunte cu Pogor Nicolae, din Bucuresti, si mi-au zis asa:

² Domnule Iovin, am venit sa va spunem noi astia patru,

ca

incepand cu data de astazi, dumneavoastra nu veti mai iesi la munci suplimentare,


noi astia patru nu va mai dam voie. Si pentru ca sa nu aveti probleme de vreun fel
sau altul, noi, astia care ne vedeti aici, vom iesi intotdeauna, fie la cimitir, fie la
gara, sau orice alta munca de noapte sau duminica, ori de cate ori este nevoie!!!

Pogor Nicolae era un barbat tanar, inalt, voinic, care invatase impreuna cu ceilalti trei o lectie fara cuvinte,
prin puterea exemplului personal, aceea al sacrificiului de sine, asa cum ne-a invatat Domnul Isus: "Daca

voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusiÄYa-si ia crucea si sa


Ma urmeze"

(Marcu 8:34). La randul meu, am invatat si eu ceva din aceasta taina a


sacrificiului de sine de la Domnul Isus, sfintii apostoli si toti inaintasii adevarati ai
credintei! Glorie Celui ce a fost mort, dar a inviat, si este viu in vecii vecilor!

intr-una dintre zile, inainte de a se da pauza de pranz, un caraleu a venit si m-a luat linlauntrul inchisorii, nu
mai retin pentru ce motiv, la celula in care eram cazat. In lipsa mea, la gradina se daduse masa, sub directa
supraveghere a sefului plut.maj. sef Roman. Cu precautie, ei mi -au lasat si mie portia de mancare, fara sa stie
daca ma mai intorc. Intotdeauna dupa masa de pranz, ni

se dadea o jumatate de ora de repaus, asezati toti gramada. Aveani intre detinutii de la gradina si pe un om mai
in varsta din Muntenia, pe care il chema Capra. Era un om mai instarit acasa, un "chiabur", cum le mai
spuneau astora comunistii. Fusese bagat cu ani grei la inchisoare, fiindca a obiectat cu privire la socializarea
agriculturii, taranii fiind obligati sa isi p redea pamanturile fermelor de stat ori colectivelor de productie.

Detinutii obisnuiau cateodata sa puna intrebari unora dintre cadrele inchisorii si, oricare era raspunsul,
detinutii trageau concluzii, care in unele cazuri nu erau departe de adevar. Capra a profitat dc momentul acela
de repaus si s-a trezit vorbind cu voce tare:

Domnule major sef, eu cred ca pe Iovin 1-a luat gaia!... (aluzie la o pasare mare rapitoare cu cioc lung si
inconvoiat). Ce voia sa sugereze Capra, era ca eu fusesem luat si dus pentru eliberare... Seful gradinar i-a
raspuns:

Mai, Capra, ma! Daca pe lovin 1-a luat gaia sau nu 1-a luat, eu nu stiu. Ce stiu si pot spune este ca oriunde va
merge Iovin, el este un om!

Lucrul acesta mi 1-a impartasit la inapoiere Almajan Nicolae, un taran luminat din sudul Banatului, caruia
uneori i-am luat sacul sau lada cu legume din spate in drum spre bucatarie.

Intorsi de la gradina intr-o seara, sunt anuntat de plutonierul care se ocupa de eliberarea pachetelor pentru
detinuti sa ma prezint sa-mi ridic pachetul. Ce veste putea fi mai buna? In mare graba m-am prezentat la ghiseu,
dornic sa mai pot prinde vreo stire de acasa, de la sotie.

Eram ochi si urechi, cand gardianul desfacea pachetul si nu imi scapa nici un
amanunt. Eu cerusem un borcan cu miere si samburi de nuci in ea, cum am auzit si
eu de la altii. Cand a venit randul borcanului cu miere, m -am trezit ca ii deschide
capacul si ia de pe masa un cutitoi lung, pe care il introduce pana in fundul
borcanului

si scoate la suprafata un pliculet din plastic, care arata ca fiind o scrisoare.


Auzisem ca in ultima vreme au sosit si pentru altii mesaje in borcanul cu miere.
Indata mi-am dat seama ca vreun informator detinut care prinse de veste a si
anuntat Serviciul Politic al inchisorii. Caraleul se uita lung la mine si ma
intreba:Ce este cu plicul acesta? Eu i-am raspuns:

De unde sa stiu eu, domnule Plutonier? Habar n-am! Ce pot face eu, daca sotia nu a fost destul de inteleapta sa
nu procedeze asa? Apoi, el mi-a spus:

Sa stii ca, prin aceasta scrisoare, ai stricat tot ce ai facut pana acum...

Ei credeau in asa-zisa reeducare a mea, dar eu stiam mult mai mult, ceea ce ei nu
stiau, si anume ca eu niciodata nu aveam

sa fiu reeducat, din pricina ca nu aveam nicidecum gandul acesta.Scrisoarea a fost


predata indata Comandantului politic al inchisorii. in fiecare sambata, inainte de
masa, pana la pranz, sefii punctelor de lucru aveau sedinta speciala de informari,
analize etc., la care participa si seful gradinar. Eu eram in acea zi de sambata la o
masa lunga in mij locul gradinii, aproape de baraca de scule, preocupat cu
gogonele de pus in butoaie pentru murat, cand 1-am zarit pe seful meu venind
direct spre mine. Parea trist si abatut, cand imi spune:

Asculta, mai, Iovine, ce e cu scrisoarea aceea din pachetul tau? I-am raspuns cam asa cum i-am raspuns si
plutonierului cu pachetele. ingandurat, Roman mi-a raspuns:

Sa stii ca ai sa suferi! Avea regretul ca are sa ma piarda, cred, din lotul lui de oameni de la gradina...

Dupa eliberare, cand am ajuns acasa la familie, sotia mi-a relatat care anume fusese mesajul acela din
scrisoare pentru mine. imi impartasea despre copii, cat sunt de apreciati la scoala, cat sunt de buni la
invatatura, cum unii profesori ii simpatizau in secret. De asemenea, imi scrisese despre dragostea si suportul
majoritatii credinciosilor. Din familia mea, doar tatal meu si fratele meu Nicolae inteleg si impartasesc tema in
care ne aflam impreuna cu sotia. Incheierea scrisorii a fost asa, retinuta de sotie exact: "Simfonia vietii noastre
a coborat uneori la acordurile cele mai joase ale disperarii, dar bagheta Marelui Maestru a ridicat-o
intotdeauna la tonalitatea majora a biruintei. Eu insami traiesc ca si cand as fi cu tine acolo in suferinta!"

in Sfanta Scriptura scrie raspicat invatatura Domnului Isus, ca sa nu ne ingrijoram de nimic... Totusi ma
simteam nelinistit cu privire la sotie, oare ce are sa i se intample, o vor lua dintre copii,

vor face proces?... Cu privire la mine nu m-am nelinistit, eu eram acolo, gata pentru orice alternativa. Toate
suferintele erau decontate in acelasi cont: "Suferinte pentru Numele Lui!"

Dupa aceea, am fost mutati intr-o celula mare, la etajul III, unde eram vreo suta de detinuti, printre ei fiind si
fratele Traian Dorz, si ma bucuram la gandul unei legaturi si partasii impreuna cu el. Nu a fost insa asa. El era
angajat cu pregatirea unei lectii de reeducare a detinutilor, sarcina primita de la Administratia Politica a
inchisorii. Cand m-am apropiat de el, a refuzat orice legatura, la fel ca si Capata, din conducerea Oastei
Domnului, pe cand eram in colonia Stoienesti.

