UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ - NAPOCA

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM

Program de studiu: Arhitectură și Urbanism

LUCRARE de STUDIU INDIVIDUAL

în cadrul cursului de

ARTE ȘI ARHITECTURĂ
Anul V, Semestrul I

MEMORIE COLECTIVĂ
Ipostaze ale memorialului începând cu a doua jumătate a secolului XX

STUDENT:
Stud. Arh. Larisa-Laura Latiș

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:
Conf. Dr. Arh. Cristina Purcar

Cluj – Napoca
- 2022 -
Monuments are the grappeling-irons that bind one generation to
another.

Joseph Joubert

2
3
 CUPRINS

1. Introducere .......................................................................................................................................................

2. Studii de caz ....................................................................................................................................................

2.1. Traseu al experienței .............................................................................................................. 6

Memorialul martirilor deportați .............................................................................................

„Drumul” ................................................................................................................................................

2.2. Relația cu natura ........................................................................................................................ 8

Monumentul femeii partizane ..................................................................................................

Memorialul Victimelor Rome ale Național Socialismului ......................................

10

Memorialul de la Bruxelles 22/03 ........................................................................................

11

3. Concluzie ...........................................................................................................................................................

12

3
4. Bibliografie ......................................................................................................................................................

13

5. Surse imagini ...............................................................................................................................................

14

4
1. Introducere

Arhitectura memorială poate fi văzută ca un efort colectiv care se bazează pe resursele

financiare și umane asigurate de forțele politico-economice ale fiecărei țări. 1 În același timp, ea este un
act al reprezentării, atingând esența creației arhitecturale și în același timp ridicând întrebarea „Cum
poate spațiul memorial să medieze relația dintre oameni și cele mai intrigante procese culturale sau
sociale?”.
Pentru a înțelege mai bine legătura dintre artă și arhitectură în cadrul monumentelor sau
memorialelor, trebuie să ne însușim adevăratul înțeles al câtorva termeni pe care îi vom utiliza și în
continuare.
Termenul de monument este vast discutat și explicat în cartea lui Aloïs Riegl ,,Cultul modern al
monumentelor (esența și geneza sa)”. Capitolul 1 începe cu definirea monumentului despre care Riegl
spune „Prin monument, în sensul cel mai vechi și în mod veritabil originar al cuvântului, înțelegem o
operă creată de mâna omului și edificată în scopul precis de a conserva pentru totdeauna prezent și viu
în conștiința generațiilor viitoare memoria unei anume acțiuni sau a unui anume destin (sau o
combinație între cele două)”. 2 El ne spune că monumentul poate fi atât unul de artă, cât și unul scris, în
funcție de instrumentele pe care le are la îndemână artistul, mijloace artistice sau scrierea, de cele mai
multe ori în decursul istoriei acestea două funcționând cel mai bine împreună. Astfel, putem vedea cum
Riegl încearcă să scoată în evidență faptul că monumentele încastrează în existența lor memoria
timpului, locului și motivului pentru care acestea au fost construite.
Interesant este de aprofundat din opera lui Riegl caracterizarea valorii pe care o au
monumentele. El clasifică această valoare din două puncte de vedere: valorile de rememorare în relație
cu monumentele (valoare de vechime, valoare istorică și valoarea de rememorare intențională) și
valorile de contemporaneitate în relație cu cultul monumentelor (valoarea de utilizare și cea artistică).
Relația și evoluția în timp a valorilor definite de Riegl pot fi urmărite în Figura 1.1.

1
Tanović, Sabina, Designing Memory The Architecture of Commemoration in Europe, 1914 to the Present, Cambridge University Press, 2019,
p. 1;
2
Reigl, Aloïs, Cultul modern al monumentelor (Esența și geneza sa), INPRESS, București, 1998, Traducere în limba română: lect. Arh,. Sergiu
Nistor, catedra istoria, teoria arhitecturii și restaurarea monumentelor istorice a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” – București, ed.
1998, p. 1;

