Universitatea Hyperion Bucuresti

Facultatea de Stiinte Economice

Specializarea Finante - Banci

STUDIU DE CAZ
ETICA MANAGERIALA
IN CADRUL UNEI COMPANII

Student: Petrache M. Luminita

Anul: II – ID

BUCURESTI 2019

1
 Cuprins

Introducere

Studiu de caz

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

Etica evidentiaza mecanismele interioare care determina actiunile omului,

comportamentul lui in interactiunile cu cei din jur.
Etica, reprezinta un sistem de principii morale si de metode pentru aplicarea
acestora. Astfel, etica furnizeaza instrumentele pentru a elabora judecati morale. Ea
cuprinde limbajul, conceptiile si metodele care dau capacitatea individului de a
efectua decizii morale.
Etica afacerilor, studiaza principiile si regulile care trebuie sa guverneze
procesele manageriale si conduita corecta in afaceri.
A stabili insa ce este si ce nu este etic in afaceri este adesea foarte dificil. Aceasta
deoarece standardele morale difera de la un individ la altul, de la o comunitate la alta,
in functie de sistemele etice de viata, de valorile sau de prioritatile pe care se
fundamenteaza.
Desigur, rationamentele si judecatile etice mature nu sunt totdeauna usor de
facut. Faptele reale ale situatiei nu sunt totdeauna limpezi, in aceasta situatie,
principiile sau criteriile etice ce trebuie folosite nu intrunesc totdeauna acordul sau
consensul, nici macar al specialistilor. De aici etica pare, pentru cei mai multi oameni
de afaceri, sa fie ceva subiectiv, amorf, rau definit si, in consecinta, nici folositor.
Aceasta lipsa de incredere in etica este, desigur, un fapt nefericit, deoarece fara
un acord comun asupra principiilor etice, etica ramane a fiecaruia pentru el insusi si
increderea, care este baza tuturor afacerilor, este subminata.
Dar sunt cateva principii calauzitoare de bun simt care pot ajuta managerii in
considerarea implicatiilor etice ale deciziilor si comportamentele manageriale:
- Supunerea in fata legii. O teza a responsabilitatii sociale si a eticii manageriale e
supunerea fata de lege, de preferat atat in privinta literei, cat si a spiritului ei.
- Sa se spuna adevarul. Spunerea adevarului e importanta in constituirea increderii in
interesatii relevanti.
- Sa se arate respect pentru oameni. Tratarea cu respect al oamenilor are adanci radacini
in studiul eticii.
- Utilizarea si respectarea „Regulii de aur”. Tradusa in conditiile lumii afacerilor, aceasta
regula inseamna tratarea indivizilor corect si cinstit, asa cum managerii ar dori sa fie
tratata afacerea daca aceasta ar fi un individ.
- Inainte de orice sa nu pagubesti pe cineva, sa nu faci rau. Acest principiu – in realitate
prima regula a eticii medicale – este considerat de unii cercetatori americani a fi linia
de baza a oricarei considerari etice si totodata una usor de aplicat in afaceri.
- Participarea activa fara paternalism. Acest principiu a tintit la invatarea privind
nevoile interesatilor relevanti, mai mult decat deciderea a ceea ce este mai bine pentru
ei.

3
- Totdeauna sa actionezi cand ai responsabilitate. Managerii au responsabilitatea de a
initia o actiune sau de a lua o decizie de cate ori au capacitatea sau resursele de a
proceda asa, sau oricand cei apropiati sunt in nevoie si managerul este singurul care
poate oferi ajutor.
Etica afacerilor se bazeaza pe corectitudine, sinceritate, respectarea cuvantului
dat, capacitatea de a functiona eficient pe piata in corespundere cu legislatia in
vigoare, regulile si traditiile formate. Ea presupune stima intereselor nu numai a
propriei firme, dar si a partenerilor, consumatorilor si societatii in ansamblu. Aceasta
regula se raspandeste si fata de concurenti – se interzice de a le provoca careva
pagube, care nu se incadreaza in limitele luptei concurentiale.
Etica afacerilor include fenomenele de diferit ordin: estimarea etica atat a
politicii interne a organizatiei, cat si a celei externe; valorile morale ale membrilor
organizatiei; climatul moral din colectiv; normele etichetei in afaceri (norme externe
ritualizate de comportament).
Domeniile la care se refera responsabilitatile etice ale firmei si aspectele
implicate sunt urmatoarele:

 clientii (calitatea produselor si serviciilor; informatii asupra continutului

produselor; pretul; responsabilitati si servicii dupa vanzare; rezolvarea reclamatiilor);
 salariati (tratarea echitabila in probleme de angajare, promovare, concediere,
salarii, premii, sanctiuni);
 proprietari (profituri, riscuri, promovarea intereselor acestora; informarea lor
corecta privind situatia existenta);
 furnizori (conditiile de achitare, schimb de informatii, calitatea produselor);
 concurenti (metode de competitie, stima reciproca);
 comunitate (protejarea mediului, sprijin banesc si material pentru servicii de
sanatate, educatie, invatamant, cultura).

Normele etice difera de la o unitate economica la alta, de la o tara la alta, la fel,

exista diferente in diferite ramuri ale economiei nationale. Complexitatea normelor
ce reglementeaza comportamentul etic, precum si rolul diferit pe care il joaca, impune
necesitatea clasificarii lor.
Nu este suficient ca managerii numai sa proclame necesitatea raspunderii
sociale si a eticii actiunilor pentru organizatiile lor. Binele sau efectele scontate nu vin
din proclamare. Intreaga cultura organizationala trebuie sa sprijine raspunderea
sociala si totodata trebuie sa recompenseze si sa intareasca actiunile etice. Daca
managerii de varf proclama dezirabilitatea comportamentului etic si apoi stabilesc
obiective ce nu pot fi atinse fara intreprinderea unor activitati ilicite, ei nu isi vor
atinge responsabilitatile lor etice. Ei trebuie sa dezvolte mijloace de planificare,
implementare si control a raspunderii sociale si a comportamentului etic exact asa
cum stabilesc cotele de vanzari si marja de profit.
Este important ca organizatiile sa aiba un proces bine stabilit pentru a evalua
relevanta deciziilor importante fata de dimensiunile lor etice si de responsabilitate
sociala.

4
 In ultima instanta, intrebarile, problemele responsabilitatii si sensibilitatii
sociale organizationale depind de standardele etice ale managerilor care desfasoara
si conduc afacerile sau alte tipuri de organizatii.
In ultimul timp conducerea multor intreprinderi mici si mijlocii a inceput sa
inteleaga importanta respectarii si implementarii unor standarde etice pentru a
supravietui si asi fortifica pozitiile: ei sint preocupati nu numai de afacerile din
prezent, ci si pentru planificarea si perspectiva celor din viitor. Aici un rol important
il are codul etic si de conduita in afaceri al companiei (cod de conduita). Businesmenii
constientizeaza ca respectarea normelor de conduita etica poate conduce la majorarea
veniturilor si sporirea competitivitatii intreprinderii pe un termen lung.
Aplicarea unui cod etic si de conduita in afaceri favorizeaza intreprinderile mici
si mijlocii prin imbunatatirea reputatiei si a imaginii marcii comerciale, prin acces
sporit la capital, prin abilitate sporita pentru a atrage angajati inalt calificati, prin
moravuri si angajamente imbunatatite, prin riscuri si costuri comerciale reduse si prin
performanta financiara sporita".
Numeroase studii arata ca, intr-adevar, consumatorii pun pret pe increderea
lor in intreprinderi. Ei sint gata sa plateasca o prima pentru onestitatea si
angajamentul companiei fata de promisiunile sale. Intreprinderile, la rindul lor,
constientizeaza efectele benefice pentru afacere ale unui interes sporit al
consumatorilor in imaginea companiilor. Astfel, ele cheltuiesc resurse considerabile
nu numai pentru crearea unei reputatii bune, ci si pentru mentinerea acesteia. Pe
scurt, compania poate pierde increderea investitorilor si a publicului general peste
noapte, insa recistigarea acestei increderi dureaza foarte rnult timp.

