Sunteți pe pagina 1din 17

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Pentru aprecierea nivelului de dezvoltare a societății românești dintre Carpați și Dunăre [...] o
deosebită importanță o prezintă Diploma prin care regele Ungariei Bela al IV-lea dăruia în 1247
Cavalerilor Ioaniți Țara Severinului. [...] Din Diplomă [...] reiese că principalele ramuri ale economiei
erau: agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. Pentru agricultură și stadiul ei de dezvoltare un indiciu îl
constituie mențiunea în diplomă a semănăturilor și morilor. Numărul acestora va fi fost destul de mare
și, prin urmare, agricultura destul de dezvoltată ca să merite o mențiune specială în diplomă. Datorită
condițiilor naturale optime, creșterea vitelor și oilor ocupa un loc important în economia vremii [...].
Se menționează existența de cnezate și voievodate românești, care, deși dependente de regatul
maghiar, se bucurau de o oarecare autonomie în cadrul ierarhiei lui administrative. [...] Din Diplomă
rezultă că formațiunile politice de la sud de Carpați existau cu mult înainte de 1247. Cât privește
voievodatul lui Litovoi în Țara Severinului și al lui Seneslau, în «Cumania» (Muntenia), se preciza că ei
vor stăpâni în acele locuri, așa cum au stăpânit și mai înainte. [...] Diploma din 1247 reflectă un stadiu
avansat de organizare a formațiunilor statale românești. [...] Pe lângă mențiunea unor episcopate și
arhiepiscopate [...], găsim date despre existența unor cete militare, care constituiau aparatul războinic al
cnezilor români.” (Șt. Ștefănescu, Istoria medie a României)

B. „Ioaniții primeau de la regele Ungariei «întreaga Țară a Severinului, împreună cu cnezatele lui Ioan
și Farcaș până la râul Olt cu excepția țării cnezatului voievodului Litovoi». Numită și țara Lytua,
această ultimă formațiune politică rămânea, pe mai departe, pe seama românilor «așa cum au stăpânit-
o aceștia și până acum» [...]. Principalele condiții ale contractului încheiat între cavaleri și rege erau
stabilite în felul următor: suveranul urma să primească jumătate din foloasele, veniturile și slujbele din
Țara Severinului și din cele două cnezate menționate, ale lui Ioan și Farcaș, cealaltă jumătate urmând
să revină cavalerilor ioaniți [...]. Voievodului din «țara Lytua» îi erau impuse obligații militare în
folosul cavalerilor; reciproc, aceștia din urmă se îndatorau, pe cât le va fi stat în putință, să îi ajute pe
români. [...] În condiții similare celor stabilite pentru «Țara Severinului» și «țara Lytua» cavalerilor
ioaniți le era concedată «toată Cumania, de la râul Olt și munții Transilvaniei..., în afară de țara lui
Seneslau, voievodul românilor, pe care am lăsat-o acelora, așa cum au stăpânit-o și până acum.»”
(I. A. Pop, I. Bolovan, Istoria României)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:


1. Numiţi, din sursa B, un spațiu istoric primit de cavalerii ioaniți. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa A. 2 puncte
3. Menţionaţi doi conducători ai formațiunilor locale din spațiul românesc la care se referă atât sursa
A, cât și sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că românii au îndatoriri
militare față de ioaniți. 3 puncte
5. Scrieţi, din sursa A, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul fiecăreia
dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două fapte istorice desfășurate în spațiul românesc extracarpatic, în secolul al XIV-lea. 6
puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a unei instituții centrale din spațiul românesc în secolul al XVIII-lea. 4
puncte
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Între întemeierea Valahiei şi aceea a Moldovei este o mare deosebire; cea dintâi se datorează
reunirii diferitelor formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi sub un conducător local, anume
voievodul de la Câmpulung şi Argeş: este, prin urmare, un proces intern. Cea de-a doua este rezultatul
unei cuceriri din afară, a unei ocupări a teritoriului dintre Carpaţi, Nistru şi mare de către un
conducător venit de peste munţi. […]
Tătarii au făcut numeroase incursiuni în Ardeal şi Ungaria; drumul lor obişnuit era prin
trecătorile Carpaţilor moldoveni. […] Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic [...] întreprinse […] o
mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului
lor Dragoş, şi secuii […]. Expediţia avu succes deplin; tătarii fură goniţi din ţinuturile de la răsărit de
Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre. Experienţa arătase însă că Ardealul nu
putea fi apărat eficace decât de pe versantul oriental al Carpaţilor. De aceea, [Ludovic], regele Ungariei
[…] făcu aici – se pare în 1352 sau 1353 – o «marcă» de apărare a regatului […] [condusă de] Dragoş,
voievodul românilor din Maramureş. Moldova este întemeiată, dar nu ca stat independent, ci
depinzând, în această primă fază, de regele Ungariei. […]
În 1359 […] are loc însă venirea lui Bogdan din Maramureş […], acela care […] a asigurat prin
luptă independenţa [statului moldovean] faţă de unguri şi i-a dat o dinastie […]. Întemeierea noului stat
românesc s-a făcut deci printr-o cucerire. Cu sabia a ocupat Bogdan ţinuturile peste care avea să
domnească apoi. Boierii pe care i-a găsit el aici, proprietarii de moşii de pe văile Siretului, Prutului şi
ale afluenţilor acestora, s-au închinat în cea mai mare parte şi l-au recunoscut ca stăpân, iar el le-a lăsat
moşiile mai departe.” (C. C. Giurescu, Istoria românilor)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi spațiul istoric din care provine Bogdan, precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi statul medieval românesc din sudul Carpaților și modalitatea întemeierii acestuia, la care
se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la Dragoș. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la rolul lui Bogdan în evenimentele
desfășurate în estul Carpaților, susținându-l cu două informații selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia instituțiile centrale au un rol
important în organizarea statului medieval românesc din sudul Carpaților. (Se punctează prezentarea
unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Unificarea sub autoritatea lui Basarab a formațiunilor existente între Carpați și Dunăre s-a făcut
prin bună înțelegere, ca și prin forță. [...] În apariția Țării Românești, în afara unificării voievodatelor
și cnezatelor, sunt de avut în vedere doi factori importanți. Mai întâi, negoțul. Noul stat se afla axat pe
segmentul final al unui mare drum comercial care unea Europa Centrală cu Marea Neagră prin gurile
Dunării. Nevoia de securitate a căii continentale de schimb ca și însemnatele venituri obținute de
voievodul Basarab, în calitatea sa de «paznic» al acestei artere comerciale, au jucat un rol important în
apariția statului medieval românesc de la Sud de Carpați. [...] Al doilea factor important pentru geneza
statului medieval dintre Carpați și Dunăre a fost dominația mongolă [...]; ea a blocat expansiunea
ungară dincolo de Carpați [...]. Unificarea formațiunilor politice dintre Carpați și Dunăre a fost
favorizată și de conflictele interne din Regatul Ungariei izbucnite odată cu stingerea dinastiei
arpadiene. De îndată ce noua dinastie de Anjou, prin regele Carol Robert, a pus capăt acestor
dezbinări, Ungaria a încercat să lichideze statul de curând ivit dincolo de Carpați. [...]
Teritoriul de la Est de Carpați s-a aflat [...] sub dominația mongolă, fiind controlat din centre
militare [...]. Pentru a proteja frontiera de est a Regatului Ungariei şi a bloca pasurile Carpaților
Răsăriteni, în eventualitatea unor incursiuni tătare, zona din vecinătatea trecătorilor a fost organizată
sub aspect militar, având statutul unei mărci (zonă de frontieră, cu funcții militare de apărare), condusă
de voievodul Dragoș din Maramureș [...]. Pe lângă marca înființată de regalitatea ungară, în teritoriul
de la Est de Carpați se aflau formațiuni politice [...] așa cum se desprinde din relatările unor surse. [...]
Unificarea formațiunilor politice a fost asumată de un voievod «descălecat» de peste munți: Bogdan
din Maramureș. Intrat în conflict cu regele Ungariei, Ludovic I, el a [...] trecut peste Carpați,
înlăturându-i pe succesorii lui Dragoș [...]. După o încercare neizbutită de a se emancipa de sub
controlul ungar (1359), Bogdan câștigă în iarna dintre 1364-1365 o victorie similară celei a lui Basarab
din 1330. Şi în cazul noului stat românesc de la Est de Carpați, biruința lui Bogdan a pus capăt,
temporar, suzeranităţii ungare asupra acestei noi țări, dar, fapt mult mai important, ea a consacrat
caracterul ireversibil al existenței statului moldovean.”
(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiți voievodul din Sudul Carpaților, precizat în sursa dată. 2 puncte


