REGIM TRANZITORIU

Transformata Laplace şi proprietățile ei

Este definită de relația:


 f t e
 pt
dt
0

f t  = funcție reală de timp;

p =   j variabilă complexă
Integrala este convergentă, dacă:
a) t  0  f t  este netedă pe porțiuni;

b) t  t0  0 , f t  să nu crească în modul mai repede decât o exponențială, adică să existe constantele

pozitive
A0 , r0 , t 0 : f (t )  A0 e r0t dacă t  t 0

c) Variabila complexă p să aibă partea reală suficient de mare, adică

r  Rc p  rd rd= marginea inferioară a constantelor r0 pentru care este satisfăcută condiția (b)
(... de convergență a integralei)
Funcțiile din această clasă de timp se numesc funcții original.

Funcțiile imagini
Fiind date o funcție original, f t  se numește imagine laplace sau transformată Laplace,
funcția F  p  , univoc asociată primei prin expresia:

F  p   f t e
 pt
dt cu Rc p  rd
0

Când Rc p  rd , integrala e divergentă.

Transformata Laplace e definită ca o funcție analitică de p în întreg planul complex, cu
excepția singularităților din semiplanul Rc p  rd .
 
F  p   L f t   L f 

care asociază fiecărei funcții original f t  t  0 o imagine complexă F p  , al cărui operator invers se

notează cu L1 .

1
  
f t   L1 F p   L1 F 

se asociază fiecărei imagini complexe F p  o funcție de timp f t  , univoc determinată pentru t  0 .

Transformate Laplace ale unor funcții uzuale

1. C; Pentru o constantă C, luând  a  0 şi Rc p  0 ,

LC   C e  pt dt

0

LC  
C
p
Lo   0

Integrala este divergentă pentru Rc  p  0 . Relația

C
definește o funcțiune analitică de p în tot
p
planul complex, cu excepția originii unde are un pol.
0 t  0
2. Funcția treaptă unitate ht   
1 t  0
 
Lht     ht   e  pt dt   e  pt dt 
1
0 0
p

3. Funcția exponențială et


 
L et   et e  pt dt 
1
p 
0

considerând Rc p   .

Integrala e divergentă pentru Rc p   , dar expresia definește univoc o funcție analitică de p

în întreg planul complex, cu excepția p   unde funcția are un pol.

4. Imaginile funcțiilor sin t , cost
 
Lsin t   sin t e  pt dt 
  e 
1 j t
 e  jt e  pt dt
2j
0 0
 jt  pt  jt  pt

Lsin t    
1 1
e dt  e dt
2j 2j
0 0

1  1 1  
Lsin t      2
2 j  p  j  p  j  p   2

2
 Lcos t  
p
p  2
2

5. Imaginea impulsiei dreptunghiulare neretardate


 0 to f t 
 A A
f t    0 t T H
 A T
  H 0t T
 T T t
unde T= durata impulsiei
A
H   amplitudinea ei
T
A= suprafața ei
Impulsia drept finită se poate exprima cu ajutorul funcției treaptă unitate finită ht  , sub forma:

0 t  0
ht   
1 t  0

0 t  T
ht  T   
1 t  T


H ht   ht  T    A
T

ht   ht  T  
A A
 
T
1  e  pT
A
   A
L  ht   ht  T   
T

T  T 0 
 e  pt dt  T
p 0
e  pt  T 1  e  pT  A 
p pT

Dacă integrala (aria impulsiei) este egală cu unitatea, A=1, se obține impulsia unitate finită
(neretardată), de durată finită T și amplitudine 1 / T notată  T t  .
Imaginea impulsiei unitate finită rezultă:
1  e  pt
L T t  
pT
6. Imaginea impulsiei delta (Dirac)
În practică, interesează cazul limită idealizat al impulsiei dreptunghiulare de durată T  0
1
și infinit de înaltă H    , având arie finită şi egală cu unitatea. Această funcție definește
T
impulsia delta sau unitate  t  .
Formal se poate scrie:  t   lim  T t 
T o