Factorii care genereaza un comportament etic

Codurile de etica
Intr-o economie concurentiala moderna corectitudinea in afaceri este unul din
principalele elemente ale succesului. Datorita acestui fapt, firmele incearca sa
dezvolte la proprii salariati un comportament etic. Codurile de etica ale firmelor se
adreseaza atat personalului propriu necesar in procesul de incadrare pe functii,
promovare si salarizare, cat si partenerilor de afaceri.
Firmele de renume din intreaga lume au elaborat astfel de coduri de etica, ele
constituindu-se intr-o adevarata carte de vizita prin care se creeaza imaginea asupra
modului in care acestea inteleg sa faca afaceri si sa-si trateze partenerii.

Caracteristicile individuale
Inca din copilarie, fiecare persoana isi dezvolta un set propriu de valori care
este influentat de parinti, profesori, prieteni, societate. Fiecare persoana invata sa
distinga intre „bine” si „rau”, intre „corect” si „incorect”, structura psihica si sistemul
de educatie avand un puternic impact asupra gradului de stabilitate a acestor valori.

5
 Regulamentele firmei
Membrii unei organizatii tind sa respecte conduita prescrisa de regulamentele
de organizare si functionare, regulamentele de ordine interioara, diverse norme
interne pentru unele activitati specifice sau fisele posturilor.

Presiunea sociala si gradul de profitabilitate a firmei

Sunt factori care au o influenta esentiala asupra eticii afacerilor si a
responsabilitatii sociale. In situatii dificile sau de criza, firmele sunt tentate sa reduca
responsabilitatile sociale si standardele etice.
In functie de modul in care managerii isi definesc pozitia lor fata de normele
etice, legi, fata de comunitate, precum si in raport cu motivatia si strategia lor, pot fi
identificate doua categorii de manageri:
Managerul imoral („rechin”) – este un tip vechi de comerciant si cel mai
raspandit in sfera actuala a afacerilor; managerul imoral considera ca legile sunt
facute pentru a fi ocolite, mai ales atunci cand riscul este minim, iar morala, etica nu
au nimic comun cu afacerile; lumea este considerata ca fiind dusmanoasa,
periculoasa, iar natura – un depozit din care trebuie sa se ia cat mai mult inaintea
altora. Managerul imoral considera ca nu are nici o obligatie fata de comunitate, doar
castigurile imediate si evidente justifica eventualele cheltuieli pentru aceasta.
Managerul moral („delfin”) – apartine unei categorii relativ recent aparute, dar
care se afirma tot mai mult in mediul afacerilor. In conceptia delfinilor, majoritatea
oamenilor sunt demni de respect si incredere; managerul moral considera ca cea mai
buna baza a colaborarii sunt sinceritatea si increderea in afaceri; profitul trebuie
obtinut in conditiile respectarii legislatiei si moralitatii; lumea este minunata si ofera
omului posibilitati pentru descoperirea propriilor aptitudini; delfinii considera ca
datoreaza viata lor naturii, pe care trebuie s-o conserve si s-o faca mai frumoasa;
managerul moral se considera responsabil fata de comunitate si se implica prin
cheltuieli in beneficiul acesteia.
Managerul unei intreprinderi poate fi, la randul sau, „delfin” dintr-un anumit
punct de vedere (de ex.: al relatiilor cu oamenii) si „rechin” din alt punct de vedere
(de ex.: in relatiile cu partenerii comerciali).

Stadii de dezvoltare morala a unei firmei

Dezvoltarea morala a unei firme este determinata de cultura sa organizationala,
de valorile membrilor sai, in special a managerilor, precum si de succesul firmei in
rezolvarea problemelor, de situatia profitabilitatii si realizarea obiectivelor.
In analiza stadiilor de dezvoltare morala a unei firme trebuie sa fie luate in
consideratie urmatoarele ipoteze:

 nu toate firmele trec prin toate treptele de dezvoltare morala;

 firma isi poate incepe activitatea in orice stadiu;
 dezvoltarea morala nu este un proces continuu;

6
 nu este necesara o anumita perioada de timp pentru ca firma sa poata trece
dintr-un stadiu de dezvoltare morala in altul.

