CURS RADIESTEZIE GRADUL 1

Radiestezia, fără a fi restricţionată de graniţe geografice, este o practică a cărei

vechime este demonstrată prin imagini ale practicanţilor ce deţin instrumente
surprinse în desene rupestre din peşteri, în gravuri, desene pe stânci dar şi în textele
unor manuscrise cu vechimi considerabile, unele având mii de ani.
Civilizaţia modernă consideră cultura antichităţii a fi fost limitată de mituri şi
superstiţii. O privire mai atentă asupra perioadei antice a omenirii dovedeşte, fără
nicio îndoială, faptul că înţelepciunea anticilor este cea care a impulsionat progresul
întregii umanităţi. De la astronomie la economie, de la agricultură la vindecare, de la
literatură, muzică şi pictură la matematică, fizică si chimie, nu există nicio zonă lăsată
neexplorată de aceştia. Creativitatea umană nu cunoaşte limite atunci când este
accesată de spirite fără constrângeri.
Deşi localizarea spaţio-temporală a acestei practici se dovedeşte foarte dificilă
menţionăm, în continuare, o serie de detalii ale prezenţei ei în diferite perioade de
cultură şi civilizaţie ale umanităţii.
Astfel, în Egiptul Antic, este prezentă de peste 7.000 de ani, înainte chiar şi de
ridicarea piramidelor. Există basoreliefuri care îi arată pe zeii egipteni detinând
sceptre sau instrumente de tip pendul. Dovezi ale activităţilor de minerit în urmă cu
multe mii de ani în toate minele de aur ale neexploratului desert Sinai, sugerează
utilizarea radiesteziei. Aceste mine, care au fost găsite cu ajutorul satelitilor moderni,
fuseseră deja marcate si utilizate de către vechii egipteni, folosind instrumente
radiestezice foarte simple.
O gravură chineză din 147 î.Hr. îl arăta pe împăratul Yu (din dinastia Hia care a
existat în 2200 î.Hr.) care detine un instrument pendular ca un diapazon. Inscriptia de
sub citire: "Yu, din dinastia Hia, a fost faimos pentru cunostintele sale despre
prezenta depozitelor minerale. El ar putea găsi obiecte ascunse. El a fost capabil de
expertiză, de a se adapta la functionarea terenului în functie de anotimpuri diferite.
"Aceasta este cea mai veche gravură cunoscută despre radiestezie. Inscriptia de pe
gravură nu lasă nicio îndoială că instrumentul pendular prezentat în gravură este un
dispozitiv radiestezic.

Utilizarea pendulului în Grecia Antică este evidentă din opera mai multor
filosofi de renume, inclusiv Pitagora si Platon. Pitagora a tradus fiecare calitate
vibratională din univers pe un instrument de radiestezie monocord. Munca sa a fost
bazată pe metode egiptene de corelare a acordurilor muzicale cu valori numerice.

Părintele radiesteziei în România este inginerul Simu Simeon care între 1935-
1940 cu ajutorul metodelor radiestezice a descoperit aproximativ 50% din
zăcămintele de petrol si aur de pe Valea Prahovei. Dupa acest succes, el a scris primul
manual de radiestezie din Romania in care a descris si explicat intregul fenomen.
CE ESTE RADIESTEZIA

Este fenomenul prin care un sistem viu receptionează extrasenzorial un semnal

pe care îl caută folosind un algoritm elaborat cu ajutorul constientului. Radiestezia
este o combinatie între un cuvânt de origine latină "radios" (rază) si un cuvânt de
origine greceasca pentru "perceptie" (aesthesis, ceea ce înseamnă percep). Prin
urmare, termenul de radiestezie ne descrie procesul de percepere a radiaţiilor emise
de tot ceea ce ne înconjoară, viu sau neviu.
Algoritmii de lucru sunt formulaţi conştient şi sunt alcătuiţi din informaţii pe
care le depozităm în memorie. Pentru formularea algoritmilor ne folosim de raţiune.
Operatorul radiestezist intră în starea alfa pentru a lansa la nivelul subconştientului
său algoritmul formulat raţional, conştient. Algoritmul a ajuns la nivelul
subconştientului care primeşte informaţia despre semnalul sursei căutate prin
intermediul biocâmpurilor fizice (BCF) şi al extrasensibilităţilor. În momentul
decelării informaţiei de către subconştient, informaţia este transmisă fie către
organele de simţ, fie către sistemul locomotor.

