ESEU

PROBĂ DE CONCURS
pentru admiterea la programele de studii de masterat
Auditul și Managementul Financiar al Fondurilor Europene (AMFFE),
Diagnostic și Evaluare (DE),
Gestiunea și Evaluarea Proiectelor (GEP)
Expertiză Contabilă și Audit (EXCA) și
Management Contabil, Audit și Control (MCAC)

(sesiunea iulie 2020)

CLAPA T. TEODORA-OLGUȚA

Tema eseu:
Capitalul social al societăților comerciale: aspecte contabile și de audit.
Evaluarea activelor imobilizate corporale în cadrul abordării prin cost

1
Subtema 1: Capitalul social al societăților comerciale: aspecte contabile și de audit

Capitalul social, prin definiție reprezintă partea din patrimoniul unei societăți, care cuprinde aportul în
bani sau în natură adus de menbrii societății la data înființării societății, pentru a servi la înregistrarea și la
atingerea scopului pentru care este creată.
Acesta are o dublă semnificație atât juridică cât și contabilă. Din punct de vedere juridic, capitalul social
reprezintă gajul general al creditorilor, iar din punct de vedere contabil acesta se distinge de activul patrimonial al
societății. În momentul constituirii societății, capitalul social este egal cu activul patrimonial, însă pe măsură ce
societatea obține profit, activul patrimonial depășește capitalul social.
Capitalul social se poate mării fie prin majorarea valorii părților sociale/ acțiunilor existente sau prin emisiunea
părți sociale/acțiuni noi. Valoarea capitalului social se poate modifica prin majorarea sau reducerea acestuia în
baza unor documente. Spre exemplu în cazul SRL sau SA majorarea/reducerea se realizează în baza hotărârii
AGA sau Hotărârii Acțiunarilor și a mențiunii cu același nume la Registrul Comerțului.

Spre exemplu, majorarea capitalului social se realizează în momentul în care se adaugă un nou asociat
într-o societate. Majorarea capitalului social presupune adăugarea de părți sociale, în această situație, pentru a
putea introduce un nou asociat , care să împartă părțile sociale cu cel deja existent. Cuantumul și procentajul
împărțirii acestor părți apare specificat în actul constitutiv care se modifică odată cu cesiunea. Procedura aceasta
este de asemenea însoțită de un contract de cesiune în care se specifică detaliile majorării capitalului social și alte
condiții.

De asemenea, se poate realiza și procedura de reducere a capitalului social. Reducerea capitalului social
poate fi realizată prin:
 Micșorarea numărului de acțiuni/părți sociale;
 Reducerea valorii nominale a acțiunilor/părților sociale.

Dacă micșorarea capitalului social nu se realizează din cauza pierderilor dar prin:
 Scutirea asociaților de vărsămintele datorate;
 Restituirea către acționari a unei cote din aporturi prporțională cu reducerea capitalului social și calculată
egal în funcție de fiecare parte socială deținută;
 Alte procedee legale.

Exemplu majorare de capital social:

La o societate comercială, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor hotărăşte majorarea capitalului social
prin emisiunea unui nou pachet de 10000 de acțiuni cu valoarea nominal de 1,50 lei, care se vor achita ulterior in
numerar.
Subscrierea acţiunilor: 10000 x 1,5 leu/acţiune = 15000 lei

456 =1011 15000 lei

Decontări cu acționarii privind   Capital subscris nevărsat  
capitalul
Efectuarea vărsămintelor de către acţionari:
5121 =456 15000 lei
Banca în lei   Decontări cu acționarii privind  
capitalul
Trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:
1011 =1012 15000 lei

2
Capital subscris nevărsat   Capital subscris vărsat

Exemplu diminuare capital social:

O societate comercială se decide să se diminueze capitalul social cu 70000 lei  în vederea acoperiri unor pierderi
reportate din exercițiile  financiare precedente. Aceasta diminuare va avea loc prin scăderea valorii nominale a
acțiunilor.
Reducerea capitalului social
1012 =1171 1000 lei
Capital subscris   Rezultatul reportat reprezentând pierderea  
vărsat neacoperită