Aveam alaturi cu patul, langa patul meu, pe domnul inginer Balif, fiul generalului de armata Balif, din Ias i. Mai
era la inchisoare si un frate de-al inginerului Balif, care era medic, dar pe care nu l-am

seara tarzie, cand ne apropiam de stingere, am indraznit sa adresez pentru prima data inginerului Balif, desi
eram in aceeasi brigada de aproape un an de zile. Mi-am deschis inima

si

i-am destainuit framantarea meu in legatura cu scrisoarea din pachet, care


ajunsese in mana sefului politrucilor din Gherla. I -am spus ca iingrijorarea mea
este cu privire la ce i se poate intampla sotiei mele, ce consecinte ar putea avea
acea scrisoare asupra ei. M-a ascultat cu luare aminte si apoi mi-a spus asa:²
Domnule Iovin, sa nu va faceti probleme, sotiei nu i se poate intampla nimic. Ea
este femeie libera, in mijlocul copi ilor ei. Cel mult dumneata poti avea anumite
neplaceri aici, dar nici intr-un caz sotia. Apoi a continuat: Pentru ca am fost grait,
as vrea sa
va imparfasesc anumite lucruri. Suntem impreuna in aceeasi brigada la gradina de
aproape un an de zile. Ca brigadier al nostru, sa stiti ca atat eu, cat si ceila lti toti,
v-am urmarit pas cu pas, sa vedem cand si unde aveti legatura cu administratia
politica, dar nici unul dintre noi nu a putut afla absolut nimic.

² De felul meu, a continuat el, mi-a placut sa citesc multa literatura si aveam predilectie pentru anumiti
scriitori ai literaturii engleze, in mod special Cronin (romancier renumit, din ale carui romane au fost traduse si
in limba romana, in anii adolescentei mele, unele, cum au fost:

"Sub stele", "Citadela", "Castehd palarie-

rului").

Va marturisesc ca in viata mea nu am mai intalnit un astfel de om, care sa aiba


caracterul dumneavoastra onest, decat in unele romane ale literaturii engleze.

Dialogul cu inginerul Balif a avut darul sa ma linisteasca cu privire la sotia mea. In acelasi timp mi -am dat
seama ce mare binefacere este sa ai Ianga tine un om de incredere, caruia sa-i poti destainui tainele sufletului
tau... Faptul ca m-am adresat lui, ca i-am acordat incredere totala si mi-am deschis inima, a prilejuit sa aud

si

eu marturisirea lui, cu privire la slujba pe care mi-a dat-o Domnul in anii grei de
suferinta la Gherla, pe care altfel nu as fi aflat-o nic iodata. Dar meritul nu este al
meu, prin mine insumi, ci este al Aceluia care S-a dat El Insusi pentru mine la
cruce, la moarte, si ne-a lasat o pilda, ca sa calcam pe urmele Lui (1 Petru 2:21).
Slavit sa fie in veci Domnul nostru! Nimic de valoare nu se poate realiza pentru
eternitate, decat cu pretul sacrificitilui de sine!

In urma primirii unui pachet, ni se dadea si o carte postala, prin care sa confirmam familiei primirea
pachetului. Dupa primirea pachetului cu bucluc, din pricina scrisorii, in confirmarea trimisa familiei am
multumit pentru pachet, dar mi s-a dictat si o propozitiune in plus: "Nu am voie sa primesc scrisori". Sotia a inte
les ce a insemnat aceasta mentiune si a suferit foarte mult la gandul ca mi-a facut un rau, dar nu s-a dat batuta,
cu ocazia proximului pachet. O vizitase pe sora Lena Moldoveanu la Sibiu si a aflat cum au procedat alte sotii si
mesaj ele au ajuns la tinta.

A cumparat doua batiste noi si pe marginea batistelor pe trei -laturi a scris ce a dorit sa-mi comunice. Apoi le-a
cusut si din cele doua batiste a confectionat o traistuca in care a pus biscuiti. Dupa ce voi termina biscuitii, sotia
stia ca voi avea nevoie de batiste, le voi desface si astfel voi da peste mesaj. Si eu, fara sa banuiesc nimic, am
desfacut batistele intr-o zi, tocmai cand incepuse perchezitia. Aceste perchezitii erau folosite si ca un mijloc de
tortura, de tensiune, cu metodele si spiritul de teroare in care se faceau. Cand am vazut si citit mesajul sotiei,
am fost foarte fericit si am inteles din el chiar mai mult decat fusese intentionat. Propozitia care pentru mine a
fost o comoara si a insemnat mult de tot a fost aceasta: "Afara dragostea e vie!" Nu era greu de inteles ce fel de
mesaj dorea sotia

sa imi transmita prin aceste cuvinte, si anume: ca relatiile dintre credinciosi in ce


priveste intrajutorarea sunt stranse si calde, ca Dumnezeu poarta de grija
familiilor noastre si ca starea de spirit este vrednica de lauda. Aceasta veste mi-a
adus o mare mangaiere si inviorare. Dar ce voi face acum cu batistele, cand
perchezitia se apropia amenintator de locu I unde eram eu? A fi fost prins cu ele

si a fi interceptat mesajul, ar fi putut insem na sanctiunea cu izolare sau cu taierea


cartii postale pentru pachetul urmator, si una si alta pagubitoare pentru mine. Le -
am tinut in buzunar, m-am rugat Domnului si am fost scapat. Perchezitia a incetat
inainte de a ajunge la mine. Bun este Domnul si vrednic de lauda!

Alt mesaj de pe batista a fost: cazul in care ai citit mesajul meu, in scrisoarea de multumire semneaza de data
aceasta cu numele intreg, Mihail." Obisnuiam sa semnez de fiecare data cu diminutivul "Mia". Dar acum m -am
conformat sugestiei din partea sotiei si am semnat "Mihail", iar ea a inteles, la randul ei, ca mesajul a fost
receptionat. Asa a lucrat Domnul in vremurile de bej enie prin care am trecut.

LA MUNCI INTERIOARE DE
CONSTRUCTII, CU FRATELE VISKY

Urmarea interceptarii scrisorii din pachetul anterior a fost

ca

m-au scos din lotul de la gradina cu muncile exterioare si m -au repartizat la un


detasament care lucra la marirea fabricii de mobila. Munca nu era deloc usoara,
era istovitoare; trebuia sa urcam pe schele, cu bolovani mari de piatra de munte
dusi pe targi de lemn, cate doi detinuti de fiecare targa. Caratul pietrei era alternat
cu transportul beton, care era tot asa de greu ca si piatra.

Dumnezeu a randuit ca la aceasta munca sa-1 am de partener pe fratele Feri Visky, capetenia lotului de
"Betanisti", din sanul Bisericii Reformate Calviniste. Era mai in varsta decat mine cu vreo sapte ani. Caram
impreuna targa cu povara sus, la o inaltime de 6-7 m, si ui momentele de "respiro", puteam sa ne impartasim
din Cuvantul lui Dumnezeu si experienta crestina. Era un om minunat, bine pregatit
in doctrinele biblice, cult, asa ca era o placere de a fi si a lucra impreuna.
Condamnarea lui a fost de 23 de ani munca silnica, pentru credinta. In timpul cand
era la inchisoare, sotia lui, Iuliana, cu cei sapte copilasi, au fost luati din partea de
Nord a Transilvaniei si

deportati in Baragan, in conditii de mizerie de nedescris. Au supravietuit prin


minuni.

