MANAGEMENT CULTURAL

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Conf. univ.dr. Carmen Croitoru@note de curs 2020

”Nimic nu este suficient de simplu încât să nu
poată fi înțeles greșit”
Freeman Teague Jr.
• CE ESTE ”CULTURA”?

Cultura este o atitudine în spațiul public și este mental acceptată numai în

măsura în care răspunde/rimează cu problemele locuitorului
contemporan.
• ”Se vorbește mai întâi de cultură în înțelesul unui sistem de bunuri
culturale care formează stilul unei epoci”, o a doua categorie de
înțelesuri se referă la ”formele instituționale ale culturii prin care cultura
este organizată, creată și răspândită”, iar al treilea înțeles pe care îl
întâlnim este dat de ”atitudinea personală și alegerea individului de a
trăi în cosmosul spiritual prin cultură, sau, în afara ei”.

Dimitrie Gusti - Politica Culturii și Statul Cultural - 1928

 Abraham Moles - ”o caracteristică esenţială a fiinţei umane este de a trăi într-o
ambianţă pe care ea însăşi şi-a creat-o” -
 G. H. Mead – ”simboluri semnificative, „... omul are nevoie de surse simbolice
ale iluminării pentru a-şi găsi reperele în lume”.
 E. Durkheim – ” Cultura se constituie într-un sistem de standarde pentru
rezolvarea problemelor cognitive, morale sau de apreciere.”

Cultura este un set de simboluri și valori acceptate, logic legate între ele,
care afirmă calități dezirabile (modele) având în același timp un caracter
normativ și axiologic.
• Studiul pentru evaluarea gradului de cunoaștere al Strategiei pentru
Cultură 2014-2020* a arătat că, în mod paradoxal, deși profesioniștii din
domeniul artistic folosesc termenul ”Cultură” cu o mare frecvență, au
dificultăți atunci când trebuie să îl definească, considerându-l un termen
de la sine înțeles.

• Astfel, majoritatea utilizatorilor (și chiar o bună parte a profesioniștilor

activi în domeniu) consideră Cultura ca fiind doar formele de artă
manifeste sau de patrimoniu, ignorând celelalte paliere conceptuale sau
domeniile pe care Cultura le intersectează.
*Studiul se regăsește pe site-ul INCFC - http://www.culturadata.ro/categorie-cercetari-finalizate/studiu-
privind-evaluarea-implementarii-strategiei-culturale/
 CE FACE CULTURA?

• Dă sens și explicații existenței individuale și colective

• Stabilește norme de comportament
• Stabilește reguli sociale pentru ca oamenii să poată conviețui
• Instituie valori
• Creează semnificații
• Orientează individul în timp și spațiu
• Contribuie la creșterea nivelului de civilizație
• Creează și descoperă
 Elementele definitorii ale Culturii

• Limba
• Obiceiuri/cutume și tradiții
• Religia
• Valori morale și spirituale
• Gusturile și standarde / norme estetice
• Structuri familiale și noțiuni de rudenie
• Atitudini față de sex și gen
• Atitudinile față de proprietate
• Atitudinile față de limitele de sine
• Atitudini față de comunitate
• Grad de civism
 Nivele și straturi
• Cultura dezvoltă straturi diferite la diferitele nivele pe care le înglobează:
• la nivel naţional: se asociază cu poporul;
• la nivel regional: se asociază cu diversele comunități care se diferențiază prin etnie, dialect,
sau alte caracteristici
• la nivelul sexelor
• la nivelul generaţiilor: preluare sau contrazicere de moştenirii culturale de la bunici,
străbunici
• la nivel de clase sociale: asociată cu educaţia, diferenţele de ocupaţie
• Concepte care fac diferenţierea fundamentală între culturi:
• gândirea
• concepţia despre timp
• concepţia despre spaţiu
• percepţia
• valorile
• comunicarea
• grupările sociale şi relaţiile
 Caracteristici

• Cultura nu este genetică sau rasială, ea este un artefact. După unii teoreticieni,
omul însuși este un artefact cultural.
• Indivizii dobândesc caracteristicile culturii.
• Cultura se deosebeşte de natură prin faptul că este rezultatul acţiunii conștiente
a omului, conform unui plan, oricât de simplu;
• Cultura este logos şi praxis (logos pentru că presupune o ordine, principii, o
coerenţă intelectuală / şi praxis pentru că ea presupune forme de manifestare
dinamice)
• Cultura se dezvoltă în prezent, pe baza unui trecut;
• Nici o cultură nu este superioară alteia.
• Cultura/educația - acționează direct la nivelul conștiinței și spiritului individului.
 Discipline corelative