  Utilizatorii de informatie contabila folosesc situațiile financiare pentru deciziile lor viitoare. Adesea, ei au
interese diferite față de altii, dupa cum urmeaza:
-1- Investitorii prezenți sau potențiali sunt interesați de riscul inerent al tranzacțiilor și de beneficiul adus de
investițiile lor. Ei au nevoi de informații pentru a decide daca ar trebui să cumpere,să păstreze sau să vândă
acțiunile. Acționarilor nu le este indiferentă informația care le permite sa evalueze capacitatea întreprinderii de a
plati dividende. Ei doresc o transparență totală cu privire la situația patrimoniului, mărimea profitului și modul de
repartizare a acestuia. Pe de alta parte, obținerea de dividende cat mai mari va reduce sursele de finanțare necesare
dezvoltarii.
-2- Salariații și sindicatele - personalul angajat și sindicatele sunt interesate de informatii privind stabilitatea si
profitabilitatea intreprinderii lor. Ei au in vedere informații care le permit să evalueze capacitatea întreprinderii de
a oferi remunerații, pensii, oportunități profesionale, specializări, etc.
-3- Creditorii financiari sunt preocupați de informații care le permit sa evalueze daca intreprinderea are
posibilitatea sa ramburseze imprumuturile primite și dobânzile aferente la scadență.
-4- Furnizorii și alți creditori comerciali sunt interesati de informatii care le permit să datermine dacă sumele pe
care le au de primit vor fi plătite la scadență. Creditorii comerciali sunt interesați pe o perioadă mai scurtă dacă nu
sunt dependenți de continuarea activității intreprinderii ca principal client al firmei, interesați dacă își pot încasa
sumele avansate.
-5- Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei intreprinderi, mai ales cand au
tranzacții economico-financiare pe termen lung și sunt dependenți de acea firmă.
-6- Guvernul și instituțiile sale sunt interesate de alocarea resurselor și de activitatea intreprinderii. Aceste
informații vizeaza dezvoltarea sau inhibarea unor sectoare de activitate pentru a le determina politica fiscala si ca
baza pentru calcule macroeconomice in vederea determinarii venitului national, a produsului intern brut si a altor
indicatori statistici.
-7- Publicul este interesat de intreprinderi in ceea ce priveste numarul de angajati si colaborarea cu furnizorii
locali. Situatiile financiare pot ajuta publicul prin informatii despre evolutia in prezent si viitor a sferei activitatii
intreprinderii, a potentialului ei financiar.
-8- Managerii - responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale intreprinderii revine
conducerii. Daca nu sunt actionari principali, ei urmaresc prin situatiile financiare sa arate un rezultat financiar
confortabil, astfel ca activitatea lor sa fie apreciata pozitiv, dar in acelasi timp, pentru a nu fi distribuite dividende
mari, cu scopul de a pastra sursele de autofinantare.
-9- Bancherii - Informatiile din situatiile financiare trebuie sa raspunda cerintelor de a evalua rentabilitatea
intreprinderii, sa diminueze riscurile ce implica creditarea agentului economic care doreste un imprumut. Astfel,
intreprinderea trebuie sa posede rezultatele curente pozitive, o lichiditate mare si in general o trezorerie neta
pozitiva.