Brigada de constructii era atunci cazata in celula nr. 7, de la parter, celula mare, in c are eram 100 de detinuti.
Patul meu a fost jos, la nivelul 1, iar a lui Feri era suprapus pe al meu, la nivelul 3. Primisem seara, in jurul
datei de 1 septembrie 1963, un pachet de 5 kg de alimente de la sotia mea. Am urcat sus la el, ca sa -I multumim
Domnului pentru darurile primite. Am gustat impreuna din bunatati, iar pentru Feri facusem o portioara si
pentru ziva

urmatoare. Ne-am amintit si de cei de acasa, si apoi a urmat stingerea.

in noaptea aceea am avut un vis neobisnuit, din care m-am trezit ingrozit de moarte, vis care avea sa fie profetic
in desfasurarea lui in timp. M-am rugat Domnului si m-amlinistit, apoi am adormit iarasi. Dimineata i -am spus
doar atat:

² Feri, in noaptea asta m-am trezit din somn dintr-un vis cutremurator. Eu cred ca se va intampla ceva cu mine
astazi. Am sa-ti spun visul cand vom ajunge la punctul de lucru. Dar eu nu am mai ajuns sa-i pot spune visul,
deoarece indata dupa noi, venea

si

aghiotantul serviciului politic special "K". M-a luat cu el si m-a dus langa poarta
de intrare, intr-un birou de anchete. Dupa vreun sfert de ora, a venit un ofiter de
securitate in uniforma, care mi-a pus pe masa un teanc de hartii si un pix de scris.
Mi-a ordonat sa scriu tot ce stiu despre ce anume vorbesc detinutii in celule si pe
la locurile de munca si a plecat. Era indata dupa ora 8 dimineata. Prevestirile din
visul meu de noapte au inceput sa ia contur...Fata de ordinul dat in mod
amenintator, eu m-am rugat

si m-am incredintat in mana cea buna a Domnului meu, foarte hotarat de a nu face
nici o concesie. Am luat pixul si am inceput sa scriu: "Subsemnatul... condamnat
la... cu privire la solicitarile dumneavoastra de a da informatii despre ce discuta
detinutii intre ei, in celule si pe la locurile de munca, declar ca eu nu pot sa ex ecut
un asemenea ordin, deoarece eu sunt un credincios crestin si vreau sa traiesc cu un
cuget curat inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor!!! Drept pentru care semnez."
Vazand ca nu se mai intoarce, am pus capul pe masa si am adormit, iar "pacea lui
Dumnezeu care intrece orice pricepere mi-a pazit inima si gandul in Hristos
Isus"(Filipeni 4:6-7).
Dar ofiterul nu s-a mai intors pana spre seara. M-a intrebat daca am scris si am raspuns afirmativ. A luat
teancul de hartii si pixul de scris si, fara sa citeasca, a plecat. Dupa vreo jumatate de ora, au venit doi ofiteri
care conduceau lucrarile Biroului special "K", imbracati in uniforme de ofiteri de securitate, care au inceput sa -
si bata joc de mine si de credinta mea si, cu amenintari, mi -au spus:

² O sa-ti scoatem noi gargaunii din cap si credinta ta. Ce hal de intelectual esti tu? Credinta ti -a prostit capul.
Avem noi ac

si

pentru cojocul tau. Acum ai sa mergi acolo unde o sa-ti putrezeasca oasele, pana
ne-om aduce aminte de tine, ori vei bate tu in usa, sa ceri sa vii si sa ne spui tot ce
stii.

Au chemat un gardian, caruia i-au dat ordin sa-mi duca bagajul cu efectele de schimb de la celula 7, unde pana
atunci am fost Impreuna cu Visky. Cand acesta a venit inapoi, mi-a dat bagajul

si

restul alimentelor din pachetul primit. Apoi ofiterii i-au dat ordin:² la-I si du-1,
stii unde, acolo unde o sa-i putrezeasca oasele! Gardianulmi-a pus ochelarii negri
pe ochi si m-a dus la celularul nr. 3, supranumit "Zarca". Era cea mai veche
cladire a inchisorii din Gherla, construita in anul 1540. Comunistii au folosit
Zarca pentru a frange constiinte, a distruge caractere de oameni integri, care pana
atunci nu cedasera la scopurile si metodele lor de a aservi oameni care voiau sa
asculte mai mult de Dumnezeu decat de ei.

Am coborat din curte mai multe trepte in subteran, pana am ajuns in fata celulei nr. 128, care era socotita
celebra, prin faptul ca acolo a fost tinut in lanturi ancorate de un inel mare de fier fixat in beton in mijlocul
celulei faimosul haiduc maghiar cu numele Rozsa Sandor, pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Cand coboram
pe trepte in subteran, mi-am dat seama ca era un element important din visul pe care 1-am avut noaptea trecuta
si pe care nu am apucat sa i-1 spun lui Feri.

In visul meu se facea ca mergeam la brat cu sotia pe o sosea frumoasa, in mijlocul naturii, cu flori si cantece de
pasarele. In drumul nostru ne-a fost dat sa trecem pe sub un arc de triumf, care pornea de pe o latura a soselei,
pana pe cealalta parte. Semnificatia mi s-a parut a fi, pentru acel portal impodobit cu flori,chiar casatoria
noastra, drumul in doi, pentru tot restul vietii. Si drumul continua intr -un splendid decor natural, pana cand in
fata noastra a aparut un munte inalt. Soseaua ocolea muntele spre dreapta, iar eu i-am spus sotiei:

² Tu mergi pe sosea, iar eu urc pe poteca din fata pana in varful muntelui si ne vom intalni de partea cealalta,
la poalele muntelui, apoi ne-am despartit.

Ajuns in varful muntelui, in fata mea s-a deschis o gura de


pestera, in care am inceput sa cobor. Ma atrageau niste flori foarte frumoase, rare, cu petale catifelate, de
culoare violeta, culoarea slavei, a sublimului. (Purpura si violetul se intalnesc in spectrul luminii. Sunt culorile
specifice hlamidelor imparatesti si pontificale. Violetul es te culoarea trecerii "dincolo" in spectrul invizibil al
ultravioletului, mangaierea celor indoliati.)

Astfel, violetul imi vorbea despre o moarte: "Acolo iti vor putrezi oasele", dar unde este vorba despre o moarte,
acolo urmeaza

si

o inviere. Cat de scumpe ne erau in asa situatii cuvintele Sfintei Scripturi, ca cele
din 2 Corinteni 1:8-10: "in adevar, fratilor, nu voim sa va lasam in necunostint a
despre necazul care ne-a lovit in Asia, de care am fost apasati peste masura de
mult..." Am inceput sa culeg una cate una dintre acele flori, pana cand am facut un
buchet de vreo douasprezece fire frumoase. Mi-am zis: "Acest buchet am sa i-1 dau
sotiei Domnica, la reintalnire, de cealalta parte a muntelui." Bucuros, am vrut sa
ma intorc sa ies din pestera, dar mi-am dat seama ca nu inai pot: peretii de stanca
erau abrupti, iar gura de iesire din pestera era undeva foarte sus, cu neputinta de
atins. Orice strigat dupa ajutor omenesc era de neauzit. Situatia imi era pecetluita.
M-am trezit din vis ingrozit si tremurand. Asadar, celula 128 din Zarca de la
Gherla era pestera in care eram dat mortii, fara chip de iesire prin ajutor omenesc.
(Cuvantul "Zarca" provine din limba maghiara si inseamna "incuiat" sau "sub
cheie", ca loc de penitenta).

Celula "Zarca" era umeda si rece. vi ea erau doua paturi de metal suprapuse, strajuite de un bec electric
atarnat de tavan, inelul de metal din mijloc, de jos, un gemulet mic, foarte sus, si acela acoperit ca sa nu poata
patrunde lumina zilei. Aici aveam sa stau multe saptamani ca in valea umbrei mortii. Dupa o zi sau doua, a fost
introdus un alt detinut, mai in varsta decat mine cu vreo cincisprezece ani cel putin, pe care il chema
Parvulescu, de loc din Pitesti. Fiind la munci exterioare, eu primisem deja imbracamintea de iarna, dar
Parvulescu, adus de pe celular, arata a fi intr-o stare deplorabila. Era inca imbracat intr-o tinuta de vara, cu
chiloti albi care-i ajungeau pana la genunchi, peste chiloti avand o pereche de pantaloni de doc maro, mult mai
scurti decat chilotii, si pe deasupra

si

rupti, o camasuta amarata, peste care avea o zeghie maronie.

Abia ajuns acolo, dupa vreo doua zile, s-a racit si s-a im bo Inavit cu o stare febrila, cu frisoane de tremura
patul cu el. L-am ingrijit cateva zile si 1-am acoperit si cu mantaua mea. In pachetul primit, sotia mi-a pus si
niste aspirine, asa ca m-am bucurat sa-i pot da cate doua odata, pana s-a facut mai bine. Dupa multe experiente
pe care le-am avut pana atunci, eu banuiam ca ar putea fi un "ciripitor", dar asta nu avea importanta pentru
mine, care stiam
ca

Domnul Isus 1-a suferit pe Iuda, pana in ultima clipa, ba inca 1 -a si investit cu
demnitatea de vistiernic al micu lui grup de ucenici, desi stia ca este un hot.

