UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE APLICATE ȘI INGINERIE

Specializarea: Ingineria Sistemelor cu Surse Energetice
Regenerabile

Principalele probleme de mediu la Marea

Neagra

Coordonator științific
Prof. Dr. Ing. Simion NICOLAEV

Absolvent

Constanța
2022
 CUPRINS
1. Introducere..........................................................................................................................3

2. Biodiversitatea si resursele biologice ale Marii Negre.......................................................4

3. Principalele amenintari ale biodiversitatii si resurselor biologice ale Marii Negre............5

4. Eutrofizarea.........................................................................................................................6

5. Poluarea..............................................................................................................................7

6. Actiuni pentru protectia si Reabilitarea Marii Negre..........................................................8

1. Introducere
Dintre toate marile inchise, de exemplu Marea Alba, Marea Baltica si Marea Mediterana,
Marea Neagra este unica prin izolarea sa fata de Oceanul Mondial si prin detinerea celui mai
mare corp de apa anoxic de pe planeta.

Legatura Marii Negre cu Marea Mediterana este asigurata prin stramtoarea Bosfor si cu
Marea Marmara prin stramtoarea Dardanele. Stramtoarea Bosfor este un canal ingust si putin
adanc, cu latimea minima de 700 m si adancimea medie de 50 m. Aceasta stramtoare poarta
ape cu salinitate ridicata (35 g/l) de origine mediteraneana prin curentul de fund si apele
salmastre (18 g/l) ale Marii Negre prin curentul de suprafata.

In Nord, stramtoarea Kerch leaga Marea Neagra de Marea Azov a carei salinitate si
adancime sunt reduse (adancimea maxima este de 14 m si adancimea medie de 8 m).

Figura 1 – Marea Neagra

Nivelul hidrogenului sufulrat (H ¿¿ 2 s) ¿ al Marii Negre este ridicat, stratul de amestec cu

oxigenul dizolvat a fost localizat in orizontul 150-200 m. De fapt 87% din volumul Marii
Negre este anoxic. Teoretic, rata de regenerare a volumului de apa este de 90 de ani.

3
 Marea Neagra are o suprafata de 423 000 km 2 si adancimea maxima de 213 m (Keondjan,
1900). Bazinul hidrografic insumeaza peste 2 milioane de km 2, acoperind partial sau in
intregime suprafata a 22 de tari din Europa si Asia, inclusiv cele sase tari costiere Marii
Negre.

Populatia totala in bazinul Marii Negre se ridica la 162 milioane de locuitori, in timp ce
populatia din zona costiera cuprinde aproximativ 55 milioane locuitori. Cateva orase dens
populate (Munchen, Viena, Budapesta, Belgrad si Kiev) descarca ape reziduale in Marea
Neagra prin intermediul fluviilor internationale.

2. Biodiversitatea si resursele biologice ale Marii Negre

Numarul total al speciilor din Marea Neagra este relativ scazut: - 3 774 taxoni (Zaitsev,
1997). Din acest total se citeaza 1 619 specii de fungi, alge si plante superioare, 1 983 specii
de nevertebrate, 168 specii de pesti si 4 specii de mamifere marine. In comparatie cu Marea
Neagra, Marea Mediterana este populata cu peste 8 000 de specii, inclusiv peste 500 specii de
pesti. Aceste diferente se explica in principal prin salinitatea scazuta a apelor Marii Negre,
temperatura coborata pe timp de iarna si prin prezenta hidrogenului sulfurat in masele de apa
situate la adancimi de peste 150 m.

De aceea, ecosistemul Marii Negre este mai bogat decat Marea Mediterana in habitate de
apa salmastra si in specii relicte. Flora si fauna Marii Negre cuprind diferite grupe cu specii
distincte care au origine comuna in evenimentele ecologice din trecutul sau.

Primul si cel mai faimos grup reuneste organisme cunoscute sub nume de relicte pontice
sau caspiene cu origine in Lacul Neoeuxinic, care habiteaza numai in apele salmastre. Acest
grup include bivalve ca Dreissena, polichete – Hypania, crustacee – Pontogammarus,
numeroase specii de guvizi (Gobiidae), sturioni (Acipenseridae) si scrumbia de Dunare
(Clupeidae). Al doilea grup este reprezentat de speciile stenoterme, numite ,,relicte de apa
rece,, si cuprinde ctenophorul Pleurobranchia, copepode – Calanus si pesti precum cambula
(Platichtis flesus luscus), rechinul (Squalus acanthias), bacaliarul (Merlangus merlangus
euxinus), pastravul de mare (Salmo trutta labrax) si sprotul (Spratus spratus).

Speciile de origine mediteraneana constituie al treilea si cel mai numeros element al

biotei, cuprinzand pana la 80% din fauna Marii Negre. Aceste specii au patruns prin
stramtoarea Bosfor, formata cu 5000-7000 de ani in urma si sunt reprezentante in majoritatea
de spongieri, scifozoare, meduze, polichete, moluste crustacee, toate echinodermele si peste

4
80% din speciile de pesti. Dintre speciile de pesti citam: hamsia, chefali, aterina, lufarul,
stavridul, scrumbia albastra, limba de mare, palamida.