2. Precizaţi secolul în care se desfășoară evenimentele din Estul Carpaților, prezentate în sursa dată. 2
puncte
3. Menţionaţi voievodul care înlătură suzeranitatea ungară din spațiul est-carpatic și acțiunea militară
încheiată cu acest rezultat, la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informații referitoare la marcă. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la contextul întemeierii statului medieval
Țara Românească, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în secolul al XVII-lea – prima
jumătate a secolului al XVIII-lea au loc acțiuni care vizează organizarea instituțională din spațiul
românesc. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Acordul încheiat cu Basarab i-a atras lui Carol Robert critici vehemente din partea forțelor din
rândurile nobilimii care îi erau ostile și care subliniau marea putere pe care o concentrase în mâinile
sale conducătorul Țării Românești. Câțiva ani mai târziu, împins de aceste forțe, regele Ungariei a
încercat să suprime noul stat pentru a restaura dominația regatului său la sud de Carpați. Folosind
prilejul favorabil ivit în 1330, când un corp de oaste al Țării Românești a fost înfrânt, alături de oastea
țarului bulgar de la Târnovo și de tătari, la Velbujd, de către sârbi, Carol Robert a decis să întreprindă o
mare campanie împotriva Țării Românești pentru a-l înlătura pe Basarab, în locul căruia intenționa să
numească un dregător regal; realizarea acestui țel ar fi însemnat destrămarea statului românesc […] și
readucerea teritoriilor dintre Carpați și Dunăre sub controlul regatului ungar, ca în primele decenii ale
secolului al XIII-lea. În septembrie 1330, oastea ungară, în fruntea căreia se afla regele Carol Robert, a
ocupat cetatea Severin și ținutul înconjurător – vechi obiect de litigiu între cele două țări – pe care le-a
concedat […] unuia dintre sfetnicii săi.” (P. Teodor, Istoria României)

B. „Apariția și persistența timp de secole a două state românești în teritoriile dintre Carpații
Meridionali și Orientali, Dunăre și Marea Neagră a fost precumpănitor rezultatul situației geopolitice a
centrului și estului Europei […]. Întinderea spre răsărit a Țării Românești sub Basarab și sub fiul său,
Nicolae Alexandru, spre gurile Dunării și la Marea Neagră […], cuprinderea de-a lungul Carpaților
Orientali a unei părți însemnate a teritoriului viitoarei țări a Moldovei, părea să deschidă perspectiva
constituirii unui singur stat românesc în afara lanțului carpatic. Intervenția hotărâtă a regelui Ludovic I
în Moldova, cu intenția de a subordona și chiar de a domina țara, a avut drept rezultat consolidarea
voievodatului românesc de la răsărit de Carpați, mai întâi sub egida Ungariei, apoi în opoziție față de
ea. […] Moldova lui Bogdan și a succesorilor săi și-a apărat independența, în colaborare cu Polonia
care […] și-a manifestat puternic tendința de expansiune spre Marea Neagră și gurile Dunării.
Cuprinse în aria de expansiune a două forțe rivale – regatul ungar și regatul polon – Țara Românească
și Moldova au evoluat ca state separate; cea dintâi în raporturi de colaborare sau antagonism cu
Ungaria, cea de-a doua cu Polonia, situație care s-a consolidat tot mai mult în ultimele decenii ale
secolului al XIV-lea și în secolul următor.” (P.
Teodor, Istoria României)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:


1. Numiţi cetatea precizată în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la Moldova. 2 puncte
3. Menționaţi statul medieval românesc și conducătorul acestuia, la care se referă atât sursa A, cât și
sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că statele medievale românești
stabilesc relații politice cu Ungaria și cu Polonia. 3 puncte
5. Scrieţi o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două fapte istorice referitoare la organizarea instituțională a spațiului medieval românesc.
6 puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a autonomiilor locale atestate în spațiul românesc în secolele al IX-lea –
al XI-lea. 4 puncte
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Succesorul lui Bogdan, fiul său Lațcu (1369 - 1377), a intrat în legătură directă cu papalitatea care
îi recunoaște titlul de duce al Moldovei [...]. Mai mult decât atât, Lațcu a obținut din partea papei
Urban V un scaun episcopal, cu sediul în reședința sa, orașul Siret desprins din dioceza Haliciului și
așezat în dependență directă de papalitate. [...]
Cu domnia lui Petru I (cca. 1377 - cca. 1392), Moldova face pași hotărâți în direcția afirmării
internaționale și a organizării statale. Îndepărtându-se de Ungaria [...], Petru se apropie de Polonia,
aderând la noua și puternica grupare de forțe constituită în răsăritul Europei odată cu crearea uniunii
polono-lituaniene. În 1387, el depune omagiul regelui Vladislav Jagiello, inaugurând astfel principala
direcție de politică externă a Moldovei timp de un secol. În cadrul noii legături externe pe care a
stabilit-o cu regele Poloniei, domnul Moldovei i-a acordat și un împrumut de 3000 ruble, garantat de
acesta prin concedarea temporară a orașului Halici și a ținutului înconjurător, act care s-a aflat la
originea unui îndelungat conflict teritorial între cele două țări.
Eliberat de presiunea ungară în timpul crizei de succesiune și a luptei pentru putere prin care a
trecut Regatul Ungar după moartea regelui Ludovic, Petru I creează o mitropolie ortodoxă cu sediul la
Suceava, unde se mută dealminteri și reședința domnească. Deși conflictul dintre domn și Patriarhia
din Constantinopol în problema dreptului de a-l numi pe titularul noului scaun mitropolitan a amânat
ani în șir instalarea unui mitropolit canonic, Moldova și-a asigurat sursa proprie de legitimare a puterii,
etapă însemnată a consolidării independenței țării.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:


1. Numiţi statul medieval românesc, precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi, din sursa dată, doi conducători politici. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la acțiunile conducătorilor români în plan
religios. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la relațiile statului român cu Polonia,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia autonomiile locale au
contribuit la întemeierea statului medieval românesc de la sud de Carpați. (Se punctează prezentarea
unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„În privința autorității principelui Transilvaniei […], una din problemele ridicate de Stări în
Adunarea țării de la Cluj a constat în recunoașterea dreptului de a obține libera alegere pe viață a
conducătorului țării [...]. Cererea s-a bucurat de acordul Porții abia în 1552, când sultanul [...] acceptă
acest principiu cu condiția ca cel «ales» de Stări să fie Ioan Sigismund Zápolya, persoană numită de
Poartă. [...] În situațiile în care candidatul Stărilor nu coincidea cu cel al Porții, aceasta din urmă își
susținea candidatul prin aducerea în țară de trupe militare, direcționând în sensul dorit de ea «libera
alegere» a principelui. [...]
În probleme referitoare la justiție și legislație atribuțiile principelui sunt complexe. [...] În domeniul
financiar are dreptul de a dispune de dări, de veniturile din dijme, din mine și ocne, din vămi, din
domeniile fiscale etc. […] Prerogativele financiare ale principelui se răsfrâng și asupra comerțului
intern și extern, asupra căruia în anumite perioade își impune dreptul de monopol. […]
Prerogativele principelui în chestiuni legate de politica externă au fost multiple […]. Poziția geo-
strategică a Transilvaniei situată la limita de interferență a două mari puteri i-a oferit o mai mare
libertate și inițiativă în problemele de politică externă. Bunele relații ale principelui cu Imperiul
Otoman, dar și legăturile pașnice cu Imperiul Habsburgic au constituit garanția unei domnii liniștite și
stabile. Inițiativa în acest domeniu al politicii externe a aparținut în primul rând principelui [...]. Stările
întrunite în adunări confirmă un tratat deja încheiat de principe [...]. Controlul și autoritatea princiară
absolută cerea ca orice relație de politică externă stabilită de vreun transilvănean să-i fie adusă la
cunoștință cu prioritate. [...] Se poate vorbi totuși și de o știrbire a prerogativelor princiare în acest
domeniu, deoarece se solicita de către Poartă, ca putere suzerană, înștiințarea și obținerea acordului ei
atunci când era la mijloc încheierea unor tratate ce presupuneau și ajutorul militar.”
(Istoria Românilor)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:


1. Numiţi principatul precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menționați puterea suzerană a principatului și o modalitate prin care aceasta intervine în politica
internă a țării, la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la atribuțiile principelui în domeniul
economic. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la rolul principelui în politica externă,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în secolul al XVIII-lea
intervin modificări în organizarea unei instituții centrale din spațiul românesc extracarpatic. (Se
punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia.) 4 puncte
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre autonomii locale și instituții centrale în spațiul
românesc (secolele al IX-lea – al XVIII-lea), având în vedere:
- menţionarea a două autonomii locale atestate în spațiul românesc, în secolele al IX-lea – al XI-lea;
- menționarea a două caracteristici ale autonomiilor locale din spațiul românesc, în secolul al XIII-lea;
- precizarea unui stat medieval din spațiul românesc extracarpatic și prezentarea unei instituții centrale
a acestuia în secolele al XIV-lea – al XVI-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția unei instituții centrale din spațiul românesc în
secolul al XVIII-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidenţierea relaţiei
cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Preluarea conducerii Ministerului Industriei şi Comerţului de către secretarul general al


Comitetului Central al partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, la sfârşitul lunii noiembrie 1946 şi
sporirea atribuţiilor acestui departament prin noile reglementări din 5 aprilie 1947, au conferit
Partidului Comunist posibilitatea coordonării întregii politici economice a guvernului în direcţia
anticapitalistă. Încă de la sfârşitul anului 1946 guvernul trecuse la aplicarea, din iniţiativa P.C.R., a
unor măsuri radicale, de dirijare şi control a diverselor laturi ale activităţii social-economice, care
ignorau sau încălcau principiile economiei de piaţă.
Adunarea Deputaţilor a adoptat Legea pentru etatizarea şi reorganizarea Băncii Naționale a
României. Cel mai important centru financiar şi singurul institut de emisiune [monetară] al ţării a
devenit o pârghie importantă în activitatea de finanţare a ramurilor economiei naţionale, pentru a
asigura controlul statului asupra tuturor instituţiilor bancare şi de credit, publice sau particulare, asupra
creditului şi emisiunii de monedă. [...] Controlul şi intervenţia statului, a Partidului Comunist, au
devenit, în a doua jumătate a anului 1947, multilaterale şi au cuprins principalele ramuri ale industriei
a căror producţie era controlată în proporţii apreciabile, depăşind 50% din aceasta.‟
(Istoria Românilor)

B. „Sub directa supraveghere a Securității au loc toate arestările şi detenţiile din închisori, de pe
şantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră, din Bărăgan. La ordinul lui Stalin (căruia Gheorghiu-Dej i
se supune slugarnic), în iunie 1951, începe, în cele mai inumane condiţii, deportarea a 10 288 de
familii în Bărăgan sau în Moldova. [...] În închisori şi lagăre se trece la un regim de suprimare
neînchipuit de dur. [...]
În cultură se aplică acelaşi model de la Răsărit, ca și în toate celelalte domenii. Ca urmare, se
distrug sau se rescriu valorile tradiţionale. Relaţiile României cu Occidentul sunt complet întrerupte.
Învăţământul este reorganizat după modelul sovietic. [...] Până şi manualele sunt traduse din limba rusă
(limbă care devine obligatorie din clasa a IV-a primară). [...] Istoria naţională este rescrisă pe baze
marxist-leniniste şi pe criteriile prieteniei cu Uniunea Sovietică. O nouă lege a învăţământului lasă pe
dinafară toate cadrele didactice care nu voiau să colaboreze cu noul regim. [...] Presa de opoziţie e
interzisă. Ministerul Propagandei este transformat în Ministerul Informaţiilor pentru a controla presa,
radioul, cinematografia, teatrul. În 1948 erau interzise 8000 de titluri de cărţi şi reviste.‟
(I. Bulei, O istorie a românilor)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:


1. Numiţi formațiunea politică la care se referă sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la Securitate. 2 puncte
3. Menţionaţi liderul politic și spațiul istoric, la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că statul intervine în economie
prin măsuri de dirijare și control. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două constituții adoptate în România, în perioada regimului politic totalitar. 6 puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a democrației din Europa, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. 4
puncte
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Nu există unanimitate de opinii în judecarea succesorilor lui Lenin. [...] Între 1924-1953, figura lui
Stalin a căpătat proporții eroice în ochii poporului sovietic, acesta autoprezentându-se drept moștenitor
al lui Lenin, fondatorul unei economii moderne, nimicitor al dușmanilor interni ai patriei, luptătorul ce a
condus națiunea la victorie asupra fascismului și liderul ce și-a îndrumat biruitor țara prin era nucleară.
Totuși, la doar trei ani după moarte, reputația [...] lui Stalin a început să fie distrusă. Succesorul lui,
Hrușciov, [...] a inițiat un program de «destalinizare» în timpul căruia i s-a atribuit lui Stalin o întreagă
listă de crime. Acuzația principală adusă de Hrușciov a fost că Stalin s-a abătut de la calea adevăratului
marxism-leninism creându-și propriul «cult al personalității». [...] În «raportul secret», citit în februarie
1956 la al XX-lea Congres al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Hrușciov a urmărit cariera lui
Stalin începând cu anii ʼ30 expunând în detaliu greșelile și crimele comise de acesta împotriva
partidului. Stalin se făcuse vinovat de abuz flagrant de putere. Era personal vinovat de epurări «acele
arestări în masă care au făcut un rău imens URSS [...] și cauzei socialismului.»‟
(M. Lynch, Stalin și Hrușciov: URSS, 1924-1964)