• Istoria (Istoria explică cultura prin dinamicile sociale spațial, geografic și climatic sau prin
lupta de expansiune a societăților în dezvoltare)
• Filosofia (principala formă de manifestare a spiritului; cunoașterea formelor și proceselor
gândirii; o modalitate de gândire și investigare, filosofia aspiră să înțeleagă sensul și
mecanismele existenței)
• Antropologia - disciplină holistică asupra omului.
• Antropologia culturală – omul în ”civilizație” (Etnologia și Etnografia)
• Sociologia & Sociologia culturii analizează raporturile dintre societate şi cultură, ca
subsistem al culturii naţionale, cultura folclorică, cultura înaltă, cultura de masă, structura
internă a culturii.
• Axiologia (studiul sistematic al originii, esenței, clasificării, ierarhizării și funcției sociale a
valorilor, o teorie generală a valorilor - valoare provine din latinescul valens)
Clifford Geerts – Interpretarea culturilor –
Conceptul de Cultură este unul semiotic

” Comportamentul uman este acţiune

simbolică. Nu există naturi umane
independente de cultură”.

Straturile culturii se constituie din

simboluri, modele și ritualuri, care sunt
aspectele vizibile/tangibile ale culturii.
Valorile se dezvăluie doar în momentele
importante de punere în discuție a unor
probleme critice.

Toate straturile se manifestă prin practici

și obiceiuri.
Ce trebuie să știu dacă vreau să lucrez în CULTURĂ?
• Cultura trebuie abordată holistic și sistemic
• Domeniu public / Domeniu privat
• Cultura are nevoie de Politici și Strategii (elemente care certifică atitudinea
față de domeniu într-o societate)
• Cultura are nevoie și de un cadru de reglementare
• Cultura are nevoie de Management ca instrument de conceptualizare,
organizare, administrare și mediere.
• Sistemul Culturii se sprijină pe trei categorii de actori sociali:
• Creatori/profesioniști
• Consumatori
• Aparat critic de validare
Funcția ideologică a Culturii
 Orientarea spre valori presupune angajament pentru respectarea anumitor reguli,
standarde și criterii de selecție.
 În general orientarea spre valori ne determină să facem anumite alegeri, prin
urmare acestea devin norme culturale de acțiune, un sistem de simboluri de
reglementare, deși sistemele de acțiune sunt legate de lumea materială iar
sistemele de valori sunt preponderent din categoria simbolurilor.
 Orice sistem de valori funcționale social are tendința de a se instituționaliza,
creând tipare de acțiune. Istoria evoluției sociale este o succesiune de ciocniri de
sisteme de valori și modele sau tipare care ajung să domine consecutiv.
• Cultura se constituie într-un sistem de standarde pentru rezolvarea
problemelor cognitive, morale sau de apreciere.
 Bourdieu scrie că, după bunul simț obișnuit, înțelegerea obiectelor materiale este
directă și neforțată
 abilitatea percepției sau receptivitatea variază individual, înțelegerea fiind
condiționată de aptitudini cultivate prin educație unde se dobândesc codurile de
înțelegere.
 Aceste coduri formează bogăția culturală a oricărei societăți și sunt transmise de la
o generație a alta prin familie și școală. După Bourdieu, educația transformă
inegalități sociale condiționate în inegalități ale succesului. Cultura realizează astfel
și o funcție ideologică.
 Tot acest mecanism susține un CONTEXT societal care dă sentimentul de
ordine căutat permanent de subconștient; în unele sisteme de cultură, acolo
unde nu există o organizare care să lege părțile aparent disjuncte, se produc
asocieri mentale de ordonare care să dea sens.
 Oamenii aflați în căutarea sensului propriei existențe, influențează mediul social
dezvoltând concepte care legitimează acțiunile lor asupra societății și caută
totodată să rezolve conflictele de dezvoltare. Întotdeauna individul social gândește,
acționează și simte într-un spațiu comun.
 Înțelegerea reciprocă, care este un deziderat uman general valabil, în condiții
normale, ne asigură de corespondențe cu ceilalți, ceea ce sporește ideea de
valabilitate a propriilor teorii, sentimente, concepte.
 Familiaritatea concepțiilor dă senzația de validitate.
 Acest fapt justifică mersul înainte al societății, deoarece motorul acțiunii umane este
centrat pe ideea de dreptate, adevăr, justiție, construcție pozitivă și frumos... Nivelul
de obiectivare depinde fundamental de gradul de validare al valorilor recunoscute și
de gradul de corelare logică între componentele acestui sistem, dar, mai ales de
gradul de înțelegere dezvoltat prin analiza critică.
 Cultura ca sistem

 Teoria sistemelor este un model epistemologic în care sistemele sunt

utilizate pentru a descrie și a explica fenomene cu grad variabil de
complexitate.
 Sistemul (P. Delattre), trebuie gândit neapărat în legătură cu noţiunile de
structură, funcţie şi evoluţie.
 Orice sistem este caracterizat de interacţiunea elementelor, care sunt
concepute întotdeauna în mişcare. Repausul lor nu poate fi decât relativ.
 Alții (Bourdieu) folosesc eticheta de "cultură înaltă" pentru a o distinge pe
aceasta de cultura "joasă", desemnând toate bunurile de consum care nu
aparțin acestei elite.
Cultura ca sistem

