Universitatea Tehnică Cluj-Napoca

Facultatea de Arhitectură și Urbanism

Fizica construcțiilor și a ambianței urbane

Lucrare de analiză comparativă a două

săli de audiție
Anul IV, 2020-2021

Stud.arh: Larisa-Laura Latiș, Grupa 1143

Prof.: ș.l. dr. arh. Ioana-Mădălina Moldovan

Fizica construcțiilor și a ambianței urbane Larisa -Laura Latiș

Cuprins
1. Introducere ………………………………………………………………………….2
2. Analiza comparativă ………………………………………………………………..3
3. Concluzie …………………………………………………………………………...7
4. Bibliografie și Webografie ……………………………………………………........7

1. Introducere

Pentru acest studiu am ales să documentez două teatre, aparent diferite, dar, care au și câteva lucruri
notabile în comun. Prima operă de arhitectură este Teatrul Politeama realizat de echipa Estudio Lorieto-
Pintos-Santellán arquitectos în localitatea Canelones din Uruguay. Proiectul constă în restaurarea și
recompartimentarea unui teatru existent, dar în același timp și adaosul unei extensii, un spațiu
multifuncțional ce poate servi ca spațiu pentru repetiții sau chiar o zonă pentru reprezentații artistice mai
restrânse. S-au proiectat și spații conexe care să susțină multiculturalitatea clădirii precum săli de clasă,
zone administrative, birouri sau cafenea. Cel de-al doilea proiect ales este Teatrul-Cinema Regina Victoria
al lui Enrique Abascal García din Nerva, Spania. Proiectul este unul relativ nou construit și are ca scop
realizarea unui centru multidisciplinar într-o zonă centrală, dar abandonată a orașului. Proiectul își propune
să creeze un loc care să încurajeze activitățile colective, astfel încât să transforme spațial și social orașul.
Un avantaj al acestuia este și poziția strategică din cadrul orașului, clădirea fiind în relație directă cu Piața
Reina Victoria1.

Fig. 1. Teatrul Politeama Fig. 2. Teatrul-Cinema Regina Victoria

1
Regina Victoria (tradus din spaniolă)
2
Fizica construcțiilor și a ambianței urbane Larisa -Laura Latiș

2. Analiza comparativă

În demersul de analiză voi studia în paralel cele două clădiri începând de la expresia exterioară, până
la detaliile interioare, fie ele funcționale sau de design specifice fiecăruia dintre cele două exemple alese.
La nivelul expresiei exterioare, ambele clădiri mizează pe folosirea a două materiale principale:
plăcile de piatră, care subliniază tectonica celor două clădiri și sticla, folosită pentru a crea diferite grade
de transparență sau din raționamente strict compoziționale. Modul de a lucra cu aceste materiale este destul
de diferit. În primul caz (Fig. 1), la teatrul Politeama, sticla și piatra sunt folosite astfel încât să creeze un
volum anexă care să se integreze perfect în context. Dimensiunile plinului și golului preiau registrele și
proporțiile clădirii existente și le reinterpretează în manieră modernă. Arhitecții spun despre această
intervenție că volumul nou propus reinterpretează masivitatea clădirii existente dar, o și subjugă prin
grosimile pereților din care este realizată, parcă printr-o tehnică de origami „dacă memoria genetică a
primului corp reflectă piatra, cel de-al doilea reflectă hârtia”2. În cel de-al doilea caz (Fig.2) relația plin gol
se realizează puțin diferit dar, de asemenea reușit. Se mizează pe un cub masiv cu goluri relativ mici, care
pare că plutește deasupra parterului realizat integral din sticlă. Volumetria pare să rezulte in urma metodei
extracției de volume mai mici dintr-un paralelipiped mai mare.
Se cuvine să le comparăm și din punct de vedere al stării clădirilor și al contextului în care acestea
se află. Teatrul Politeama este o clădire existentă, restaurată și reabilitată, care capătă o extensie modernă,
în cadrul unui context istoric bine definit (Fig. 3). Teatrul Regina Victoria este o clădire nouă, al cărei
context este cel puțin interesant. Clădirea participă activ la viața Pieței Regina Victoria, dar în același timp
are un fundal pitoresc (Fig. 4), aproape romantic, cum l-ar caracteriza Christian Norberg Schulz3 .