Fiecare obiect din univers, animat sau neînsufletit, emite radiatii, care pot fi
măsurate, dar nu în termeni cuantificabili folositi în mod normal de către noi. Dar,
subconstientul creierului nostru poate percepe aceste vibratii energetice.
Creierul uman foloseşte pentru activitatea conştientă şi reflexă între 15-20%
din masa sa neuronală. Restul este alocat activităţii subconştiente, pentru stocarea şi
prelucrarea informaţiilor din universul informational şi a informaţiilor dobândite în
timpul somnului în viaţa prezentă.
Universul informational reprezintă o bibliotecă virtuală în care sunt înscrise
energetic toate gândurile, faptele, actiunile si sentimentele generate vreodată în
Univers.
Accesul în Universul Informaţional depinde de starea alfa, de gradul de
spiritualitate la care am ajuns în momentul măsurătorilor si mai ales de Voia Divină.
Ce este starea alfa ?
Starea in care se face masuratoarea radiestezica:
 Este acea stare de concentrare, semiconştientă, specifică investigaţiei
radiestezice, în care trebuie să intre corpul pentru a-şi putea induce la
nivelul subconştientului său algoritmul de cercetare formulat raţional.
 presupune deschiderea căilor de comunicare între constient si
subconstient si între constient si supraconstient (frecventa în care
sinele se uneste cu sufletul si rationalul).
 Alfa este nivelul la care undele cerebrale au o frecvenţă de circa două ori mai
mică decat undele din timpul stării de veghe. Atunci cand suntem treji şi activi,
creierul are intre 14 şi 21 de pulsaţii pe secundă. Cercetătorii denumesc starea
normală de veghe „nivel beta”.
Cand ne pregătim de culcare şi adormim, pulsaţiile creierului se răresc. Elec -
troencefalograful, un aparat care măsoară aceste pulsaţii arăta că, in timp ce stam in
pat, cu ochii inchişi, pulsaţiile creierului se reduc la jumătate. Intervalul dintre şapte
şi paisprezece pulsaţii pe secundă a fost numit de cercetători „nivelul alfa", cand
mintea este intr-o stare relaxată, de somnolenţă. După ce adormim, undele cerebrale
au o frecvenţă mai mică. Somnul uşor, intre patru şi şapte pulsaţii pe secundă, se in -
scrie in „nivelul teta". Somnul cel mai profund, in timpul căruia undele cerebrale au o
frecvenţă mai mică de patru pulsaţii pe secundă, corespunde „nivelului delta".
Nivelul alfa profund este numit „planul de bază" si este atins la cea mai joasă
frecvenţă a nivelului alfa, folosită in majoritatea tehnicilor de relaxare. Este o stare
naturală, confortabilă, liniştitoare, relaxantă, prin care trecem seara, inainte de a a-
dormi, şi dimineaţa la trezire. In timp ce creierul se află la nivelul alfa, corpul trece
prin stări benefice, organele şi sistemele obosite se recuperează şi se revitalizeaz ă,
tensiunea sangvină se normalizează, pulsul se stabiliează.

În starea Alfa se intră prin respiraţie conştientă, profundă, lină, conectată,

inspirăm numărând până la 7, expirăm numărând până la 7, practicand ritmic, timp de
5 minute astfel încât simţim o blândă energie care curge lin prin noi. Respiraţia este
profundă, abdominală.

Cum stii că esti în starea alfa?

* au dispărut orice alte preocupări (in afara subiectului cercetat).

* apare un sentiment de linişte şi siguranţă.
-un zgomot puternic apărut in exterior nu te face sa tresari.