5
 Figura 1.1 Relația dintre tipurile de valori ale lui Riegl.3
Să ne oprim asupra valorii artistice, aceasta constituind subiectului prezentului studiu. Riegl ne
spune că „orice operă posedă ca atare o valoare artistică pe care putem să o numim elementară, sau
simplu valoare de noutate” 4, dar aceasta este efemeră, deoarece cu trecerea timpului valoarea de
noutate nu își mai găsește locul printre clădirile noi, care poate, urmăresc alte exigențe artistice,
conform perioadei. Pe de altă parte, mai există și valoarea relativă de artă. Aceasta ne duce cu gândul
la un ideal artistic pe care îl evocăm și după trecerea unei vaste perioade timp. El ne dă exemplu
clădirile antice, care deși nu mai au valoare de noutate, le punem mai presus decât monumentele
artistice actuale, deși cerințele din punct de vedere artistic ale vremii sunt cu totul altele. Astfel, o parte
din valoarea artistică a fiecărui obiect se conservă atâta timp cât și obiectul este menținut cât mai
aproape de forma sa originară.
Putem deduce, în cele din urmă, din cele spuse de Riegl că în mai mică sau mai mare parte toate
monumentele sunt în mai mare sau mică parte memoriale, ele purtând cu ele de-a lungul timpului
diferite valențe ale trecutului. Considerând matematic această incluziune de mulțimi, putem afirma că
mulțimea memorialelor este inclusă în totalitate în mulțimea monumentelor dar, atunci cu ce se
diferențiază acestea de monumentele istorice, reprezentate ale unor stiluri artistice și arhitecturale de
seama?
În dicționarul explicativ al limbii române, memorialul este definit ca fiind „un monument ridicat în
amintirea unui eveniment sau a unei personalități”.5 De aici putem deduce că, dacă toate monumentele
au memorie, acestea se pot subclasifica în grupuri a căror valențe se diferențiază prin obiectul, timpul,
locul sau persoana care face subiectul memoriei evocate.
În cele ce urmează vom aprofunda prin exemple mai multe ipostaze ale memorialului din a doua
jumătate a secolului XX, în spațiul european.

3
Lamprakos, Michele, articolul „Riegl’s Modern Cult of Monuments and the problem of value”, din publicația Change Over Time, 4.2.
International Journal of Conservation and the built environment, Toamnă, 2014, cu titlul „1964-1914 The Venice Charter at fifty”, p. 418;
4
Reigl, Aloïs, Cultul modern al monumentelor (Esența și geneza sa), INPRESS, București, 1998, Traducere în limba română: lect. Arh,.
Sergiu Nistor, catedra istoria, teoria arhitecturii și restaurarea monumentelor istorice a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” – București,
ed. 1998, p. 51;
5
Acad. Codeanu, Ion, dr. Seche, Luiza, dr. Seche, Mircea, DEX, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, edit. Univers
Encicolpedic, București 1998, p. 619;

6
2. Studii de caz
2.1. Traseu al experienței
După cel de-al Doilea Război Mondial, în rândul memorialelor a avut loc o schimbare radicală.
Începând cu a doua jumătate a anilor 40 și până la începutul anilor 60, arhitectura monumentelor
comemorative a suferit o multitudine de căutări, atât din punct de vedere al expresivității arhitectural-
artistice, cât și al conceptului spațialo-temporal pe care încercau să-l integreze. Începând cu anii 60 s-a
instaurat un nou gen al artei comemorative și anume cel al memorialelor Holocaustului.
Am ales în acest sens două exemple: Memorialul martirilor deportați6 al lui Georges-Henri
Pingusson, din Île de la Cité, Paris, Franța, inaugurat în 1962 și „Drumul” 7, un proiect nerealizat al
arhitectului norvegian Oskar Nikolai Hansen în cadrul expoziției organizate la Muzeul Auschwitz-
Birkenau din 1958.