Cred ca misiunea lui era sa ma examineze, cum ma comport in aceasta situatie speciala in care am fost aruncat,
sa ma spioneze, ca sa stie ce sa raporteze la sefii lui, care probabil sa -i fi fagaduit, daca face o asemenea slujba
josnica, ca ii vor da drumul mai repede din inchisoare. Faptul ca in fiecare zi imi reamintea cuvintele ofiterilor
care m-au aruncat la Zarca: "Acolo o sa-ti putrezeasca oasele" era un indiciu destul de clar... Imi zicea:

² Domnule Iovin, acum se formeaza un nou lot pentru eliberare din Gherla, dar noua aici o sa ne putrezeasca
oasele, de aici vii nu mai iesim! Bineinteles ca el se dadea ca si mine, ca el a fost aruncat acolo pentru aceleasi
motive, neacceptand colaborarea cu securitatea. (Ulterior, cand am iesit de la Zarca, am aflat de la alti detinuti
ca Parvulescu din Pitesti era unul dintre cei mai mari "tumatori" din Gherla.)

Una dintre minunile de la Zarca a fost si aceea ca acolo, mai ales seara, cand ni se baga pe vizeta mancarea,
uneori primeam suplimente, iar alte ori chiar mancare de regim, ca paste cu branza, care se dadeau celor
epuizati. lar cand Parvulescu imi amintea amenintarea cu putrezirea oaselor, eu ii spuneam:

² Nu, domnule Parvulescu, nu vom pieri aici. Eu sunt un


copil al lui Dumnezeu si El isi trimite slujitorii Lui, sa ne dea asa
mancare, cum n-am mai mancat pana acum asa portii la inchisoare.
Plantonul detinut care distribuia mancarea ajungea cel din urma la
subteran si, cand nu era supravegheat strict de gardian, i se facea
ne baga mancare in plus din ce a ramas in ciubar de la
celelalte etaje. Probabil stia si el ceva despre acele celule din Zarca

fioroasa, ca erau adevarate laboratoare ale mortii trupesti, dar

si spirituale, pentru unii... Pentru mine insa, care stiam atatea fagaduinte si situatii
din Biblie cu Daniel, Ieremia, apostolii Domnului, aveam convingerea ca Domnul
este Acelasi, ieri si azi si in veci, EI nu Se schimba si ma va salva si pe mine. Dar
mi-am zis ca si cei trei: Sadrac, Mesac si Abed-Nego in Babilon, cand au fost
amenintati cu aruncarea in cuptorul cu foc: "lata, Dumnezeul nostru caruia
Ii slujim poate sa ne scape din cuptorul aprins Si ne va scoate din mana ta,
imparate. chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor
tai nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat!"

(Daniel 3:17-18). Si vai, ce chipuri fioroase au mai inaltat si comunistii si cereau


ca oamenii sa le aduca cult... Domnul, de care ascultau corbii si l-au hranit pe Ilie
cu paine si carne, dimineata si seara, la paraul Cherit, a ingrijit si de mine in
celula 128 de la Zarca. Cum as putea face sa nu strig din toata fiinta, din adancul
inimii: "LAUDAT SA FIE DOMNUL!!!"

Dupa mai multe saptamani, (luna octombrie si o parte din noiembrie), se facuse ziva de 13 noiembrie 1963.
Aveam facuti deja cinci ani de inchisoare si lagare de munca fortata. Dupa mancarea de amiaza, Parvulescu a
adormit dus. Asta era o alta minune pe care am trait-o la Zarca: puteam dormi cat am vrut si nimeni nu ne
deranja. De fapt aveau omul lor langa mine, care ma strajuia. Ei au avut experienta ca multi au sucomb at in
situatii de felul acesta. De fapt, starea psihica a multor detinuti a ajuns sa fie deplorabila, fara speranta: unii si -
au pus capat zilelor, neavand credinta si nadejdea sfintilor. Altii cedau la orice conditii li s -ar fi pus inainte,
numai sa scape din inchisoare. Nu asa a fost "insa cu cei ce aveau credinta de acelasi pret cu a sfintilor, care
imi fusese data si mie, prin marea indurare a Domnului Isus Hristos.

in timp ce Parvulescu dormea, mie mi-a venit in minte ca este ziva de nastere a sotiei mele si am renuntat la
somn. Am intrat intr-o stare deosebita, si prin fata mea aveau sa treaca imagini frumoase din viata ei de
credinciosie fata de Domnul, prin atatea prigoane prin care a trecut. In aproximativ o ora, Domnul mi -a dat un
numar de vreo douasprezece strofe rimate, in memorie, cu privirela sotia mea, potrivit imaginilor care mi -au
trecut prin fata ochilor spiritului. in inima mea, la capatul versurilor, am identificat fiecare strofa cu cate o
floare din buchetul acela de flori frumoase, stranse pentru ea din pestera visului meu.

indata ce s-a trezit din somn Parvulescu, i-am spus ca eu nu am putut sa adorm de data aceasta, fiindca mi-am
adus aminte ca 13 noiembrie este ziva de nastere a sotiei mele si iata ce mi -a dat Dumnezeu pentru ea cu
aceasta ocazie. I-am recitat din memorie fara greseala cele douasprezece strofe. Regret ca nu imi mai aduc
aminte acum decat primele doua. (Persoana careia i-am incredintat caietul cu cantari si versuri de ale mele, pe
care Domnul mi le-a dat, 1-a facut pierdut, dupa plecarea noastra din Romania spre America...). Iata-le:

E ziva ta, azi, scumpa mea Si-i zi de sarbatoare;

Cu drag imi amintesc de ea, De-aici din inchisoare...

Acum treizeci si cinci de ani

Ai parasit vecia

Si-ai coborat intre dusmani

Slavindu-ti Obarsia! (Caci din Dumnezeu ne tragem).

Apoi i-am spus:

² Domnule Parvulescu, timpul nostru in celula aceasta este pe sfarsite. Noi in curand vom fi scosi de aici.
Versurile acestea pe care mi le-a dat Dumnezeu astazi sunt florile din pestera visului meu. B uchetul este gata si
eu trebuie intr-o buna zi sa i-1 duc sotiei. "Nu piere poporul al carui Dumnezeu este Dommil!" Nu ne vor putrezi
oasele aici. Timpul meu in aceasta celula s-a terminat. Marit sa fie Domnul!

Un proverb romanesc spune ca: "Fiecare pasare pe limba ei piere." Eu, cu credinta in Inviere, Parvulescu al
meu cu necredinta
si

deznadejdea. Continua si acum sa zica acelasi refren, pe care il-au imprimat


stapaniilui:

² Nu, domnule Iovin, aici ne vor putrezi oasele...

0 zi sau doua mai tarziu, inspre seara, se aud pasi energici in hol. Am presimtit ca se indreapta spre celula unde
eram noi, si asa a fost. Usa zavorata cu bare de metal a fost deschisa cu mare zgomot, caracteristic, pentru a
crea un soc psihic asupra celor slabi de credinta, menit sa le distruga orice pic de rezistenta. Intra in celula
comandantul politic al inchisorii din Gherla, agitat, cu ton martial, si ne intreaba pe fiecare:

Cine esti, cum te cheama? Cum de ati ajuns aici in aceasta celula? Ce ati facut? Parvulescu, cu un glas
plangaret, ii raspunde:

N-am facut nimic, domnule comandant!

Ce spui, baaa? Aici nu intra cine nu a facut nimic. O sa vedem noi ce facem cu voi, astia care nu ati facut nimic!
Si a plecat trantind usa, pe care a zavorat-o dupa ritualul obisnuit...

indata ce a plecat, i-am spus lui Parvulescu:

Timpul nostru in aceasta celula s-a terminat. inca in seara aceasta noi vom fi scosi de aici si vom fi dusi in alta
Bietul pitestean o tinea mortis cu acelasi refren:

Nu, domnule Iovin, aici ne vor putrezi oasele!