APLICATIILE RADIESTEZIEI

Există momente când vrem să luăm o decizie, dar este dificil să alegem optiunea
corectă. Punerea de întrebări si obtinerea de răspunsuri este o practică avansată în
radiestezie. Aici, în loc de a cere mintii noastre constiente să ia decizia, primim
ajutorul din subconstient. Puteti pune întrebări, nu numai pentru luarea deciziilor, dar
si pentru a obtine cunostinte sau informatii din orice domeniu .
Prin măsurători radiestezice putem afla informaţii despre:
-evaluarea stării energetice si a stării de sănătate;
-măsurarea compatibilitătii în relatii, căsătorie, afaceri, profesie;
-identificarea defectiunilor masinii;
-aflarea de informatii despre vietile trecute;
-eliminarea unor blocaje mentale;
-măsurarea eficientei unor medicamente si alimente;
-găsirea unor surse de apă;
-localizarea unor vestigii arheologice;
-stabilirea locurilor benefice pentru construirea unor clădiri;
-localizarea unor obiecte aflate la mare distantă si adâncime;
-determinarea si marcarea traseului unor conducte subterane;
-determinarea radiatiilor telurice si a nodurilor Hartmann;
-investigarea urmelor, amprentelor, informatiilor energetice;
-investigatii si determinări radiestezice în regnul vegetal si animal;
-investigarea unor entităti si spatii energetice nebenefice;
-analiza compozitiei chimice a unor substante si produse alimentare;
-stabilirea pozitiei obiectelor în spatiul locuibil;
-pozitia si locul patului pentru odihnă si somn;
-prognoze meteo de scurtă durată;
-localizarea defectelor unor aparate, mecanisme;
-localizarea unor întreruperi în cabluri electrice, de comunicatii;
-localizarea persoanelor, animalelor, obiectelor dispărute;
-investigarea psihometrică dupa fotografie;
-biolocatii de obiective speciale.

CUM SE FACE MĂSURATOAREA?

- se mentine corpul relaxat;
- cu ajutorul respiratiei se intră în alfa;
- se face coardă cu obiectul despre care întreb *;
- se pune întrebarea precis (cu cât ai mai multe date despre ceea ce cauti sansele de
a primi un răspuns corect cresc);
- se asteaptă cu calm răspunsul;
- se taie coarda energetica cu obiectul măsurat;
- se multumeste ghizilor pentru sprijinul acordat

* Corzi cu obiecte
Pentru ca o măsurătoare să aibă o acurateţe cât mai mare mare trebuie să se stabilească o legătură
cu obiectul de măsurat. Prin obiect de măsurat înţelegem: obiecte nevii, fiinţe, plante, persoane, instituţii,
acţiuni, emoţii, trăiri, stare de sănătate, pe scurt tot ceea ce avem Voie Divină, putem şi dorim să măsurăm.
În situaţia în care obiectul de măsurat este palpabil şi se află în faţa operatorului, acesta din urmă, în
stare alfa, formează o legătură cu obiectul măsurătorii, printr-un string ce porneşte din cea de-a doua
chakră. În cazul în care obiectul de măsurat nu se află în faţa operatorului, acesta îl va vizualiza sub o
formă energetică spre care va trimite o coardă energetică din chakra 2 .

Persoana care efectueaza masuratori radiestezice trebuie :

 - Să fie într-o stare de liniste si sigurantă;
- Să aibă deschiderea necesară de a accepta că lumea este si altfel decât o
percepem prin simturi;
- Să nu aibă sentimente sau resentimente fată de persoana sau situatia măsurată;
- Să aibă încredere în ceea ce face;
- Să nu-si imagineze rezultatul;
- Să pună întrebarea într-un mod precis;
- Să înlăture bruiajele de orice fel: vorbăria, neîncrederea, emiterea unor
gânduri negative;
- Să aibă cât mai multe date despre sursa sau obiectul de investigat;
- Să aibă o stare de sănătate bună şi să fie odihnit;
- Să mulţumească Sfintei Treimi pentru ajutorul primit după fiecare investigaţie
şi să se străduiască în permanenţă să conştientizeze că rezultatele pe care le
obţine sunt de fapt Lucrarea Sfintei Treimi prin fiinţa lui.