Memorialul martirilor deportați

Este dedicat unui număr de 200.000 de evrei francezi deportați din zona Vichy în lagărele de
concentrare naziste. Acesta a fost comandat de membrii organizației Le Reséau 8. Liderul organizației,
Jean Cassou, un proeminent scriitor francez și curatorul șef al Muzeului Național de Artă Modernă,
susține legătura edificiului cu contextul (vecinătatea Catedralei Nôtre Dame) și valențele arhitecturale
care te invită la meditație, astfel că un memorial:
„ nu ar trebui să fie construit ca statuile sau monumentele ordinare, în schimb ar trebui
să ia în considerare situl, ale cărui linii prezintă o armonie caracteristică: nu ar trebui să
se rupă de orizontalitatea fluviului și de insulă ... ar trebui să invite trecătorii să ... se
simtă primiți în spațiul de asemenea intim și colectiv” 9.
Conceptul arhitectural este unul foarte interesant deoarece una din cele mai importante
condiționări ale consiliul local a fost aceea ca în spațiul public oferit lângă catedrală să nu existe niciun
edificiu care să eclipseze arhitectura existentă, astfel că, nimic nu avea să fie mai înalt decât înălțimea
parapetului (Figura 2.1.1), ceea ce îl face aproape invizibil în spațiul public.

Figura 2.1.1 Intrarea în memorial Figura 2.1.2 Scara Figura 2.1.3 Accesul în criptă

6
Mémorial des Martyrs de la Déportation (trad. realizată de autor);
7
„The Road” (trad. realizată de autor);
8
Organizația creată în 1952, a fost o mică asociație a supraviețuitorilor și rudelor persoanelor deportate;
9
Tanović, Sabina, Designing Memory The Architecture of Commemoration in Europe, 1914 to the Present, Cambridge University Press, 2019,
p. 40 (or. engleză, trad. realizată de autor);

7
 Întreaga construcție este gândită ca un traseu al experienței în mai multe stagii 10. Primul cadru
este cel al parcului, o „fază a liniștii”, un spațiu intermediar, un spațiu pregătitor pentru reflecție.
Următoarea secvență sau „faza înstrăinării” este caracterizată de elementul de acces în memorial, o
scară îngustă și deschisă, bordată de doi pereți masivi din beton aparent, al cărei capăt de perspectivă
este un gol prin care se poate întrevedea Sena printr-un grilaj cu țepi
metalici (Figura 2.1.2). Cea de-a treia ipostază și ultima, „faza prezentului”,
este marcată de intrarea în criptă. Aceasta se manifestă arhitectural
printr-o deschidere îngustă (Figura 2.1.3), adiacentă intrării, unde
vizitatorul ajunge față în față cu memoria evocată. Intrarea reprezintă
punctul culminant ce precedă deznodământul, și anume interiorul criptei.
Aici se regăsește un obiect monolit, singular, ce conține rămășițele unei
victime necunoscute. Cripta este de formă hexagonală și constă într-un
coridor foarte lung iluminat de prezența a 200.000 de elemente de sticlă
(Figura 2.1.4). Cele două nișe adiacente coridorului reprezintă două celule
de închisoare goale, întregul parcurs interior fiind gândit astfel încât să
recreeze drumul victimelor în lagărele de concentrare.

Figura 2.1.4 Cripta

„Drumul”

Cel de-al doilea monument comemorativ ales are valențe cel puțin la fel de interesante. În 1957
s-a organizat o competiție internațională pentru a comemora întâmplările de la Auschwitz sub numele
„Monumentul Martirului polonez și al altor națiuni”.11 Monumentul trebuia să păstreze memoria eternă a
suferințelor victimelor politice și de rasă. Artistul Henry Moore a fost numit președintele Comitetului
Memorial de la Auschwitz, iar împreună cu ceilalți colegi ai săi au ales ca sit pentru concurs capătul
liniilor de tren care aduceau evreii în lagăr. După două runde de deliberări, juriul a ales propunerea
echipei norvegiene de arhitecți condusă de Oskar Hansen care a constat într-un drum de asfalt negru,
cu o lățime de 70 de m și o lungime de 1 km, amplasat diagonal pe sit (Figura 2.1.5), restul elementelor
existente rămânând neatinse, expuse efectelor timpului.12

Figura 2.1.5
Detaliu de plan și poze
cu macheta proiectului.

În titlul unei lucrări de studiu, arhitecta și profesoara Mariabruna Fabizi numește propunerea lui
Hansen un antimonument.13 Această denumire provine din faptul că, în concepția și căutările lui Hansen,
este prezentă „forma deschisă” așa cum o numește el însuși. Această idee filosofică își dorește să

10
Ibidem, p. 112;
11
Monument to the Martyrdom of Polish and Other Nations (trad. realizată de autor);
12
Fabrizi, Mariabruna, „The Road (1958): An Antimonument by Oskar Hensen”, articol publicat pe pagina studioului personal SOCKS-STUDIO,
25 octombrie, 2016;
13
Ibidem.

