22.

Calculul necesarului de căldură

Cladirile au destinatii, forme si caracteristici constructive diferite, iar pentru satbilirea caracteristicilor
tehnice ale echipamentelor de incalzire este necesar sa se calculeze necesarul de caldura care
exprima cantitatea de energie termica cedata de fiecare incapere in mediul inconjurator
Metoda de calcul al necesarului de caldura pentru incalzire este reglementat prin ST 73733 AS 1907 si
se aplica tuturoro tipurilor de cladiri civile si industriale cu cateva exceptii :
-incaperi amplasate subteran ;
-constructile sau incaperile incalzite rar, pe perioade scurte de timp ;
-constructii cu instalatii de incalzire prin radiatie.
Necesarul de caldura pentru incalzire a unei incaperi

 
in care :
-QT este fluxul termic cedat prin transmisie, considerat in regim stationar, corespunzator diferentei de
temperatura intre interiorul si exteriorul elementelor de constructie care delimiteaza incaperea
-QI sarcina termica pentru incalzirea aerului rece patruns in interior de la temperatura exterioara pana
la cea interioara
-  suma adaosurilor afectate fluxului termic cedat prin transmisie
Fluxul termic cedat prin transmisie
QT =Qe+Qs [W]
in care
-Qe pierderi de caldura prin elemente de constructii in contact cu aerul pe ambele fete

 [W]
in care :
-CM coieficient de corectie al fluxului termic
pentru cladiri industriale CM=1
-m coieficientul de masivitate termica al elementelor de constructii exterioare conform STAS 6472
 ;
D-indice de inertie termica
pentru elementele de constructie lipsite de inertie termica , cu D 1 (usi , ferestre) m=1.2
pentru elementele de constructie interioare (pereti si plansee interioare ) =1
-S aria suprafetei fiecarui element de constructie
-ti, te-temperaturile conventionale de calcul ; ti depinde de destinatia incaperii si(sau) procesul
tehnologic si te depinde de locatia cladirii(zona climatica)
Pe timp de iarna avem ti =15 grade in depozite si puncte de lucru
ti =20 grade in birouri
ti =15 grade in grupuri sanitare si pe hol
Pentru zona climatica 2 avem te=-15 grade (temperatura conventionala de calcul)
OBS-ti sunt temperaturi interioare care trebuie sa le asiguram in functie de destinatia incaperii,
destinatia cladirii si in cazul proceselor tehnologice trebuie asigurata o temperatura specifica acestor
procese ,temperatura pe care nu o gasim in STAS , ea este stabilita de specialisti.
-te sunt temperaturi exterioare conventionale de calcul stabilite in urma masuratorilor de-a
lungul timpului.
-R rezistenta termica specifica la transfer de caldura unidirectional a elementului de constructie
respectiv
-Qs pierderi de caldura prin elemente de constructii in contact cu solul

[W]
in care :
-SP suprafata cumulata a pardoselei si a peretilor aflati sub nivelul solului
 [m2]
-  suprafata pardoselii
-p lungimea conturului peretilor in contact cu solul
-h cota pardoselii sub nivelul solului
-RP rezistenta termica cumulata a pardoselii si a stratului de sol cuprins intre pardoseala si panza de apa
freatica

 
-tf temperatura solului (apei freatice)
pentru toate zonele climatice ale tarii tf=+10 grade
-ms coieficientul de masivitate termica a solului ca re se determina din grafic(M.I.) in functie de
adancimea panzei de apa freatica H si adancimea de ingropare a pardoselii h
Pentru H=7 m si h=0.5
-ns coieficientul de corectie care tine seama de conductivitatea termica a solului si cota pardoselii sub
nivelul terenului, se determina din grafic(M.I.)
Pentru   si h=0.5 [m] 
-Rbc rezistenta termica a benzii de contur la trecerea caldurii prin pardoseala si sol catre aerul exterior ,
este in functie de adancimea de ingropare a pardoselei h si grosimea fundatiei g
Pentru h=0.5[m] si g=0.75[m] la adancimea panzei de apa freatica de H=6[m] (tabel M.I.)
 Rbc=0.781 
-Sc este aria unei benzi cu latimea de un metru situata de-a lungul conturului exterior al suprafetei SP
-Scj este aria unei benzi cu latimea de un metru situata de-a lungul conturului care corespunde spatiului
invecinat care are temperatura ti
-tej temperatura interioara conventionala de calcul pentru incaperile alaturate.
 suma adaosurilor afectate fluxului termic cedat prin transmisie
Adaosurile de copensare   afecteaza fluxul termic cedat prin transmisie cu scopul de a realiza
aceleasi conditii in incaperii indiferent de orientarea lor, de gradul de izolare termica