Cel de-al patrulea grup al biotei Marii Negre este reprezentat de speciile de apa dulce
provenind din raurile cu varsare in mare, viata lor in apa salmastra limitandu-se la cateva zile.

In sfarsit, cel de-al cincilea segment al biotei Marii Negre, si cel mai nou, il constituie
speciile de exocitce care, de regula, au fost introduse accidental de alte mari si oceane,
transportate fiind de catre nave, si care s-au adaptat treptat la conditiile Marii Negre. Se
mentioneaza alga bruna Desmarestia viridis, bivalvele Mya arenaria si Scapharca
inaequivalvis, gastropodul Rapana thomasiana, ctenoforele Mnemiopsis leidyi si Beroe ovata.
Cateva dintre aceste specii au jucat un rol important in ecosistemul Marii Negre in perioada
de aclimatizare, de exemplu gastropodul Rapana thomasiana si cneforul Mnemiopsis leidyi.

Marea Neagra este cel mai mare bazin anoxic natural din lume. In ciuda acestei
situatii, de milenii, apele de suprafata mentinand resurse biologice importante si o diversitate
aparte. Populatiile umane din zona costiera au dezvoltat pentru fiecare sector, o puternica si
prospera industrie pescareasca. In ultimele patru decenii, resursele biologice ale Marii Negre
s-au modificat ca raspuns la alterarea conditiilor de mediu atat ale apelor costiere, cat si a
celor de larg. In ce priveste numarul de specii ale Marii Negre, ihtiofauna nu a suferit un
declin al biodiversitatii, ci al numarului de indivizi in populatie. Pentru numeroase specii de
pesti, stocurile au scazut atat de mult incat si-au pierdut importanta pentru pescuitul
comercial si au ramas in ihtiofauna Marii Negre ca reprezentanti zoologici ai speciei.

In Marea Neagra traiesc patru specii de mamifere: foca Monachus monachus si trei
specii de delfini, delfinul mare Tursiops truncatus ponticus, delfinul comun Delphinus
delphis ponticus si marsuinul Phocaena phocaena relicta. Efectivele cetaceelor Marii Negre
au fost afectate de poluarea marinaa, de reducerea surselor de hrana, de poluarea microbiana,
de pierderea habitatelor, inclusiv de moartea accidentala, determinata de pescuit. Traficul
intens al navelor afecteaza migratia delfinilor atat prin zgomotele produse de nave, cat si prin
prezenta navelor ca atare. Estimarile curente sugereaza ca e putin probabil ca populatiile de
delfini sa depaseasca 100 000 indivizi (FAO Fisheries Report, 1993)

3. Principalele amenintari asupra biodiversitatii si resurselor biologice din

Marea Neagra

5
 Intr-o perioada de numai trei-patru decenii, Marea Neagra a suferit o degradare
catastrofica a unei importante parti a ecosistemului. Cantitatile crescute de nutrienti
transportate de rauri au produs dezvoltari in masa a fitoplanctonului care, la randul lui, a
determinat micsorarea cantitatii de lumina necesara fanerogamelor si algelor bentale,
componenta esentiala a ecosistemului sensibil din nord-vestul Marii Negre. Intregul
ecosistem a inceput sa decada. Aceasta problema, impreuna cu poluarea si exploatarea
nerationala a stocurilor de pesti a condus la un declin rapid al resurselor pescaresti. Si
pentru a amplifica aceasta involutie, la mijlocul anilor 80, o specie asemanatoare
meduzelo, introdusa accidental din Oceanul Atlantic, a invadat Marea Neagra.

4. Eutrofizarea

Sursa de poluare cu cele mai grave efecte pentru Marea Neagra a fost cresterea
cantitatilor de nutrienti, rezultand eutrofizarea si o schimbare fundamentala in structura
ecosistemului Marii Negre. In prezent, Marea Neagra este o mare eutrofizata, iar cateva zone
ca partea de nord-vest sau Marea Azov, au devenit hipereutrofizate. Numai Dunarea descarca
anual, in mod continuu aproximativ 60 000 tone de fosfor total si 340 000 tone azot
anorganic, contribuind astfel cu peste 50% din aportul total de nutrienti in Marea Neagra.
Aproape 70% din nutrientii ajunsi in Marea Neagra provin de la tarile costiere. Rezultatul
direct al aportului crescut de nutrienti sunt infloririle planctonice care au loc in special in
apele de mica adancime din nord-vest pe arii extinse la 30 000 – 40 000 km2.