8
modeleze spațiul arhitectural astfel încât să rămână loc pentru intervențiile audienței și ale timpului 14,
idee despre care Hansen mărturisește:
„Procesul care are loc în afara drumului ar juca rolul unui ceas biologic; am văzut
căprioare și cerbi trecând pe acolo. Am vrut să păstrăm elementele drumului, păstrând
toate aceste experiențe prea umane pentru ceilalți, exact cum lava a păstrat orașul
Pompei. Monumentul „Drumul” este o căutare a continuității. Acesta începe cu viața,
trece prin moarte și se reîntoarce la viață. Viața și moartea se definesc una pe cealaltă
în interiorul acestuia.” 15
Putem observa, deci că ambele proiecte discutate au valențe artistice comune: lucrează cu
elemente continue, au o prezență discretă în spațiul public, se folosesc de materiale grele, monolite
(beton aparent și asfalt negru) și, poate cel mai important, creează trasee ale experienței, astfel încât,
parcurgându-le să reînvii memoria evenimentelor pe care le simbolizează.

2.2. Relația cu natura

Un alt concept interesant pe care l-am descoperit printre monumentele comemorative este
acela de a integra obiectul de artă în natură. Această idee nu este una revoluționară, ea există încă din
perioada antichității, când Platon definea arta ca fiind un „mimesis” al naturii. Ideea de mimesis
presupune imitarea a ceva, în acest caz imitarea naturii prin artă. Același lucru se întâmpla și în
perioada medievală, prin arhitectura goticului flamboaiant, în perioada barocului târziu și mult mai
accentuat în cadrul stilului rococo.
În perioada modernă viziunea asupra naturii a început să se schimbe, dacă în trecut preluau
mimat elementele naturale, odată cu începutul secolului XX arhitecții au început să interpreteze mult
mai filosofic elementele naturale și relația dintre acestea și obiectele de artă și arhitectură. Această
nouă interpretare va reieși din următoarele trei exemple de memoriale, care se aseamănă între ele
tocmai prin această conexiune deosebită pe care o au cu cadrul natural.

Monumentul femeii partizane

Acesta se găsește în Veneția pe malul râului, lângă Grădinile Publice.16 Monumentul îmbină într-
un mod expresiv sculptura tradițională a lui Augusto Murer cu arhitectura raționalisto-contextualistă a
lui Carlo Scarpa (Figura 2.2.1). În 1964 sculptura lui Augusto Muler a fost aleasă prin concurs ca să
înlocuiască vechea sculptură din teracotă a lui Leoncillo, care a fost distrusă de o bombă în 1961. 17
Ulterior Carlo Scarpa a fost însărcinat să insereze monumentul în contextul delicat al Veneției.
El alege acest sit deosebit, la intersecția dintre Via Garibaldi și Malul Râului celor Șapte Martiri, alături
de Grădinile Publice. El propune ca statuia să plutească pe apă pe un ponton proiectat de el. Acest
ponton este gândit ca un caroiaj din cuburi de piatră de Istria (Figura 2.2.2), de un alb strălucitor, care
prin diferența de înălțime aveau să creeze impresia unui ponton care preia valurile apei si le
reinterpretează. Pentru a evita problemele cauzate de creșterea nivelului apei, acesta implementează
un mecanism care ridică și coboară întregul ponton în funcție de înălțimea apei, de viteza valurilor, etc.
14
Tanović, Sabina, Designing Memory The Architecture of Commemoration in Europe, 1914 to the Present, Cambridge University Press, 2019,
p. 50;
15
Fabrizi, Mariabruna, „The Road (1958): An Antimonument by Oskar Hensen”, articol publicat pe pagina studioului personal SOCKS-STUDIO,
25 octombrie, 2016;
16
Viale Giardini Pubblici;
17
Varady, Stephan, „ Venice: Base for the Monument of the female partisan ”, blogul personal, postare din data de 30 aprilie, 2018;

9
 Acest mecanism este conceput să urmeze înclinația energiei apei, mai mult decât să devină
ceva înghețat și evident. Acesta este dialogul pe care îl caută Scarpa cu contextul, o temă foarte
complexă; aceea de a da viață elementelor pe care le propune(Figura 2.2.3).