Jumatate de ora mai tarziu, a venit un gardian si ne-a scos pe amandoi, cu bagaj ele noastre, din celula 128, pe
care nu aveam s-o mai vad decat dupa 34 de ani, cu totul intr-o alta Imprejurare, despre care voi vorbi mai
tarziu... In curtea de la Zarca ne-a asezat cu fata la perete si ne-a tinut asa pana s-a intunecat de tot. Au venit
doi gardieni Si ne-au luat fiecare pe cate unul, si astfel ne-am despartit. Eu am fost dus pe celularul mare la
etajul II, intr-o celula mijlocie, cu alti cincizeci de detinuti.

Cat despre Parvulescu, a fost luat indata 1a ancheta, ca sa afle de la el despre ce anume am discutat, cum m-am
comportat, in ce stare de spirit am fost in acele conditii speciale. Sa afle daca nu cumva rezistenta mea s -a frant
si as fi gata acum sa cedez, ca sa devin si eu informator, gata sa colaborez cu organele de securitate, la asa-zisa
opera de reeducare a altora din inchisoare, si apoi si ajuns in libertate...Vai!!!

Ce anume le-o fi declarat nu stiu, dar cred ca le-a spus adevarul, ca sa-si ia gandul de la ideea vreunei concesii
din partea mea!

Se cuvine sa amintesc ca Mainte de experienta cu Zarca, probabil cu cateva zile inainte, stateam de vorba cu
fratele Visky si am abordat tema cum ar trebui sa fie inteleasa, spre slava lui Dumnezeu, integrar ea noastra in
societate in cazul in care am fi pusi in libertate. Raspunsul fratelui Visky a fost minunat, care pentru mine a fost
o binecuvantare speciala, intrucat si eu aveam aceeasi convingere. Iata-1:

² Eu nu am nimic de facut, decat sa traiesc acelasi fel de viata in Hristos, pe care am trait -o si inainte de
condamnare. Nu am nici o concesie de facut. Prefer sa raman la inchisoare, dar liber, decat pus in libertate cu
trupul, dar sufletul sa fie rob fricii de oameni!
Aceasta discutie a noastra a fost auzita de caralei, care ne urmareau din cladirea langa care eram in acele
momente, unde geamul era deschis. Ne-au chemat sa le spunem fiecare numele si condamnarea. Nu stiu daca
fratele Visky a avut ceva interogatoriu dupa aceea, deoarece noi doi nu ne-am mai intalnit sa putem sta de
vorba. Cu pri vire la mine, eu laud pe Domnul pentru tot ce mi s-a intamplat, caci am avut ocazia si harul sa vad
credinciosia si maretia Lui in izbavirea de care mi-a facut parte.

incercari le insa nu s-au terminat. Doua zile mai tarziu, in celula de la etajul II, unde am fost dus dupa iesirea
din Zarca, a fost introdus si Pop Alexandru, nu la intamp lare, ci cu misiunea speciala sa ma denunte in toata
celula (in fata a cincizeci de detinuti), ca Iovin este colaboratorul si informatorul securitatii, care i-a vandut pe
fratii lui. O stire ca asta era extrem de otravitoare intr -o inchisoare cu detinuti pol itici. Ceea ce securitatea nu
a reusit de-alungul atator ani, ultima incercare fiind cea care a esuat Si eu am ajuns la Zarca, incerca acum
Pop Alexandru, un dascal din comuna Panticeu, (nu departe de Gherla), fruntas in conducerea Oastei
Domnului, care i-a vandut pe ceilalti, (dupa cum m-au asigurat atatia din Oastea Domnului), adica sa ma
murdareasca si sa ma defaime exact cu ceea ce era el, ca sunt informator si colaborator al securitatii!

Marturisesc ca atacul acesta a fost nimicitor si cred ca daca Domnul nu mi-ar fi randuit sa-1 am cu mine pe
fratele Dan Ioan din Cluj, frate din Oastea Domnului, cu care aveam partasie vie in Cuvant si rugaciune, m-as fi
prabusit... Ce scrie fratele Traian Dorz

in cartea:

"Hristos - Marturia mea" despre Pop Alexandru este adevarat. Nu tot asa de
adevarat este ce a scris despre fratele Niculita Moldoveanu, lucrurile rele si acuze,
cu totul in afara realitatii. L-am sondat pe un reprezentant al martorilor lui Iehova,
daca ei 1-au crezut pe Pop Alexandru in acuzele lui murdare, si m -am linistit cand
ei au spus ca nu au tinut seama nicidecum de spusele lui, caciil

cunosteau foarte bine.

Pentru mine a fost un atac diavolesc, la care marturisesc ca am facut fata destul de greu, doar prin indurarea
lui Dumnezeu

si legatura calda si vie cu fratele Dan Ioan. Acesta era un barbat mic de statura,
dar cu o inima mare plina de dragoste pentru Domnul si Cuvantul Lui, si in plus,
de o bucurie molipsitoare, care raspandea atata binecuvantare in jur. "Tie, Tata,
Ti se cuvine lauda si multumirea, ca 1-ai randuit pentru mine in acele zile, sa-mi
fie suport si

ajutor duhovnicesc!" Dupa iesirea din inchisoare, cu cine ne-am trezit intr-o zi ca
a venit sa ne caute, chiar pana la Arad? A fost fratele Dan Ioan, care a facut de la
Cluj pana la Arad, cu bicicleta, aproape 300 de km. Numai dragostea Domnului
este capabila de asa sacrificiu... Fratele Dan care il cunostea bine pe Pop
Alexandru, macar ca amandoi erau de la Oastea Domnului, dar nu a avut nici o
legatura cu el. Acest sarman om va mai aparea de doua ori in drumul vietii mele.

Acolo, in celula aceea, Domnul mi-a dat o cantare, care exprima clar experienta grea prin care am trecut, si
fratele Dan a fost primul care a auzit mesajul ei si melodia:

De n-ai fi fost de partea mea Vrajmasul cand ma prigonea, De n-ai fi fost Tu, Domnul meu, Taria mea in ceasul
greu;

Refren :

De mii de ori ma prabuseam Si in ispite-ngenuncheam, Dar harul Tau m-a ajutat Si pe vrajmas 1-am alungat.

De nu-mi erai Prieten drag In al durerilor sirag;

Cand norii grei m-acopereau

Si cand dusmani ma-mpresurau;

De nu-mi era iubirea Ta Balsamul scump pe rana mea; Credinta de n-as fi avut, Intre sageti aprinse, scut.

Odata venit acasa de la inchisoare, preaiubita sora Margareta Balc din Oradea, o neobosita slujitoare a
Domnului Isus (chiar si acum, cand a trecut de 87 de ani, inca slujeste, la Oradea si pe oriunde ajunge) cerea
mereu la orice intalnire, la Arad sau la Oradea, sa-i cant aceasta cantare. Si ori de cate ori i-o cantam, lacrimi
ii curgeau pe obraji, de bucurie, de satisfactie duhovniceasca si pe alocurea se atasa si ea la cantat cu mine!
Celui ce a fost vandut cu o sarutare, parasit de oameni, chiar de ucenici, si a fost rastignit pe o cruce, intre doi
talhari, pentru noi si a noastra mantuire, I se cuvine toata lauda, gloria si cinstea, acum si in veci de veci! Amin!

Sa spun acum ce s-a intamplat acasa in timpul acesta. Socrul meu, Gheorghe Rosu, care a fost mecanic de
locomotiva la C.F.R.,

si

a condus trenuri speciale cu inaltii demnitari ai Romaniei, a avut in acei ani un


prieten de aceeasi profesie, pe domnul M. In vremea cand eu eram la inchisoare,
M. a aflat ca fostul lui sef, Rosu de la Arad, are mare necaz in familie, ca ginerele
lui este condamnat la ani grei de inchisoare si fiica lui cu patru copii este intr-o
situatie grea. M. era acum ajuns om mare la Bucuresti, deputat in Marea Adunare
Nationala a Republicii Socialiste Romania si membru in comitetul ei, deci era un
om cu trecere la cei mari... Ia legatura indata cu socrul meu, ii propune sa vina la
Bucuresti, sa stea de vorba si sa incerce sa -1 ajute.

