Povestea imparatiei ramasa fara gradinar

            A fost odată ca niciodată o imparatie minunata, al carei imparat se numea

"Imparatul cel Intelept". Se numea astfel pentru ca toti oamenii din imparatie erau
foarte multumiti de felul in care imparatul gasea de fiecare data cea mai buna
rezolvare pentru problemele lor. Fiecare persoana se straduia sa faca cu placere
munca pe care o avea de facut. Imparatul era mândru de supusii lui, in special de
gradinarul de la palat, care era un adevarat magician. Toate florile din gradina
palatului isi deschideau petalele când gradinarul le vorbea si le mângâia frunzele.
Iarba din aceasta imparatie era mai verde si mai proaspata parca, iar arborii mai
puternici.
             Nu e de mirare ca o vrajitoare suparata pe frumusetea imparatiei si pe
linistea ce domnea acolo s-a gândit sa faca o vraja pentru a strica gradina. Asa ca
intr-o dimineata Imparatul cel Intelept, pe când se plimba prin minunata-i gradina a
vazut ca gradinarul lui preaiubit era de negasit. In zadar l-a cautat in toate colturile
palatului si apoi ale imparatiei: gradinarul intrase parca in pamânt. Intr-un târziu un
batrân dintr-un sat indepartat a dat de veste cum, la rasaritul lunii, vrajitoarea l-a
luat pe destoinicul gradinar pe matura sa si, dusi au fost... Imparatul cel Intelept si-
a adunat sfetnicii si de indata au hotarât sa porneasa cu oaste mare sa-l salveze pe
gradinar. In zadar s-au straduit zile bune: vraja era prea puternica. Se parea ca alta
e solutia ce avea sa rezolve problema. Dupa atâtea zile, insa, copacii, iarba si
florile din imparatie incepusera sa se usuce, copacii isi aplecau crengile uscate,
florile ofilite isi aplecau cu tristete capusoarele. Le trebuia de indata un gradinar. Si
atunci imparatul a dat de veste in intreaga imparatie ca are mare nevoie de un
gradinar. Toata lumea era, insa, pea ocupata cu meseriile lor importante si nu
aveau vreme pentru un lucru atât de neinsemnat ca a fi gradinar. Tuturor li se parea
ca aceasta este o meserie fara de importanta si ca meseriile lor erau ceea ce intr-
adevar era de folos imparatiei. Imparatul nostru era tot mai trist, incet, incet toti
oamenii din imparatie au devenit mai tristi: nu mai aveau copacii care sa-i
adaposteasca de soare, nu mai aveau florile gingase care sa le infrumuseteze
parcurile, casele, gradinile. Iarba era uscata si multi scaieti si multe buruiene ii
impiedicau sa mai stea pe iarba ca altadata. Erau asa de tristi incât nu mai reuseau
sa-si faca cu placere meseriile lor importante.
             Intr-una din zile, un tânar ucenic de la un atelier de cizmarie i-a multumit
profesorului sau pentru bunavointa si invataminte, si-a luat câteva lucruri in traista
si a pornit spre palatul Imparatului Cel Intelept. Ajuns acolo s-a infatisat
imparatului si i-a spus:
            - Imparate Luminate, te rog din inima sa ma lasi sa fiu gradinar! Nu stiu
multe lucruri despre gradinarit, dar sper ca dragostea pentru semenii mei intristati
de paragina in care se afla Imparatia si mai ales dragostea pentru natura ma vor
ajuta sa fiu un gradinar destoinic. Du-ma de indata la atelierul preaiubitului
gradinar sa incep munca!
            - Dar tu nu ai o meserie? De ce vrei sa te faci gradinar? l-a intrebat cu
mirare imparatul.
            -Luminate Imparate, eu cuget cu mintea mea de om simplu ca orice munca
e importanta si frumoasa daca e facuta cu placere si cu responsabilitate.
            Multumit de raspunsul tânarului, Imparatul l-a dus de indata sa-i dea tot ce
avea nevoie pentru a-si incepe munca. Dar mare le-a fost mirarea când, ajunsi la
atelierul gradinarului, l-au gasit pe acesta acolo.
            "Fiecare meserie e importanta!" s-a auzit din nori vocea vrajitoarei. Am
crezut ca nu o sa intelegeti niciodata lucrul acesta si ca vraja nu va fi rupta
nicicând! a mai spus ea, si s-a pierdut inspre apus.
            De indata cei doi, tânarul si gradinarul, s-au pus pe munca si in curând toti
oamenii din imparatie se puteau bucura din nou de frumusetile naturii. In plus, de
data aceasta, stiau ca munca tuturor este importanta si utila si respectau fiecare
meserie pe care o imbratisa cineva din imparatie.
            In tara voastra care e meseria cea mai importanta?