Pe aceasta baza, pot fi analizate caracteristicile urmatoarelor categorii de firme:

Firme imorale
Sistemul de valori este orientat spre obtinerea castigului, practicile manageriale
ale acestor firme sunt, de regula, in afara legii. In dorinta de a reusi cu orice pret nu
manifesta nici un respect fata de principiile eticii. Valoarea dominanta este profitul,
iar preocuparea pentru etica apare numai dupa ce firma a fost surprinsa ca face afaceri
incorecte. Rationamentele unei astfel de firme sunt: „nu am stiut pana acum”; „toata
lumea face asa”; „nu putem fi descoperiti”; „munciti din greu si cat mai repede”. Nu
au un cod al eticii.
Firme orientate spre respectarea prevederilor legii
Cultura manageriala se bazeaza pe respectarea legilor, rationamentele lor fiind:
„tot ceea ce nu este interzis prin lege, este permis”; „daca este legal, este foarte bine”.
Aceste firme respecta mai mult legea decat etica in afaceri. Principala preocupare este
profitabilitatea, iar codul de etica a afacerilor, daca exista, are un caracter intern.
Firme responsabile
In firmele responsabile, cultura organizationala cuprinde si un alt sistem de
valori decat profitul, productivitatea si legalitatea. Firma incepe sa accepte mai mult
atitudinea „cetateanul responsabil”, iar managerii sunt mai sensibili la cerintele
sociale, recunoscand ca firma are si responsabilitati in acest domeniu. Managerii
firmei fiind preocupati de problemele eticii in scopul schimbarii imaginii nefavorabile
ca urmare a unor actiuni din trecut. Cresc preocuparile si pentru actionarii mai putin
importanti, iar codurile de conduita in afaceri sunt mai mult orientate spre exterior si
reflecta o preocupare pentru un public mai diferit.
Firme orientate spre respectarea principiilor eticii
In astfel de firme are loc o schimbare esentiala in cultura organizationala.
Valorile eticii devin o parte a culturii manageriale, servind la orientarea managerilor
si a salariatilor in diferite situatii. Se realizeaza, in acelasi timp, un mai mare echilibru
intre profituri si etica. Efortul pentru crearea unui climat etic incepe sa devina mai
evident iar, in solutionarea oricarei probleme, se tine seama atat de eficienta cat si de
implicatiile etice. Managerii incearca sa adopte un comportament etic, dar le lipseste
experienta. Codurile de etica devin documente active, reflectand esenta valorilor
organizatiilor.
Firme etice
In firmele etice, prin cultura organizationala se promoveaza un echilibru intre
etica si profit, iar valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al actiunilor
individuale. Prin sistemul de sanctiuni se urmareste penalizarea si corectarea
comportamentului acelora care iau decizii gresite.