Socrul meu s-a conformat si s-au intalnit, oarecum conspirativ, intr-o cofetarie in capitala. Domnul M. 1-a
asigurat ca va consulta dosarul meu si are sa vada ce va putea face. Deci sperante... pentru cei dragi ai nostri.
Atunci cand va avea noutati il va anunta
sa

vina din nou la Bucuresti sa i le comunice. Socrul meu insa nu a

mai fost in stare sa faca al doilea drum, dar 1-a inlocuit fratele meu Nicolae. S-au intalnit intr-un loc potrivit,
unde sa nu atraga atentia unor copoi nedoriti.

Domnul M. 1-a primit bine pe fratele meu si in starea de vorba pe care au avut-o impreuna i-a declarat
urmatoarele:

² Ce am promis, am incercat sa fac. Am consultat dosarul fratelui dumitale si, drept sa spun, el ar fi putut sa fie
de multa vreme acasa, dar ceea ce ii sta impotriva este aceea ca este prea dintr-o bucata si nu este gata sa faca
concesii! Ce am putut face eu a fost sa

ii

asez dosarul deasupra altora, pentru ca sa fie luat in seama de comisia de resort,
care lucreaza la reducerea anilor de pedeapsa.

Vestea adusa la Arad nu era multumitoare, dar pentru sotia mea a fost o satisfactie sfanta, cand a inteles pricina
pentru care nu am ajuns acasa. Compromisul cu sistemul ateu-comunist ar fi insemnat o dezonoare la adresa
Marelui nostru Mantuitor si Domn Isus Hristos. Apostolii Domnului, de asemenea, cand au ajuns intr -o situatie
similara, adica sa admita sau nu concesia, au declarat in fata Soborului: "Judecati

voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezett sa ascultam mai mult de voi
decat de Dumnezeu; caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am
auzit"

(Fapte 4:19-20).

Din confesiunca apostolului Pavel in fata galatenilor (1:10), de asemenea reiese ca el nu a acceptat targuiala de
nici un fel, cand zice: "Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor, sau bunavointa lui
Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos." Deci,
nici o concesie din ce I se cuvine lui Dumnezeu. Multumim Domnului pentru exemplul tau lasat noua ca
mostenire, frate Pavele! Niciodata nu ne alegem cu vreun castig real pentru Imparatia lui Dumnezeu pe calea
tradarii Domnului Isus, ci din contra, cu mari pierderi, care nu vor putea fi recuperate niciodata.

****

Pe la sffirsitul verii anului 1963, m-am imbolnavit din nou in asa masura ca nu am mai putut iesi la munca si am
stat in celulavreo opt-zece zile. Odata, cand au venit detinutii de la munca, au venit si o droaie de gardieni, ca
sa ne mute in alta celula. Cand ma vede unul care era seful punctului de lucru, ma intreaba:
Ce e cu tine, Iovine?

I-am raspuns ca sunt bolnav.

Si ti-au dat ceva medicamente, tratament?

Raspunsul meu a fost negativ.

Ia, vino cu noi!

Si trei caralei m-au insotit de la etajul II spre parter, unde erau medicii detinuti. Asta nu prea s -a intamplat la
inchisoare, n-am vazut asa ceva si nici nu am auzit. Ajunsi la parter, plutonierul major, care de obicei era ziva
de serviciu la poarta principala de intrare in celularul mare, cu care nu vorbisem niciodata, nici nu-i stiam
numele, iesind sau intrand intotdeauna cu gramada in celular, si care deci nu avea cum sa ma cunoasca, m-a
surprins cand i-a intrebat pe cei trei caralei:

Unde-1 duceti pe Iovin?

Eu am ramas mirat cand mi-am dat seama ca ma cunostea si dupa infatisare si dupa nume. Cum? De unde, nu
stiu. Ceilalti trei iau raspuns la unison:

La medic, ca este bolnav.

Plutonierul major, seful celularului de la poarta de intrare, a strigat in urma noastra:

Duceti-1 si aveti grija sa-i dea cele mai bune medicamente. Iovin este cel mai bun om pe care-1 avem in
inchisoare si nu e altul ca el!

Marturisesc ca imi vine greu sa spun aceste lucruri, ca unul care ma laud, caut sa atrag atentia asupra mea. Nu!
Nu stiu cum s-au putut intampla asemenea lucruri; eu relatez doar fapte istorice, de care eu insumi sunt uimit...
Nu am stiut ca sunt atat de bine cunoscut, de cadre cu care nu am vorbit niciodata si nici nu am stat in fata lor.
Sa fi fost ceva din miracolul cuvintelor apostolului Pavel, cand zice: "ca

niste necunoscuti, macar ca suntem bine cunoscuti"???

Interesant este faptul ca unii frati crestini ma acuza ca tradator, informator al Securitatii, si oameni straini de
Dumnezeu sa

spuna astfel de lucruri? Eu nu le meritam. Prin mine insumi niciodata nu as fr reusit sa castig chiar si dusmani
de partea mea; nici nu am urmarit faima, caci ce faima mai poate fi, cand esti imbracat cu haine dungate, la
inchisoare??? Veneau unii dintre detinuti si ma asigurau ca in curand voi pleca acasa, cu primul lot... Din asta
am inteles ca au dat informatii bune despre mine, in slujba lor de "turnatori". Daca exista vreun merit in asta,
nu mi se datoreaza mie, ci Aceluia care m-a chemat la o viata noua, sa nu mai traiesc pentru mine, ci pentru
Hristos-Domnul, care m-a iubit si mi-a dat har. Marit sa fie Numele Lui!

Ca unul care am fost insarcinat cu conducerea detasamentului de la gradina, nu am facut uz de nici o autoritate
fata de ceilalti detinuti. Nu m-am eschivat de la nici o munca, de la nici o corvoada. Duceam poverile cu ceilalti,
desi nu mi s-a cerut asa ceva. Probabil lucrul acesta a fost observat si, intr-o seara, cand ne-am incolonat
pentru intoarcerea pe celular, urma sa ridicam sacii si lazile cu legume si zarzavaturi pentru bucatarie. In acel
moment, sergentul-major Marcan striga la mine:

Iovine, tu nu ai voie sa duci nici o incarcatura in spinare, ai inteles? Da-le ordin celorlalti ce au de facut, ai
inteles? Am raspuns:

Da, sa traiti!

Ma supraveghea cu atentie sa vada daca execut ordinul dat. Sigur, nu aveam incotro decat sa execut. Dar,
indata ce plecaram spre celular, dupa vreo 15-20 de pasi, m-am dus la unul care era mai batran si slab, i-am
luat sarcina din spate si am dus-o eu, mergand alaturi de el. In felul acesta am executat si ordinul gardianului si
am putut sa-1 ajut si pe cel impovarat...

As mai vrea sa adaug ca in cugetul meu eram mustrat pentru ilegalitatea de care ma facusem vinovat, prin
aducerea unor zarzavaturi inlauntrul inchisorii pentru alti infometati, si tocmai vizavi, cu fratele Visky, care ma
gandeam ca nu ar fi facut o asemenea fapta. Intr-o zi, pe tronsonul de constructii unde lucram impreuna cu
dansul, a trecut o caruta plina cu rosii, spre bucatarie. Fiind la cativa pasi de noi caruta, cativa detinuti, cu tot
riscul, s-au repezit spre caruta si au luat rosii, printre care si fratele Visky Francisc. Nu pot sa va spunce
satisfactie a fost pentru mine, sa ma vad cu cugetul despovarat, ca nici fratele Visky nu este exceptie de la a
incalca unele norme omenesti, intr-o lume a abuzului si a nelegiuirii in care traiam. In 1998, cand i-am facut o
vizita impreuna cu un grup de frati si surori, la locuinta din Oradea, am depanat impreuna unele amintiri
comune din inchisoare, dar memoria lui nu 1-a mai ajutat sa poata reface si acest episod. Daca la Gherla nu am
fost prins, in schimb, cum am relatat deja, in colonia Stoienesti am fost prins cu doua sfecle p e sub manta si
atunci am primit niste "palme usturatoare", daca tinem cont de un plutonier antrenat sa bata oameni, niste "bieti
puscariasi", care abia isi mai tarau picioarele de foame permanenta si oboseala...