Activitatea de audit este definita de cei mai multi autori ca fiind examinarea profesionala a unei informatii
cu scopul de a exprima o opinie responsabila și independenta în raport cu un criteriu de calitate. Conform
normelor naționale de audit, o misiune de auditare a situațiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre
auditor a unor opinii potrivit cărora situațiile financiare au fost stabilite, în toate aspectele lor semnificative,
conform unei referințe contabile identificate. Referințele contabile pot fi: normele contabile internaționale,
naționale sau alte referințe contabile bine precizate și recunoscute. Deci, prin audit se întelege examinarea
3
profesională efectuată de o persoană autorizată, independentă, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra
imaginii fidele a situațiilor financiare anuale.
Audit statutar înseamnă un audit al situaţiilor financiare anuale individuale sau al situaţiilor financiare
anuale consolidate efectuat în conformitate cu standardele internaţionale de audit, în sensul art. 32, în măsura în
care:
a) este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern;
b) este efectuat în mod voluntar la entităţile mici, iar situaţiile financiare auditate sunt publicate, împreună cu
raportul de audit statutar, potrivit legii.
IFAC defineşte interesul public drept: Beneficiile nete generate pentru întreaga societate şi rigorile
procedurale angajate în numele acesteia, în relaţie cu orice acţiune, decizie sau politică. Această definiţie poate fi
aplicată cu ușurință profesiei contabile şi responsabilităţilor sale faţă de public. Se poate afirma, în mod rezonabil,
că unele grupuri ale publicului, cum ar fi investitorii, angajaţii sau alte părţi interesate, pot fi afectate într-o
măsură mai mare de activitatea contabililor decât alte părţi, ca urmare a proximităţii lor faţă de o anumită
instituţie. Totuşi, implicaţiile activităţii profesiei contabile – nivelul încrederii publice – pot afecta publicul pe o
scară mult mai largă.

O misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei
opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative,conform unei
referințe contabile identificate. Pentru a exprima această opinie, auditorul va folosi formula „dau o imagine
fidelă "sau „ prezintă în mod sincer, in toate aspectele lor semnificative "care sunt expresii echivalente”.

Altfel spus,auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza(verifică) și
certifică în totalitatea lor situațiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activități și operații specifice
întreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziții legale (legea contabilității, legea societățiilor comerciale, legea
piețelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor întreprinderii (actionari, asociati).
Auditul statutar este singurul tip de audit reglementat la nivel european (Directiva a VIII-a) și prevăzut prin legea
companiilor și prin actele constitutive ale acestora.

4
Subtema 2: Evaluarea activelor imobilizate corporale în cadrul abordării prin cost

Elementele prezentate în situaţiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de

achiziţie sau al costului de producţie. În acest sens, reglementările contabile prevăd că activele imobilizate sunt
active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an, care trebuie
evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie.
O entitate poate însă opta pentru reevaluarea imobilizărilor sale corporale la valoarea justă, în situaţia în
care această opţiune este prevăzută în cadrul politicilor contabile aprobate de către administratorii entităţii sau de
către persoanele care au obligaţia gestionării entităţii respective.

Exemplu: Societatea PERFECT S.R.L. achiziționează un autocamion în valoare de 277.500 RON (fără T.V.A.) ,
platită prin virament bancar. În aceeași lună pentru acest autocamion se execută de către angajații societății o
prelată confectionată din materialele societății, costul de producție al prelatei este de 27.750 RON, iar materialele
incorporate la confecționarea sa sunt în sumă de 16.650 RON. Înregistrările contabile sunt:
Înregistrarea achiziționării autocamionului
% = 404 Furnizori de imobilizari 330.225 RON
2133 Mijloace de transport 277.500 RON
4426 T.V.A. deductibil 52.725 RON
Plata autocamionului achiziționat
404 Furnizori de imobilizari = 5121 Conturi la banca in lei 330.225 RON
Înregistrarea în evidența contabilă a recepției prelatei la cost de productie
2133 Mijloace de transport = 722 Venituri din producția de imobilizari corporale 27.750 RON
Înregistrarea utilizarii materialelor din care s-a confectionat prelata – descarcarea de gestiune
601 Cheltuieli cu materiile prime = 301 Materii prime 16.650 RON

Din punctul meu de vedere activele imobilizate ar trebui evaluate la cost, in timpul evaluării la intrarea în
patrimonie, iar la valoarea justă, la ieșirea acestora din patrimoniu.

5
Bibliografie

https://blog.reinventconsulting.ro/2017/09/totul-despre-capitalul-social-ce-inseamna-care-este-minimul-de-
varsamant-si-alte-intrebari/
https://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2018/06/PPP-5-doc-de-poztie-IFAC.pdf
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/CONTABILITATEA-IMOBILIZARILOR-376.php