Fig. 3. Contextul Teatrului Politeama Fig. 4. Contextul Teatrului-Cinema Regina Victoria

2
” While the former’s genetic memory features stone, the latter’s one features paper.”
https://archipendium.com/en/architecture/politeama-theatre/
3
În cartea sa Genius Loci. Towards a Phenomenology of Architecture, Christian Norberg Schulz definește 4 tipuri de spații în
funcție de senzațiile pe care le creează. Spațiile romantice sunt acelea care sugerează mister, iar în acest sens dă exemplul
pădurilor nordice.
3
Fizica construcțiilor și a ambianței urbane Larisa -Laura Latiș

Înainte de a trece la spațiul interior, propun analiza celor două din punct de vedere al caracteristicilor
sonore ale sălilor de audiții pe care le găzduiesc.
Din punct de vedere al genurilor de producție sonoră pentru care sunt folosite ambele se înscriu în
cadrul sălilor polivalente. Acestea presupun desfășurarea unor evenimente sau activități cu mai multe genuri
de producție sonoră. După cum relatează autorii în descrierea proiectului4, sala Teatrului Politeama a
găzduit mai multe tipuri de evenimente din diferite domenii precum muzica, dansul, teatrul, activități
academice sau socio-culturale. În cel de-al doilea caz, polivalența clădirii se citește încă din nume ”Teatrul-
Cinema Regina Victoria”. Sala funcționează atât ca și sală de teatru, cât și ca sală de cinema prin pereții
glisanți opaci care închid buzunarul din spatele scenei. Astfel, aceștia funcționează ca suporturi pentru
proiecțiile de filme.
Din perspectiva modului în care se transmit sunetele, ambele săli au instalații de sonorizare, datorită
numărului relativ mare al spectatorilor. Capacitatea maximă în primul caz este de 338 de locuri, dintre care
292 sunt situate la nivelul scenei, 22 la primul nivel de balcoane și 24 la cel de-al doilea nivel de balcoane,
cu o lungime a sălii care depășește lungimea de 24 de m 5. În a doua sală, cea a Teatrului-Cinema,
capacitatea maximă este de 368 de locuri dintre care, 228 la primul nivel prin gradene retractabile, 24 la
nivelul balcoanelor laterale și 116 în cadrul gradenelor fixe din spatele sălii, a cărei lungime depășește și
ea 24 de m.
După modul de producere a sunetelor, cele două sunt diferite. Teatrul Politeama se încadrează între
sălile destinate recepționării sunetelor în timpul spectacolului, pe când Teatrul-Cinema adăpostește o sală
mixtă datorită celor două activități principale pe care le deservește.
În cartea sa Programe de arhitectură, prof. dr. arh. Gheorghe Vais face o clasificare a sălilor de
spectacole după 5 criterii6. Urmând aceste criterii, voi studia comparativ cele două exemple alese.
Primul criteriu este cel al modului de transport al mesajului artistic. În acest sens, primul exemplu
se încadrează printre clădirile cu sistem de transport direct prin vorbă și muzică, iar cel de-al doilea exemplu
îl putem atașa atât clădirilor cu transport direct al mesajului, prin funcțiunea de teatru, cât și clădirilor cu
transport înregistrat prin funcțiunea sa complementară de cinema.
Cel de-al doilea criteriu este al cadrului construit. În acest caz ambele clădiri aparțin grupului de
construcții pentru spectacole în spații închise.
O altă clasificare se poate face în funcție de numărul de săli de spectacole, unde cele două exemple
au mici diferențe. În urma restaurării, Teatrul Politeama primește o sală multifuncțională la ultimul nivel

4
https://www.archdaily.com/789586/politeama-theatre-estudio-lorieto-pintos-santellan-arquitectos
5
Lungime considerată ca minimă în cartea prof. dr. arh. Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, pentru ca sala să poată
funcționa fără instalații de sonorizare.
6
Vais, Gh., (2008), Programe de arhitectură, Editura UT Press, Cluj-Napoca, pp.122
4
Fizica construcțiilor și a ambianței urbane Larisa -Laura Latiș

care poate servi ca sala de spectacole de mici dimensiuni, ceea ce încadrează construcția printre clădirile
cu două săli de spectacole, pe când Teatrul din Nerva are una singură.
Criteriul flexibilității este unul foarte important astăzi. Daca Teatrul din Canelones are un partiu
„înghețat”, datorită poziției fixe a scaunelor și a scenei, Teatrul din Nerva are un partiu flexibil ce se
datorează gradenelor mobile existente. Astfel, spațiul de reprezentație poate fi extins în zona de parter a
gradenelor.
Ultimul criteriu este cel al cadrului construit care se referă la gândirea dinainte a clădirii să
deservească funcțiunea. Din acest unghi ambele clădiri au fost proiectate de la bun început ca spații pentru
spectacole.
Ca și tipologie de sală, în primul caz avem o sala de tip italian (în care scena este în fața locurilor
pentru spectatori), dar cea de-a doua, datorită gradenelor mobile poate funcționa atât ca sală de tip italian,
cât și ca sală de tip elisabetan (considerând spațiul de expunere al activităților artistice în locul gradenelor,
iar locurile pentru spectatori din lateral ca fiind balcoanele laterale unde oamenii se îndreaptă cu privirea
spre mijlocul încăperii).
Caracterul formal în plan al celor două săli poate fi de asemenea un considerent de comparație.
Astfel putem spune că sala Teatrului din Canelones este o sală în formă rectangulară, dar cu o mică
concavitate la nivel parterului, ceea ce ne-ar putea determina să o încadrăm ca o potcoavă, dar cu pereții
perpendiculari pe scenă (Fig.6), pe când cea din Nerva este o sală rectangulară fără doar și poate (Fig.7).

