Sunteți pe pagina 1din 62

DOCTRINA SI DEONTOLOGIE PROFESIONALA 2014

1.Necesitatea studierii aspectelor doctrinare si de etica in profesia contabila.

In cadrul standardelor internationale de educatie pentru obtinerea si mentinerea


competentelor profesionale un loc important al au cunostiintele de natura
doctrinara si deontologica.Profesionistii contabili trebuie sa fie ;
-constienti de rolul pe care profesia il are pentru dezv. ec. nationale si mondiale si
pentru apararea intereseului public.
-sa fie convinsi de rolul social pe care il au atat la nivelul unei entitati, cat si lanivel
national.
-sa inteleaga ca munca lor nu poate fi recunoscuta decat daca satisfac trei
deziderate;educatie, etica ,calitate
-sa cunoasca modul de organizare a profesiei
-sa conoasca semnificatia si importanta unor termeni cheie pentru profesia
contabila

2. Definiti conceptul de profesie contabila

Profesia contabila este in mod current definite ca totalitatea activitatilor


(serviciileor) care presupun cunostinte in domeniul contabilitatii, a specialistilor
care le efectueaza (le presteaza), precum si organismele lor profesionale.

3. Activitatile component ale profesiei contabile

In toate statele member UE, in pofida diferentelor istorice, economice, juridice si


cultural, poate fi regasit un cumul de activitati care sunt legate mai mult sau mai
putin de procesul de elaborare si validare a informatiilor financiare, contabile sau
fiscal. Lista principalelor activitati/servicii care compun profesia contabila este
urmatoarea:
 Tinerea contabilitatii
 Elaborarea, examinarea si prezentarea situatiilor fianciare
 Audut statutar
 Alte lucrari de audit financiar contabil
 Mamagement financiar contabil
 Servicii fiscale
 Servicii de studii si consultanta pentru crearea intreprinderilor
 Evaluari de intreprinderi si titluri
 Alte servicii contabile si paracontabile.
Sfera de activitate a profesionistului contabil acopera auditul statutar, auditul in
sectorul public, contabilitatea, auditul fuziunilor si achizitiilor, auditul elementelor
nemonetare, lichidari, insolvabilitate, expertiza contabila, consultant, consiliere si
reprezentanta fiscala, consiliere in investitii etc.
Numai motive intemeiate de competent, integritate, independent si obiectivitate pot
limita aria de practica profesionala a profesionistilor contabili.
Activitatile component ale profesiei contabile se pot organiza si exercita prin
compartimente proprii sau prin externalizare.

4. Categorii de profesionisti contabili.

Profesionistii contabili se impart in functie de statutul juridic:


 dependenti, cu statut de angajati;
 independenti sau liber-profesionisti contabili, furnizori ai serviciilor component
ale profesiei contabile.
Din punct de vedere al modului de organizare a activitatii liber-profesionistilor
contabili, acestia pot sa-si desfasoare activitatea:
 individual;
 in forme de asociere potrivit legislatiei fiecarei jurisdictii.
O parte din profesionistii contabili imi desfasoara activitatea in calitate de angajati
sau ca furnizori de servicii - in domeniul auditului intern si controlului intern,
activitati importante pentru o buna guvernare a intreprinderilor.

5. Necesitatea reglementarii profesiei contabile.

In timp ce membrii individuali ai unei profesii contabile au obligatia de a servi


interesului public, organismele profesionale au o responsabilitate specifica si un rol
essential care se regasesc in cele 3 obiective fundamentale ale organismelor
profesionale, si anume:
 Educatia: asigurarea unei dezvoltari profesionale continue a membrilor lor;
 Etica: comportamentul deontologic al membrilor lor;
 Calitatea: certificarea serviciilor oferite de membrii lor.
Pentru a sustine aceste obiective organismele profesionale trebuie sa sustina sis a
promoveze practicile profesionale la nivel inalt, inclusiv prin intermediul
reglementarii, membrilor lor.
Necesitatea reglementarii si natura acestei reglementari depind de:
a) profesia insasi, capcitatea ei de a raspunde efectiv si efficient cerrerilor
economiei si societatii;
b) conditiile de piata in care activeaza profesia;
c) calitatea serviciilor furnizate de membrii sai; reglementarea este necesara pentru
a certifica faptul ca serviciile contabile de pe piata sunt de calitate adecvata, ceea
ce implica:
 adoptarea de standard profesionale, tehnice;
 adoptarea de reguli etice;
 nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractati ai serviciilor contabile,
precum investitorii, creditorii etc.

6. Aria de aplicabiliate si calitatea reglementarii in profesia contabila.

De obicei reglementarea profesiei contabile acopera urmatoarele domenii:


 Cerintele de acces si certificarea sau autorizarea;
 Cerintele referitoare la educatia continua;
 Monitorizarea comportamentului profesionistilor contabili;
 Standardele profesionale si etice pe care profesionistii contabili trebuie sa le
respecte;
 Sistemele si procedurile disciplinare in cazul in care profesionistii contabili nu
indeplinesc cerintele de mai sus.
Standardele de inalta calitate sunt importante deoarece acestea ofera o baza de
referinta pentru membrii profesiei, utilizatorii serviciilor contabile si organe de
reglementare, pentru a evalua conformitatea membrilor cu cele mai bune practici
Pentru ca reglementarea sa asigure servicii de calitate utilizatorilor ei, trebuie sa
fie:
 proportionala
 transparent
 sa nu fie impotriva competitiei
 nediscriminatorie
 precisa
 segmentata in functie de tinta sa
 implementata consecvent si just
 supusa unei examinari periodice.

7. Modaliati de implementare a reglementarii.

Sunt trei modaliatti de implemenatare a reglementarii:


 Autoreglementarea, specifica economiilor liberale: organismul profesional este
recunoscut de guvern, care ii deleaga responsabilitatea de a reglementa profesia;
 Reglementarea externa: profesia este reglememntata de uvern, fie prin
intermediul unei agentii guvernamentale, fie prin intermediul unei agentii
independente, careia guvernul i-a delegate sarcini de reglementare;
 Coreglementarea:reprezinta o combinare intre autoreglementare si reglemenatrea
externa.
Autoreglementarea si reglementarea externa trebuie sa se comporte in asa fel incat
sa fie complementare sis a nu concureze.
Modaliatati de combinare a autoreglementarii cu reglemenatrea externa:
 Autoreglementarea impreuna cu supravegherea intreprinsa de o agentie
independenta; in acest caz supravegherea este complementara reglementarii si o
intareste;
 O combinatie in care organismul profesional este responsabil pentru anumite
aspecte ale reglementarii, iar guvernul sau o agentie independent, pentru alte
aspecte.

8. Reglementarea profesiei contabile la nivel European.

Regelentarea generala
Profesia contabila este reglementata de Directiva 89/48/CEE inlocuita prin
Directiva 2005/36/CEE cu privire la recunoasterea calificarilor profesionale.
Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit intr-un stat
membru cel mai inalt nivel de pregatire si formare cerut in acea tara pentru
activitatea de profesionist contabil si care are acces fara restrictii la toate serviciile
si activitatile component ale profesiei contabile incluiv, odata autorizat, la
activitatea de audit tatutar. Acesti profesionisti au studii universitare, un stagiu
practice d cel putin 3 ani si au sustinut si promovat un test de aptitudini.
Reglementarea speciala
Reglementarea speciala se refera la reglementarea activitatii de audit statutar.
Serviciile de audit statutar sunt reglementate de Directiva 84/253/CEE, cunoscuta
sub denumirea de a 8-a Directiva, inlocuita cu Directiva 2006/43/CF, cunoscuta ca
fiind noua Directiva a 8-a. Principalele prevederi sunt:
 Condiile de autorizare si de retragere a autorizarii unui profesionist contabil de a
efectua audit statutar. Conditiite de autorizare sunt : sa aiba studii universitare
relevante sau un nivel echivalent; sa fi sustinut un examen de acces la caliatea de
profesionist contabil; sa fi efectuat un stagiu de pregatire practica de cel putin 3
ani; sa fi promovat un examen de competent profesionala.
 Conditiile speciale privind independent auditorului, caliatea prestatiilor de audit
statutar si standardele aplicabile.
 Crearea unui sistem de supraveghere publica asupra activitatii de audit statutar si
a auditorilor statutari.
9. Rolul profesiei contabile pentru protejarea interesului public.

Profesia contabila se distinge fata de celelalte profesii, printre altele, prin asumarea
responsabilitatii fata de interesul public, fata de toate partile interesate in
activitatile desfasurate de intreprindere: actionari, salariati, furnizori, banci, buget,
etc. Chiar daca profesionistul contabil este platit de un client determinat care este
beneficiarul final al serviciului de elaborare sau auditare a situatiilor financiare,
informatiile desprinse din aceste situatii financiare sunt utilizate de cei care
formeaza publicul .

10. Rolul profesiei contabile pentru dezvoltarea economiei.

Bilantul contabil si situatiile financiare in ansamblul lor constituie cea mai buna
carte de vizita a unei intreprinderi, iar profesionistul contabil este artizanul
acesteia. Intreprinderile mici si mijlocii reprezinta peste 80% din economia
europeana. Dezvoltarea lor depinde de costul capitalului acestora, iar costul
capitalului depinde si de increderea in informatiile financiare, adica de calitatea
muncii profesionistilor contabili. Pofesionistii contabili sunt implicate in toate
domeniile vietii economice si sociale: ei lucreaza in firme mari, mijlocii si mici sau
ca practicieni individuali, in intreprinderi comerciale, industrial, fianciare, in
organizatii non-profit, in entitati din sectorul public, in institutii, in educatie etc.
Fiind implicate in atatea structure ei asista guvernele in atingerea obiectivelor lor
economice si sociale, contribuie la performantele pietelor fianciare etc.

11. Rolul social al profesionistilor contabili.

Profesionistii contabili joaca un rol social important. Atitudinea si comportamentul


acestora in legatura cu serviciile prestate au repercusiuni asupra proprietatii
economice a colectivitatii si a intregii tari. In plus, lucrarile prestate de acestia in
domeniul salarizarii si al stabilirii venititurilor memebrilor societatii sunt
indispensabile societatii. Investitorii, donatorii de fonduri, angajatorii si alete
sectoare din lumea afacerilor, precum si Guvernul si publicul, in sens larg, trebuie
sa aiba inredere in capacitatea acestora de a pune in functiune sisteme rigureoase
de gestiune si informare, capabile sa asigure o gestiune finaanciara eficienta, si de
a oferi sfaturi avizate asupra unui numar mare de problem, asupra gestiunii
afacerilor sau de ordin fiscal.
12. Necesitatea unor organism profesionale puternice.

Necesitatea unor organism profesionale puternice la nivel national rezulta din


responsabilitatea pe care o are profesia contabila pentru protejarea interesului
public, cel putin din punctul de vedere a trei domenii, care constituie
comnandamentele fundamentale ale unui organism professional: educatia, etica si
control de calitate.
Atat publicul cat si entitatea beneficiara a serviciilor profesionale trebuie potejate
de o eventual incompetenta a profesionistilor contabili; aceasta protective este
asigurata atunci cand organismul profesional stabileste masuri eficiente in ceea ce
priveste educatia profesionistilor contabili si in ceea ce priveste calitatea serviciilor
furnizate de profesionistii contabili., masuri eficiente de etica si deontologie
profesionala.

13. Criterii de recunoastere a unui organism profesional.

Pentru a fi recunoscut de autoritatile publice si de organismele international, un


organism national al profesiei contabile trebuie:
 Sa fie un organism necomercial si neguvernamental;
 Sa fie acceptat si recunoscut de membrii sai;
 Membrii sais a fie profesionisti contabili;
 Sa se bucure de buna reputatie in randul autoritatilor publice si al publicului;
 Sa aiba capaciatea de a dezvolta sau influenta standardele profesionale si
contabile (etica, disciplina, practica profesionala, controlul calitatii);
 Membrii sai trebuie sa fie autorizati sa desfasoare, la cel mai inalt nivel posibil,
activitatile traditionale effectuate de profesionistii contabili;
 Sa aiba capacitatea de administrare si resursele necesare pentru indeplinirea
misiunii si obiectivele sale.

14. Despre IFAC

Federatia internationala a contabililor.


S-a infiintat in 1977 cu 63 de membri fondatori din 51 de state ca raspuns la
provocarile perioadei : sustinerea contabililor in rezolvarea unor problem tehnice si
de afaceri mai complexe, furnizarea unei directii si aunui mechanism institutional
care sa orienteze contabilii din intreaga lume pe calea dreapta si etica.
In present IFAC este o organizatie globala care cuprinde 155 de organism member
si associate din 118 state reprezentand 2.5 milione de contabili care lucreaza in
practica publica sau angajati in industrie si comert, educatie, institutii publice etc.
IFAC este o organizatie globala pentru profesia contabila care acopera toate
sectoarele si specializarile profesiei: contabilitate de afaceri, consultant fiscal,
audit, tehnologia informatiei, insolvabilitate etc.
Misiunea IFAC o constituie intarirea profesiei contabile capabile sa contribuie la
dezvoltarea economiilor international prin promovarea aderarii la standardele
profesionale de inalta calitate.
Pentru a devein membru IFAC organismul professional solicitant trebuie:
 Sa fie recunoscut fie printr-o lege fie prin consens general ca fiind un organism
national profesional major care isi desfasoara activitatea in jurisdicatie;
 Sa participle sau sa contribuie la procesul de normalizare profesionala;.
 Sa demonstreze ca acorda deosebita atentie atunci cand isi selecteaza membrii;
 Sa fie solvable financiar si operational;
 Sa aiba structura operational interna care furnizeaza sprijin si reglementari pentru
membrii sai.
Profesia contabila in Romania este repezentata la IFAC prin CECCAR membru
plin din 1996 si CAFR membru asociat din 2005.