Pentru a stăpâni practica radiesteziei, intrarea în starea alfa este cea mai importantă.
Acest lucru poate fi realizat prin practica regulată a controlului mintii, prin cresterea
puterii interioare, si desigur, prin exersare zilnică.
Pentru a determina acuratetea masuratorilor (AM) se foloseste urmatoarea formula:

AM=

1 AM < 81 % Nesatisfacator, nu se fac masuratori pentru alti beneficiari

2 81% < AM < 87 % Satisfăcător, trebuie exersata intrarea in starea alfa sau intrebarea
trebuie pusa intr-un mod mai precis
3 87 % < AM < 90 % Bun
4 90 % < AM < 97 % Foarte bun.
5 97 % < AM < 100 % Se pot face masuratori pentru alte persoane.
ANSA SI RAPORTORUL

Ansa trebuie ţinută în aşa fel între degetul arătător şi degetul mare al mâinii, încât să
se poată mişca liber în jurul axei sale. Ansa stă în mâna dreaptă, iar raportorul stă în
mâna stângă. Nu este important dacă radiestezistul stă în picioare sau jos, dar coloana
vertebrală trebuie să fie dreaptă. Concentrarea mentală este pe formularea corectă a
algoritmului, iar concentrarea fizică se mentine pe vârful ansei.

În momentul măsurătorii vârful ansei trebuie să fie îndreptat către 0.

Vârful ansei se miscă între 0-100, iar dacă trece de 100 înseamnă că :
 răspunsul primit a fost incorect decodificat;
 sau operatorul nu e în starea alfa;
 sau algoritmul nu a fost clar si precis;
 sau operatorul nu are voie sa faca respectiva măsurătoare.

Exerciţii practice:

Investigaţia cu 2 alternative (DA/NU, SUS/JOS, +/-) este cea mai simplă în

radiestezie şi se numeşte investigaţie în sistem binar. Pentru orice fel de măsurătoare,
trebuie să prestabilim un algoritm de decodificare (dacă raspunsul este DA, ansa mea
se mişcă catre dreapta; daca este NU se misca catre stanga).
 1. Algoritm: Ansa mea ajunge la 100 doar când sunt în stare alfa.
Repetăm acest exerciţiu de câteva ori, până observăm că ansa se deplasează
,,hotărât”, fără ezitări şi se opreşte exact acolo. Dacă ansa depăşeste valoarea 100,
măsuratoarea nu are nici o relevanţă, este greşită. Este de preferat o măsuratoare la
care ansa se opreşte la 98 si se ambitioneaza să stea acolo (observăm în acest caz mici
vibraţii care arată o măsuratoare stabilă).
2. Căutarea obiectelor ascunse.
Implica minim 2 participanti. Se face schimb de obiecte si fiecare participant
ascunde asupra sa obiectul partenerului. Apoi fiecare ,prin algoritmare(ansa mea sa
faca unghi de 90 grade catre dreapta cand ajunge in dreptul obiectului cautat)isi
gaseste obiectul.
3. Se iau 4 ceşcuţe cu apă. Într-una dizolvăm zahăr. Se face algoritmul: ansa
mea să facă unghi de 90 grade către stânga când este deasupra ceştii cu apa în care s-a
dizolvat zahar.
4. Se folosesc fotografii pe care avem notat anul în care le-am făcut şi se
determină cu ansa şi raportorul: ”Acum câţi ani am făcut fotografia?”.
2
5. Algoritmul de determinare a radiaţiilor Hartmann.
4 3 B

a. Se alege un punct de staţie (A) şi se stabileşte direcţia de înaintare. OR se

concentrează pe algoritmul: “Caut numai limita benzii Hartmann cea mai apropiată
de acest punct. Când ajung pe ea, ansa să facă 90 0 cu direcţia de înaintare.” Se
determină astfel două puncte ale limitei.
b. Menţinând direcţia OR se concentrează pe algoritmul: “Caut numai cealaltă
limită a acestei benzi Hartmann. Când ajung pe ea, ansa să facă 90 0 cu direcţia de
înaintare.” Se găsesc astfel limitele benzii 1.
c. Pe aceeaşi direcţie se continuă căutarea folosind algoritmul: “Caut numai
limita dinspre mine a următoarei benzi Hartmann. Când ajung pe ea, ansa să facă 90 0
cu direcţia de înaintare.”
d. Menţinând direcţia, se utilizează algoritmul: “Caut numai cealaltă limită a
acestei benzi Hartmann. Când ajung pe ea, ansa să facă 90 0 cu direcţia de înaintare.”
Se determină astfel banda 2.
e. Se alege alt punct de staţie (B) şi la fel ca mai sus se determină benzile 3 şi
4.