Figura 2.2.1 Monumentul Figura 2.2.2 Plan Figura 2.2.3 Secțiune

În proiectul inițial al lui Scarpa zona dedicată monumentului era separată de zona verde
relevantă a grădinilor printr-o balustradă din cilindri de piatră de Istria, însă aceasta nu s-a realizat.18
Cu toate acestea balustrada există, doar că a fost modificată și construită ca un zid de piatră cu colțuri
proeminente ca un tipar, accentuând și mai mult contrastul prin secvența repetitivă.

Memorialul Victimelor Rome ale Național Socialismului

A fost proiectat de arhitectul israelian Dani Karavan și inaugurat în 24 Octombrie 2012. Acesta
este situat în Tiergarten, Berlin, alături de Poarta Bradenburg și este dedicat memoriei a 220.000-
500.000 de oameni care au murit în genocidul nazist din Porajemos.
Zona memorialului este separată de restul parcului printr-un gard alb translucid (Figura 2.2.4),
pe care este inscripționată cronologia evenimentelor ce dau memoria locului.19 Acesta lasă doar un gol
de acces, văzut ca spațiu de tranziție între natură și monument.
Elementul principal este reprezentat de un bazin circular din metal negru în mijlocul căruia se
regăsește un o platformă triunghiulară mobilă (Figura 2.2.5) care pune în mișcare apa, stropind
marginile bazinului când este elevată. Semnul triunghiului este o referință directă la însemnele pe care
evreii trebuiau să le poarte în interiorul lagărelor pentru a se diferenția de ceilalți oameni. Platforma
coboară în fiecare zi la amiază și urcă la loc, după-amiaza având deasupra ei câte o floare proaspătă de
fiecare dată.

Figura 2.2.4 Gardul translucid Figura 2.2.5 Platforma Figura 2.2.6 Bazinul cu rama

18
Codello, Renata, „Carlo Scarpa’s Monument to the Partisan Women”, revista Future Anterior, Volumul 6, Numărul 1, Vară, 2009, Editura
University of Minnesota;
19
Tanović, Sabina, Designing Memory The Architecture of Commemoration in Europe, 1914 to the Present, Cambridge University Press, 2019,
p. 65;

10
 Bazinul este înconjurat de o ramă metalică coborâtă (Figura 2.2.6) pe care sunt inscripționate
versurile poemului „Auschwitz” ale compozitorului italian Santino Spinelli, atât în engleză, cât și în
germană. Bazinul are diametrul de 12 m, iar în lumina potrivită acesta reflectă mediul ambiant astfel
încât, prin oglindire, să extindă natura și să creeze iluzia unei adâncimi infinite.
Kalavan afirmă ca el și-a dorit să creeze un loc „ Unde nu este nimic. Niciun cuvânt, niciun
nume, niciun metal, nicio piatră. Doar lacrimi, doar apă, înconjurată de supraviețuitori, de cei care își
amintesc ce s-a întâmplat, de cei care cunosc teroarea și de cei care nu o cunosc. Toate sunt reflectate
aici, stând cu capul în jos, în apa gropii negre și adânci, în timp ce cerul le acoperă - apă și lacrimi.”20