15. Organisme si grupari regionale profesionale

Organizatiile regionale sunt acele organizatii care reprezinta profesia contabila


dintr-o regiune in fata organismelor guvernamentale si de dezvoltare din acea
regiune si in anumite cazuri in fata organizatiilor international. Scopul final al
organizatiilor regionale il constituie facilitarea dezvoltarii reloatiilor economice in
regiunile respective. Pentru a fi recunoscuta de IFAC organizatia regional trebuie
sa demonstreze ca:
 va subscribe obiectivelor IFAC si va fi de accord sa promoveze aceste obiective
si se va asigura ca sunt promovate in regiune prin intermediul propriilor organisme
member;
 are ca obiectiv dezvoltarea si intarierea profesiei contabile in regiune;
 sa fie infiintata corespunzator atat din punct de vedere financiar cat si ethnic, a
functionat pe o perioada rezonabila de timp si dispune de infrastructura si resursele
organizationale si fianciare necesare indeplinirii eficiente a responsabilitatilor si
participarii la activitatile IFAC;
 contine déjà un numar sufuicient de organism contabile care sunt déjà member
ale IFAC.
Gruparile regionale repezinta asocierea mai multor organism profesionale din tarile
aceleasi regiuni, care insa nu indeplineste toate criteriile mentionate pentru o
organizatie regional. Pentru a fi recunoscuta de IFAC o grupare regional trebuie sa
demonstreze ca:
 exista o grupare sau o organizatie infiintata si sustinuta;
 gruparea sustine obiectivele si reglementarile IFAC si IASC;
 zona de acoperire de grupare are o marime suficienta cu potential pentru un
numar semnificativ de organisme profesionale; gruparea are potential sa
indeplinesca eventual criteriile pentru recunosterea oficiala de catre IFAC , are o
intentie si un plan evident in vederea obtinerii acestei recunosteri.
Gruparile regionale recunoscute nu au drept de a participa laintalnirile Consiliului
de Administratie al IFAC, doar cu invitatie speciala si intr-un anumit scop.

16. Asigurarea calitatii serviciilor profesionale.

Controlul calitatii este abordat la trei niveluri:


 La nivelul de contract
 La nivelul firmei
 La nivelul organismului profesional
Organizatia poate analiza mai multe abordari care include:
• Resurse interne – folosirea de inspector angajati de organismul professional
• Resurse externe ca de exemplu:
- contractanti – folosirea de revizori contractati de organizatia profesionala;
- sistem de control de catre terti
- contractarea lucrarilor in afara societatilor – organismul professional
externalizeaza controalele unei terte perti;
- combinarea celor de mai sus;
- abordare bilaterala sau regionala.
Indiferent de abordarea folosita, organizatia profesionala trebuie sa ia masuri
pentru asigurarea independentei auditorilorde calitate.

17. Standardele international de educatie si rolul organismelor profesionale.

Standardele international de Educatie pentru Profesionistii Contabili stabilesc


elementele esentiale pe care trebuie sa le contina programele de educatie si
dezvoltare astfel incat acestea sa fie recunoscute, acceptate si aplicate pe scara
larga. Avand in vedere marea divesitate de culture, limbi, sisteme educationale,
jurdicie si sociale din tarile din care fac parte organismele member IFAC, este la
latitudinea fiecarui organism membru sa detern\mine cerinte detaliate ale educatiei
de precalificare, de postcalificare si de dezvoltare, dar care sa aiba la baza
elementele esentiale prevazute in Standardele Internationale de Educatie.
IFAC emite trei tipuri de documente:
 Standarde intrenationale de educatie pentru profesionistii contabili;
 Indrumarile internationale de educatie pentru profesionistii contabili;
 Documentele internationale de educatie pentru profesionistii contabili.
Standardele international de educatie pentru profesionistii contabili:
 Stabilesc standard de buna practica general acceptate in educatie si dezvoltare
pentru profesionistii contabili;
 Exprima reperele pe care organismele member trebuie sa le atinga in pregatirea
si dezvoltarea continua a profesionistilor contabili;
 Stabilesc elemente esentiale ale continutului si procesului de educatie si
dezvoltare la nivelul scontat pentru castigarea recunosterii, acceptarii si aplicarii
international;
 Furnizeaza referinte autorizate pentru influentarea reglementarilor locale cu
privire la buna practica in general.
Principalele obligatii ale organismelor profesionale member IFAC in legatura cu
standardele international de educatie sunt:
 Sa depuna cele mai sustinute eforturi pentru incorporarea elementelor esentiale
ale continutului si procesului de educatie si dezvoltare pe care se bazeaza aceste
standard;
 Sa depuna eforturi pt implementarea acestor standard sau a cerintelor nationale
de educatie si dezvoltare care incorporeaza standardele;
 Sa aduca la cunostinata membrilor toate standardele international de educatie
emise de IFAC.

18. Standardele intrenationale de calitate si rolul organismelor profesionale.

Controlul calitatii este abordat la trei niveluri:


 La nivelul misiunii
 La nivelul firmei
 La nivelul organismului professional
Sistemul de control la nivelul firmei (controlul intern) trebuie sa includa politici si
proceduri care sa faca referiri la:
 Responsabiliatea conducerii pentru calitatea din interiorul firmei;
 Cerintele etice – stabilirea de [politici care sa asigure respectarea de catre
personal a cerintelor etice relevante: integritatea, obiectivitatea, competent
profesionala, confidentialiatea, profesionalismul si independenta;
 Acceptarea si continuitatea relatiei cu clientii si misiuni specifice;
 Resursele umane – politici care sa asigure recrutarea personalului, evaluarea
performantei, capacitatile, competent, dezvoltarea carierei, promovarea, stimulente
etc;
 Monitorizarea – asiguraea ca procedurile si politicile cu privire la sistemul de
control al calitatii sunt relevante, adecvate, functionale si sunt respectate.
Obligatiile membrilor IFAC cu privire la asigurarea calitatii se refera la:
 Existentaunui program obligatoriu de examinare si asigurare a calitatii;
 Depunerea celor mai sustinute eforturi pentru incurajarea celor responsabili sa
implementeze prevederile standardelor international de calitate.

19. Standaredele international de etica si rolul organismelor profesionale.

Consiliul pentru standardele internationale de etica di cadrul IFAC a emis Codul


etic al profesionistilor contabili ccare curpinde standardele etice de inalta calitate,
precum si alte prevederi pentru profesionistii contabili din intreaga lume. Acest
cod stabileste principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru profesionistii
contabili si creaza un cadru conceptual si indreumari pentru apluicarea acestor
principii.
Obligatiile organismelor profesionale membre IFAC se refera la urmatoarele:
 Organismele membre nu trebuie sa aplice standard mai putin stringente decat
cele stipulate in codul etic IFAC;
 Acolo unde responsabilitatea elaborarii codului national de etica revine tertilor,
organismele membre trebuie sa urmaresca convergenta codului etic national cu
codul IFAC, si sa-I convinga pe cei responsabili cu elaborarea codului national sa
incorporeze codul IFAC.

20. Standardele international de contabilitate si rolul organismelor


profesionale.

IFAC prin consiliul pentru standardele international de contabiliate pentru sectorul


public emite standardele international de contabilitate pentru sectorul public, iar
consiliul pentru standarde internationale de contabilitate emite standardele
internationale de raportare financiara IFRS.
Organismele profesionale membre IFAC trebuie sa urmareasca:
 Incorprarea cerintelor standardelor international de contabilitate pentru sectorul
public in cerintele nationale de contabilitate pentru sectorul public, sau daca
responsabilitatea elaborarii cerintelor nationale de contabilitate revine guvernului
sau altor terti, convingerea acelor responsabili sa se conformeze acestor standarde;
 Asistenta la implementarea standardelor internationale de contabilitate in
sectorul public sau altor standard care incorporeaza aceste standard;
 Incorprarea cerintelor IFRS-urilor in cerintele nationale de contabilitate, sau daca
responsabilitatea elaborarii cerintelor nationale de contabilitate revine guvernului
sau altor terti, convingerea acelor responsabili sa se conformeze acestor standarde;
 Asistenta la implementarea IFRS-urilor sai altor standard care incorporeaza
aceste standarede.

21. Standardele international de audit si rolul organismelor profesionale.

Consiliul pentru standard international de audit si asigurari al IFAC emite


urmatoarele standard:
 Standarde internationale de audit;
 Standarde internationale pentru misiunile de examinare
 Standarde international pentru serviciile conexe.
Obligatiile organismelor profesionale membre IFAC sunt:
 Incorprarea cerintelor standardelor internationale si a celorlate documente emise
de consiliul pentru standarde internationale de audit si asigurari in standardele
nationale, sau daca responsabilitatea elaborarii standardelor nationale revine
guvernului sau altor terti, convingerea acelor responsabili sa se conformeze acestor
standard si documente;
 Asistenta la implementarea standardelor sau altor standarde care incorporeaza
aceste standarde si documente.
 Implementarea unui proces care sa furnizeze membrilor la timp traducerea
corenta si complete a standardelor intrenationale si a celorlalte documente emise de
de consiliul pentru standarde internationale de audit si asigurari.

22. Unicitatea si unitatea profesiei contabile

Caracterul unitar, de intreg, al profesiei contabile din Romania si rolul european al


expertului contabil roman, de specialist cu cele mai inalte si cuprinzatoare
cunostiinte in domeniul contabilitatii si care are acces neingradit la toate serviciile
sau activitatile care compun profesia contabila, rezulta cu pregnanta din atributiile
expertului contabil prevazute in reglementarile mentionate.

23. Necesitatea si rolul unui cod etic al profesiei contabile.

Un cod de conduita este definit de specialisti ca un ansamblu de principia


profesionale de etica ce reglementeaza exercitiul professional al unor activitati.
Un cod de etica trebuie sa includa, in functie de specificul fiecarei profesiuni,
modalitati de comunicare comerciale referitoare la profesiile reglementate , cat si
reguli referitoare la conditiile de exercitare a activitatile profesionistilor ca reguli
deontologice ce vizeaza sa garanteze in mod deosebit independenta, impartialitatea
si secretul profesional.
Codul etic al profesionistilor contabili are un dublu rol:
 Da autoritate serviciilor furnizate de profesionalistii contablili; beneficiarii
serviciilor furnizate de ei sunt asigurati ca aceste servicii sunt realizate de
specialisti care respecta anumite standarde si raspund pentru calitatea prestatiilor
lor;
 Protejeaza profesionistii contabili in fata unor crime economice si a altor
fenomene negative din economie, precum spalare de bani, finantari de terirism,
fraude, coruptii.
Organismele profesionale membre IFAC sunt obligate sa aplice principiile si
regulile stabilite prin codul etic IFAC:
 Fie prin adoptarea codului etic IFAC drept cod etic national al profesionistilor
contabili;
 Fie prin adoptarea codului etic IFAc la specificul jurisdictiei locale;
 Fie prin elaborarea unui cod etic propriu care sa cuprinda toate principiile si
regulile stabilite prin codul etic IFAC.

24. Principiile fundamenale ale eticii in profesia contabila.

Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principia fundamentale:


(a) Integritate - un profesionist contabil trebuie să fie drept si onest în toate relatiile
profesionale si de afaceri.
(b) Obiectivitate - un profesionist contabil trebuie să fie impartial si nu trebuie să
permită prejudecătilor, confuziilor, conflictelor de interese sau influentelor
nedorite să intervină în rationamentele profesionale sau de afaceri.
(c) Competenta profesională si prudenta - un profesionist contabil are o datorie
permanentă de a-si mentine cunostintele si aptitudinile profesionale la nivelul
necesar pentru a se asigura că un client sau un angajator primeste servicii
profesionale competente, bazate pe ultimele evolutii din practică, legislatie si
tehnică. Un profesionist contabil ar trebui să actioneze cu prudentă si în
conformitate cu standardele tehnice si profesionale aplicabile în furnizarea de
servicii profesionale.
(d) Confidentialitate - Un profesionist contabil trebuie să respecte
confidentialitatea informatiilor dobândite ca urmare a unei relatii profesionale sau
de afaceri si nu trebuie să divulge astfel de informatii unei terte părti fără o
autorizatie specifică, cu exceptia cazului în care există un drept sau o obligatie
legală sau profesională de a dezvălui aceste informatii. Informatiile confidentiale
obtinute în cadrul unei relatii profesionale sau de afaceri nu trebuie utilizate în
avantajul personal al profesionistului contabil sau al unor terte părti.
(e) Comportament profesional - Un profesionist contabil ar trebui să se conformeze
legilor si normelor relevante si ar trebui să evite orice actiune ce poate discredita
această profesie.
(f) Respectul fată de normele tehnice si profesionale - Profesionistul contabil
trebuie sa-si îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu normele
tehnice si profesionale relevante. Profesionistii contabili au datoria de a executa cu
grija si abilitate instructiunile clientului sau patronului în măsura în care sunt
compatibile cu cerintele de integritate, obiectivitate si, în cazul liberprofesionistilor
contabili, cu independenta.
În plus, ei trebuie sa se conformeze normelor profesionale si tehnice emise de:
IFAC, IASB, C.E.C.C.A.R., CAFR si legislatia relevanta.
g) Independenta - Se considera ca independenta profesionistului contabil trebuie sa
îsi găsească manifestarea deplina în exercitarea profesiei si în protejarea ei, cu
respectarea integrala a dispozitiilor legale si regulilor stabilite de Corp.