B. „Până în 1926 Mussolini își împlinise visul de a deveni dictatorul Italiei. Putea face legi dând pur și
simplu decrete. Parlamentul era în totalitate sub controlul său – el încetase să mai fie un forum pentru
dezbatere și devenise un simplu amfiteatru în care deciziile lui puteau fi aplaudate [...]. O opoziție politică
organizată nu exista [...]. Desigur că, teoretic, regele putea să-l demită pe Mussolini, dar [...] Victor
Emmanuel nu era pregătit să-l înfrunte pe primul său ministru. Mai mult, câtă vreme Mussolini îi inspira
regelui o teamă respectuoasă, nu avea motive să-l îngrijoreze forțele armate legate de rege prin jurământul
de credință.
Având astfel poziția asigurată, Mussolini a pornit să-și creeze statul fascist. Acest stat trebuia să fie o
dictatură personală, deoarece țelul său principal era să-și mențină și să amplifice propria lui putere. [...] El
a încurajat un cult al personalității care îi scotea în evidență geniul, puterea și faptul că era de neînlocuit
ca lider al națiunii. [...] Goana după puterea personală a fost mai mare decât dorința de a «fasciza» Italia și
instituțiile italiene. Ca urmare, politica lui i-a dezamăgit pe mulți din Partidul Fascist care sperau că
revoluția [...] va crea un stat în care partidul va controla toate instituțiile guvernamentale.‟
(M. Robson, Italia: liberalism și fascism, 1870-1945)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:


1. Numiţi formațiunea politică precizată în sursa B. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa A, o informație referitoare la Hrușciov. 2 puncte
3. Menţionaţi câte un spațiu istoric la care se referă sursa A, respectiv sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că liderul politic se
consideră fondatorul unei economii moderne. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două practici politice democratice utilizate în România, în secolul al XX-lea. 6 puncte
7. Menţionaţi o constantă în desfășurarea faptelor istorice care au avut loc în România postbelică, în
perioada 1946-1947. 4 puncte
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „La 22 aprilie 1964, plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român
adoptă Declaraţia cu privire la poziţia P.M.R. în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti
internaţionale, prin care comuniştii români, profitând de disensiunile grave dintre partidul comunist
din Uniunea Sovietică şi cel din R. P. Chineză, încearcă să se emancipeze de sub tutela sovietică.
Această nouă atitudine impune însă schimbarea Constituţiei Republicii Populare Române din 24
septembrie 1952, care consacra în textul ei dependenţa României de U.R.S.S. De aceea, se fac
alegeri la 7 martie 1965 pentru Marea Adunare Naţională, care adoptă la 21 august 1965 o nouă
constituţie, ce proclamă [...] «Republica Socialistă România» (art.1), considerând că s-a ajuns la un
înalt stadiu de dezvoltare în drumul spre comunism, cu o economie socialistă (art.5), cu o
proprietate socialistă (art.6), ca bază a oricărei proprietăţi, şi cu monopolul statului asupra
comerţului exterior (art.8).
Pentru a se sublinia independenţa ţării, se renunţă la menţionarea Uniunii Sovietice în
Constituţie [...]. Rolul conducător al Partidului Comunist este reliefat şi mai pregnant, el apărând
acum printre principiile călăuzitoare ale Constituţiei, făcând obiectul unui articol special chiar la
începutul ei: «Art.3. – În Republica Socialistă România, forţa politică conducătoare a întregii
societăţi este Partidul Comunist Român.»” (E. Focşeneanu, Istoria constituţională a
României (1859-1991))