In ultimii 30 de ani, infloririle algale din aceasta zona au devenit fenomene obisnuite.
Densitatea ridicata a algelor modifica substantial transparenta apei, impiedicand patrunderea
luminii in straturile de fund. Un alt efect al infloririlor algale este hipoxia care afecteaza in
principal structura si biomasa comunitatilor bentale, rezultand mortalitati in masa. S-a stabilit
ca aproximativ 100-200 de tone de organisme pe km de coasta au murit din cauza scaderii
concentratiei de oxigen. Datorita eutrofizarii, suprafata ,,campului cu Phyllophara,, al lui
Zernov, care in trecut avea o biodiversitate ridicata, a scazut dramatic de la 11 000 km2 in
anii 50, la 500 km2 in anii 90.

Ca si speciile genului Phyllophora, biocenozele cu Cytoseira au devenit din ce in ce mai

reduse, fiind afectate de eutrofizare si poluarea cu petrol.

6
5. Poluarea
 Poluarea cu petrol

Dunarea participa cu 48% din cele 110 000 tone de produse petroliere ajunse in Marea
Neagra in fiecare an. In mare parte a produselor petroliere provin din sursele de pe uscat,
datorita tratarii inadecvate a apelor uzate, din manevrarea defectioasa a instalatiilor de petrol
si produse la bordul celor 50 000 de nave care traverseaza anual Marea Neagra.

 Apele uzate

Studiile recente arata ca plajele din tarile riverane Marii Negre sunt inchise ades din
diverse motive de ordin sanitar. In apele de imbaiere au fost inregistrate aparitii de focare ale
unor boli precum holera si hepatita A.

 Pesticide si PCB

In majoritatea cazurilor, concentratia de pesticide si bifenili policlorinati (PCB) este

relativ scazuta. S-au intalnit totusi concentratii mai mari de Lindan la gurile Dunarii, insa
aceste concentratii erau comparabile cu cele din Marea Mediterana.

 Metale grele

Date si informatii recente indica lipsa poluarii naturale sau antropice a Marii Negre cu
metale grele. In zonele costiere ale tarilor riverane, in special in zona de nord-vest, s-au
intalnit nivele mai ridicate ale metalelor grele in sedimente.

 Radionuclizi

Date preliminare sugereaza ca, in Marea Neagra, concentratia prezenta a

radionuclizilor de origine antropica este comparabila cu aceea semnalata in alte parti ale
Oceanului Mondial si nu are consecinte radiologice semnificative.

 Deseuri

Desi nu exista informatii certe asupra problemei deseurilor la Marea Neagra, se

cunoaste faptul ca unele orase costiere arunca deseurile municipale pe plaje, in mare sau in
raurile cu varsare in mare.

6. Actiuni pentru protectia si Reabilitarea Marii Negre

7
 Cresterea constientizarii asupra deteriorarii starii Marii Negre a determinat tarile costiere
sa-si dezvolte o serie de instrumente politice si legislative in scopul de a controla si preveni
poluarea produsa de activitatile de pe mare si de pe uscat. In acest scop un numar de
conventii, programe si documente regionale au fost elaborate, semnate si implementate.

6.1. Conventia de la Bucuresti

Primul pas l-a reprezentant semnarea Conventiei pentru Protectia Marii Negre impotriva
Poluarii. Conventia si cele 3 Protocoale ale sale (Protocolul asupra surselor de pe uscat,
Protocolul asupra raspunsurilor in caz de poluare accidentala si Protocolul asupra
descarcarilor periculoase) au fost adoptate prin Conferinta de la Bucuresti din 21 aprilie 1992
si a intrat in functiune pe 15 ianuarie 1994.

Aplicarea prevederilor Conventiei de la Bucuresti se realizeaza sub coordonarea Comisiei

Marii Negre si a Secretariatului permanent de la Istanbul.

6.2. Declaratia Ministeriala de la Odessa

Pentru a dezvolta un cadru politic comun, Declarati asupra Obiectivelor de Calitate a

Mediului a fost considerata ca fiind necesara pentru a completa Conventia de la Bucuresti.
Aceasta declaratie semnata in 1993, este o declaratie politica inovativa si pragmatica ce
stabileste obiectivele de mediu, precum si planificarea in timp pentru managementul si
investiitiile asociate.

6.3. Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra (BSSAP)

Dezvoltarea Planului Strategic de Actiune pentru Marea Neagra a avut loc ca urmare a
unui proces tehnic complex initiat de elaborarea Analizei Diagnostice Transfrontaliere
(TDA). Analiza Diagnostica Transfrontaliera (TDA) constituie un document tehnic care, intr-
o maniera de inalta analiza, examineaza cauzele principale ale degradarii Marii Negre si
propune modalitati de actiune.

Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra (BSSAP) contine 59 de politici

specifice asumate in vederea reducerii poluarii, imbunatatirii managmentului resurselor
marine vii, incurajarii dezvoltarii umane intr-o maniera care sa nu prejudicieze mediul
inconjurator si sa serveasca imbunatatirii finantarii pentru proiectele de mediu. Urmatorul pas
pentru implementarea procesului de mai sus este reprezentant de dezvoltarea unui Plan
Strategic de Actiune pentru Marea Neagra la nivel national, pentru fiecare dintre tarile
riverane.
8