3
 Imaginea, rezultă din aplicarea regulii lui L`Hôpital:
1  e  pT
 
L  t   lim L T t   lim
T 0 T 0 pT
1

A 1
1

T

T  0

Corespondența operațiilor fundamentale prin transformata Laplace

1) transformata Laplace a sumei
  

  f1 t   f 2 t e dt   f1 t e dt   f 2 t e dt
 pt  pt  pt

0 0 0
L f1 t   f 2 t   L f1 t   L f 2 t 

2) transformata Laplace a produsului între  și f(t)



 f  et
 pt
 
dt  L f t   L f t  
0

 n  n
și 
L  k f k  
 k 1 
  L f
k 1
k k 

exprimă proprietatea de linearitate a transformatei Laplace (Teorema linearității).

3) transformata Laplace a derivatei unei funcții de timp, este egală cu produsul imaginii funcțiunii
prin p, mai puțin valoarea inițială a funcții (Teorema derivării).
  
 df 
  
df  pt
L   e dt  f t  e  pt dt  p f t e  pt dt
 dt  0 dt 0 0

 df 
 dt  0

L     f 0   p f t e  pt dt


 df 
 dt  0

L    p f t e  pt dt  f o 

deoarece f t   A0 e 0t dacă t  t 0 și   Rc p   a

4
 lim f t e  pt  A0 lim  e   p r0 t   A0 lim  e    a t  0
t  t  t 

 df 
și L    pL f   f o 
 dt 

Pentru derivate de ordin n, se obține aplicând de n ori regula de mai sus.

d n f
L n

 
  L f  p L f   p f o   p f 0   p f 0   ... f o 
n n n 1 n2 1 n1 2 n1

 dt 

dacă f 0   0 , rezultă

 df 
L    pL f 
 dt 

1
4) transformata Laplace a integralei în (0,t) e egală cu produsul imaginii funcției prin (t integrării)
t
t
g t    f t dt
0

 f t  și g 0   0
dg
avem
dt
 dg 
L f   L    pLg   g 0 
 dt 
 t  1
si L  f t dt   L f 

0  p
 

Determinarea funcțiunii original corespondentă unei transformate Laplace date

1) Folosirea tabelelor de transformări
Datorită caracterului biunivoc, toate funcțiile original identice pentru t  0 au aceeași imagine și
reciproc, toate funcțiile cu aceeași imagine sunt identice pentru t  0
Se folosesc tabelele de transformări
2) Teoremele dezvoltării lui Heaviside
Dacă transformata Laplace  p  este o funcție rațională pusă sub forma raportului a două polinoame de

P1 p 
variabilă p1  p   , în care gradul P1  gradul P2, funcția  p  se descompune în fracții simple.
P2 p 

P1 p  C1 C2 Cn
 p   F p      ... 
P2 p  p  p1 p  p2 p  pn

5
 Coeficientul Ck se calculează multiplicând ambii membrii cu (p-pk) şi trecând la limita
p  pk , aplicând regula lui L`Hôpital.
P1 p  p  pk
 p  pk    P1  pk  lim  P1  pk   '  C K
1
P2 p  p pk P2 p  P2  p 

P2'  pk  
dP2
p  pk
dp

Introducând valorile, rezultă:

P1  pk  1
F p    
P2  pk  p  pk
'

Deoarece L e pk t    1
p  pk

 
S-a folosit relația:   
L et  et e  pt dt  e   p t dt 

1
p 
0 0

unde   pk .
Cu aceasta, aplicând teoria linearității, se obține relația:
n
 P1 ( pk ) pk t   pk t 
  P ( p ) e  P (p ) e
P1 ( pk )
Fc t   '   L ' 
k 1 2 k   2 k 

 P (p ) 
sau f t   
P1 ( pk )
e pk t  L1  1' k  , prima formă a dezvoltării lui Heaviside.
P2' ( pk )  P (p )
 2 k 

A doua teoremă a dezvoltării

Considerăm cazul particular în care polinomul P2  p  are o rădăcină nulă, punându-se sub forma:

P2  p   pP3 ( p)

rădăcinile polinomului P3  p  fiind pk k=1,2...n-1.