25. Definiti conceptul de independent in profesia contabila.

Se considera ca independenta profesionistului contabil trebuie sa îsi găsească


manifestarea deplina în exercitarea profesiei si în protejarea ei, cu respectarea
integrala a dispozitiilor legale si regulilor stabilite de Corp.
• Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilitătii
de a actiona în interes public. Asadar, responsabilitatea unui profesionist contabil
nu constă exclusiv în a satisface nevoile unui client sau unui angajator individual.
Actionând în interes public, un profesionist contabil ar trebui să respecte si să se
conformeze prevederilor etice ale acestui Cod.
• Publicul profesiunii contabile este format din clienti, donatori de credite,
guvernanti, angajatori, angajati, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a
finantatorilor si alte persoane care se bazează pe obiectivitatea si integritatea
profesionistilor contabili pentru a mentine functionarea corespunzătoare a
economiei. Aceasta încredere impune profesiunii contabile o răspundere publica.
Interesul public este definit drept bunăstarea colectiva a comunitătii si a institutiilor
deservite de profesionistul contabil

26. Integritatea in profesia contabila.

Principiul integritătii impune ca obligatie tuturor profesionistilor contabili de a fi


drepti si onesti în relatiile profesionale si de afaceri. Integritatea implică, de
asemenea, tranzactii corecte si juste.
Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze cu rapoartele, evidentele,
comunicatele sau alte informatii când apreciază că acestea:
- contin o declaratie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare
- contin declaratii sau informatii eronate;
- omit sau ascund informatii, atunci când aceste omisiuni induc în eroare.
Nu se va considera că un profesionist contabil încalcă paragraful dacă el furnizează
un raport modificat pentru a respecta cerintele paragrafului

27. Obiectivitatea in profesia contabila.

Principiul obiectivitătii impune o obligatie tuturor profesionistilor contabili de a nu


îsi compromite profesia din cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza
influentei nedorite a unor alte persoane.
Un profesionist contabil poate fi pus în situatii în care obiectivitatea îi este afectată.
Este imposibil ca toate aceste situatii să fie definite si descrise.
Relatiile care aduc un plus de confuzii sau influentează în mod negativ
rationamentele profesionale ale profesionistului contabil ar trebui evitate.
Profesionistii contabili îsi desfăsoară activitatea în multe domenii diferite si trebuie
sa-si demonstreze obiectivitatea în împrejurări diferite. Liber-profesionistii
contabili realizează rapoarte de certificare, prestează servicii fiscale si alte servicii
de consultanta manageriala. Alti profesionisti contabili angajati întocmesc situatii
financiare fiind subordonati altora, executa serviciile de audit intern si servesc în
diferite functii financiare de conducere din industrie, comert, sectorul public si
educatie. De asemenea, unii profesionisti contabili pregătesc si instruiesc pe cei
care aspira sa intre în profesie. Indiferent de pozitie sau serviciul prestat,
profesionistii contabili trebuie sa protejeze integritatea serviciilor profesionale si sa
mentină obiectivitatea în rationamentul profesional.
În selectionarea situatiilor si practicilor de care se vor ocupa în mod specific
potrivit cerintelor etice legate de obiectivitate, trebuie acordata atentia
corespunzătoare următorilor factori:
a) profesionistii contabili sunt expusi unor situatii în care asupra lor se pot exercita
presiuni ce le pot diminua obiectivitatea.
b) este practic imposibil sa se definească si sa se descrie toate situatiile în care ar
exista aceste posibile presiuni. În stabilirea standardelor pentru identificarea
relatiilor care pot, ori par sa afecteze obiectivitatea profesionistului contabil,
trebuie sa domine un caracter rezonabil.
c) trebuie evitate relatiile care permit ca idei preconcepute părtinirea ori influentele
altora sa încalce obiectivitatea.
d) profesionistii contabili au obligatia de a se asigura ca personalul angajat pentru
serviciile profesionale contabile si-au însusit principiul obiectivitătii.
Profesionistii contabili nu trebuie sa accepte sau sa ofere cadouri sau invitatii (la
mese, spectacole) care pot fi considerate a avea o influenta importanta si
dăunătoare asupra rationamentului lor profesional sau asupra acelora cu care
negociază.

28. Confidentialitatea in profesia contabila.

Principiul confidentialitătii impune ca obligatie profesionistilor contabili, de a se


abtine de la:
a) dezvăluirea de informatii confidentiale în afara firmei sau organizatiei
angajatoare ca urmare a unei relatii profesionale sau de afaceri, cu exceptia cazului
în care a fost autorizat în mod special să facă publică o anumită informatie sau
dacă există o obligatie legală sau profesională de a face publice acele informatii.
(b) folosirea informatiilor confidentiale dobândite în timpul executării sarcinilor de
serviciu în avantajul personal sau în avantajul unei terte părti.
 un profesionist contabil trebuie să respecte întotdeauna confidentialitatea, chiar si
într-un mediu social. Profesionistul contabil trebuie să fie constient de posibilitatea
unor scurgeri de informatii, în special în situatii ce implică o asociere de afaceri pe
termen lung cu un asociat sau cu un afin.
 un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să mentină confidentialitatea în
prezentarea de informatii către un posibil client sau angajator.
 un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare mentinerea
confidentialitătii în cadrul firmei sau al organizatiei angajatoare.
 un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că
personalul aflat sub controlul său si persoanele care îi furnizează consultantă sau
asistentă respectă principiul confidentialitătii.
 obligatia de confidentialitate continuă si după încheierea relatiei dintre
profesionistul contabil si client sau angajator. Când profesionistul contabil schimbă
organizatia angajatoare sau obtine un nou client el are dreptul să utilizeze
experienta anterioară. profesionistul contabil nu ar trebui, totusi, să folosească sau
să divulge informatii confidentiale primite sau obtinute dintr-o relatie profesională
sau de afaceri.
 în următoarele situatii profesionistii contabili sunt sau pot fi obligati să divulge
informatii confidentiale:
• atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator;
• atunci când divulgarea este autorizată prin lege, de exemplu: pentru a furniza
documente sau alte probe în cursul unor proceduri judiciare; si
• pentru a aduce la cunostinta autoritătilor publice în măsură eventuale încălcări ale
legii.
• atunci când există o obligatie profesională sau un drept de a le divulga atunci
când nu este interzis prin lege:
• pentru a se conforma controlului calitătii unui corp membru sau al organismului
profesional;
• pentru a răspunde unei anchete sau unei investigatii din partea organizatiei
membre sau al unui organism normalizator.
• pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil în cursul
procedurilor judiciare;
• pentru a respecta standardele tehnice si cerintele etice.
Atunci când profesionistul contabil a determinat că informatia confidentială poate
fi divulgată, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
 dacă interesele tuturor părtilor, inclusiv ale tertelor părti ale căror interese ar
putea fi afectate, ar fi prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimt
ca profesionistul contabil să divulge informatii;
 dacă sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative si dacă pot fi sustinute cu
dovezi, în măsura în care acest lucru este posibil; când situatia implică fapte sau
opinii nefondate, trebuie să se recurgă la rationamentul profesional pentru a se
determina tipul de prezentare care trebuie făcută, dacă este disponibil;
 ce tip de comunicare este preconizată si cui i se adresează; mai exact,
profesionistul contabil trebuie să fie convins că părtile cărora li se adresează
comunicarea sunt destinatarii adecvati si că au responsabilitatea să reactioneze ca
atare.

29. Competenta in profesia contabila.

Competenta profesionala are douä componente de bazä:


 obtinerea;
 mentinerea.
Competenta profesionala presupune ca profesionistul contabil trebuie sa furnizeze
servicii profesiona1e cu competenta, grija si sârguinta si este obligat sa mentina in
permanenta un nivel de cunostinte si de competenä profesionalã care sä justifice
asteptari1e unui client sau ale angajatorului; aceasta presupune ca el sa fie la curent
cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din legislatie si tehnici de
lucru.
Dobândirea cere:
 inalt standard de pregatire generalä, urmatã de una specifica;
 practica si examinare in subiecte profesionale semnificative;
 perioada de practica in domeniu.
Mentinerea cere:
 cunoasterea continua a evo1utii1or in profesia contabila (la nivel national si
international in contabilitate, audit si alte reglementari statutare si cerinte
relevante);
 adoptarea unui program care sa garanteze un control de calitate in indeplinirea
sarcinilor profesionale, in conformitate cu normele nationale si intemationale.

30. Profesionalismul in profesia contabila.

Profesionistul contabil trebuie sä actioneze intr-o manierä conformä cu buna


reputatie a profesiei si sä se abtina de la orice comportament care ar putea
discredita profesia. Ob1igatia de a se abtine de la orice activitate care ar discredita
profesia ceea ce presupune existenta unor responsabilitati ale profesionistului
contabil fata de clienti, fata de terti, de alti membri ai profesiei contabile, de
angajati si colaboratori, de patroni, si fata de publicul larg.
Respectarea normelor tehnice si profesionale
Un profesionist contabil trebuie sä-si indeplineasca sarcinile profesionale in
conformitate cu normele tehnice si profesionale relevante. Profesionistii contabili
au datoria de a executa cu grija si abilitate instructiunile clientului sau patronului in
mäsura in care sunt compatibile cu cerintele de integritate, obiectivitate si, în cazul
liber profesionitilor contabili, cu independenta . In plus, ei trebuie sa se
conformeze normelor profesionale si tehnice emise de:
 IFAC (de ex. Standardele Intemationale de Audit)
 Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate
 Ministerul Finantelor Publice
 C.E.C.C.A.R. si Camera Auditorilor Financiari
 Legislatia relevantă

31. Respectarea standardelor si a reglementarilor profesionale.

Organismul profesional trebuie sa reglementeze activitatile si conduita membrilor


sai pentru a se asigura ca responsabilitatea sa fata de interesul public este
indeplinita , chiar si atunci cand exista o reglementare externa semnificativa a
profesiei din partea unei agentii guvernamentale. Reglementarea unei profesii este
un raspuns precis la nevoia de standarde sigure, care sa fie indeplinite de membrii
acelei profesii. Reglementarea poate fi un mijloc eficace de asigurare a calitatii si
de abordare a unor aspecte aferente pietei serviciilor contabile .De obicei
reglementarile profesiei contabile acopera urmatoarele domenii:
-cerintele de acces si certificarea sau autorizarea
-cerintele referitoare la educatia continua
-monitorizarea comportamentului profesionistilor contabili
-standardele profesionale si etice pe care profesionostii contabili trebuie sa le
respecte
-sistemele si procedurile disciplinare in cazul in care profesionistii contabili nu
indeplinesc cerintele de mai sus.

32. Clasificarea standardelor profesionale emise de CECCAR.

1. Standarde internationale de educatie


2. Standarde internationale de calitate
3. Standarde internationale de etica
4. Standarde internationale de contabilitate
5. Standarde internationale de audit

33. Care sunt atributiile Conferintei Nationale a Corpului Expertilor


Contabili si a Contabililor Autorizati din Romania?

Conferinta nationala are urmätoarele atributii:


 stabi1este directiile de baza pentru asigurarea bunei exercitari a profesiei de
expert contabil si de contabil autorizat;
 aproba Regulamentul de organizare si functionare a Corpului ExperiIor Contabili
si Contabililor Autorizati, modificärile si completarile acestuia, avizate de
Ministerul Finantelor si de Ministerul Justitiei, precum si Codul privind conduita
eticä si profesionala a experilor contabili si a contabililor autorizati;
 aprobä bugetul de venituri si cheltuieli si bilantul contabil al Corpului Experilor
Contabili si Contabililor Autorizati;
 aproba sistemul de salarizare pentru conducerea Corpului Expertilor Contabili si
Contabililor Autorizati si a filialelor acestuia, precum si pentru aparatul propriu al
acestora;
 alege si revocä membrii Consiliului superior al Corpului Expertilor Contabili si
Contabililor Autorizati i ai comisiei de cenzori a acestuia;
 examineaza activitatea desfasaurata de Consiliul superior si de consiliile
filialelor Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati si dispune
masurile necesare;
 hotaraste sanctionarea disciplinara a membrilor Consiliului superior si ai
consiliilor filialelor Corpului Expertilor Contabili si Contabihilor Autorizati in
conformitate cu prevederile art. 16, la propunerea comisiei superioare de
disciphina. Contestarea sanctiunilor hotarate de Conferina nationala poate fi facutä
la Sectia contencios administrativ a Curtii de Apel, in termen de 30 de zile de la
data instiintärii oficiale. Hotarârile Curtii de Apel sunt definitive.
 aproba planurile anuale de activitate ale Consiliului superior si consiliilor
filialelor Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizali;
 alege si revoca presedintele si doi membri ai comisiei supenoare de disciphina
 Indeplineste orice alte atributii prevazute de prezenta ordonanta

34. Care sunt organele si structurile Corpului cu atributii de investigare,


judecare si tragere la raspundere?