 Abordarea unei clasificări bazată pe gradul de creativitate cunoscută

sub denumirea Sectoare Culturale și Creative a schimbat radical
atitudinea față de Cultură, deoarece a inclus în sfera acesteia categorii de
ocupații și activități care păreau strict de natura comercială sau
industrială.
 Cultura este în continuă mișcare, completându-se pe măsură ce se auto-
structurează
 Nu putem înțelege cultura fără referire la constrângerile structurii sociale
care respectă coduri, pe care nu el le inventează.
 În România, Cultura a trecut prin efectul art. 33 din Constituția României,
de la instrument de propagandă în rândurile serviciilor publice.
CULTURA ca Serviciu Public
Intrarea în categoria serviciilor a domeniului culturii s-a făcut cu încorsetarea
anumitor privilegii pe care sectorul nesubvenționat le are.

În măsura în care intervine, statul se simte dator să și controleze sau să

dicteze conținuturi, ceea ce face din domeniul culturii unul controversat și dificil
de ambele părți: politicieni și creatori.

Ca domeniu și sector de activitate, Cultura determină structuri, instituții,

mecanisme sau organizații, ca toate celelalte sectoare, cu deosebirea
fundamentală că își asumă obligația de a transforma opere și expresii artistice
individuale în produse de consum public pentru care cererea și orizontul de
așteptare trebuie generate tot de producător, întrucât nu există o cerere
formulată.
 Impactul social al Culturii

➢ Oferă instrumente de conceptualizare

➢ Oferă identitate
➢ Normează modul de viață al colectivităților
➢ Oferă sens și semnificație
➢ Dezvoltă capacitatea de a acționa
➢ Acționează asupra sistemului de valori
Impactul economic al Culturii

➢ Dezvoltă ocupații și profesii care pot răspunde

nevoilor sociale
➢ Creează și antrenează domenii de activitate
➢ Potențează activități economice corelative și
infrastructură
➢ Economia nu se poate dezvolta în absența
Creativității
Sectoarele culturale și creative

➢ Au potențial de creștere inteligentǎ

➢ Contribuie la obținerea de competențe creative
antreprenoriale și interculturale
➢ Au rol de incluziune socialǎ
➢ Stimuleazǎ inovarea
➢ Ajutǎ la dezvoltarea societǎții informaționale, au
efecte de spillover
➢ Stimulează cererea de conținut și de produse
mai diversificate și mai sofisticate
 Managementul Cultural
 Legăturile dintre Cultură și Management cultural și particularitățile acestuia din
urmă se manifestă mai evident atunci când producătorul actului de cultură
este o organizație.

 Managementul cultural reprezintă nu numai asistarea și facilitarea accesului la

cultură dar și procesul de mediere între creație și consum.

 Este vorba de un proces complex care include pe lângă tradiționala

organizare și coordonare a transformării resurselor în rezultate și asistarea
creării și stimulării unui orizont de așteptare estetică pentru a suplini lipsa
de cerere caracteristică întregului domeniu.

 Managementul și Marketingul Cultural asistă atât dezvoltarea formelor

profesioniste ale culturii de calitate cât și receptarea lor.
 Managementul cultural se manifestă preponderent acolo unde construirea
și finalizarea bunului cultural necesită organizații întrunite pe criterii
profesionale specifice, care își asumă și garanția estetică a ofertei.
 Una din trăsăturile definitorii ale managementului cultural este aceea de a
garanta o calitate a produsului din perspectiva esteticii domeniului, ceea
ce înseamnă de fapt și un proces de facilitare și stimulare a consumului
cultural, întrucât bunul cultural se validează și valorizează numai prin
consum.
 Asistarea parcursului de la bun cultural - la produs cultural, se
materializează prin tehnicile și metodele marketingului cultural –
domeniu care se definește și structurează și el diferit de logica cerere-
ofertă tradițională pe care se bazează teoriile de marketing.
Cu ce operează Managementul cultural?

• Concepte
• Metode si tehnici
• RESURSE:
• Informaționale
• UMANE (resurse creative cu dublă calitate)
• Financiare
• materiale
În România Cultura cuprinde:
 rețeaua publică a instituțiilor de specialitate (indiferent de subordonarea
centrală sau locală),
 personalul angajat,
 patrimoniul imobil, mobil și imaterial, definit conform legii,
 formele de manifestare artistică și creatorii lor,
 o rețea privată nestructurată de creatori și antreprenori,
 precum și o serie de sectoare de activitate care reușesc să se
autofinanțeze și să creeze un suport de business (adunate teoretic sub
denumirea de sectoare/industrii culturale și creative).
surse
• https://ec.europa.eu/eurostat/documents/341465/3199631/essnet-
culture.pdf/a6518128-69b3-4d89-82b8-060a3ad0d1d5