Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOARA CU NOROC
Ioan Slavici
1
este citat în calitate de mator. Înţelegând că sinceritatea i-ar fi putut fi fatală, hangiul devine
prin tăcere complicele sămădăului.
În timp ce se întorcea de la Ineu, însoţit de jandarmul Pintea care avea sarcina de a
face o percheziţie la han, Ghiţă descoperă într-o pădure trupul neînsufleţit al unui copil. Nu
departe de o trăsură boierească, se afla şi cadavrul unei femei înveşmântate în negru. Ajuns la
han, înţelege din spusele soţiei sale, Ana, că dublul asasinat a fost înfăptuit de Lică Sămădăul.
Se oferă să-l ajute pe jandarmul Pintea în problema eventualei întemniţări a sămădăului, dar îi
ascunde acestuia faptul că primea sume imense de bani de la partenerul său de taină. Toate
încercările celor doi de a-l prinde pe Lică Sămădău sfârşesc în eşec, deoarece protagonistul îi
schimbă bani fără martori.
În aproprierea sărbătorii de Paşte, la îndemnul sămădăului, Ghiţă organizează la han o
petrecere. Însă, orbit de gelozie, îşi pierde răbdarea, părăseşte hanul, pleacând în căutarea
jandarmului. Între timp, Ana fiind rănită, i se dăruieşte lui Lică. Acesta pleacă nepăsător, însă
ploaia îl determină să-şi găsească refugiul într-o biserică ruinată. Îşi aminteşte că şi-a uitat la
han şerparul cu bani şi obiecte furate şi se vede nevoit să se întoarcă din drum.
Deznodământul ilustrează stingerea conflictelor prin moartea protagoniştilor. Ana
este ucisă de Ghiţă cu o lovitură de cuţit, hangiul moare împuşcat de Răuţ, care, la ordinul
Sămădăului, dă foc hanului. Pentru a nu fi prins de jandarmul Pintea, Lică se sinucide.
Imaginea finală redă întoarcerea bătrânei de la Ineu, unde fusese plecată cu cei doi copii ai
eroului şi vorbele ei înţelepte despre destinul uman implacabil: „Aşa le-a fost data!”. Focul
care cuprinde trupurile neînsufleţite ale protagoniştilor are rol purificator.
Personajul central al nuvelei este Ghiţă, tată şi soţ admirabil, până când se mută la hanul de
la Moara cu noroc. Frământările sale cresc în intensitate din momentul în care intră în scenă Lică
Sămădăul. O trăsătură distinctivă a lui Ghiţă este demnitatea. Deși Sămădăul îl înspăimântă, hangiul
îşi avertizează interlocutorul că acceptă să îi fie asociat, nu supus. Eroul creat de Ion Slavici este un
spirit realist şi calculat, înţelege că nimeni nu poate rămâne în acest loc pustiu şi într-o oarecare
măsură înspăimântător, fără să devină omul lui Lică Sămădăul, stăpân absolut al acestor ţinuturi.
Intervine problema opţiunii: Ghiţă trebuia să devină omul de încredere şi complicele sămădăului, ori
să se reîntoarcă la condiţia sa iniţială de cizmar modest şi chinuit. Opţiunea lui este motivată social, el
e conştient de faptul că a renunţa la această unică oportunitate de a prospera ar însemna să admită
în faţa familiei sale că a eşuat. Ghiţă este lucid, înţelege de la bun început că un om cum este Lică nu
poate fi anihilat cu uşurinţă, întrucât el reprezintă o întreagă categorie socială: cea a sămădăilor fără
scrupule, afacerişti hotărâţi să se îmbogăţească rapid cu orice preţ, care se bucură de protecţia unor
stăpâni influenţi, imbatabili.
Personaj dilematic, sfâşiat de forţe lăuntrice contradictorii, Ghiţă are senzaţia că este
subjugat de forţa implacabilă a destinului, că nimic nu se poate schimba: „...se vede că acesta e
norocul meu, şi dac-ar fi nenorocirea mea. Cine poate să scape de soarta ce-i scrisă? ”
2
Ghiță este un personaj tragic, așa cum au subliniat importanți critici literari români. Orice
alegere ar face, împlinirea lui este imposibilă. Dacă și-ar fi înfrânt patima pentru ban și s-ar fi întors la
condiția inițială de cizmar, el și întreaga familie ar fi trăit eterna dramă a umilinței. Dacă l-ar fi trădat
pe Lică în timpul procesului, ar fi fost ucis, ca toate victimele diabolicului sămădău. Protagonistul
nuvelei Moara cu noroc se înstrăinează de sine, se dezumanizează și moare în încercarea de a-și
depăși limita.