Analiza si comunicare financiara

1.11.2010

Curs 4.

Valoarea adaugata

Valoarea adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face renumerarea
participantilor directi si indirecti la activitatea de exploatare a firmei si anume: personalul prin salarii,
indemnizatii, premii, cheltuieli sociale ; statul prin impozite, taxe si varsaminte asimilate ; creditorii
prin dobanzi, dividende si comisioane platite ; actionarii prin dividendele platite ; firma prin
capacitatea de autofinantare. Raportand renumerarea fiecarui participant la valoarea adaugata
putem face o distributie a veniturilor globale catre partenerii firmei. Prin insumarea valorilor
adaugate de la toate firmele din tara se obtine produsul intern brut al statului respectiv.

Excedentul brut de exploatare reprezinta acumularea bruta din activitatea de exploatare. El

exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitiilor prin amortizari si provizioane de profit
de achitare a datoriilor catre bugetul de stat si de renumerare a investitorilor de capital. Profitul din
exploatare exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare prin deducerea tuturor
cheltuielilor platibile si calculate din veniturile exploatarii incasabile si calculate. Profitul inainte de
impozitare este determinat de suma rezultatelor din exploatare, financiare si extraordinare. Profitul
net exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care de altfel sunt renumerati actionarii
pentru capitalurile proprii investite. Acesta urmeaza sa fie distribuit conform reglementarilor legale,
iar pentru actionari revine sub forma de dividende in raport cu numarul de actiuni detinute.

Capacitatea de autofinantare se poate determina prin 2 metode :

a) Prin procedeul detuctiv

b) Metoda aditionala

a) Se porneste de la excedentul brut de exploatare din care sunt deduse celelalte cheltuieli
platibile ale firmei inclusiv cele financiare si extraordinare.
b) Se porneste de la rezultatul net al exercitiului la care se adauga cheltuielile neplatibile la o
anumita scadenta dupa ce din acestea s-au scazut reluarile asupra provizioanelor

Asadar capacitatea de autofinantare exprima un surplus financiar degajat de activitatea rentabila a

firmei.

Analiza contului de rezultate mai poate fi realizata si cu ajutorul altor procedee:

1. Tarile anglo-saxone practica analiza functionala a contului de profit si pierderi. In timp ce

analiza soldurilor intermediare evidentiaza rezultatele pe cele trei domenii de activitate ale
firmei ( de exploatare, financiara si extraordinara ), analiza functionala evidentiaza rezultatele
 pe functiuni ale firmei si anume de productie,comerciala,de cercetare – dezvoltare, de
trezorerie etc. O functiune reuneste un ansamblu de actiuni care conduce spre acelasi scop,
spre aceeasi activitate. Functiunea se intercoreleaza cu celelalte functiuni ale firmei pentru
realizarea obiectivului general (obtinerea de profit).
2. Analiza prin cheltuielile directe porneste de la identificarea cheltuielilor legate direct de
fabricarea unui produs. Cheltuielile indirecte comune mai multor produse sunt repartizate
fiecarui obiect de calculatie proportional cu cheltuielile directe.
3. Analiza pragului de rentabilitate permite obtinerea unor informatii pentru previziunea
bugetului firmei referitoare la :
a. Cifra de afaceri pentru care rezultatul firmei este nul;
b. Profitul previzional la o variatie data a cifrei de afaceri;
c. Cifra de afaceri necesara pentru obtinerea unui profit dorit;
d. Care sa fie cifra de afaceri pentru a mentine un anumit profit in conditiile in care
cresc cheltuielile fixe; Aceasta metoda porneste de la separatia cheltuielilor in
variabile in raport cu cifra de afaceri si in fixe independente de variatia cifrei de
afaceri.

Analiza pe baza pragului de rentabilitate ofera posibilitatea determinarii unor informatii de gestiune
interesante din punct de vedere al calculului economic, dar mai putin pertinente din punct de vedere
al realitatii economice. Separatia in cheltuieli variabile si fixe nu ramane constanta in timp si nici
pentru variatii mai mari ale cifrei de afaceri. De aceea metoda este utilizata in special la IMM-uri.