Deoarece P2'  p   pP3'  p   P3  p 

şi P2' o  P3 0

şi P2'  pk   pk P3'  pk  k  n ( pk rădăcină a lui P3)

P1  pk  P1 0 P1  pk 
n n1
f t  
k 1
 P p
k
'
e pk t 
P3 0
  p P
k 1
' pk 
e pk t
vom obține 2 k 3

 P  p 
f t   L1  1 
 pP3  p  

6
 C0 C1 C2
deoarece funcția:  p      ..... unde C0 se determină din condiția:
p p  p1 p  p2
P1  p  P1 0
C0  lim p ( p)  lim 
p0 p0 P3  p  P3 0

iar coeficienții Ck se determină cu relațiile cunoscute:

Ck  lim

P1  pk  P1  pk 
Ck  
P2'  pk  pk P3'  pk 

P1 0 1 P1  pk 
n 1


1
și  p   F p     
P3 0 p k 1 pk P3  pk  p  pk
'

și yt   L1  p   este de relația:

P1 0 P1  pk  p k t
n 1
y t   
P3 0 k 1 pk P3'  pk 
e

Aplicarea transformatei Laplace în studiul unor regimuri tranzitorii

Din egalitatea celor doi membrii ai unei ecuații integro-diferenţiale, rezultă egalitatea
imaginilor acestor membrii. Pentru ecuații liniare cu coeficienți constanți, ultima egalitate, pe baza
teoremelor liniarității, integrării, derivării, se exprimă pe baza unor relații între imaginile funcțiilor
care intervin în ecuația integro-diferenţială dată. Determinarea imaginilor funcțiilor necunoscute se
poate face prin rezolvarea unor ecuații algebrice. După aflarea imaginilor, se determină funcțiile de
timp corespunzătoare acestor imagini. Ele reprezintă soluțiile căutate, care satisfac atât ecuațiile
integro-diferenţiale cât și condițiile inițiale cerute.

7
Aplicații
Se consideră un circuit inductiv ca în figură, care pentru t  0 este parcurs de curentul continuu
E
i0  . La t=0 se scurtcircuitează elementele R,L.
2R

R R
L

K
E

di
Pentru t  0 , ecuația circuitului este: R  i  L 0.
dt

Aplicând transformata Laplace circuitului, se obține:

 di 
L  R  i  L   RLi   L pLi   i 0
 dt 

i 0  I 0  0
U
2R
se obține ecuația operațională (între imagini).

R  pLLi  L0i0  L
U0
2R
L0
U0
și Li0   2 R
U 1
 0
R  pL0 2 R R
p
L0

 
1  U 0  U 0 t / 
și it   L  
1 R
 e  
 2 R R 2 R L
p 
 L 

2. Se consideră circuitul capacitiv din figură, al cărui condensator este încărcat cu sarcina Q0 pentru

t  0 . La t=0 se închide întrerupătorul, aplicându-se circuitului tensiune.

u  U 0 e t /  0 cu U 0  Q0 / C
Ecuația circuitului pentru t  0 este

q0 
t
cu Q0  q0
1
u  Ri   idt 
C0 C

8
Aplicăm transformata Laplace acestei ecuații:
Q 
 u  R i    i     0 
1
Cp C 
Q   1 
 u    0    R   i 
C   Cp 

 
 u    U 0 e t /   U 0 
0

1
1
p
unde 0
 Q0  Q0
 
 C  pC
U0 Q0
și  i   
 1  1   1 
  p  R   pC  R  
0  Cp   pC 

U0 p Q0
 i    
R  1  1  1
 p   p     p  
  0    
și
U p Q0
 i   0  
R  1  1  RC  p  1 
 p   p    
  0  RC   RC 

unde   RC
Folosind teorema liniarității şi prima formă a dezvoltării, rezultă:
1 1
p1  ; p2 
0 