****

Dupa ce am fost scos de la Zarca, nu am mai stat multa vreme la Gherla. Au ajuns la scadenta politele mele
fata. de Biroul Special "K", copoii Securitatii in launtrul inchisorii. Pe la sfarsit de noiembrie 1963, a fost
alcatuit un lot de asa-zisi "ireeducabili", care au fost condamnati sa ajunga din nou in lagarele de munca
fortata,

in

pragul iernii, si anume la Periprava si apoi la Grind, in Delta Dunarii. Printre cei
96 de detinuti am fost selectionat si eu. Ca urmare, a fost ordonata izolarea
noastra celula din pavilionul II. Acolo am fost pusi din nou la supliciul penibil
folosit la inchisoare, acela al perchezitiei. Intotdeauna puteam ajunge in conflict cu
unii gardieni zelosi ai regimului comunist.

Din cauza faptului ca am fost socotiti "neconvertiti" ideologiei comuniste, chiar dupa ani grei de inchisoare,
probabil ca perchezitia a fost ordonata sa fre facuta foarte amanuntit. Primul lucru care mi-a venit in gand a
fost micuta fotografie a celor patru copilasi
in jurul mamei lor. Mi-am pus problema ce o sa fac daca va fi fi gasita si

nu as fi vrut s-o pierd cu nici un chip. Am scos-o din ascunzatoarea de la cojoc si


mi-am zis ca vreau sa-i vad pentru ultima data. I-am sorbit din ochi pe fiecare in
parte indelung, ca pentru ultima data, hotarat ca in mana caraleilor nu o voi lasa
intacta. Am rupt-o frumusel in doua, apoi pe cele doua bucati, suprapuse, le -am
injumatatit din nou si s-au facut patru si asa mai departe pana au ajuns niste
bucatele

mici de tot. Inainte de a le arunca, asa ca sa li se piarda urma, caci perchezitia se apropia amenintator de locul
unde eram eu, am dorit sa mai vad daca a ramas vreun capsor intreg din numarul celor cinci. Spre uimirea mea,
care a facut ca sa fiu strabatut de un fior din crestet pana in talpi, toate cele cinci capete au ramas intacte! Am
zis: "Asta este o minune" si am primit puterea si hotararea sa nu le arunc. Am ascuns toate bucatelele la locul
lor, in captuseala de la cojoc. Am considerat ca un semn dumnezeiesc acest fapt; si daca Domnul a facut
minunea aceasta, o va face si pe aceea de a le pastra pana la ajungerea acasa, la cei dragi. Cu rugaciune, m-am
incredintat Doinnului.

Un plutonier major, la care am ajuns la rand cu perchezitia, cand ma vede imi spune:

² Ce e cu tine Iovine in acest lot? Nu se poate sa fii si tu printre cei ireeducabili! E o greseala!!

Nu avusem nici un fel de tangente cu acest gardian si ma miram de unde ma cunoaste, si inca pe nume.... Eu
stiam insa ca nu este la mijloc vreo greseala, din punctul de vedere al regimului politic si al motivelor pentru
care am fost arestat si condamnat. Toti am fost bagati la gramada si condamnati la ani grei de inchisoare, si cu
toate astea, cu unii dintre cei condamnati, comunistii-atei aveau rafuieli speciale, si printre acestia eram si eu.

Aveam in inima o bucurie deosebita, caci eram pe punctul de a sfarsi un alt episod al tranzitului meu prin
Gherla: lacrimi, slabiciuni, boli, experiente de neuitat, dar si biruintc spre gloria eterna a Marelui nostru
Mantuitor si Domn, Isus Hristos! Mai aveam si bucuria ca in acest lot a ajuns si Popa Petru de la Batiz, despre
care auzisem de la alti frati din Oaste, dar pe care aveam sa-1 intalnesc abia acum. El a lucrat la bucataria
inchisorii si ca polonicar la distribuirea mancarii pe celule.

Spre mirarea mea, in acest lot apare si Pop Alexandru, care era considerat inapt pentru orice fel de munci, din
pricina vazului care era foarte slab, datorita unei anomalii serioase. Daca voia sa citeasca ceva, trebuia sa-si
apropie hartia de unul dintre ochi care era mai bun, pana la 3-4 cm. Deci, era nedrept a se trimite in lagare de
munca un om inapt. Avea insa Pop Alexandru alte "virtuti", acelea

de a-i vinde pe frati, asa ca lesne a fost recrutat si la inchisoare ca

"tumator", de organele de Securitate. Asa ceva au vrut si securistii

din Arad sa faca din mine, cand m-au arestat in mod secret pentru prima data... Êulti au fost rapusi
de metodele draconice pe care ei le-au folosit, la baza carora a stat minciuna si crima. Domnul Isus
1-a numit pe stapanitorul lumii, pe Satan, criminal si mincinos, si chiar "tatal minciunii", adica
originatorul acestui pacat care-l tagaduieste pe Dumnezeu!

cu trenul, pana la Braila. De acolo, pe cunoscutul bac, pana la colonia Drumul spre Delta a fost
extrem de greu: doua nopti si o zi

de munca Periprava. Auzisem despre ea de la alti detinuti, acum

 
á 
  
 
9áá
 á 
á 
 

á 

. 
á 2
 




 

 
  áá
áá 
áá 
 


á 

 '   

' á  



á á
 

 á
  á 
á

6á 

á 
á á


 ááá
  á 

á


Fá
áá 
á

   




á 
á  á

 á
á 





áá

.á
á 





 á

 áá   
á á á  á ; @C


   

  

    4 á
á

  
á á  áá
 á  



á



   



 
 áá 

2 
 

á á

á 

á  

 5

6
 ááá
á 
á



 
 áá 


 á$á


á á á 

....

/ —       —        


     — 1     — 

 S , 2c cnd re u de de2en2 e se nsr se f2 de n  Cu





 
á
 3
(H E á 

á  


 
  á

á
    
á
  áá4 



 2 2 á
9
 
  
 

 


á


 
á   áá 

á  
 áá  á  áá

 á 
  áá

á
    
 á 







&   á á áá
á áá 
á

  áá  
á
 á

 á áá á á 


   á  
á
 á
 

á

9áá 



2
 
  
 
á  á áá

 

 áá á
  


á

Ce fc , 2vrse? De ce 2 b2 c de crnue2ee cee s de ehe2u e cre 1- r  2?

 —      &

  
   —  &

— ——    —  —     —       —


  —         — +—       2
 — '    —  —   —   
 —   
—  —  —
 —    — —   —   —   
 $ — —  — —       —  — '     

          — —  —  — 
—    —  ——  — — — —    —
     
 —  —  — —  —      
       —            
 —
—  — —     —      '  
  ——        * / -     —     
      — — /      —  —" /

22us Tre , Tre s 22us UNUL Pen2ru ces2 un 22e S- ru2 Dnu Isus en2ru urs
Lu ãIn 17) Cnd ces2 un 22e cu Cu sv 2  B ser c es2e  re 22e, n c d2 nu v f
n2re ces2 urs  u vre u2 en2ru u2ere, en2ru n2 e22e

.

á
 á
áá    



 
 
á
 4 
  


  
   
  
 

  





), ;.

