Sunteți pe pagina 1din 2

Lizuca s-a nascut intr-o familie bogata si fericita, copilarind alaturi de catelul Patrocle

in Dumbrava Minunata a bunicilor. Din nefericire, mama Lizucai a murit, iartatal ei s-


a recasatorit, lasandu-i pe bunici sa se ocupe de educatia fetei. Tatal Lizucai,
domnul Vasilian, a plecat cu treburi la Bucuresti si a lasat-o pe Lizuca in grija mamei
sale vitrege si a slugilor sale. Acestia o bateau si-o certau in fiecare zi. Lizuca ducea
dorul bunicilor. Acestia traiau intr-o casuta primitoare dincolo de dumbrava,
deoarece slujitorii si mama vitrega ii tratau urat. Lizuca l-a luat pe Patrocle dupa
care pleaca pe furis.In drum Lizuca se intalneste cu Sora Soarelui, caruia i-a
povestit tot ce s-a intamplat. Dupace au mai mers, dau peste Sfanta Miercuri, care ii
grabeste sa nu-i ajunga noaptea pe drumuri, insa noaptea se apropia, iar cei doi cer
gazduire unei rachite batrane. Prin padure incep sa apara personaje din basme.
Lizuca adoarme, iar Patrocle adoarme langa ea. Dimineata Lizuca si Patrocle s-au
trezit in casa bunicilor. Bunicii i-au luat pe Lizuca si Patrocle sa ramana cu ei. Lizuca
era foarte fericita.

de Mihail Sadoveanu
Lizuca are 6 ani și este o fetiță orfană pentru că mama ei a murit. Tatal ei s-a
recăsătorit cu doamna Mia Vasilian. Mama vitregă nu o iubește pe Lizuca și se se
poartă urât cu ea.
Într-o zi când domnul Vasilian era plecat la București, mama vitregă a Lizucăi, are
musafiri: pe cucoana Emilia și (fiica) madam Neicu. În așteptarea cafelei, doamnele
discută. Mia Vasilian mărturisește că este fericită, deși se află la a doua căsătorie.
Soțul ei, care este mai bătrân decât ea cu 15 ani, o răsfașă și îi satisface toate
capriciile.
Sosește în vizită și locotenentul Micuș Lazăr. În timp ce doamna Mia primește
musafirul, se strecoară în salon Lizuca vrând să mănânce șerbet. Servitoarea o ceartă
și o trimite afară. Bătută și certată, fetița merge la prietenul ei, câinele Patrocle. Plânge
și îi spune că a hotărât să plece la bunici.
La amiază fetița și câinele părăsesc casa părintească și merg în orașelul bunicilor. În
drum spre bunici ei trebuie să traverseze dumbrava Buciumenei. Din poveștile bunicii
ei, Lizuca știe că atunci când traversezi o pădure trebuie să lași un semn pe unde treci.
Așadar, își umple buzunarele cu cenușă și o bucată de pâine de mâncat pentru drum și
pleacă.
În drumul ei, Lizuca vorbește cu Sora Soarelui și cu Sfânta Miercuri, care îi spun că e
foarte bine că a plecat de la mama vitregă și că vre să locuiscă la bunici.
Când soarele apune, Lizuca intră în lumea magică a poveștilor, unde se întâlnește
viețuitoarele (animalele) pădurii, care o primesc cu drag.
Fiindcă (pentru că) se înnoptează și numai luna luminează, fetița își găsește culcuș(loc
de dormit) împreună cu Patrocle în scorbura unei răchite (copac) bătrâne. Lizuca îi
spune lui Patrocle că se teme de fantoma cu coarne lungi.
Apoi, în dumbrava Buciumenilor, plină de farmec, se petrec lucruri minunate. Totul se
transformă într-o lume de basm și apar: Domnița cea bălaie, prichindeii, bătrâneii,
făurarii, diferite animale ieșite din peretele unei stânci. Lizuca află astfel povestea
Zânei închipuirii (imaginației). Apoi, în visul ei apare și mama sa, care îi spune că
mereu va fi cu ea și că o iubește mult.
În același timp, observând că Lizuca lipsește de acasă, doamna Vasilian trimite pe
servitoare să o caute la bunici, dar n-o găsește acolo. Bunicii află că fetița a plecat de
acasă și o caută în dumbravă unde știu că ea fuge uneori. O găsesc și o aduc acasă la
ei.
Când se trezește a doua zi, Lizuca vede cu bucurie că este în camera micuță și curată
de la casa bunici. Este camera în care s-a născut și a trăit cu mama ei. Liniștea este
spartă de vocea mamei vitrege și a slujnicei care cer fetița să o ducă acasă. Bunicul le
spune că Lizuca va rămâne la el. Gesticulând, femeile atrag spre ele albinele care le
alungă din livadă.
Astfel, Lizuca rămâne la bunici, înconjurată de dragostea acestora.

S-ar putea să vă placă și