Organele si structurile Corpului cu atributii de investigare, judecare si tragere la


raspundere sunt:
- La nivel central: Comisia Superioara de Disciplina
- La nivel teritorial: Comisia de Disciplina a Filialei

35. Care sunt conditiile pentru a deveni expert contabil? Precizati nivelul de
pregatire teoretica si practica?

Accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat se face pe bază de


examen de admitere, la care să se obţină cel puţin media 7 şi minimum nota 6 la
fiecare disciplină, efectuarea unui stagiu de 3 ani şi susţinerea unui examen de
aptitudini la terminarea stagiului
Se poate prezenta la examenul de admitere pentru profesia de expert contabil
persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are capacitate de exerciţiu deplină;
b)are studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului;
c) nu a suferit nicio condamnare care, potrivit legislaţiei în vigoare, interzice
dreptul de gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale.
La cerere, persoanele care au titlul de academician, profesorii şi conferenţiarii
universitari, doctorii în economie şi doctorii docenţi, cu specialitatea finanţe sau
contabilitate, au acces la profesia de expert contabil pe baza titlului de doctor, cu
îndeplinirea condiţiilor de mai sus şi susţinerea unui interviu privind normele de
organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi.

36. Care sunt , potrivit legii, atributiile CECCAR?

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi are următoarele atribuţii:


a) organizează examenul de admitere, efectuarea stagiului şi susţinerea examenului
de aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat,
în conformitate cu prevederile art. 3. Programele de examen, în vederea accesului
la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat, reglementările privind stagiul
şi examenul de aptitudini se elaborează de Corpul Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România şi se avizează de Ministerul Economiei şi
Finanţelor, urmărindu-se armonizarea cu prevederile directivelor europene în
domeniu;
b) organizează evidenţa experţilor contabili, a contabililor autorizaţi şi a
societăţilor comerciale de profil, prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului;
c) asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor contabili şi a contabililor
autorizaţi;
d) elaborează şi publică normele privind activitatea profesională şi conduita etică a
experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi, ghidurile profesionale în domeniul
financiar-contabil;
e) asigură pentru experţii contabili buna desfăşurare a activităţii de evaluare pe
baza Standardelor Internaţionale de Evaluare;
f) sprijină formarea şi dezvoltarea profesională prin programe de formare şi
dezvoltare profesională adecvate;
g) apără prestigiul şi independenţa profesională a membrilor săi în raporturile cu
autorităţile publice, organisme specializate, precum şi cu alte persoane juridice şi
fizice din ţară şi din străinătate;
h) colaborează cu asociaţiile profesionale de profil din ţară şi din străinătate;
i) editează publicaţii de specialitate;
j) alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament

37.Care sunt sursele de finantare ale CECCAR?

Veniturile Corpului se formează din:


a) taxe de înscriere la examenul de expert contabil şi, respectiv de contabil
autorizat;
b) taxa de înscriere în Tabloul Corpului;
c) cotizaţii anuale asupra veniturilor realizate de către membrii Corpului care îşi
exercită profesia individual sau de către societăţi comerciale recunoscute de Corp;
d) donaţii, încasări din vânzarea publicaţiilor proprii şi alte venituri.

38. Ce conditii trebuie sa indeplineasca o societate comerciala pentru a deveni


membra a corpului?

Societăţile comerciale de expertiză contabilă trebuie să îndeplinească următoarele


condiţii:
a) să aibă ca obiect de activitate exercitarea profesiei de expert contabil;
b) majoritatea acţionarilor sau asociaţilor să fie experţi contabili şi să deţină
majoritatea acţiunilor sau a părţilor sociale;
c) consiliul de administraţie al societăţii comerciale să fie ales în majoritate dintre
acţionarii sau asociaţii experţi contabili;
d) acţiunile să fie nominative şi orice nou asociat sau acţionar să fie admis de
adunarea generală.

39. In ce consta diferenta dintre expertul contabil si economistul salariat,


dintre contabilul autorizat si contabilul salariat?

Primasituatie
Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate, în condiţiile O.G.
nr. 65/1994, având competenţa profesională de a verifica şi de a aprecia modul de
organizare şi de conducere a activităţii economico-financiare şi de contabilitate, de
a supraveghea gestiunea societăţilor comerciale şi de a verifica legalitatea
bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere si a celorlalte component a
situatiilor financiare.
Prin urmare, ne găsim în faţa unei arii de competenţe mult mai largi faţă de cea a
unui economist salariat; economistul este subordonat unui şef ierarhic şi execută
atribuţiile specifice fişei postului său. De asemenea, economistul este specializat în
multe domenii: turism, servicii, marketing, management, planificare, salarizare,
financiar-contabil.
Expertul contabil este un economist, absolvent al specializării financiar-contabile,
independent faţă de societatea comercială. El nu primeşte, pentru lucrările
executate, un salariu, ci un onorariu prevăzut prin contractul încheiat cu referire la
misiunea sa.
A doua situatie
Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile
O.G. nr. 65/1994 şi are capacitatea de a ţine contabilitatea si de a pregati lucrarile
necesare intocmirii situatiilor financiare. Contabilul autorizat, ca şi expertul
contabil, este un profesionist independent, nesalarizat de o entitate economică.
Contabilul salarizat este subordonat şefului ierarhic şi execută sarcinile ce îi revin
din fişa individuală. Rareori, în cazul unei întreprinderi mari, mijlocii, execută
toate lucrările contabile. De regulă, este specializat pe un sector al contabilităţii.
Ca şi economistul salariat, contabilul salariat răspunde faţă de calitatea lucrărilor
executate, putând fi stimulat ori penalizat de şeful Irarhic sau la propunerea
acestuia. Expertul contabil, contabilul autorizat, chiar dacă sunt independenţi,
răspund civil şi penal faţă de întreprindere. De asemenea, ei pot pierde
întreprinderea de client şi, prin aceasta, sursa de venit.
In schimb, economistul şi contabilul, salariaţi, pierd cu greu postul sau în urma
unor proceduri anevoioase.
40. Care sunt lucrarile care pot fi executate de expertii contabili?

a) Tinerea sau supravegherea contabilitatii Si intocmirea bilantului contabil:


 acordarea asistentei privind organizarea si tinerea contabilitatii, inclusiv in cazul
sistemelor informatice;
 elaborarea si punerea in aplicare a procedeelor contabile, a planului de conturi
adaptat unitatii, a contabilitatii de gestiune, a tabloului de bord, a controlului de
gestiune si controlului prin buget, in baza si cu respectarea normelor generale.
b) efectuarea de analize economico-financiare:
 analiza structurilor financiare;
 analiza gestiunii financiare si a rentabilitatii capitalului investit;
 tehnici de analiza si de gestiune a fondului de rulment;
 sistem de credit leasing, factoring etc.;
 determinarea situatiilor financiare si de gestiune prin rapoarte procentuale;
 elaborarea de tablouri de finantare si planuri de trezorerie;
 elaborarea de tablouri de utilizari si resurse;
 asistenta in prevenirea §i inlaturarea dificultatilor unitatii.
c) efectuarea de audit financiar contabil, ca:
 diagnostic-financiar;
 cresterea, rentabilitatea, echilibrul si riscurile financiare;
 audit intern, organizarea sau controlul regularitatii si sinceritatii sistemului;
 studii, asistenta pentru realizarea de investitii financiare;
 audit si certificarea bilantului contabil.
d) efectuarea de evaluari patrimoniale:
 evaluari de bunuri si active patrimoniale;
 evaluari de intreprinderi si de valori mobiliare pentru vanzari, succesiuni, partaje,
donatii sau la cererea celor interesati;
 evaluari de elemente intangibile.
e) efectuarea de expertize contabile:
 amiabile (la cerere);
 contabil-judiciare;
 arbitraje în cauze civile;
 expertize de gestiune.
f) executarea de lucrări cu caracter fmanciar-contabil, ca:
 întocmirea de situaţii periodice;
 consolidarea conturilor şi bilanţului;
 intocmirea de planuri de finanţare pe termen mediu şi lung.
g) executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca:
 studii şi consultaţii pe probleme de ordin fiscal;
 participarea la întocmirea şi depunerea declaraţiilor fiscale;
 asistenţă în probleme de T.V.A. şi impozite;
 fiscalitate imobiliară;
 asistenţă în aplicarea tarifului vamal;
 asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor.
h) efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi informatică;
 organigrame, structuri, definiri de funcţii;
 legături între servicii, circulaţia documentelor şi informaţiilor;
 analiza şi organizarea fluxului informaţional;
 formarea profesională continuă;
 contribuţii la protecţia patrimoniului unităţii;
 mecanizarea şi automatizarea prelucrării informaţiilor, alegerea echipamentelor;
 alegerea softurilor necesare.

41. Care sunt organelle de decizie si control ale CECCAR (la nivel central si
teritorial)?

La nivel central:
Organe de decizie:
 Conferinta Nationala;
 Consiliul Superior;
 Biroul Permanent;
 Presedintele Corpului;
Organe de executie:
 Director general executive;
 Sectoare (departamente, servicii)
La nivel de filial
Organe de decizie:
 Adunarea Generala;
 Consiliul Filialei;
 Biroul permanent;
 Presedintele Filialei.
Organe de executie:
 Director executive
 Sectoare
SUCCES!
EVALUARE 2013
1. Explicaţi necesitatea evaluării economice şi financiare a unei întreprinderi.

Procesul de evaluare economica are drept obiectiv

- stabilirea valorii de piaţa,

- a valorii de circulaţie a bunurilor, activelor si întreprinderilor,

- el constituie un instrument de orientare a operatorilor economici in spaţiul


economic al tarii.

Necesitatea evaluării unei întreprinderi apare când in viata întreprinderii au loc


unele schimbări semnificative cum sunt:

- modificări in mărimea si structura capitalului social,

- modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor,

- acţiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje),

- in cazul tranzacţiilor comerciale,

- cu ocazia privatizării când elementele prezentate in bilanţul contabil nu reflecta


valori de piaţa ci mai degrabă valori administrative, sau costuri istorice mult
diferite de valorile juste

2. Explicaţi rolul bilanţului contabil în evaluarea unui activ sau a unei


întreprinderi.

Orice evaluare de active, firma sau societate etc. are ca punct de pornire bilanţul
contabil, deoarece in el se reflecta volumul fondurilor proprii, piaţa, strategiile
aplicate de firma, el reflecta situaţia patrimoniului, a averii acumulate de firma de
la înfiinţare si rezultatele financiare obţinute in ultima perioada pentru care s-a
incheiat.
3. Explicaţi diferenţele dintre preţ şi valoare.

Preţul este suma de bani ce se poate obţine din vânzarea unui bun de bunăvoie,
intre părţi aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii in care preţul
este determinat obiectiv.

Stabilirea preţului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa determine


preţul ci gama de valori, respective zona in care ar putea începe negocierea si care
ar putea probabil sa se situeze preţul.

Valoarea unui bun se fondează pe noţiune de schimb, se poate considera astfel ca


valoarea comerciala constituie punctul de echilibru in care vânzătorul accepta sa
vândă si comparatorul sa cumpere.

Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influenţează dorinţa de a


cumpăra sau vinde; aceste criterii pot fi subiective, de natura psihologica sau
economica si obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care abordează
atât separate cat si împreuna, latura patrimoniala si profitabilitatea bunului,
activului sau întreprinderii in ansamblul sau.

4. Clasificaţi diferitele tipuri de evaluări.

Din punct de vedere al utilizatorului evaluării

- evaluări contabile

- evaluări administrative (cele solicitate de administrator)

- evaluări bazate pe expertiza si diagnostic

Din punct de vedere al obiectului evaluării:

- evaluări de întreprinderi

- evaluări de bunuri

- evaluări de grupe de bunuri

Din punctul de vedere al scopului evaluării:


- evaluări efectuate in concordanta cu cerinţele statutare

- evaluări contractuale

- evaluări generate de iniţiative antreprenoriale (fuziuni, suplimentari de fonduri,


transferai activelor nete, oferte publice iniţiale, răscumpărări manageriale)
evalurari in scopuri comerciale, fiscale

5. Care este rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii?

Diagnosticul are drept scop

- înţelegerea factorilor economici care influenţează sectorul de activitate al


întreprinderii;

- cunoaşterea regulilor concurenţiale ale sectorului din care face parte


întreprinderea;

- determinarea oportunităţilor si riscurilor, punctelor forte si slabe in prezent si in


viitor;

- facultatea de integrare a rezultatelor in reprezentarea sintetica sau modelul, in


sens calitativ, pe care utilizatorii raportului de evaluare ii căuta in acea
întreprindere pentru a deduce rapid consecinţele la nivelul rezultatelor sale.