-AO adaosuri de orientare , in scopul diferentierii necesarului de caldura al incaperilor diferit expuse

radiatiei solare si afecteaza numai fluxul termic termic cedat prin elementele
de de constructii a incaperilor cu pereti exteriori , valorile le gasim in tabel (M.I.)
-AC adaos pentru compensarea efectului suprafetelor reci , in scopul corectarii bilantului termic al
corpului omenesc in incaperile in care elementele de constructii cu rezistenta la transfer termic redusa ,
favorizeaza intensificarea cedarii de caldura a corpului prin radiatie
Acest adaos afecteaza numai fluxul termic prin elementele de constructii ale incaperilor a caror
rezistenta termica Rm 10 
23. Calcului debitului agentului termic.

A.    Consumatori urbani
Racordarea acestora este directa cu amestec cu hidroelevatoare, pe partea de incalzire, si prepararea
apei calde in doua trepte serie.
Gt=Ginc+Gacc
In care Gt este debitul total de agent termic;
Ginc este debitul de agent termic necesar pentru incalzire;
Gacc este debitul de agent termic necesar pentru prepararea apei calde de consum.
Determinarea debitului de agent termic necesar pentru incalzire:

in care termenii au semnificatiile de mai sus, iar c reprezinta caldura specifica a apei, c=4.186 kJ/kg K.
Determinarea debitului de agent termic necesar pentru prepararea apei calde de consum:

unde:   este sarcina termica necesara prepararii apei calde in treapta a II-a de preparare:

in care tac este temperatura apei cale de consum tac = 60 C;

tint este temperatura apei calde la iesirea din treapta I si intrarea in treapta a II-a:
tint= -6=56-6=50 C
tar=10 C este temperatura apei reci.
B.    Consumatori industriali
Schema de racordare a consumatorilor industriali este directa simpla, iar prepararea apei calde de
consum intr-o treapta in paralel cu instalatia de incalzire, cu acumulare.
Determinarea debitului de agent termic necesar pentru incalzire:

Determinarea debitului de agent termic necesar pentru prepararea apei calde de consum:

in care T3 este temperatura agentului termic la iesirea din schimbatorul de caldura pentru
prepararea apei calde de consum; T3=35 C.
 25.Reţele termice subterane