7
STUDIU DE CAZ

Intr-o firma de servicii in domeniul organizare de evenimente cu un colectiv de

peste 30 angajati, cu 4 departamente – preparare produse, hosting si servire,
marketing, financiar-contabilitate. Fiecare department are cate un manager, acestia
fiind subordonati direct managerului general, care este si proprietarul afacerii.
Seful departamentului marketing, denumit in continuare A, avea obiceiul ca
inainte cu cel putin o ora de inceperea evenimentelor sa verifice daca sunt indeplinite
toate conditiile cerute de client, daca colegii sai din departamentul de hosting sunt
pregatiti corespunzator, cate o data chiar participa la primirea oaspetilor alaturi de
colegii din departamentul hosting. Acest obicei era considerat nepotrivit de catre seful
departamentului hosting, denumit in continuare B, considerand ca toate aceste
actiuni din partea lui A sunt menite sa ii submineze autoritatea si imaginea in fata
managerului general, desi A nu facea alceva decat sa isi verifice fisa de eveniment si
sa se asigure ca toate actiunile colegilor sai indeplinesc conditiile cerute de client,
conditii pe care le negociase personal, feedback-ul final fiind foarte important in
stabilirea gradului de satisfacere al clientului.
Din aceste considerente B pune la cale sa il discrediteze pe A in fata
managerului general. In prima faza prezinta managerului general o situatie inventata
cum ca A isi neglijeaza clientii si, mai mult, ii directioneaza catre o alta firma
concurenta.
Managerul general ii cere dovezi pentru cele afirmate. Pentru a procura dovezi
il urmareste pe A pentru ai afla parola de la email. Intr-un final intra in emailul
acestuaia si ii sustrage diverse informatii pe care le redirectioneaza catre managerul
general. Informatiile sustrase se vor dovedi a fi nerelevante in sustinerea celor
afirmate.
In urma acestor actiuni managerul general decide concedierea lui A, chiar si
fara dovezi relevante, doar pe baza relatarilor lui B, fara confruntarea lui A, fara sa i
se para flagrant faptul ca B a sustras informatii din corespondenta lui A. Nu am
mentionat faptul, destul de important, ca B era ruda cu managerul general, fiind
angajat fara competente profesionale.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca, in contextul unei probleme de
respectare sau nerespectare a eticii, atat organizatia, prin managerul general, cat si
angajatii sai se comporta intr-un mod anume. Acestia se regasec in anumite perioade
in situatii de cumpana in care trebuie sa adopte anumite decizii sau sa intreprinda
unele actiuni care pot fi sau nu etice.
Codul de etica al organizatiilor cuprinde un set de idealuri, principii si reguli
morale pe care atat organizatia in sine, cat si angajatii sai in particular consimt sa le
respecte si sa le urmeze in activitatea lor profesionala.
Problemele legate de etica organizationala devin stringente ori de cate ori
deciziile pe care un individ trebuie sa le ia ii implica automat si pe alti angajati din
organizatie, iar in aceasta situatie sunt incluse nu numai eventualele consecinte pe
care decizia in cauza le antreneaza, ci si intentiile care le anima si mijloacele care le
faciliteaza.

8
 Extras din Codul de Conduita al companiei
Este vital pentru succesul financiar al Companiei sa ne desfasuram activitatea cu
onestitate, integritate si in concordanta cu cerintele legale.
Acest Cod de Conduita stabileste standardele fundamentale dupa care angajatii trebuie
sa isi desfasoare activitatile de zi cu zi in calitate de reprezentanti ai Companiei.
Informatii aditionale cu privire la standardele companiei aplicabile in anumite
departamente vor fi furnizate prin intermediul politicilor si procedurilor aferente acelor
departamente.
Fiecare angajat are responsabilitatea:
- sa isi desfasoare activitatea in cadrul Companiei cu onestitate, integritate si intr-o maniera
profesionista, care sa pastreze reputatia si buna imagine a companiei.
- sa stabileasca cu colegii, clientii si furnizorii relatii de colaborare bazate pe incredere si sa
trateze fiecare individ cu respect si demnitate.
- sa inteleaga si sa se familiarizeze atat cu cerintele legale, cat si cu politicile si procedurile
companiei, care se aplica responsabilitatilor pozitiei lui si sa se conformeze acestora.
- sa evite orice activitate, care ar putea sa fie interpretata ca practica ilegala sau care ar putea
aduce un prejudiciu imaginii companiei.
- sa evite orice conflict de interese, care ar putea sa apara in tranzactiile facute in numele
companiei.
- sa fie responsabil pentru acuratetea informatiilor furnizate in rapoarte, sa pastreze si sa
respecte confidentialitatea informatiilor cu privire la companie, colaboratori si concurenti.
- sa sesizeze in mod prompt persoanele avizate din cadrul Companiei de orice incalcare a legii
sau a principiilor etice sau a politicilor Companiei despre care are stiinta si sa coopereze la
investigatiile initiate de Companie.
Confidentialitatea
Ca angajat al Companiei, o persoana poate avea acces la informatii de afaceri
confidentiale. Toti angajatii semneaza si li se va da o copie a Contractului de Confidentialitate
la momentul angajarii in companie. Atat pe perioada, cat si dupa terminarea relatiilor de
munca cu Compania, nu trebuie divulgate informatii de afaceri confidentiale persoanelor care
nu sunt angajati ai companiei. Daca un angajat incalca aceasta politica, pot fi intreprinse
actiuni disciplinare ce pot duce pana la destituirea imediata si la actionarea in justitie.
Informatiile confidentiale
In plus, Compania se asteapta ca angajatii sa respecte confidentialitatea asupra
informatiilor legate de colegii lor.
Informatii private despre un anumit angajat nu pot fi discutate cu alti angajati sau cu
persoane din afara companiei fara autorizatia scrisa a Companiei.