Rolul diagnosticului in evaluarea întreprinderii:

- este de a orienta evaluatorul in etapa de evaluare propriu-zisa respectiv in


stabilirea ipotezelor de evaluare,

- alegerea metodelor,

- ajuta la anticiparea viitorului firmei,

- la depistarea factorilor de risc si

- la stabilirea ipotezelor de evaluare scara valorilor determinate prezentate in


raportul final.
6. Definiţi valoarea de piaţă.

Valoarea de piaţa reprezintă suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi


schimbata la data evaluării, intre un cumpărător si un vânzător, hotărâţi si avizaţi,
care acţionează in cunoştinţa de cauza, prudent si fără constrângeri, intr-o
tranzacţie echilibrata după un marketing adecvat.

7. Definiţi valoarea justă.

Valoarea justa reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna
voie intre doua părţi aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii cu
preţul determinat obiectiv.

8. Definiţi valoarea actuală a unui bun.

Valoarea actuala a unui bun este valoarea actualizata a viitoarelor intrări nete de
numerar, care urmează a fi generate de derularea normala a activităţii
întreprinderii.

Valoarea actuala = valoare de utilitate

9. Definiţi valoarea de origine.

Valoarea de origine, cunoscuta si sub numele de valoare istorica sau de achiziţie


reprezintă totalitatea costurilor necesare pentru achiziţionarea si punerea bunului
sau activului in stare de utilizare sau de folosire.

10. Definiţi valoarea de utilizare.

Valoarea de utilizare = valoare de inlocuire

Valoarea de utilizare reprezintă totalitatea costurilor necesare pentru dobândirea


unui bun susceptibil a fi folosit in acelaşi scop, in aceleaşi condiţii de utilizare,
având aceeaşi durata prezumata de folosinţa si posedând aceleaşi performante ca
si bunul supus reevaluării.
11. Prezentaţi trei momente din viaţa întreprinderii în care este obligatorie
evaluarea pe baza de expertiza si diagnostic.

- modificări in mărimea si structura capitalului social

- modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor

- acţiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje)

12. De ce este obligatorie evaluarea în cazul privatizării unei întreprinderi?

- din punct de vedere patrimonial, majoritatea elementelor patrimoniale din


bilanţurile societăţilor cu capital de stat nu reflecta valori de piaţa ci valori
administrative, reevaluarea fiind necesara pentru stabilirea valorii de piaţa a
bunurilor

- din punct de vedere al rentabilităţii, trecutul întreprinderii trebuie considerat ca


nereproductibil; nu toţi factorii care au determinat sau au influenţat profitul din
bilanţurile societăţilor cu capital de stat pot fi extrapolate in perioada post
privatizare

- cumpărătorul nu investeşte pentru ce a obţinut fostul proprietar ca profit ci


pentru ce va obţine le, de aceea profitabiliatea intreprinderii trebuie ragandita;

- valoarea intreprinderii trebuie determinate in funcţie de gradul de utilitate a


tuturor elementelor patrimoniale, cumpărătorul netrebuind sa fie penalizat
pentru politica de investiţii a fostului proprietar, ştiut fiind ca un bun fără utilitate
nu are valoare sau aceasta este nesemnificativa.

Cu ocazia evaluării pentru privatizare, trebuie observata si analizata necesitatea


unei eventuale restructurări.

13. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului juridic.

Obiectivul ii constituie aprecierea situaţie juridice a societăţii in raport cu


proprietarii, cu terţii sau cu salariaţii.

Constatări - Ţinând seama de prevederile legale in vigoare expertul evaluator va


stabili daca:
- Societatea este constituita legal;

- Exista acte si contracte privind drepturile de proprietate;

- Exista contracte incheiate cu partenerii externi;

- Exista acţiuni juridice in curs;

- Exista contracte individule de munca;

- Care este regimul fiscal al intreprinderii?

Concluzia - După trecerea in revista a mijloacelor de realizare si a procedurilor de


lucru se stabilesc:

- Oportunităţile existente in mediul exterior întreprinderii, adică evoluţii cu un


caracter previzibil pozitiv pt întreprinderea evaluata cum ar fi legislaţie si
reglementari specifice favorabile.

- Riscurile existente in mediul extern întreprinderii, adică evoluţii cu un efect


previzibil negativ (invers oportunităţilor);

- Punctele forte, adică atuurile ca urmare a unor factori, cum ar fi:

. o buna organizare si funcţionare a întreprinderii;

. contract si statut corespunzătoare;

. relaţii contractuale corecte;

. finanţare asigurata;

. absenta litigiilor;

. reglementari fiscale aplicate corecte;

. obligaţii fiscale îndeplinite la timp;

. puncte slabe, adică deficiente constatate in organizarea si funcţionarea


întreprinderii:
. statutul si contractul necorespunzătoare situaţiei de fapt;

. existenta unor litigii contractuale cu terţii si cu proprii salariaţi;

. conflicte de munca;

. obligaţii fiscale nerespectate.

14. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului comercial.

Obiectivul îl reprezintă determinarea locului ocupat pe piaţa de întreprindere in


prezent si in viitor.

Constatări

a) Pornim de la nomenclatorul de produse sau la principalele activităţi ale


întreprinderii se va calcula ponderea lor in volumul total al activităţii;

b) Se va efectua o analiza a clienţilor cu pondere importanta sau mare si pentru


aceştia durata de recuperare a creanţelor ;se vor analiza clienţii incerţi;

c) Se vor analiza furnizorii;

d) Se va identifica concurenta actuala si potenţiala;

e) Se va analiza reţeaua de distribuţie a intreprinderii;

f) Se va analiza gradul de permeabilitate a pieţei;

g) Se va analiza tipurile de acţiuni promotionale făcute de întreprindere,


cuantumul cheltuielilor publicitare, evoluţia politicii de promovare a produselor si
a imaginii firmei;

Concluzia

• Oportunităţile

• Riscurile

• Punctele forte ca de ex: reţea de vânzare puternica, clienţi statornici, calitate f


buna a produselor si serviciilor
• puncte slabe ca de ex: produse si servicii scumpe si de o calitate indoielnica,
cunosterea insuficienta a pietii.

15. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic şi


de exploatare.

Obiectivul consta in stabilirea măsurii in care mijloacele de producţie materiale


răspund nevoilor actuale sau viitoare ale întreprinderii sau ale potenţialului
cumpărător.

Constatări

- se impune cunoaşterea potenţialului de producţie la un moment dat si evoluţia


sa in timp;

- stabilirea dinamicii imobilizărilor;

- stabilirea nivelului de amortizare;

- stabilirea nivelului de productivitate;

- analiza potenţialului de cercetare-dezvoltare pentru a putea determina strategia


de viitor previzibil a întreprinderii;

Concluziile se prezintă sub forma:

- Oportunităţilor

- Riscurilor

- Punctele forte ca de ex: o buna utilizare a capitalului de producţie;utilaje


moderne, produse si servicii competitive

- puncte slabe ca de ex: o planificare defectuasa a producţiei, o conducere


defectuasa a aprovizionării si transporturilor, probleme de calitate a produselor si
serviciilor.
16. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului de organizare,
management şi resurse umane.

Obiectivul îl reprezintă analiza structurii umane si a capacităţii personalului de a


contribui la realizarea activităţii întreprinderii.

Constatări se fac următoarele demersuri:

a) Analiza structurii umane si anume:

• Organizarea ierarhica si funcţionala a întreprinderii;

• Date cu privire la personal: pregătirea, gradul de ocupare; vechimea in


întreprindere; fluctuaţiile, absenteism.

b) Date cu privire la conducerea întreprinderii: vârsta, pregatire, experienta, stil


de conducere, sistem de remunerare, legatura cu actionariatul

c) Date sociale: climatul social, protectia muncii, organizare sindicala.

Concluzia Analizând datele de mai sus se poate stabili:

• Oportunităţile

• Riscurile

• Punctele forte: personal tânăr, flexibil, bine pregatir, exista o buna organizare,
exista motivarea muncii.

• puncte slabe: proasta funcţionare a conducerii; salarizare nestimulata; relatii de


rudenie intre conducere si salariaţi.

17. Obiectivele şi mijloacele de realizare ale diagnosticului financiar-contabil.

Obiective:

a) Stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a


rezultatului financiar si a stării de sănătate a societarii;
b) Evaluarea diferenţelor intre ratele de rentabilitate economice pe cel puţin trei
exerciţii financiare;

c) Utilizarea relaţiilor efectului de levier pentru afaceri, diagnosticului ratei de


rentabilitate a capitalurilor proprii.

Constatări In urma analizei efectuate, având ca mijloace de efectuare datele si


informaţiile conţinute in situaţiile financiare, pe ultimii 3 - 5 ani, preluate potrivit
metodologiei specifice evaluării lor prin metode patrimoniale. Concluzile se
exprima sub forma:

• Oportunităţile

• Riscurile

• Punctele forte

• puncte slabe

18. Rolul bilanţului în diagnosticul de evaluare.

Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteza prin care se prezintă activul
si pasivul unităţii patrimoniale, precum si rezultatele perioadei pentru care se
întocmeşte, potrivit legii.

Bilanţul contabil este sursa de date ce se prelucrează pentru realizarea


diagnosticului contabil si financiar.

19. Rolul bilanţului funcţional în diagnosticul de evaluare.

Bilanţul este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilanţ, a principalelor


funcţii ale întreprinderii:

- funcţiile de investiţii,

- de exploatare si

- de trezorerie - in active si

- funcţia de finanţare in pasiv.


20. Care sunt paşii (etapele) în determinarea activului net corectat al unei
întreprinderi?

1. Separarea tuturor elementelor de active in elemente necesare exploatării si


elemente in afara exploatării (necesare întreprinderii)

2. Reevaluarea tuturor elementelor patrimoniale de active necesare exploatării;

3. Calculul matematic al activului net corectat.

21. Care sunt componentele fundamentale ale oricărei evaluări de


întreprindere?

- activul net corectat si

- capacitatea beneficiara

22. Care sunt metodele de calcul al activului net corijat al unei întreprinderi?

- metoda substractiva si

- metoda aditiva

23. în ce constă metoda substractivă de calcul al activului net corijat?

Metoda substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corectat


(val. matematica) a tuturor datoriilor actualizate.

24. în ce constă metoda aditivă de calcul al activului net corijat?

Metoda aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilanţul contabil cu


influentele din reevaluarea elementelor patrimoniale.

25. Cum se calculează valoarea substanţială brută a unei întreprinderi? Explicaţi


semnificaţia acesteia.
Val. substanţiala bruta este egala cu activul reevaluat plus valoarea bunurilor
folosite de întreprindere fără a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor
care, deşi sunt înregistrate in patrimonial întreprinderii, nu sunt folosite din
diverse cauze.

Ea semnifica valoarea bunurilor, capacitatea reflectata in active, de care dispune


si le poate utiliza întreprinderea la un moment dat, prezentând valoarea activului
pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului.

26. Determinaţi activul net corijat al unei întreprinderi prin ambele metode,
cunoscând următoarele elemente din bilanţul economic al acesteia: casa 10.000;
banca 150.000; cheltuieli de înfiinţare 15.000; clădiri 200.000; echipamente
250.000; stocuri 300.000; furnizori 400.000; creditori 80.000; împrumuturi
bancare t.l. 200.000; capital social 100.000; rezerve 10.000; venituri anticipate
80.000; profit 55.000.

- Metoda aditivă

Capitaluri Proprii 110.000

Cap social 100.000

Rezerve 10.000

Profit 55.000

Ch înfiinţare 15.000

ANC 150.000

- Metoda substractivă

Clădiri 200.000

Echipamente 250.000

Stocuri 300.000

Casa 10.000
Banca 150.000

Total active 910.000

Furnizori 400.000

Creditori 80.000

Imprum 200.000

Ven anticip 80.000

Oblig 760.000

ANC 150.000

27. Ce este si cum se determina rata de actualizare?

Rata de actualizare este rata de rentabilitate utilizata pentru determinarea valorii


actualizate, la o anumita data, a unui varsamant unic sau a unei serii de
vărsăminte de încasat sau de plătit ulterior.Pentru determinarea ratei de
capitalizare, de fructificare sau de actualizare, pot fi folosite teoretic mai multe
metode:

1. Rata egală cu dobânda la împrumutul de stat poartă denumirea de rată de


bază, rată fără riscuri sau rată neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa
financiară, în condiţii de macrostabilitate şi cu condiţia ca împrumutul de stat să
constituie o pârghie de orientare a economiei reale, adică dobânda să fie corelată
cu exigenţa de rentabilitate din piaţa de bunuri si servicii, această rată poate fi folosită
cu succes în calculele de evaluare a întreprinderilor.
2. Rata egală cu dobânda practicată de banca centrală (ca mărime este egală cu
cea de la alineatul precedent, plus o primă de risc)
3. Rata egală cu media dobânzilor practicate de băncile comerciale.
4. Rata egală cu media tuturor dobânzilor practicate pe piaţa financiară
(primele trei de mai sus).
5. Rata egală cu costul capitalului întreprinderii de evaluat este cea mai
recomandată metodă, mai ales în condiţii de instabilitate si incertitudini în
macroeconomia ţării, deoarece ţine seama de condiţiile concrete ale întreprinderii
expertizate.
Potrivit acestei metode, costul mediu ponderat al capitalului unei întreprinderi
(CMPC) se obţine pe baza următoarei relaţii:

CMPC=Ccp * [Ccp / (Ccp+Cci)] + Cci * [Cci / (Ccp+Cci)], în care:

Ccp = costul capitalului propriu; Ccî = costul capitalului


împrumutat;

Ccp + Ccî = masa capitalurilor folosite de întreprindere (se determină pe baza studiului
bilanţurilor funcţionale ale întreprinderii pe o perioadă de 2-3 ani)

28. Care sunt tehnicile de actualizare?

Rata de actualizare este un element al pieţei financiare introdus in calculul


parametrilor economici si al indicatorilor financiari.