Este utilizată pe traseele din zonele urbane unde este necesară coordonarea traseului reţelelor termice cu traseul
celorlalte reţele subterane. Amplasarea subterană se realizează în canale circulabile, semicirculabile şi necirculabile.
1 Canale circulabile
Montarea conductelor în canale circulabile asigură accesul permanent şi uşor al personalului de întreţinere, în
schimb, prezintă din punct de vedere economic investiţii mari. Ele se justifică numai în cazul unui număr mai mare
de conducte, cu trasee paralele, în incinta marilor întreprinderi industriale şi la limita centralelor de termoficare.
Pereţii canalelor circulabile se execută din beton armat, din blorui de beton sau din zidărie de cărămidă, soluţia
constructivă fiind dictată de condiţiile locale şi de considerente economice. Executarea întregului canal din elemente
prefabricate este raţională în cazul în care lucrările presupun un volum mai mare.
Dacă traseul conductelor străbate ape freatice este necesară amenajarea unui pat de drenare sau de impermeabilizare
a fundului şi pereţilor canalului până la cota apelor freatice. Pentru ca apa provenind din infiltraţii sau scăpări să se
poată evacua, este necesar să se asigure în lungul canalelor o pantă de cel puţin 2 m. Înălţimea acestor canale
subterane circulabile (fig.5.1) este de minimum 1,8...2 m; spaţiul de acces are o lăţime de cel puţin 0,8...1 m.
Este necesară asigurarea unui iluminat artificial la tensiuni neperisuloase de 24 (36 V), precum şi de o
ventilare naturală sau mecanică pentru ca temperatura să nu depăşească 400C.
Reazemele în canale se execută din perne (blocuri) din beton simplu, din grinzi din oţel încastrate în console în pereţi
sau sprijinite pe stâlpi. Reazemele pot fi glisante sau rulante.
În zonele urbane sau industriale sistematizete se prevăd galerii edilitare în care se pot amplasa toate categoriile de
conducte, ce excepţia celor de gaz.
2 Canale semicirculabile
Sunt utilizate în cazurile în care săpăturile pentru repararea conductelor sunt, din anumite motive, excluse sau de
evitat (este cazul subtraverăsării străzilor, căilor ferate etc.). Ele se execută cu o înălţime de 1,2...1,6 m cu un
spaţiu liber în lărgime de 0,5...0,6 m , din beton armat monolit sau din elemente prefabricate. Conductele se
montează pe suporturi prinse pe radier sau pe pereţii canalului.
3. Canale necirculabile
Se execută din cărămidă sau beton armat, cu secţiuni dreptunghiulare, ovale sau cilindrice.În soluţia curentă, se
folosesc elemente prefabricate ceea ce asigură o execuţie rapidă a lucrărilor.
Se urmăreşte, în general, ca montarea conductelor să se realizeze cât mai la suprafaţă (pentru micşorarea volumului
săpăturilor), deasupra nivelului apelor freatice. În caz contrar este necesară executarea lucrărilor de drenare pentru
apele infiltrate din pânza de apă freatică, ploi sau defecţiuni ale reţelei. Amplasarea canalelor necirculabile sub
nivelul apelor freatice fără ca nivelul acestora să fie coborât prin drenare, este posibilă numai în situaţia când ele sunt
executate cu izolaţie hidrofugă exterioară.
Realizarea reţelelor de reţele termice subterane, în special, cu conducte preizolate, necesită următoarele operaţiuni:
-executarea elementelor componente ale reţelei în cadrul firmelor producătoare specializate, inclusiv transportul şi
depozitarea acestora în condiţii specifice;
- transportul şi pozarea elementelor de conducte în şanţurile deschise prin săpătură conform traseelor prevăzute prin
proiectare;
- sprijinirea conductelor pe suporturi provizorii (bucăţi de lemn sau spumă rigidă de plzuretan etc.) amplasate la
distanţe de 3...4 m, pe fundul şanţurilor;
-executarea îmbinărilor prin sudură între conducte, realizarea trecerilor prin pereţi, executarea ramificaţiilor,
coturilor etc.;
- efectuarea probelor de presiune;
- executarea izolării conductelor în zonele de îmbinare între elementele componente (conducte rectilinii, coturi,
ramificaţii etc.)
- acoperirea conductelor cu nisip compactat (10... 15 cm); se completează deasupra cu pământ de umplutură,
compactând straturile succesiv, până la nivelul solului. Adâncimea de pozare a acestor conducte se situează în
jurul valorilor de 0,6...1,5 m, în funcţie de cotele terenului şi de panta ce trebuie prevăzută în vederea efectuării
golirii reţelei.
Pavilioanele și camerele RT subterane. Vanele, compensatoare cu presgarnitură, conducte de aerisire,
armatura de drenaj și altă armatură a RT subterane care necesită deservire, se amplasează, de obicei în camere.
Pe RT magistrale cu diametrul mai mare de 500 mm, în camere se amplasează vane cu acționare electrică sau
hidraulică, ce au gabarite mai mari. Pentru crearea unor condiții mai favorabile pentru deservirea armaturii de
gabarite mai mari, camerele se amplasează în afara părții carosabile a drumurilor și deasupra lor se fac
construcții terestre în formă de pavilioane.În fig. 9.12 este prezentat un pavilion, în care este amplasată vana
cu acționare electrică pe RT tritubulare cu diametre de 700 mm.

În cazul lipsei pe RT a vanelor acționate electric sau hidraulic, la fel și cu conducte de diametre mai mici, se
construiesc camere subterane fără pavilion terestru. Construcția și gabaritele camerei trebuie să asigure
comoditatea și siguranța deservirii. Înălțimea minimă a camerei trebuie să fie de 1,8-2. Fiecare cameră trebuie
să aibă nu mai puțin de două guri de vizitare, care trebuie să fie ambele deschise în cazul prezenței
personalului de deservire în cameră. În partea de jos a camerei trebuie să fie montat sistemul de drenaj al apei.
Trebuie să fie prevăzută hidroizolarea camerei de apele freatice.