1  1 t /  0 1 t /   Q0 t / 
it  
U0
  e  e  e
R 1  1  0   
0 
Forma 1 a dezvoltării:
P1  pk  pk t
f t    e
P2  pk 

P1  p   p
unde  1  1 1 1 
P2  p    p   p    p 2  p   
1
  0      0   0

9
 P1  p  C1 C2
dar forma 1 a dezvoltării:  
P2  p  p  p1 p  p2

1 1
p1   ; p2  
0 
1 1
P1  p  0 
C1   
P2  p   2  1  1
'
1 1

0  0  0
1 1
P1  p2   
C2   
P2  p2   2  1  1
'
1 1

  0 0 
P1  p  1/  0 1 1 1/ 
   
P2  p   1 1   1   1 1  1
    p       p  
 0   0  0    
P  p
f t    1 1
P2  p 
P1  p 
f t    1
1 1 1 1
  e t /  0    C t / 
P2  p  1  1  0 1 1 

 0  0
1  1 t /  0 1 t /   Q0 t / 
it  
U0
  e  e  e
R 1  1  0   
 0

FORMA OPERAŢIONALĂ A TEOREMELOR LUI KIRCHHOFF

Forma operaţională a primei teoreme:  ik t   0
kb 

 
L  ik t   L0  0 
Aplicând L ambilor termeni, rezultă: kb  
 Li t   0
kb 
k

Suma algebrică a imaginilor curenţilor într-un nod b este nulă.

Notând Lik t   I k  p

I
k b
k  p  0

10
Forma operaţională a teoremei doi:

 u t   uC t   u L t 
l

e
m1
m t  
mq 
Rm m m

mq 

 Lu t  LuC t  Lu L t 

l l


m1
Lem t  
m1
Rm m m

mq  mq 

d
l
qm0 

di

1
unde: uCm  im dt  u Lm  m  Lms s
Cm Cm dt s q
dt
sm

qm0  qm0 
L 
Cm p  Cm

 
L u Rm  Rm Lim 
qm 0
și Lu   Lim  
1
Cm
pC m pCm

 
L
L u Lm  Lm   m 0   pL
s 1
ms L is    m 0

L
Dacă m=s Lms=Lm, m  s cazul inductivităților mutuale; m 0    Lms is (0)  valoarea inițială
s 1

a fluxului prin bobina din latura m.

Notăm Z Rm  p   Rm ; Z Cm  p  
1
; Z Lm  p   pLm  Impedanțe operaționale proprii.
pCm

Z ms  p   pLms impedanță operațională de cuplaj magnetic între bobinele m și s.

Înlocuind expresiile operaționale ale căderilor de tensiune şi trecând în membrul stâng termenii
determinați de condițiile inițiale, se obține relația:
   1 
L

  Lem   m 0  qm 0    Lim    pL  

1
 Rm  pLm  ms L is
mq    mq   m
pC m pC s 1

Putem nota Z mm  p   Z m  p   Rm  pLm 

1
pCm

Z mm  impedanţa operaţională proprie a laturii m şi se obţine:

 qm0    l 
  Lem   m0  
mq  

pCm  mq   
Z m p  Lim t  
m1

Z ms  p  Lis t 


 qm0   l
sau:  Le
mq
m   m0   
pCm  mq s 1
Z ms  p  Lis t 

11
 Fiecare termen din membrul stâng se numeşte tensiune electromotoare operaţională
echivalentă a laturii considerate:
qm0 
Eme  p   Lem t   m0    Em  p   Em 0  p 
pCm

unde: Em  p  Lem  imaginea Laplace a tensiunii electromotoare instantanee.

12