Actualizarea si capitalizarea sunt 2 tehnici legate dar diferite; sunt legate prin
factorul timp.

Economia de piaţa are 3 pieţe diferite:

1. piaţa de bunuri si servicii;

2. piaţa financiara;

3. piaţa muncii.

In piaţa de bunuri si servicii o marfa sau un produs cu cat sta mai mult cu atât
aduce pagube.

In piaţa financiara , banul cu cat sta mai mult cu atât aduce pagube. In aceasta
piaţa banii sunt neechivalenti si pentru a-i putea face comparabili trebuie sa
folosim tehnicile de actualizare.

Actualizarea se realizează si se exprima prin 2 tehnici speciale, după cum este luat
in considerare factorul timp, astfel:

1. Daca factorul timp se ia in calcul din direcţia trecut - prezent - viitor, se aplica
regula capitalizării sau tehnica de capitalizare numita si de fructificare;
- suma cheltuita azi „X" are ca echivalent in viitor, peste „n" ani, o suma „y" daca
suma X o amplificam cu factorul de capitalizare (1+i)n.

2. daca factorul timp se ia in calcul din direcţia viitor -prezent - trecut se aplica
tehnica de actualizare numita si regula de actualizare

- suma „y" prevăzuta a fi chetuita in viitor peste „n" ani are in prezent valoarea
„x" daca suma y o aplificam cu factorul de actualizare 1/(1+i)n

- suma Y prevăzuta a fi fluxul de trezorerie in viitor peste n ani are in prezent


valoarea X daca pe Y ii amplificam cu factorul de actualizare X = Y 1 / (1+i)n

- rd (rata deflatata) = i-f (1+f)n

- rata neutra de plasament An= 1 - (1+t)/t

- actualizarea unei serii de fluxuri constante t

- actualizarea pe baza indicatorului PER

29. Prezentaţi trei metode de determinare a ratei de actualizare.

- Rentabilitatea specifica aşteptata pentru investiţii alternative,

- rata de actualizare = dob obligatiiunilor de stat + prima de risc,.

- rata neutra de plasament pe piaţa financiara

- rata dobânzii ceruta pentru plata datoriei planificate;

Rata dobânzii care este bazata pe o estimare subiectiva a componentelor sale


(rata dobânzii de baza fără risc)

30. Ce este actualizarea?

Actualizarea este estimarea valorii prezente, la data evaluării, a unui flux bănesc
viitor. Scopul utilizării acestei tehnici este acela de a transforma un flux monetar
viitor in capacitatea de a genera venituri anuale. Se refera in general la sumele
anuale viitoare de mărimi inegale (de exemplu cash-flow-ul disponibil pentru
proprietari).
31. Prezentaţi si explicaţi modul de determinare a costului capitalului unei
întreprinderi.

Rata de actualizare poate reflecta costul mediu ponderat al capitalului


întreprinderii. Desigur, se înţelege ca, atunci când firma nu utilizează credite, rata
de actualizare va fi egala cu costul capitalurilor proprii.

Formula de calcul a costului capitalului mediu ponderat al capitalului este: C MPC =


CKpr*Kpr/v+CD* (1-Ci), unde:

CMPC = costul mediu ponderat al capitalului

CKpr = costul capitalului propriu

Kpr = capitalul propriu

V = valoarea de piaţa a întreprinderii (capital la dispoziţia furnizorilor de capital)

CD = credite

Ci = cota de impozit pe profit

32. Cum se determină costul capitalului propriu al unei întreprinderi?

Costul capitalurilor proprii constituie o componenta a costului mediu ponderat al


capitalurilor dar si o posibila rata de actualizare folosita de întreprindere.

- Cost cap propriu expr prin act commune = dividend ultimul an/val justa medie a
actiunii + crestere preconizata a dividendului

- când se considera ca remunerarea fondurilor proprii se realizează prin dividende


distrbuite si prin profituri reinvestite, costul capitalurilor va fi: KCPR = DIV * "TC"
SCPR

DIV = dividendul pe acţiune distribuit

S = cursul bursier al acţiunii firmei analizate


d = rata de distribuire a dividendelor

"TC" = profitul net al firemie

CPR = valoarea contabila a cap proprii ale firmei

33. Explicaţi relaţia dintre riscuri si rata de actualizare.

Profiturile viitoare ale intreprinderii nu se pot proganoza cu certitudine din cauza


faptului ca viitorul este nesigur.

Acceptarea unor asfel de incetitudini antreprenoriale este recunoscuta de


cătreparticipanţii de pe piaţa prin intermediul unor prime de risc.

La analiza unei astfel de abordări a riscului, incertitudinile legate de profiturile


viitoare ale intreprinderilor se pot reflecta in evaluarea prin doua metode:

1. ca o deducere din suma scontata a profiturilor intreprinderii (metoda


echivalării siguranţei sau metoda deducerii profitului) sau

2. ca o creştere a ratei de actualizare (metoda creşterii dobânzii, metoda primei


de risc).

Rata de actualizare trebuie sa fie o rata înainte de impozitare ce reflecta


evaluările pieţei curente ale valorilor-timp a banilor si riscurile specifice activului.

Rata de actualizare trebuie sa reflecte riscurile pentru care estimările viitorului


flux de numerar au fost ajustate.

O rata care reflecta evaluările pieţei curente asupra valorii -timp a banilor si
riscurile specifice activului este rentabilitatea pe care investitorii ar solicita-o daca
au ales o investiţie care ar genera fluxuri de numerar, cu valori, durata si profil al
riscului echivalente cu acelea pe care întreprinderea le aşteaptă sa fie generate
din active.

Sunt luate in considerare si riscuri cum ar fi: riscul de tara, riscul monetar, riscul
de proiect si riscul fluxului de numerar.

34. Explicaţi relaţia dintre riscuri şi valoarea întreprinderii.


Riscul, prima de risc care se cuprinde in rata de actualizare este o imbinare intre
riscul pieţei si riscul determinat de punctele slabe rezultate din sinteza
diagnosticelor. Prin urmare o întreprindere cu multe puncte slabe va avea o prima
de risc si implicit o rata de actualizare mai mare.

35. Explicaţi relaţia dintre rata de actualizare şi valoarea întreprinderii.

Intre rata de actualizare si valoarea întreprinderii este o relaţie invers


proporţionala cu cat rata este mai mare valoarea intreprinderii va fi mai mica.

36. Ce este valoarea patrimonială a unei întreprinderi? Prezentaţi câteva


metode de determinare.

Valoarea patrimoniala este activul net corijat obţinut ca diferenţa intre activul
bilanţului economic si datoriile înscrise in acest bilanţ.

Valoarea patrimoniala a unei întreprinderi este activul net corijat

Activul net corijat se calculează prin doua metode:

1. metoda aditiva ANC= CAP PROPRII -/+ DIF DE REEVALUARE

2. metoda substractiva ANC = ACTIVE REEVALUTE - DATORII

Metodele de determinare sunt:

Activul net corectat poate fi determinat prin doua metode:

Metoda aditiva

Metoda substractiva

Metoda valorii substanţiale

Alte metode patrimoniale (Metoda capitalului permanent necesar exploatării)

37. Ce este capacitatea beneficiară a unei întreprinderi şi ce semnificaţie are în


evaluarea întreprinderii?
Capacitatea beneficiara înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un
beneficiu dat, in viitorul apropiat, in condiţii de motivare si de gestiune
considerate normale, identice cu cele din ultimii ani, daca nici-o schimbare
semnificativa nu a avut loc = randamentul totalitarii capitalurilor care finanţează
întreprinderea

Capacitatea beneficiara se poate exprima prin următorii indicatori:

- profit brut (diagnosticul fmanciar-contabil);

- profitul net se foloseşte in evaluări prin metode bazate pe capitalizarea


veniturilor;

- dividend folosit in evaluări bazate pe randamentul capitalului;

- prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluările bazate pe actualizarea


fluxurilor degajate de întreprindere.

38. Care sunt paşii (etapele) pentru determinarea capacităţii beneficiare a unei
întreprinderi?

- studiul rezultatelor trecute (3 ani)

- examenul previziunilor

- mixajul elementelor rezultate din primele doua etape in scopul desprinderii


capacităţii beneficiare

I. Studiul rezultatelor trecute are drept scop determinarea pe trei ani in urma a
profitului din bilanţ care îndeplineşte cumulativ 4 condiţii:

1. este un profit stabil;

2. este un profit real;

3. este un profit cert;

4. profitul poate fi considerat ca neproductibil in viitor.

Se porneşte de la profitul din bilanţ căruia i se aduc corecţii:


A. corecţii pe orizontala intre exerciţii care scot in evidenta modificările din
legislaţie.

Deci trebuie sa facem comparabile bilanţurile si sa le aducem la nivelul ultimului


an.

B. Corecţii pe verticala adică pentru fiecare exetcitiu in parte de la CA pana la


profitul net sunt ajustate, corectate, toate marjele intreprinderii pe baza
constatărilor din diagnosticul de evaluare.:

- marja bruta;

- valoarea adăugata

- excedent brut/net din exploatare;

- profit net

A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din


diferenţe de curs valutar;

B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente - se înlătura orice


exces de amortizare si se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa
constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de experţii
tehnici;

C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau


exagerările trebuie adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si
studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala;

D. a patra categorie se refera la stocuri - se verifica daca sistemul de evaluare a


fost constant pe întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si
sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul
contabil;

E. a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale - se reţin numai


acele profituri care provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod
sistematic in viitor
F. corecţii legate de sinergii

G. alte corecţii care pot rezulta din diagnostic

In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate


scădea valoarea întreprinderii.

II. Examenul previziunilor

Evaluatorul face discuţii cu conducerea asupra viitorului întreprinderii din care


trebuie sa rezulte ca întreprinderea va avea continuitate in viitor, altfel
evaluatorul va folosi metode lichidaţi ve.

III. Calculul matematic prin 4 variante de lucru din acre evaluatorul va folosi una:

a) capacitatea beneficiara la nivelul mediei profiturilor nete anuale previzionale;


se recomanda in evaluarea pentru privatizare unde trecutul este neproductibil.

b) Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale corectate, se


foloseşte in evaluări pt fuziuni, divizări, majorări de capital.

c) Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale din intreaga


periaoda trecuta si viitoare; se utilizează in evaluarea pt vânzări intre proprietari
privaţi.

d) Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale din diferite


perioade trecute si viitoare, de ex: 3 ani din trecut si l an viitorsau l an trecut si 3
ani viitor.

39. Prezentaţi şi explicaţi patru corecţii ce pot fi aduse rezultatelor din bilanţul
contabil pentru determinarea capacităţii beneficiare.

A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din


diferenţe de curs valutar;

B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente - se înlătura orice


exces de amortizare si se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa
constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de experţii
tehnici;
C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau
exagerările trebuie adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si
studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala;

D. a patra categorie se refera la stocuri - se verifica daca sistemul de evaluare a


fost constant pe întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si
sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul
contabil;

E. a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale - se reţin numai


acele profituri care provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod
sistematic in viitor

F. corecţii legate de sinergii

G. alte corecţii care pot rezulta din diagnostic

In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate


scădea valoarea întreprinderii.

40. Care sunt variantele teoretice de calcul matematic al capacităţii beneficiare


a unei întreprinderi?

Capacitatea beneficiara se poate calcula in una din următoarele variante:

- ca medie a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute si a profiturilor


anuale corectate din perioadele trecute si a profiturilor anuale previzionale;

- ca medie a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute;

- ca medie a profiturilor anuale previzionale;

- ca medie a profiturilor anuale din unele perioade trecute si viitoare.


41. Ce înţelegeţi prin perioada de referinţă a unei întreprinderi în evaluarea
acesteia pe baza performanţelor financiare?

