Analiza si comunicare financiara

Curs 3
25,10,2010

Performanta firmei reflectata in contul de profit si pierdere

Contul de profit si pierdere exprima modul cum s-a ajuns la starea patrimoniala la
incheierea exercitiului finaciar al firmei. Acesta evidentiaza fluxurile de venituri si cheltuieli de la
inceputul pana la sfarsitul exercitiului. Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire
legala legate sau nu de activitatea ordinara sau curenta a firmei. Partea preponderenta a
veniturilor o constituie cifra de afaceri realizata de firma prin vanzarea de bunuri si servicii catre
terti in cursul exercitiului financiar. Ca urmare la venituri se cuprind vanzarile facturate clientilor,
cresterea stocurilor de productie in curs, a stocurilor de produse finite, reluarile asupra
amortizarilor si provizioanelor, dobanzile asupra plasamentelor, dividendele din participatii
externe, subventiile.
In terminologia Standardelor Internationale de Contabilitate, veniturile sunt cresteri de
avantaje economice in cursul exercitiului financiar ce au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii
diferita de cea care provine din aporturile de capital ale proprietarilor. Veniturile pot lua forma
cresterii de active adica cresterea lichiditatilor si/sau a creantelor din vanzarea produselor,
lucrarilor si serviciilor sau care pot lua forma reducerii datoriilor adica livrarea de produse si servicii
pentru rambursarea unei datorii.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de firma in cursul
exercitiului adica consumul de materii prime si materiale, cheltuieli de personal, amortizari si
provizioane calculate in cursul exercitiului, dobanzi de platit, valoarea contabila a elementelor de
activ cedate, distruse sau disparute, impozit. In terminologia standardelor internationale de
contabilitate cheltuielile sunt reduceri de avantaje economice in cursul exercitiului financiar ce au
ca rezultat o reducere a capitalurilor proprii diferita de cea care provine din distribuirile in favoarea
proprietarilor adica restituiri si dividende. Acestea pot sa apara sub forma unei reduceri de active
adica materiale consumate sau sub forma unei cresteri de datorii adica pentru plata salariilor, a
impozitelor si taxelor.
Diferenta dintre venituri si cheltuieli o reprezinta rezultatul exercitiului care poate fi profit
sau pierdere. Se impun cateva precizari intre interpretarea contabila si cea financiara a veniturilor
si cheltuielilor:

1. O vanzare de produs finit reprezinta d p d v al contabilitatii un venit chiar daca aceasta

creanta va fi incasata mai tarziu sau in exercitiul urmator in schimb incasarea unei creante
constituita in anul anterior nu va crea un nou venit contabil. Asadar se va inregistra doar
incadrarea si se va stinge creanta.
2. Un consum de energie este o cheltuiala pentru firma chiar daca furnizorul nu va fi platit
pana la sfarsitul exercitiului financiar. Plata furnizorului in exercitiul urmator nu va genera o
noua cheltuiala pentru acest exercitiu ci va fi doar plata unei datorii anterioare.
3. Amortizarea anuala a imobilizarilor corporale se inregistreaza la cheltuieli de exploatare,
dar nu are nici o incidenta asupra trezoreriei decat daca intr-o zi se impune spre exemplu
inlocuirea unei masini complet amortizate, iar pentru aceasta se va efectua o plata.
4. Provizioanele constituite pentru acoperirea in viitor a deprecierii unor active sau a unor
riscuri se vor contabiliza la cheltuieli si vor diminua rezultatele exercitiului fara consecinte
 asupra trezoreriei. Daca in viitor riscurile au devenit efective, numai atunci va avea loc o
plata. Daca insa riscul este total acoperit provizionul ramane fara obiect si atunci se va
inregistra intr-un cont de venituri sub forma de reluari asupra provizioanelor. El va majora
rezultatul exercitiului, dar nu va influenta trezoreria decat sub incidenta aspectelor fiscale.

Soldurile intermediare de gestiune

Pe baza se pot determina indicatori valorici. Constructia in trepte pornind de la cel mai
cuprinzator ( productia exercitiului sau asa zisa productie globala si incheind cu cel mai sintetic
( profitul net ) a sugerat denumirea seriei lor de cascada a soldurilor intermediare de gestiune.
Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de acumulare.
Principalele marje de acumulare utilizate in analiza financiara a unei firme se determina astfel :

Qe (productia exercitiului/globala in care sunt curpinse vanzarile la pretul de facturare productia

stocata si respectiv productia imobilizata/cea determinata).

Din Qe scadem consumurile externe de la terti obtinand valoarea adaugata (Qa) din care daca
scadem salariile si alte cheltuieli sociale, impozitele, taxele, sau alte cheltuieli de exploatare
obtinem excendentul brut de exploatare (E.B.E.). Daca din acesta scadem amortizarile,
provizioanele calculate, dar adaugam subventiile si reluarile asupra provizioanelor obtinem profitul
brut din exploatare. Daca la profitul brut din exploatare adaugam rezultatele financiare si
rezultatele extraordinare obtinem profitul brut total inainte de impozitare.

Qe – M = Qa – Sl Imp Tax = E.B.E. - Amortiz – Provizi + rel proviz + subvenc = P. Brut din exploatare.
+ Rez financiar + Rez extraordinar = P. Brut total inaintea imp. - Imp pe profit = P. Net. ==>
repartizarea acestuia in comformitate cu legea.