Fig. 6. Planuri Teatrul Politeama Fig. 7. Planuri Teatrul-Cinema Regina Victoria

Scenele au de asemenea caracteristici diferite. În funcție de nivelul de dotare ale unei scene7, prima
referință se încadrează la nivelul cerințelor de bază (scena nu are buzunare și turn pentru manevrarea
decorurilor, lipsind de asemenea și fosa pentru orchestră), iar ce-a de-a doua referință, la nivelul cerințelor
medii (are un buzunar, dar nu lateral cum se obișnuiește, ci de fund, apare turnul pentru manevrarea
decorului și fosa orchestrei în fața scenei, care atunci când nu este deschisă poate fi mobilată cu scaune

7
Vais, Gh., (2008), Programe de arhitectură, Editura UT Press, Cluj-Napoca, pp.129
5
Fizica construcțiilor și a ambianței urbane Larisa -Laura Latiș

demontabile). Ca și relație a scenei cu publicul se observă ca în primul caz scena este înălțată față de cota
de călcare de la nivelul primului rând, iar în cel de-al doilea caz, cele două cote sunt egale.
La nivelul planșeului avem iarăși două cazuri distincte. În primul exemplu avem un tavan drept
(Fig. 8), iar sistemul de iluminat este prins de tavan astfel încât există niște reflectoare pentru scenă și câteva
candelabre pentru lumina din sală. În cel de-al doilea, însă, forma tavanului este mult mai interesantă,
reflectoarele pentru scenă fiind incorporate în acesta (Fig. 9), și astfel creează o spațialitate interioară
deosebită.

Fig. 8. Secțiune Teatrul Politeama Fig. 9. Secțiune Teatrul-Cinema Regina Victoria

O ultimă comparație e cea cu privire la materialitățile folosite în interior. În primul caz, finisajele interioare
sunt realizate simplu, din tencuială (Fig. 10), cu o ușoară textură rugoasă în culoare deschisă, un finisaj care
nu influențează pozitiv reflexia și reverberațiile sunetelor. Pe când, în cel de-al doilea, se observă o atenție
deosebită asupra detaliilor, prin inserția de placaje de lemn de interior (Fig. 11), se conferă o atmosferă
mult mai caldă și mai plăcută.

Fig. 10. Interior Teatrul Politeama Fig. 11. Interior Teatrul-Cinema Regina Victoria

6
Fizica construcțiilor și a ambianței urbane Larisa -Laura Latiș

3. Concluzie

În concluzie, ambele clădiri sunt bine constituite având în vedere programul de arhitectură pe care
îl înglobează și publicului la care acestea se deschid. Nefiind situate în orașe mari, au dotări minime spre
medii adiacent funcțiunii sau funcțiunilor principale, iar imaginea arhitecturală este una curată și coerentă
în context. Din punct de vedere acustic, aceasta fiind tema principală a studiului, consider că ambele
referințe funcționează foarte bine raportat la dimensiunile și caracteristicile pe care le au. La nivelul
spațiului interior, în principal în sala de audiții, consider ca al doilea exemplu, Teatrul-Cinema din Nerva
este mult mai bine realizat, atât din punct de vedere ar dispunerii locurilor destinate spectatorilor, cât și din
punct de vedere al atenției pentru finisajele interioare și pentru atmosfera generală a spațiului.

4. Bibliografie și Webografie

1. Vais, Gh., (2008), Programe de arhitectură, UT Press, Cluj-Napoca

2. Schulz, Chr.-N., (1980), Genius Loci. Towards a Phenomenology of Architecture, Edinburgh
College of Art Library, New York
3. https://archipendium.com/en/architecture/politeama-theatre/
4. https://www.archdaily.com/789586/politeama-theatre-estudio-lorieto-pintos-santellan-
arquitectos
5. https://www.archdaily.com/257393/reina-victoria-theatre-cinema-enrique-abascal-
garcia?ad_source=search&ad_medium=search_result_all