Perioada de referinţa corespunde perioadei de prognoza a întreprinderii,


respective perioada la sfârşitul căreia proprietarii ar trebui sa-si modifice
atitudinea fata de afacerea sa, adică sa provoace asemenea schimbări in viata
întreprinderii incat sa-I permită sa-si reia ciclul vieţii.

Astfel de schimbări constau in masuri de restructurare cum ar fi: divizarea,


asocierea, formarea de noi societăţi comerciale, injecţii de capital pentru
modernizarea echipamentelor si tehnologiilor, pentru reînnoirea produselor, etc.

Din punctul de vedere al investitorului perioada de prognoza corespunde cu


termenul de recuperare al investiţiei.

42. Definiţi capacitatea beneficiară a unei întreprinderi şi prezentaţi formele de


exprimare a acesteia.

Capacitatea beneficiara înseamnă atitudinea unei întreprinderi de a genera un


beneficiu dat, in viitorul apropiat, in condiţii de motivare si de gestiune
considerate normale, identice cu cele din ultimii ani, daca nici-o schimbare
semnificativa nu a avut loc = randamentul totalităţii capitalurilor care finanţează
întreprinderea

43. Cum se determină şi ce semnificaţie au fluxurile de trezorerie în evaluarea


unei întreprinderi?

Fluxurile de trezorerie sunt acele profituri ale intrepr. care sunt disponibile
tuturor furnizorilor de capital către întreprindere după analizarea restricţiilor de
distribuţie conform legii societatilor.

Fluxul de trezorerie reprezintă profiturile întreprinderii după scăderea


cheltuielilor si impozitelor pe imobilizări, dar înaintea dobânzii.

FLUXUL DE TREZORERIE SE POATE STABILI INDIRECT:

Profit (pierdere) pe an
+ dobânda pe datoria la terţi

- economia la impozitul aferent întreprinderii datorata deductibilităţii dobânzii


pentru datoria la terţi

+ impozitul pe venit care poate fi compensate

+ deprecierea si alte cheltuieli care nu sunt in numerar

- venituri care nu aduc numerar

- cheltuieli de capital

+/- deducerea/creşterea fondului de rulment, inclusiv a lichidităţilor/datoriilor


Flux de trezorerie

44. în ce constă metoda fluxurilor de disponibilităţi actualizate?

Metoda DCF consta in însumarea fluxurilor de disponibilităţi care rămân in fiecare


an in unitate, pana in anul „n", când se apreciază ca proprietarul ar trebui sa-si
reconsidere modul de abordare a afacerii sale;

in acest an „n" se stabileşte valoarea reziduala a activului sau a întreprinderii

45. Care sunt cele patru etape (paşi) în evaluarea întreprinderii prin metoda
fluxurilor de disponibilităţi actualizate?

Aplicare metodei se face in patru etape:

1. Calculul fluxului de lichidităţi nete istorice pe minim trei ani folosind sinteza
diagnosticelor

2. Proiectarea fluxului de lichidităţi nete pe o perioada mai lunga, dar compatibila


cu orizontul de prognoza stabilit întreprinderii; deci o buna viziune, o înţelegere a
fluxurilor trecute: vânzări, preturi, structura cheltuielilor, riscuri, etc.

3. Determinarea valorii reziduale ce urmează a fi adăugata la cash-flow-ul din


ultimul an proiectat; orizontul prognozat este in general, estimate ţinând seama
de constatările diagnosticelor, marcând momentul când prorpietarul va decide
viitorul intreprinderii in anul ultimo prognozat; valoarea reziduala, de regula se
calculează prin aplicarea unui multiplicator z la cash fiow-ul ultimului an
prognozat (Vr = ZxCF) sau aplicând modelul Gordon l, unde K este coeficientul de
ajustare pentru risc, iar g este creşterea pe K-g termen lung a fluxului de numerar

4. Determinarea ratei de actualizare, cu ajutorul căreia este posibila readucerea


fluxurilor nete viitoare se a valorii reziduale in valori de azi; numita si rata neutra

Ea poate fi detreminata pornind de la dobânda obligatiilro sau titlurilor de stat.

46. Ce sunt elementele intangibile ale unei întreprinderi şi care sunt acestea?

- „partea invizibilă" adică acele elemente, de regulă intangibile, care nu sunt


contabilizate.

Elementele intangibile sunt imobilizările necorporale, respective, cheltuieli de


constituire, de cercetare dezvoltare, licente, marci, brevete, softuri, fondul
comercial, etc.

47. Ce sunt metodele combinate de evaluare a întreprinderii şi în câte grupe se


pot clasifica?

Metodele combinate de evaluare presupun o abordare financiara, intrucat se


bazează pe fluxurile antrenate de activitatea intreprinderii intr-o perioada trecuta
sau viitoare.

Metodele de evaluare combinate pot fi grupate in doua categorii, in funcţie de


tehnicile aplicate:

- tehnici bazate pe ponderea intre o valoare patrimoniala si una prin rentabilitate;

- tehnici bazate pe asocierea valorii patrimoniale cu unul sau mai multe elemente
intangibile

48. Cum se evaluează acţiunile deţinute de întreprindere la capitalul altor


întreprinderi?
Acţiunile deţinute de intreprindere in capitalul altor societăţi se evaluează astfel:

- atunci când pachetul este minoritar, prin capitalizarea dividendelor procurate de


acestea;

- cand pachetul este majoritar se poate aplica aceeaşi metoda sau se procedează
la evaluarea globala a societăţii in care s-a investit si pe aceasta baza se determina
valoarea unui titlu respective a pachetului;

49. Cum se evaluează stocurile din cadrul unei întreprinderi pentru a determina
valoarea acesteia?

Stocurile se evaluează după separarea celor fără mişcare sau cu mişcare lenta, la
preturile zilei sau la media preturilor de aprovizionare din cea mai recenta
perioada. Stocurile de producţie in curs se evaluează la nivelul costurilor efective,
corectate cu gradul de inaintare in realizarea fizica a produsului, determinat de
expertiza tehnica. Stocurile de produse finite se evaluează la nivelul preturilor de
vânzare, mai puţin beneficiile si eventualele cheltuieli de desfacere cuprinse in
acestea.

50. Cum se evaluează creanţele din bilanţul unei întreprinderi pentru a


determina valoarea acesteia?

Creanţele se evaluează după înlăturarea din calcul a creanţelor incerte, la


valoarea scriptica, cele in valuta se actualizează la raportul de schimb al monedei
naţionale din ziua respectiva

51. Cum se evaluează disponibilităţile din bilanţul unei întreprinderi pentru a


determina valoarea acesteia?

Disponibilităţile din bilanţ se evaluează la val scriptica, cele in valuta se


actualizează la raportul de schimb al monedei naţionale din ziua respectiva.

52. Cum se evaluează imobilizările necorporale ale unei întreprinderi pentru


determinarea valorii acesteia?
Imobilizările necorporale nu se iau in caculul valorii ANC cu excepţia chelt de
cercetare dezv. care privesc produse noi sau dezvoltări de activităţi, care sunt
luate in calcul cu val. scriptica

53. Cum se evaluează obligaţiile din bilanţul unei întreprinderi pentru


determinarea valorii acesteia?

Obligaţiile in valuta se actualizează la raportul de schimb al monedei naţionale din


ziua evaluării, diferentele fiind regularizate pe seama capitalurilor proprii, in cazul
evaluării in scopul unei tranzacţii, sau pe seama rezultatelor financiare, in cazul
evaluărilor in alte scopuri.

54. Care este structura standard a unui raport de evaluare a întreprinderii?

Raportul trebuie sa ofere o imagine clara asupra opiniilor exprimate de evaluator,


asupra bazelor de evaluare folosite, a metodelor si informatiilro care stau la baza
raportului.

1. Rezumatul principalelor concluzii si recomandări privind:

1.1. Scopul evaluării

1.2. Scara valorilor satbilite si valoarea medie

1.3. recomandările privind perspectivele intreprinderii

2. Prezentarea intreprinderii

- numele, forma juridica, adresa, codul SIRUES,

- Scurt istoric,crearea, fazele cronologice principale de dezvoltare, transformare


etc.

- stabilirea coordonatelor principale prin: prezentarea capitalul social, a


modalităţilor de formare si a eventualelor modificări intervenite, structura
capitalului si componenta actionariatului, obiectul de activitate, poziţia ocupata in
cadrul ramurii respective, in vederea explicării metodei de evaluare folosite
cuantum, evaluare, etc.
3. Prezentarea evaluatorilor si a mandatului primit

In cazul in care evaluarea este făcuta de către o societate comerciala abilitata in


domeniu, se vor menţiona datele de înmatriculare ale acesteia de la Registrul
Comerţului. Daca echipa de evaluatori este formata din personae individuale, este
necesara prezentarea unor ev

4. Diagnosticul de evaluare

4.1. Diagnosticul juridic

4.1.1 obiectiv: aprecierea situaţiei juridice a întreprinderii in raport cu proprietarii,


terţii si cu salariaţii.

4.1.2. Constatări: ţinând seama de prevederile legale in vigoare, evaluatorii vor


stabili daca intreprinederea este constituita legal, daca exista acte si contracte
privind drepturile de proprietate, daca exista contracte încheiate cu partenerii de
afaceri, daca sunt acţiuni juridice in curs, cu personae fizice sau juridice, daca
exista contracte de munca individuale si colective, si vor analiza regimul fiscal al
intreprinderii.

4.1.3. Concluzii: după trecrea inrevista a mijloacelor de realizare si aprocedeelor


de lucru utilizate se stabilesc:

- oportunităţile exeistente in mediul exterior intreprinderii, adică evoluţii cu un


character previzibil pozitiv pentru entitatea evaluata ca: legislaţie si reglementari
favorabile, condiţii economico financiare optime;

- riscurile existente in mediul extern intreprinderii, adică evoluţii cu un efect


previzibil negative, respective condintionarii inverse oportunităţilor;

- punctele forte; adică atuurile, ca urmare a unor factori cum sunt: o buna
organizare si funcţionare a entităţii evaluate, contract, statut corespunzătoare,
relaţii contractuale corecte, finanţare bancara asigurata, absenta litigiilro,
regelementari fiscale corecte si obligaţii fiscale îndeplinite la timp;

- punctele slabe, deficientele consatate in organizarea si funcţionarea entităţii:


contarct si satatut necorespunzatoare situaţiei de fapt, existenta unor litigii
contarctulae cu terţii si cu proprii salariaţi, conflicate de munac, obligaţii fiscale
nerespectate,etc.

4.2. Diagnosticul commercial

4.2.1. Obiectiv determinarea locului ocupat pe piaţa de întreprindere, in prezent


si in viitor

4.2.2. Constatări

a) pornind de la nomenclatorul produselor su funcţie de principalele activiati se va


calcula ponderea lor in volumul toatal al activităţii intrepr

b) se va efectua o analiza a clienţilor întreprinderii > importanta, durata de


recuperare acreantelor, clienţi restanţi

c) se analizeza furnizorii

d) se identifica concurenta intreprinderii - actuala si potenţiala

e) se analizeza reţeaua de distribuţie aintreprinderii acre poate furniza date


asupra ponderii contractelor interne sau externe in cifra de afceri

f) pentru a anliza posibilităţile de dezvolatre seva studia gradul de permeabilitate


a pieţei

g) vor fi studiate tipurile de acţiuni promitionale făcute de întreprindere,


cunatumul cheltuielilor publicitare, evoluţia polticii de promovare a produselor si
imaginii firmei;

4.2.3. Concluzii

- după stabilirea principalelor evoluţii se vor evidential cele mai importante:

- oprtunitati

- riscuri

- puncte forte: reţea de vânzare puternica, clienţi statornici, calitate foarte buna a
produselor, etc.
- puncte slabe - produse si servicii scumpe, cunoaşterea insuficienta a pieţei etc.

4.3. Diagnosticul tehnologic operativ sau de exploatare

4.3.1. Obiectiv: stabilirea m[surii in care mijloacele de producţie materiale


răspund nevoilor actuale sau viitoare ale intreprinderii sau ale potenţialului
comparator.

4.3.2. Constatări: se impune cunoaşterea infrastructurii, apotentialului de


producţie la un moment dat si evoluţia in timp, stabilirea dinamicii imobilizărilor
corporale, a nivelului de automatizare si aproductivitatii, dar si analiza funcţiei de
cercetare - dezvoltare, pentru a determina strategia de viitor a intreprinderii

4.3.3. Concluzii prezentate sub forma:

- oportunităţilor;

- riscurilor;

- punctelor forte: o buna utilizare a capacităţii de producţie, utilaje moderne,


preturi competitive, servicii competente,

- punctelor slabe - o planificare defectuoasa a producţiei, o conducere


defectuoasa a aprovizionărilor si transporturilor, stocuri de materii rpime,
probleme de calitate a produselor si serviciilor.

