Hocheiul pe gheață 

este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se joacă cu crose și un puc.

Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. În
Bretonia, hoquet însemnau bucățile de lemn răsucite la capăt purtate de către ciobani. Similar, în
Anglia, termenul de hook ar putea să fie strămoșul hocheiului de azi.

Cuprins

 1Istorie
 2Original Six
 3Regulament
 4Tactica de joc
 5Note
 6Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul XVII în Olanda, unde un grup de oameni pe
patine se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își
are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârșit,
cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca o variație a
hocheiului pe iarbă.
Primele reguli cu privire la pucul de joc și la numărul de jucători au fost introduse de un grup de
studenți ai unei universități din Montreal, în 1870. Tot în acestă perioadă, noul sport a devenit
extrem de popular în Canada, trecând și granița către Statele Unite, unde în 1903 s-a format și
prima ligă profesionistă de hochei.
Liga Internațională de Hochei s-a înființat la Paris, în 1908.[1] Astăzi, ea se numește Federația
Internațională de Hochei pe Gheață (International Ice Hockey Federation, IIHF), cu sediul la Zürich.[2]
Primul meci public de hochei este atestat la Montreal, în 1875,[3] unde 2 echipe formate din câte 30
de jucători practicau acest sport pe un teren special amenajat.
Peste 2 ani, numărul jucătorilor a fost redus de la 30 la 9. Popularitatea acestui sport în Canada a
dus la crearea primei asociații de hochei amator, în 1885.
Primele campionate au fost organizate în Europa în 1910, fiind câștigate de către Marea Britanie.
Șapte ani mai târziu, în America, se creeaza National Hockey League (NHL), cu numai 6 echipe
până în anul 1967. Ulterior, NHL a devenit cea mai prestigioasă ligă de hochei din lume.
Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers.
Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă.
Primele 4 ediții au fost clar dominate de către canadieni, însă, după război, sovieticii au început ușor
să-și impună autoritatea, până la începutul anilor '90. Ulterior, Suedia în 1994 și Cehia în 1998 au
câștigat aurul olimpic.
În 2002, la Salt Lake City, Canada a învins în finală SUA, într-unul din cele mai memorabile meciuri
din istorie. Hocheiul feminin a debutat la Jocurile Olimpice din 1998 de la Nagano. Hocheiul a trecut
prin patru ere.

Original Six[modificare | modificare sursă]

Din Original Six făceau parte doar primele șase echipe inființate: Montreal Canadiens, Toronto
Maple Leafs, New York Rangers, Chicago Blackhawks, Detroit Red Wings și Boston Bruins. Era
Original Six a ținut din 1942–43 până în 1967 cand au apărut primele echipe din WHA (World
Hockey Association) și NHL (National Hockey League) de după Original Six.[4] Original Six a
cunoscut câțiva jucatori legendari precum Gordon Gordie Howe, câștigător al Hart Memorial Trophy
de 7 ori, Jacques Plante, portarul celor de la Montreal Canadiens, câștigător al Vezina Trophy de 7
ori și cel mai bun fundaș din istorie, Bobby Orr, câștigător al James Norris Memorial Trophy de 9 ori.

Regulament[modificare | modificare sursă]

Patinoar

Crose de hochei

Puc
Hocheiul pe gheață este unul din cele mai pasionante sporturi de echipe și, în mod sigur, cel mai
rapid.[5] Foarte popular în Europa, SUA și Canada, este un sport care necesită tehnică, echilibru și
forță psihică.
O echipă este alcătuită din maximum 20 de jucători și 3 portari în competiția masculină și din 18
jucători și 2 portari la feminin. În timpul jocului, o echipă nu poate avea mai mult de 6 jucători pe
gheață: un portar, 2 fundași și 3 atacanți.
Pentru manevrarea pucului, jucătorii utilizează o crosă, scopul jocului fiind de a înscrie cât mai multe
goluri în poarta adversarilor, încercând în același timp să primească cât mai puține goluri în propria
poartă. Așadar, hocheiul pe gheață este o combinație de eleganță, spirit de echipă și agresivitate.
Un meci de hochei conține 3 reprize de câte 20 min. fiecare, cu frecvente schimbări de jucători în
timpul meciului și cu o pauză de 15 min. între reprize.

Tactica de joc[modificare | modificare sursă]

În privința tacticii de joc, prin anii 1950 erau mai buni jucătorii din Europa de Est și mai ales jucătorii
sovietici, ei aveau un sistem tehnic superior, care consta din pase repezi care era încununată
frecvent cu succes împotriva tacticii canado-americane, care folosea mai mult superioritatea forței
corporale.[necesită  citare] Azi nu se mai pot observa așa de evident aceste diferențe, combinațiile tehnice
îmbinându-se cu utilizarea forței corporale, astfel o echipă bine organizată din punct de vedere tactic
poate câștiga meciul contra unei echipe care are o serie de jucători mai talentați. Tactica deschiderii
jocului cu pase lungi de lângă poartă o practică de obicei nord-americanii. În tehnica de apărare sunt
folosite mai multe variante ca:

 Forechecking