24.Reţele termice aeriene

Amplasarea aeriană (supraterană) a conducetlor termice se execută pe stâlpi din beton armat sau metalici.
Construcţiile metalice sunt agreate la realzarea platformelor (estacadelor), la realizarea podurilor (podeţelor),
cumulând şi alte funcţiuni (circulaţia pietonală, a vehiculelor etc.).Înălţimea stâlpilor trebuie să asigure gabaritul de
trecere liberă în zonele de supratraversare a drumurilor, a căilor ferate etc. Dacă nu există restricţii din acest punct de
vedere, conductele pot fi amplasate aproape de sol, pe construcţii joase rezultate dintr-o fundaţie din beton simplu şi
un cuzinet din betona rmat sau simplu deasupra acestei fundaţii.În general, se preferă stâlpii prefabricaţi din beton
armat, datorită durabilităţii lor în timp şi a investiţiei mai reduse. Forma stâlpilor (fig. 5.6) este de T sau dublu T de
cadru (cu una sau mai multe rigle, console etc.).
Izolaţia conductelor aeriene se protejează contra intemperiilor prin înfăşurări cu materiale bitumate şi prevederea
unor mantale metalice din tablă zincată. Pentru deservirea conductelor amplasate aerian se prevăd, în anumite
puncte, scări de acces şi platforme permanente.
Aceleaşi principii de pozare aeriană se pot aplica şi în cazul utilizării conductelor preizolate (cu spumă de poliuretan
şi manta metalică de protecţie).
 26. Suporturi fixe.
După modul de transmitere a sarcinilor, suporturile se clasifică însuspensii şi reazeme. Construcţia punctelor fixe
diferă în funcţie de locul demontaj. Dacă secţiunea transversală a conductei nu este modificată sau dacăcompensarea
se face cu compensatoare articulate, atunci forţele de presiuneinterioară se echilibrează, suportul fix fiind descărcat.
Un suport fix senumeşte nedescărcat, dacă pe porţiunea de conductă solidarizată de acesta nuexistă coturi sau
compensatoare.
Temperatura pereţilor conductelor unei reţele de termoficare variazăîn timp, conducând la variaţii de
lungime ale conductelor cu atât maiimportante cu cât lungimea acestora este mai mare, producând
solicitărimecanice considerabile. Eliminarea acestor solicitări se face prin
compensarea dilatărilor:
 "prin compensare naturală datorită schimbării repetate a direcţiei
conductelor;
 "prin intercalarea compensatoarelor de dilatare.
Compensatoarele naturale pot fi:
!"în formă de U;
!"în formă de liră;
!"axiale cu presetupă.

Compensatoarele de tip U şi liră sunt simple din punct de vedereconstructiv, sigure în exploatare şi nu
necesită o întreţinere permanentă, fiindperfecte atunci când traseul permite utilizarea acestora.
Compensatoarele axiale cu presetupă se montează pe porţiunilerectilinii ale conductelor de sub străzi,
unde spaţiul nu permite utilizareacompensatoarelor de tip U.
Principalul dezavantaj al acestui tip de compensator îl constituie faptul că necesită o întreţinere
permanentă în scopul menţinerii etanşeităţii.În cazurile, în care dilatările traseului de conducte nu pot
sau nu esteeconomic de a fi compensate natural (prin realizarea unor schimbări dedirecţie), se folosesc
dispozitive speciale de preluare a dilatărilor numitecompensatoare de dilatare.
Compensatoarele de dilatare se folosesc, în special, în cazulconductelor drepte, de lungimi şi diametre
mari sau în cazul unor trasee deconducte plane sau spaţiale, când este necesar ca acestea să fie montate
întrunspaţiu redus, spaţiu care nu permite realizarea unui traseu
autocompensator.
Compensatoarele de dilatare pot fi cu presgarnitură şi lenticulare.
Compensatoarele cu presgarnitură funcţionează pe principiul ţevii telescopice (fig.3.22). Se montează
pa trasee rectilinii reluând deplasările axiale ale conductei şi se instalează pe conductele reţelelor
termice de abur şide apă cu presiunea de maximum 2,5 MPa, temperatura apei de până la 2000C şi a
aburului de până la 3000C.
După tipul constructiv compensatoarele cu presgarnitură pot preluadeplasările axiale unilateral, având
capacitatea de compensare de la 200 la 600 mm sau bilateral, având o capacitate dublă faţă de
compensatoarele unilaterale.
Compensatoarele unilaterale (fig.3.22, a) se montează lângă unul din suporturile fixe, iar cele
bilaterale (fig.3.22, b) la jumătatea distanţei dintresuporturile fixe, între ghidaje.
Compensatoarele cu presgarnitură au gabarite mici, dar prezintă dezavantajul unei flexibilităţi reduse
în exploatare a garniturilor, în funcţionare apărând scurgeri de agent termic.