4.4.Diagnosticul resurselor umane

4.4.1. Obiective: analiza structurii umane si a capcitatii personalului de a contribui


la realizarea activităţilor intreprinderii

4.4.2. Constatări:

a) analiza structurii umane: organigrama ierarhica si funcţionala a intreprinderii;


date cu privire la personal- vărsat, pregătire, grad de ocupare, vechime in
intreprindere, etc.

b) Date cu privire la conducătorii intreprinderii- vârsta, pregătire, formare si


experienţa, stil de conducere, sistem de remunerare
c) date sociale - climatul social, protecţia muncii, oragnizarea sindicala din
intreprindere, nr. de zile de greva.,

4.4.3. Concluzii

- analizanda datele de mai sus se pot stabili:

- oportunităţi;

- riscuri;

- puncte forte: personalul este tânăr, dinamic, flexibil si bine format, organizare
buna, exista motivarea muncii.

- puncte slabe: proasta funcţionare a conducerii, reprezentare sindicala slaba,


salarizare nestimulativa,etc.

4.5. Diagnosticul financiar contabil

4.51. Obiective

- stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a


rezultatelor si asituatiei financiare ale entităţii evaluate, percum si astarii de
sănătate financaira a acesteia;

- utilizarea relaţiei efecului de levier pentru aface diagnosticul ratei de rentabiliate


a capitalurilor proprii;

- evaluarea diferentelor intre efectul de levier financiar măsurat plecând de la


valorile de contabile si efectul levier măsurat pelcand de la valorile de piaţa;

- diagnosticul ratei de rentabilitate economica placând de 1 rata marjei


economice si rata de rotaţie a capitalurilor investite;

- utilizarea totalurilor soldurilor intermediare de gestiune pentru analiza formarii


marjei economice;

- analiza diefrentelor intre optica de rentabilitate si optica productivista prin


realizarea unui audit asupra situaţiilor financiare
4.5.2. Constatări: acestea rezulta in urma realizării obiectivului, avnd ca mijloace
de efectuare datele is informaţiile conţinute in conturile anuale, rezultatele
financiare examinate pe ultimii 3-5 ani perluate potrivit metodologiilor specifice
evaluărilor patrimoniale,

4.5.3. Concluzii: se impun in baza constatărilor exprimate sub forma:

- oportunităţilor;

- riscurilor;

- punctelor forte;

- punctelor slabe;

4.6.Sinteza diagnosticelor evaluării

Se prezintă sub forma tabelara in cadrul raportului sau ca o anexa a acestuia,


cuprinzând concluziile stabilite pentru fiecare diagnostic in parte, respective
datorate mediului exterior întreprinderii (cu doua subcoloane afernte
oportunităţilor si riscurilor) si cele datorate mediului intern al întreprinderii (cu
doua subcoloane aferente punctelor forte si punctelor slabe)

Prin luarea in considerare a tuturor constatărilor din diagnosticele sectoriale


prezentate se el; aboreaza bilanţul economic al intreprinderii.

5. Bazele lucrării de evaluare

Se vor ment datele si inf puse la disp de client, cf. caietului de sarcini si preved din
contractul încheiat.

5.1. Expertize si studii, proprii sau însuşite: se fac trimiteri la surse, înscrisuri,
publicaţii utilizate la elaborarea raportului de evaluare.

5.2. Bibliografie

5.3. Factori de risc:

5.3.1. Factori de risc extern;


5.3.2. Factori de risc intern.

5.4. Ipoteze de evaluare:

5.4.1. Ipoteze macroeconomice;

5.4.2. Ipoteze microeconomice.

6. Metode de evaluare aplicate

Se vor inscrie cauzele ipotezele si scenariile care au determinat alegerea


metodelor de evaluare pentru fiecare in parte, cf grupelor de mai jos:

6.1. Metode patrimoniale;

6.2. Metode prin rentabiliatte;

6.3. Metode combinate;

6.4. Metode bursiere;

6.5. Alte metode.

7. Gama de valori, valoarea acţiunilor.

Se vor enumera opiniile obţinute prin aplicarea metodei de evaluare menţionate


la pct. 6, in mod corespunzător se detremina valorile minime si maxime ale
acţiunilor.

7.1. Metode patrimoniale;

7.2. Metode prin rentabiliatte;

7.3. Metode combinate;

7.4. Metode bursiere;

7.5. Alte metode.

8. Conluziile si opiniile evaluatorului


Se vor exprima opiniile asupra rezultatelor obţinute, atât din punct de vedere ec
cat si fin.

Se va exprima părerea evaluatorilor asupra rezultatelor obţinute din operaţiunea


de evaluare.

55. Cum influenţează raportul de schimb al monedei naţionale valoarea unei


întreprinderi?

Raportul de schimb al monedei naţionale, influenţează valoarea întreprinderii


astfel:

- influenţează rata de actualizare prin riscul deprecierii menedei naţionale

- Influenţează bilanţul economic prin evaluarea elementelor monetare la cursul


de schimb de la data efectuării evaluării

56. Cum influenţează modificarea preţurilor valoarea unei întreprinderi?

Modificarea preturilor influenţează valoarea inteprinderii astfel:

- rata de actualizare este influenţată cu riscul de proiecţie;

- bilanţul economic este influenţat prin evaluarea activelor la valori juste, de piaţa
care ţin seama de preturile pieţei

57. Care este rolul bilanţului economic în evaluarea unei întreprinderi?

Bilanţul economic oferă masa de date necesara aplicării metodelor de evaluare.

Bilanţul economic este instrumentul de lucru pe baza căruia se evaluează o


întreprindere.

El prezintă patrimonial rentabilitatea întreprinderii actualizate şi corectate în


funcţie de exigenţele pieţei, pe baza constatărilor din diagnosticul de evaluare.
Expertul evaluator ţinând cont de faptul că:

- bilanţul contabil nu permite înţelegerea corectă a realităţii economice şi


financiare a întreprinderii.

- valoarea netă contabilă - ca diferenţă între ceea ce ea posedă şi ceea ce ea


datorează

- nu reflectă decât imperfect valoarea economică reală va aduce o serie de


corecţii elementelor patrimoniale (extracontabil), elaborând un bilanţ economic,
care va oferi datele necesare, aplicării metodelor de evaluare.

Aceste corecţii trebuie realizate în raport cu:

- valoarea patrimonială de moment a fiecărui element

- de capacitatea potenţială de a produce profit.

58. Explicaţi influenţa politicilor de amortizare asupra valorii întreprinderii.

Politica de amortizare influenţează valoarea întreprinderii astfel:

- stabilirea unor durate de viata mai lungi decât cele normale, influenţeze in
sensul unei valori mai mari a activelor si a întreprinderii

- stabilirea unor durate de viata mai scurte decât cele normale influenţează in
sensul micşorării valorii întreprinderii

- metodele de amortizare de asemenea influenţează, de exemplu daca in anul in


care se face evaluarea mijloacele fixe achiziţionate in acest an sunt amortizate
accelerat influenţează întreprinderea, valoare acesteia fiind mai mica decât daca
ar fi utilizat metoda liniara.

59. Cum explicaţi relaţia dintre politicile contabile şi valoarea întreprinderii?


Este evident ca politicile contabile influenţează valoarea întreprinderii întrucât
acesta poate opta pentru o metoda sau alta, o baza de evaluare sau alta a
elementelor din situaţiile financiare, astfel metoda lifo in cazul stocurilor va
conduce la o valoare a stocurilor mai mare in bilanţ si un rezultat mai mic pe când
metoda fifo va avea un efect invers, asemenea si politicile de amortizare,
respective duratele de viata stabilite sau metodele de amortizare. De exemplu
capitalizarea costurilor îndatorării la un moment dat determina active mai mari
decât daca dobânda va fi trecuta direct in cheltuiala perioadei.

60. Ce înţelegeţi prin valoarea patrimonială a unei întreprinderi?

Valoarea patrimoniala sau valoarea propriu zisa, este activul net corijat obţinut ca
diferenţa intre activul bilanţului economic si datoriile înscrise in acest bilanţ.

61. Cum influenţează riscul de ţară valoarea unei întreprinderi?

Riscul de tara influenţează valoarea întreprinderii in sens invers proporţional, cu


cat riscul este mai mare cu atât val întreprinderii este mai mica.

62. Să se determine activul net contabil corectat pe baza următoarelor


informaţii:

- capital social: 10.000;

- rezerve: 3.000;

- rezultat reportat: 5.000;

- cheltuieli de constituire: 2.000;

- cheltuieli de cercetare: 10.000, din care 4.000 destinate creării unui produs
pentru înlocuirea altuia care va ieşi de pe piaţă anul următor;

- cheltuieli în avans pentru abonamente la reviste de specialitate: 1.000.

ANC = Capitaluri proprii ± Diferente din evaluare = (10.000 + 3.000 + 5.000) -


(2.000 + 6.000 +1.000) = 9.000
63. Care este tratamentul activelor considerate in afara exploatarii in evaluarea
unei intreprinderi?

Activele în afara exploatării sunt cele care aparent nu au legătură directă cu


activitatea de bază a entităţii (case de vacanţă, locuinţe de serviciu, construcţii cu
altă destinaţie decât cele legate de activitatea de bază, ambarcaţiuni de plăcere
etc.) sau cele care din diferite motive au grad de utilizare redus sau foarte redus (sub
50%, de exemplu), în această situaţie putându-se găsi terenuri, construcţii, maşini si
utilaje etc.

Bunurile în afara exploatării sunt evidenţiate distinct de evaluator, nefiind supuse


operaţiunilor din etapele 2 si 3 de determinare a activului net corijat; ele sunt
evaluate distinct în funcţie de natura si piaţa fiecărui bun.

Val. care se stabileşte pentru activele considerate in afara exploatării, este


valoarea "venala", adică suma trezoreriei ce se va degaja la cesiunea lor.

Unicul criteriu de separare în bunuri necesare şi nenecesare exploatării îl constituie


utilitatea, exprimată şi măsurată prin gradul de participare la realizarea profiturilor;
adică gradul de utilizare a bunurilor.

64. Care este definiţia goodwill-ului?

Goodwill - este excedentul de valoare globala a întreprinderii in raport cu suma


valorilor diferitelor active care ii compun. Partea din valoarea globala a unei
întreprinderi care are ca sursa buna gestionare si exploatarea elementelor
intangibile de care dispune acea întreprindere; se obţine prin capitalizarea
profitului obţinut de întreprindere peste pragul de rentabilitate.

Relaţia cu valoarea întreprinderii este direct proporţionala.

65. Daţi exemple privind corecţiile care pot fi aplicate activelor curente în
vederea determinării activului net contabil corectat.

Acţiunile deţinute de întreprindere in capitalul altor societatea se evaluează


astfel:
- atunci când pachetul este minoritar, prin capitalizarea dividendelor procurate de
acestea;

- când pachetul este majoritar se poate aplica aceeaşi metoda sau se procedează
la evaluarea globala a societarii in care s-a investit si pe aceasta baza se determina
valoarea unui titlu respective a pachetului;

Stocurile se evaluează după separarea celor fără mişcare sau cu mişcare lenta, la
preturile zilei sau la media preturilor de aprovizionare din cea mai recenta
perioada.

Stocurile de producţie in curs se evaluează la nivelul costurilor efective, corectate


cu gradul de înaintare in realizarea fizica a produsului, determinat de expertiza
tehnica.

Stocurile de produse finite se evaluează la nivelul preturilor de vânzare, mai puţin


beneficiile si eventualele cheltuieli de desfacere cuprinse in acestea.

Creanţele se evaluează după înlăturarea din calcul a creanţelor incerte, la


valoarea scriptica, cele in valuta se actualizează la raportul de schimb al monedei
naţionale din ziua respectiva.

Disponibilităţile din bilanţ se evaluează la valoare scriptica, cele in valuta se


actualizează la raportul de schimb al monedei naţionale din ziua respectiva.

66. Care sunt limitele valorilor patrimoniale?

Valorile patrimoniale sunt frecvent folosite pentru analize comparative şi pentru


stabilirea parităţii în caz de fuziune -absorbţie, asocieri etc.

Valorile patrimoniale sunt, de regulă, evitate ca valori exclusive de tranzacţie,


datorită unor limite:

 caracterul incomplet: elementele necorporale, deci partea „invizibilă" nu este


luată în calcul;
 caracterul strict static: nu au în vedere strategia întreprinderii;
 caracterul complex: uneori este dificil să ai o idee precisă asupra valorii unor
bunuri din activul întreprinderii, mai ales cele industriale specifice, deci, riscurile
de eroare sunt importante;
 caracterul neoperativ: timpul relativ mare necesar realizării unei evaluări
patrimoniale viabile;

67. Determinati rata de capitalizare a unei intreprinderi cunoscand urmatoarele


informatii:

 riscurile intreprinderii 19%


 rata de baza 4%
 coeficientul primei de risc 1,2
 cheltuieli financiare 1.000
 venituri financiare 600
 datorii financiare (30% din sursele de finantare) 4.000
 cota de impozit pe profit 16%

Se va folosi metoda rata egala cu costul capitalului intreprinderii de evaluat;

Ccp=Rn+(Rr-Rn)xB=4%+(19-4)x

Rn-rata neutra;

Rr-rata cu riscuri sau totalitatea riscurilor;

(Rr-Rn)-prima de risc a intreprinderii;

B-coeficient care semnifica volatilitatea actiunii intreprinderii de evaluat;

SUCCES!