9
 Concluzii:
In acest studiu de caz real se observa ca angajatul B a incalcat regulile
deconduita ale companiei, prin sustragerea de informatii din corespondenta
colegului sau A si prin prejudicierea imaginii acestuia. Managerul general a incalcat
si el la randul sau codul de conduita al companiei deoarece in loc sa convoace
angajatul A prin care acesta avea posibilitatea sa-si spuna punctul de vedere si sa-si
justifice actiunile, care de altfel erau bine intentionate si profesioniste, in limitele fisei
postului sai si in interesul companiei.
In astfel de situatii imaginea companiei este umbrita, prin sanctionarea
angajatilor buni si profitabili si mentinerea mediocritatii si neprofesionalismului in
cadrul structurilor de conducere ale companiei. Totodata si bunastarea companiei
este pusa in pericol de catre managerul general prin sustinerea nivelului scazut de
pregatire si moralitate al angajatilor sai din structurile de conducere, avand in vedere
ca activitatea companiei se bazeaza pe resursa umana in proportie de 90%. In acest
caz managerul general se dovedeste a fi manager imoral – “rechin”.

In momentul in care un om de afaceri sau un manager decide ca obtinerea de

profit nu este scopul principal al firmei sale, subordonandu-l altor interese (indiferent
de valoarea etica sau dezirabilitatea acestor interese), acest lucru va avea in cele din
urma ca efect scaderea rentabilitatii firmei in cauza. Scaderea rentabilitatii firmei
implica fie scaderea veniturilor patronilor, ceea ce echivaleaza cu cheltuirea banilor
lor; fie scaderea salariilor, ceea ce echivaleaza cu cheltuirea banilor angajatilor; fie
scumpirea produselor si serviciilor, ceea ce echivaleaza cu cheltuirea banilor
clientilor.

Respectarea unor norme de conduita etica, insa, poate duce, in consecinta, la

profit si competitivitate pe termen lung. Un cod de conduita eficient reduce costurile si
sporeste profiturile, deoarece reduce incidentele de coruptie, frauda si alte incalcari, reduce
situatii de conflict de interese. Totodata, acest cod sporeste increderea clientilor, furnizorilor
si contractantilor, credibilitatea cumparatorilor si agentilor de vinzare, precum si loialitatea
angajatilor si bunavointa intreprinderii.
Importanta unei reputatii bune pentru performanta continua a intreprinderii
duce la un alt avantaj al practicilor de afaceri etice (responsabile — imbunatatirea
pozitiei pe pletele de credit, in modesential, companiile social responsabile si care
respecta standarde etice pot atrage mai mult capital si pot lua imprumuturi la un cost
total mai mic. De aceea, investitiile social responsabile sint in crestere in intreaga
lume.
Asadar, pentru a supravietui si a-si mentine pozitia pe piata economica,
compania in cauza, trebuie sa adopte strategii mai eficiente in vederea administrarii
riscului reputatiei si eticii afacerilor, precum si sa elaboreze norme si proceduri pentru
apararea integritatii, inclusiv coduri de conduita, care ar consolida angajamentul
companiei pentru etica globala, respect si justitie.

10
Bibliografie

Craciun, D., Morar, V., Macoviciuc, V., Etica afacerilor, ASE Bucuresti, 2005

Codul de Conduita si Etica in Afaceri al unei societati comerciale.

Internet:
https://conspecte.com/Cultura-organizationala/etica-afacerilor.html
https://www.uoradea.ro/display5907
www.scritub.com/economie/.../Etica-in-afaceri102917711.php

11