Memorialul de la Bruxelles 22/03

Un memorial mult mai recent, din anul 2017, care comemorează victimele atacurilor teroriste
ale Statului Islamic, își are locul în pădurea Soniană, adiacentă centrului orașului Bruxelles. Într-un
articol publicat în jurnalul Divisare, arhitectul Bas Smets, cel care a conceput monumentul,
mărturisește că ”ar fi fost adecvat din partea lui să ofere un loc intim și protejat unde victimele și
rudele să găsească momente de calm și contemplare”21.
În urma mai multor căutări a găsit un spațiu liber în vârful dealului, considerându-l locul
perfect. Monumentul constă în plantarea a 32 de fagi, pentru fiecare om care și-a pierdut viața. Aceștia
au fost așezați în formă de cerc la o distanță de doi oameni ținându-se de mână unii față de ceilalți
(Figura 2.2.7). Fagul reprezintă un simbol al tinereții și regenerării dar, totodată un copac indigen
capabil să crească sub coronamentul pădurii.
Un cel de-al doilea inel este propus a fi construit din piatră albastră belgiană. Acesta este
format de asemenea din 32 de bucăți de piatră semicirculară, astfel așezată pe teren încât să
evidențieze mica pantă pe care acesta o are. Pe de-o parte, inelul este la nivelul terenului, pe când pe
partea opusă acesta devine o bancă invitantă (Figura 2.2.8).
Smets spună că „ memorialul delimitează un dublu vid în pădure”. 22 Copacii delimitează un cerc
pe cer, pe când piatra face același lucru pe pământ (Figura 2.2.9). Se creează astfel o conexiune
interesantă între cerul schimbător și terenul stabil, un spațiu aproape mut, care oferă un moment de
pace și liniște dincolo de orice cuvinte.

Figura 2.2.7 Cercul de fagi Figura 2.2.8 Cercul de piatră Figura 2.2.9 Dublul vid

20
Stiftung Denkman für die ermordeten Juden Europas, „Memorial to the Sinti and Roma of europe murdered under National Socialism”,
articol publicat pe pagina organizației;
21
Smets,Bas, „Memorial 22/03”, jurnalul Divisare, 21 iulie, 2020 accesibil la https://divisare.com/projects/427934-bureau-bas-smets-
michiel-de-cleene-memorial-22-03;
22
Ibidem.

11
3. Concluzii

În esența lor, arhitectura și arta sunt concepte nobile, care se disting față de altele prin faptul că
este complexă, completă și plină de înțelesuri. Conceptul unui proiect este cu atât mai provocator în
aria obiectelor comemorative prin faptul că se creează un tărâm paradoxal între transcendență și
permanență.
Putem observa că indiferent de filosofia sau conceptul din spatele unui obiect de artă sau
arhitectură, cel mai important lucru este legătura pe care acesta o creează cu evenimentele precedente
sau cu oamenii pe care îi evocă. Arhitectura memorială face, deci, istoria ușor de înțeles și trecutul
palpabil. Pe lângă toate acestea, memorialele ne demonstrează că dorința noastră de a face cunoscut
trecutul, merge mână în mână cu speranța că viitorul nu va deloc similar cu ceea ce comemorăm.
Monumentele memoriale devin astfel ancore temporale între memoria trecutului, prezentul
tangibil și viitorul strălucitor, devenind astfel amintiri pentru ce a fost, locuri de pace pentru ceea ce
este și lecții importante pentru ceea ce va fi.

„The monuments of the nations are all protests against

nothingness after death; so are statues and inscriptions; so are
history”
Lew Wallace

12
4. Bibliografie

CĂRȚI

1. Codeanu, Ion; Seche, Luiza; Seche, Mircea, DEX, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a
II-a, edit. Univers Encicolpedic, București 1998;
2. Reigl, Aloïs, Cultul modern al monumentelor (Esența și geneza sa), INPRESS, București, 1998,
Traducere în limba română: lect. Arh,. Sergiu Nistor, catedra istoria, teoria arhitecturii și
restaurarea monumentelor istorice a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” – București, ed. 1998;
3. Tanović, Sabina, Designing Memory The Architecture of Commemoration in Europe, 1914 to the
Present, Cambridge University Press, 2019;

PUBLICAȚII

1. Codello, Renata, „Carlo Scarpa’s Monument to the Partisan Women”, revista Future Anterior,
Volumul 6, Numărul 1, Vară, 2009, Editura University of Minnesota, accesibil la
https://muse.jhu.edu/article/364596 ;
2. Lamprakos, Michele, articolul „Riegl’s Modern Cult of Monuments and the problem of value”, din
publicația Change Over Time, 4.2. International Journal of Conservation and the built
environment, Toamnă, 2014, cu titlul „1964-1914 The Venice Charter at fifty”, accesibil la
https://www.academia.edu/9524023/Riegls_Modern_Cult_of_Monuments_and_the_Problem_of_Va
lue?auto=download&email_work_card=download-paper ;
3. Smets,Bas, „Memorial 22/03”, jurnalul Divisare, 21 iulie, 2020, accesibil la
https://divisare.com/projects/427934-bureau-bas-smets-michiel-de-cleene-memorial-22-03 ;