 á
áá

  áá
á á  
 á á á
 
 á  
á 
  % 

  

 

   á
á
á    á

á 
  


á á 

 

áá $
+

+)  á

 
 á++
 á á
á á

á  


 á

áá &áá  áá
 áá á
  




   á

    



á
á     á 
 áá ááá


á 
 
á
á á áá áá
1
 

$ á
áá
  á



 á áá
á á 
 á

 
!#+

:*-
 áá
á á
á   á

á

 


$
á
 á
áá 

 á
 á

'2
á
  !'#
á
  
-$



áá


á   á' 
á
9



'ááá

 á
á1
 '
+ á
  á  
 áá á
 

 
 
á áá
á
á áá á 


 

.á á
 
á  
 

á 
 á
 
#& 

+<+<-'


  
 &á
  "á
'.á
  

á 
 
á 
  
 á




  

 á
 


 á'" á 
áá

 

 á
'$á á 
    á
 á
á 


á á á  áá    






á
 
+ á

   
 á  áá

 áá



9

 á  á
  
áá


á 
  áá 


áá

  

á   
 

á 
á


 
 á  á
 á


'  á
'  
 
á  

 á   
 á á
$
áá á 
á

 




  
 á á

 




  á%á

G 
  á 
 
 
á<: á


á 
á 
 áá
 

 á
!

3 á
 



+ 
á 


 áá

á á!!! 
 á  
 
  áá
: 

 


á   á
á 
   á

 

 
á






 á



 
 
 á

 

   


 á 

 
 

á  
á   
  
 
  á

á á!6 á
  á




 á 


á 
9

 '

á '

 á 
á
á á%
4&/5$4$
 á
&6/5$4$ á á á



 á
á

  á

 á á  


" á 


áá

á á  á
$   —
 

á  á


  áá    
6$5&"32$4/5$"/"/5 
á'&áá 2 áá !&á

á
  á
!'2 $%  á

/  áá
  
 

á
 
 á 





á


'

'á


9
áBá

'H'

á 

áá 
á  
  
2
 
á    áá





 
 á 


 
!


á 
á


 
á 
   
á

 

  

á

á  


á
 
 
  

 


  á

 


  á 
  á  á

á á
 á á
á á
  
á
 

  


1
 
1
  




 


á


ááá á
 áá

 

  á2 á á$á á

     
á  á
 
á5 á áá á  

á áá

á á$   áá 
 

 á
2 $%  á# 
á
 



á
/- 

á
 
 á

á
 



 

  á$  


 
 á  
 á
 

2 $

 
á

  á 
á +
 á 
  


.

 á  




 + á 


 
 
á


 á
ááá 

 áá 
 +á
á á
  á  á 

 

2 
 á 


á 
 á á
á
á á

  á!

áá
á

$
 á  á

 $
 
 


 á
 





 

9
á  áá



 
  
  
  
á  


   
á 
 á
2
 

 
  
   
 
  
   á

  
&     
á  á 
á

 


  
á

 
á

6



á

 

á
  á á
  
 
& á


á 

áá 
&á áá
á
    á

 
á'
'4  á áá á  á




á    á á
  á
á
á
 á  



 




  á   
á á
 

 á á


 á
 
á 





   á  áá

2
 á  

  á á


  á


   


á  á   $


áá
ááá  

á

 +===
á
    


  


á


G 
áá
áá   

$á 
 %


 


á
 áá   á


  

ááá á
  9
á
á%
 
 á 

á á F á


á  á
 

á 

  


+ 



2 $%  á
 


 á

 &á

  áá á   

   


á 
 
 á
 
á
   á
á   áá
  )=)<
   

á 
á á
á

á á

á
 á 
á  
  á
  
 á
 
 
.á  áá
$á

ááá 
 áá 
   & á 
 áá 
 á
áá á 


áC"
á á 
áááá
á0=
 á á%



  
$  á 
 2  á 

á
"
á  áá 

  á




 á 
 
á
C    á á


 á á
2 á 
á á
á

 

 


 

 áá
á á  á 

á  
 
 á 
 á 


 á
  
 
 á á





á
á 
á

 

á 
á 
á    4 á

  á


áá 
 áá 


 á 
á  

 



   á á
 

á 

 

 á 
 
 á 

3
áá á 

 2 $%  áá  

á
  

$ 
 á
 
 
 
    ááá á 



  
+ 
 áá áá
á á+ á
á  á +   

 


á á"+ á
 



.á
á


 áá

  
 á 


/  áá

 

áá

 
  4 
  



á


á
á á á
    á
  áá   

 .

 á $%  á
. á4  
áá á  áá
2

 
 á á

  

 áá2 á á

 áá á á 
áá
 á 
áá

 
#+4
 
+)=-

6 
á   á 2
   

á
á
 



 
 á


á á
 

 á2
á
 


 
      
á 
á

 
  &+á á á á   
á


á 
  á

 


  á+  
 á á

 
 
á   á
 
á
&á
á
á.
á
6   á 

      


 á 

áá 

 á$  á 
 
    

 
 
2

á




á
á

 
 


 á



 

   

C$%  á
á

  á



á 

 9 $ / 2 2 á3  

  0—    
 —   — —  —  —    —
    ——   '— —          —
           ' '— 
 —  
—   — —  —    *
 — —    —

nu  - d2 se n cee c e c dc2r nr Os2e Dnuu 2 n r2 s  b2ezu c r  c ,
cu se rc2 c n b ser c r2dx Eu nu  vu2 n c ce  v n2en2 e n ce  sus, dr 
n2ees cu durere c2 de sec2r sun2 un 
9   

 á

á
 
  á 

 á



 

"á
  á
 
 
 







 
  

  


 
á

 á


% 
á

9+)&

á á  


G&á
  
 á 
$

á 
 
á

á






'—      — —     —

 

   á á



 

 
á á 



 6
áá




 

  

á   á  
áááá á  á  
á á
  á 





á

 
 áá

á 



 
4  á
á
 

 á
á
 á

 
á á
 á
 + 
$ á  
áá


á
á á


  
áá


6áá 

á
  á 
 


 á 
 á á á
á á  áá
 


 á +
 
 á 
 

 
áá

 á
 .á 


á
 á
 áá  
 

á 


 9áá
 á  
á  á



á

  á!

  —   —        " #     — -
  —&

*
     —   — —  )  )  —       
—   ' 
 —     '   —      —
           <—   ——  —    
       —  
         —  — 

 
—       — —   —    —   
    —   —  — 

—   —            —   —   


 !——  —     — 
 —     — — 
     —
 —
   2
 —   +—  — —
 —  —      — *      — 

  —    —     —         

    — <   —    — * , -  ! 1
0*/2 12 %,1   1 2 / & * &

    —   ——       — —

          :5          —   — —
—   —          —  H   
—  — —   —    —  —     —"

# 
   —          —&
*
 —     
    —  ,—  
    
    —  —   
       ——  +—     
5E5  —  - —  
  —     —
* — 
    — —   —

 ——    '—     —    
 
    —        —
  —— —          
—    —  —    —    —"
)   - - —       — 
—   —(  — — —      

—    —        —     —  &
*  -    !  - &)

   — —   +  —   


     —   
 —   — —    —  — 
    &
   —  —                —
 1  —   '— — *
 —  —      — 
 —    —   —  —        —   
—     —  —  —     —    —
        — —     — —  — —
  —  — —   —     — —  — —
— —  —   1—  +     —      
          —  —  —  — 
 H   :5
——  5=6     —  —      —    
               5=6   —
 —  '— —   —  
 —      —
  
—    —  *—      &   — —    — 
—  —   —  —   —   — 

 —  —         —     
—  —   — 

....

á  
  
 
á
 á
 

  
5
2
   
 
á +===
á
 

áá



á 
 
 
&  

á

á  $á 



  ,= á

á


 á 
 
 


 
4 

áááá á  
áá    

á   
á  


 



 á
  

á áá

á



 
á  
á 



á

á


á

 áá 
 á
á
áá
 á 


#





  -á
á     áá


á
  á  
 
á2áá

á  áá+ áá

<* 
 





á
+ á á
 
á  + áá

 áááá 
á
<* 
 


5á á  á




á 

  á
.á
ááá  





  
+ á
  

 á
  
 


$   á
 %
 á á    

á 

 

 




á
 
á   

 á 
 +

 á   

á

 á     á  á
  á  á 

 

 
 áá



á   á
   á

 

$

   áá

á


 


á

 á 
<