Analiza si comunicare financiara

Curs 2. (continuare)

18.10.2010

Alocarile permanente in imobilizari sunt in principiu acoperite din surse permanente cum sunt
capitalurile proprii si datorii financiare. Regula de gestiune financiara este aceea a paritatii maturitatii
activelor si a pasivelor adica nevoile permanente sa fie acoperite din surse permanente, iar nevoile
temporare sa fie acoperite din surse temporare. Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat
necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti cu atat firma dispune de o marja de securitate
care o pune la adapost de evenimente neprevazute. In schimb surplusul de resurse permanente degajat
din ciclul de finantare al investitiilor poate fi rulat si pentru reinoirea stocurilor a creantelor sau a
lichiditatilor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea de fond de rulment care este de altfel
expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la finantarea activelor
curente. In aceasta situatie fondul de rulment este dat de diferenta dintre surse permanente si alocari
permanente.

Determinarea prin calcul a fondului de rulment si neinscrierea lui intr-un post distinct din pasivul
bilantului este o consecinta a gestiunii globale unitare, a fondurilor firmei fara a fi separate distinct
fondurile de investitii de cele de productie. Utilizarea globala fara destinatii prestabilite a fondurilor
banesti da firmei libertatea de a le aloca acolo unde nevoia de finantare impune acest lucru fie ca este
vorba de investitii, de productie, de cercetare, sau alte asemenea activitati. Aceasta libertate, este
insotita de responsabilitatea privind elaborarea unei politici coerente de finantare a firmei in masura sa
asigure dezvoltarea echilibrata a tuturor sectoarelor firmei. Nu pot fi insa neglijate necesitatile de
finantare a investitiilor cu efecte benefice in timp pentru necesitatile de finantare ale productiei cu
efecte imediate intrucat se afecteaza strategia de dezvoltare a firmei in raport cu concurenta. Marimea
fondului de rulment atunci cand ea este negativa reflecta absorbirea unei parti din sursele temporare
pentru finantarea unor necesitati permanente contrar principiului ca la necesitati permanente trebuiesc
alocate surse permanente. Necesitatile de finantare a ciclului de exploatare in stocuri si in creante sunt
acoperite in cea mai mare parte din surse temporare corespunzatoare adica din datorii curente precum
furnizori, bugete, salariati.

Diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului de exploatare si datoriile de exploatare este
numita nevoia de fond de rulment. Ea este expresia echilibrului financiar pe termen scurt, respectiv a
echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante. Nevoia de fond de rulment este data de
diferenta dintre alocarile ciclice in stocuri si creante si sursele ciclice adica in datorii curente. Daca
aceasta diferenta este pozitiva atunci ea semnifica un surplus de nevoi de stocuri si creante in raport cu
sursele temporare posibil de mobilizat. Cu atare situatie poate fi considerata ca fiind normala daca este
rezultatul unei politici de investitii privind cresterea stocurilor si respectiv a creantelor. Astfel ca nevoia
de fond de rulment poate evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si a creantelor si
exigibilitatea datoriilor de exploatare. Daca nevoia de fond de rulment este negativa atunci ea semnifica
un surplus de surse temporare ciclice in raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante. Ea
poate fi apreciata pozitiv, daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii de
datorii cu scadente mai relaxate in caz contrar aceasta nu poate fi decat consecinta unor intreruperi
temporare in aprovizionarea si reinnoirea stocurilor cu efecte nefavorabile in perioada urmatoare. Daca
fondul de rulment la un moment dat este superior nevoii de fond de rulment atunci excedentul se
regaseste sub forma trezoreriei nete concretizata in disponibilitatile banesti aflate in conturile curente si
in conturile casa TN = FR – NFR . (3 situatii - + si = intre Fr si Nfr). Trezoreria neta este expresia
desfasurarii unei activitati echilibrate si eficiente. Trezoreria neta pozitiva evidentiaza faptul ca exercitiul
financiar s-a incheiat cu un surplus monetar, surplus care este expresia profitului net si a altor acumulari
banesti. Excedentul poate fi plasat pe piata monetara sau pe cea de capital. Trezoreria negativa
evidentiaza un dezechilibru financiar la incheierea exercitiului. Deficitul monetar astfel constatat poate fi
acoperit prin angajarea de noi imprumuturi. Regula principala a echilibrului financiar este aceea ca o
parte a capitalurilor permanente este destinata nevoilor ciclice reinoibile permanent in cadrul ciclurilor
de exploatare succesive. Trebuie subliniat faptul ca stocurile si creantele care se reconstituie permanent
pot fi considerate nevoi stabile sau permanente necesitand ca si imobilizarile surse stabile sau
permanente de finantare.

Bilantul financiar in lista intr-o optica privind analiza prin fluxuri financiare care sa elimine
deformarile indicatorilor financiari datorate acestor deformari politicii de amortizare a celei de dividend
utilizam bilantul financiar in valoare contabila bruta adica la valoarea de intrare in contabilitate a
activelor si pasivelor. Un astfel de bilant conduce la determinarea unor indicatori reali si comparabili ai
echilibrului financiar pe termen lung si scurt. Analiza financiara devine astfel pertinenta permitand
obtinerea de referinte reale. Pentru atingerea acestor rezultate este suficient ca in calculul fondului de
rulment, al nevoii de fond de rulment si deci al trezoreriei nete, sa se opereze cu valorile brute ale
surselor de capital si ale alocarii lor acestora in active fizice, financiare si monetare. Astfel capitalurile
proprii sunt luate in calculul fondului de rulment la valoarea bruta inainte ca profitul sa fie repartizat si
respectiv distribuit. Influenta politicii de dividend astfel este exclusa. Tot astfel imobilizarile sunt
evaluate la valoarea bruta adica cea de inventar fara ca amortizarile sa fie deduse. Acestea din urma ar
influenta valoare neta a imobilizarilor in raport cu politica de amortizare promovata de firma.