SCARĂ FUNCȚII POLITICE NICOLAE IORGA

7. Senator: la fel ca în prezent, în timpul vieții lui Nicolae Iorga Parlamentul reprezenta puterea
legislativă în stat și era format din două camere: Adunarea Depuaților și Senatul. Nicolae Iorga a
deținut în mai multe rânduri funcția de senator și s-a distins printr-o activitate parlamentară
intensă și discursuri politice memorabile.
6. Președinte de partid politic: Până la unirea din 1918 politica românească a fost dominată
autoritar de conservatori și liberali. Cu toate că mai existau și alte partide politice, acestea nu au
avut o prezență semnificativă în viața politică până la sfârșitul primului război mondial, când are
loc o nuanțare a opțiunilor electorale. Nicolae Iorga a fost fondatorul Partidului Naționalist-
Democrat, constituit în 1910.
5. Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice: funcția a fost deținută de Nicolae Iorga concomitent
cu cea de președinte al Consiliului de Miniștri, în perioada 1931-1932. Atribuțiile erau similare
cu cele ale unui ministru din prezent, cu deosebirea că respectivul minister gestiona cumulativ
activitatea în domeniul vieții religioase, culturii și educației.
4. Consilier regal: în 1938 regele Carol II dizolvă partidele politice și înființează propriul partid
intitulat Frontul Renașterii Naționale. Regele ajunge astfel să conducă practic și guvernul. În
noua structură de putere un rol important îl au sfătuitorii regelui, membrii Consiliului Regal,
printre care se numără și Nicolae Iorga.
3. Președinte al Consiliului de Miniștri: reprezenta echivalentul prim ministrului din prezent și
totodată cea mai înaltă funcție executivă în stat. Despre unii dintre prim-miniștrii contemporani
cu Nicolae Iorga s-a afirmat, pe bună dreptate, că au fost conducătorii de fapt ai statului. Nicolae
Iorga a deținut această funcție în perioada 1931-1932.
2. Președintele Adunării Deputaților: camera inferioară a Parlamentului îndeplinea în timpul lui
Iorga funcții similare cu cele ale Camerei Deputaților din zilele noastre. Deși nu conferea
titularului puteri concrete deosebite, acesta era o persoană care se bucura de un înalt prestigiu în
societate. Nicolae Iorga a deținut funcția pentru o scurtă perioadă între decembrie 1919 – martie
1920.
1. Președintele Senatului: conducătorul camerei superioare a Parlamentului reprezenta, simbolic,
cea mai înaltă autoritate politică în stat, după monarh. Deținerea funcției de președinte al
Senatului era de asemenea un semn de mare prestigiu pentru o persoană politică. Nicolae Iorga a
fost titlarul acestei funcții foarte puțin timp în cursul anului 1939.
SCARĂ TITULATURI CONTEMPORANE NICOLAE IORGA
7. Legionar: membru al formațiunii politice paramilitare de extremă dreapta Legiunea
Arhanghelului Mihail (cunoscută și sub denumirea de Mișcarea Legionară sau Garda de Fier)
înființată în 1927 pe fondul escaladării extremismului politic la nivel european. Opozant acerb al
legionarilor, Nicolae Iorga a fost asasinat de aceștia în anul 1940.
6. Naționalist: simpatizant sau membru al unui partid politic de doctrină naționalistă.
Naționalismul se caracterizează printre altele prin faptul că pune accent pe valorile și
“drepturile” moștenite din vremuri imemorabile de către un anumit popor care împărtășește o
ereditate comună. În doctrina partidului condus de Iorga s-au regăsit numeroase idei naționaliste.
5. Marxist: adept al marxismului, ideologie concepută de Karl Marx și Friedrich Engels care
definește societatea sfârșitului de secol XIX în termeni antagonici, drept o confuntare inevitabilă
între exploatați și exploatatori. Politic, marxismul a generat doctrinele socialist-democrată și
comunistă. În adolescență Nicolae Iorga s-a considerat un timp un adept al marxismului.
4. Cercetaș: membru al organizației Cercetașii României, mișcare educativă adresată tinerilor
care începe să se afirme și în România în timpul vieții lui Nicolae Iorga. Marele savant român a
fost un puternic susținător al cercetașilor, contribuind la înființarea și promovarea primelor
structuri ale organizației pe teritoriul țării noastre.
3. Străjer: membru al organizației pentru tineret Straja Țării (Străjeria) înființată de regele Carol
II în 1935 pentru a contracara influența în creștere a organizațiilor similare fasciste (Germania,
Italia) și comuniste (U.R.S.S.). Străjerii purtau uniforme asemănătoare cu cele ale pionierilor de
mai târziu, din perioada comunistă (1948-1989).
2. Carlist: susținător al politicii regelui Carol II sau membru al regimului impus de acesta. Deși
nu a fost mereu de acord cu politica regeleui, Nicolae Iorga a fost în ansamblu un susținător al
monarhului, numărându-se printre oamenii politici care au militat pentru revenirea lui Carol II pe
tron în 1930.
1. Sămănătorist: adept al sămănătorismului, curent ideologic și literar constituit în jurul revistei
Sămănătorul, condusă o bună perioadă de Nicolae Iorga. Sămănătorismul idealiza satul românesc
și valorile tradiționale, patriarhale, în contradicție cu aglomerația urbană întinată de civilizație și
progres, și considera că țăranii sunt singurii depozitari și păstrători ai valorilor naționale
veritabile.