ARTICOLE ONLINE

1. Fabrizi, Mariabruna, „The Road (1958): An Antimonument by Oskar Hensen”, articol publicat pe
pagina studioului personal SOCKS-STUDIO, 25 octombrie, 2016, accesibil la https://socks-
studio.com/2016/10/25/the-road1958-an-antimonument-by-oskar-hansen/ ;
2. Stiftung Denkman für die ermordeten Juden Europas, „Memorial to the Sinti and Roma of europe
murdered under National Socialism”, articol publicat pe pagina organizației, accesibil la
https://www.stiftung-denkmal.de/en/memorials/memorial-to-the-sinti-and-roma-of-europe-
murdered-under-national-socialism/ ;
3. Varady, Stephan, „ Venice: Base for the Monument of the female partisan”, blogul personal,
postare din data de 30 aprilie, 2018, accesibil la
https://stephenvaradyarchitraveller.com/2018/04/30/venice-base-for-the-monument-to-the-
female-partisan-italy/ .

13
5. Surse imagini
Figura 1.1 Lamprakos, Michele, articolul „Riegl’s Modern Cult of Monuments and the problem of value”,
din publicația Change Over Time, 4.2. International Journal of Conservation and the built environment,
Toamnă, 2014, cu titlul „1964-1914 The Venice Charter at fifty”, pp. 418;
Figura 2.1.1
https://en.wikipedia.org/wiki/M%C3%A9morial_des_Martyrs_de_la_D%C3%A9portation#/media/File:M%C3
%A9morial_de_la_d%C3%A9portation.JPG
Figura 2.1.2 https://europeremembers.com/destination/memorial-des-martyrs-de-la-deportation-
deportation-memorial/
Figura 2.1.3 https://europeremembers.com/destination/memorial-des-martyrs-de-la-deportation-
deportation-memorial/
Figura 2.1.4 https://europeremembers.com/destination/memorial-des-martyrs-de-la-deportation-
deportation-memorial/
Figura 2.1.5 Autor: César Delgado Martìn
Figura 2.2.1 Desen de Carlo Scarpa, Arhiva de Desene a lui Carlo Scarpa, Centrul Carlo Scarpa, Treviso
Figura 2.2.2 Desen de Carlo Scarpa, Arhiva de Desene a lui Carlo Scarpa, Centrul Carlo Scarpa, Treviso
Figura 2.2.3 Desen de Carlo Scarpa, Arhiva de Desene a lui Carlo Scarpa, Centrul Carlo Scarpa, Treviso
Figura 2.2.4 Articolul de pe pagina fundației culturale germane „Stiftung Denkman für die ermordeten
Juden Europas”, accesibil la https://www.stiftung-denkmal.de/en/memorials/memorial-to-the-sinti-
and-roma-of-europe-murdered-under-national-socialism/, Autor: Marko Priske
Figura 2.2.5 Articolul de pe pagina fundației culturale germane „Stiftung Denkman für die ermordeten
Juden Europas”, accesibil la https://www.stiftung-denkmal.de/en/memorials/memorial-to-the-sinti-
and-roma-of-europe-murdered-under-national-socialism/, Autor: Marko Priske
Figura 2.2.6 Articolul de pe pagina fundației culturale germane „Stiftung Denkman für die ermordeten
Juden Europas”, accesibil la https://www.stiftung-denkmal.de/en/memorials/memorial-to-the-sinti-
and-roma-of-europe-murdered-under-national-socialism/, Autor: Marko Priske
Figura 2.2.7 https://divisare.com/projects/427934-bureau-bas-smets-michiel-de-cleene-memorial-22-
03, Autor Michiele de Cleene
Figura 2.2.8 https://divisare.com/projects/427934-bureau-bas-smets-michiel-de-cleene-memorial-22-
03, Autor Michiele de Cleene
Figura 2.2.9 https://divisare.com/projects/427934-bureau-bas-smets-michiel-de-cleene-memorial-22-
03, Autor Bureau Bas Smets

14