B. „Constituţia URSS din 1977 pune un accent mai mare pe unitate: «URSS [...] leagă toate
naţiunile şi etniile în vederea edificării în comun a comunismului» (art.70). Acelaşi articol
precizează că «URSS este un stat multinaţional federal unit...», într-adevăr orice grupare care
prezintă caracteristici etnice care-i sunt proprii [...] are un statut particular recunoscut de Uniune.
[...] Constituţia menţine atribuţiile statului. În aparenţă este vorba de o repartizare a puterii între
popor, stat şi partid. Poporul, «veritabilul deţinător al puterii» (art.2) alege Sovietul Suprem cu două
Camere: Sovietul Uniunii (767 deputaţi) şi Sovietul Naţionalităţilor (750 deputaţi). Statul care este
expresia voinţei sociale îşi exercită autoritatea graţie unui guvern şi a numeroase organisme
reprezentative. Partidul «care există pentru popor şi în serviciul poporului» (art.6, cap.III) este în
egală măsură forţa care «conduce şi orientează societatea sovietică» (art.6). El este însărcinat să
definească marile orientări politice şi economice, să controleze aparatul de stat şi instituţiile
economice şi sociale [...].”
(P. Milza, S. Berstein, Istoria secolului XX)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi o formațiune politică precizată în sursa A. 2 puncte


2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la Sovietul Suprem. 2 puncte
3. Menţionaţi câte o lege fundamentală precizată în sursa A, respectiv în sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că statul are un caracter
multinaţional. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două practici politice democratice utilizate în Europa, în secolul al XX-lea. 6 puncte
7. Menţionaţi o asemănare între ideologiile specifice regimurilor totalitare din Europa, în secolul al
XX-lea. 4 puncte

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „[…] Primul adevărat prim-ministru al regimului democrat, Adolfo Suarez […] a introdus un
sistem pluripartid […] a legalizat sindicatele, a reinstaurat libertatea de expresie şi libertatea presei,
organizând […] primele alegeri libere din 1936 încoace. […] Noul Cortes [Parlament] avea
autoritatea de a scrie Constituţia. Documentul, care a fost în cele din urmă prezentat şi aprobat prin
referendum în decembrie 1978, definea Spania ca fiind un «stat social şi democratic guvernat de
lege» a cărui formă de guvernământ era «monarhia parlamentară» […]. Regele a fost făcut şef al
Forţelor Armate şi al Statului […]. Spania rămâne o ţară în care armatei îi este acordat un rol
special, deşi, în mod destul de ciudat, ea nu este o mare forţă […]. Constituţia a abolit pedeapsa cu
moartea, a recunoscut Biserica Catolică […] şi a conferit un statut legal uniunilor şi partidelor. […]
La începutul anilor ‘80, noua orânduire spaniolă […] a izolat atât terorismul radical, pe de o parte,
cât şi conspiraţia militară, pe de alta, şi le-a îndepărtat cu succes pe amândouă din centrul vieţii
publice, aşa încât, în 1982, primul guvern socialist […] a putut prelua puterea pe cale paşnică.
Astfel, Spania s-a integrat în cultura europeană și în sens politic.” (P. Johnson, O istorie a
lumii moderne)

B. „[…] Revenirea la putere a lui [Charles] de Gaulle în mai 1958 a fost un moment de răscruce nu
numai în istoria franceză, ci şi în istoria europeană postbelică. […] El a respins monarhia […]
folosind referendumuri şi (din 1962) alegeri generale directe pentru un preşedinte învestit cu puteri
reale […]. Constituţia lui din 1958, adoptată cu un vot de 17,5 la 4,5 milioane (cu 15% abţineri)
[…] a fost de departe cea mai clară, cea mai coerentă şi mai bine echilibrată pe care o primise
Franţa vreodată. Inducea, după cum şi intenţiona, o polarizare a sistemului de partide în două
blocuri uriaşe, de stânga şi de dreapta (deşi cu o structură de patru partide) obligând alegătorii, la al
doilea tur de scrutin, să facă alegeri neambigue. A revigorat executivul, permiţându-i să ia decizii cu
autoritate şi să-şi urmărească politicile cu consecvenţă. Cel mai important, sistemul electoral
prezidenţial din 1962 […] dădea şefului statului, trecând peste partide, un mandat direct din partea
întregului electorat. Ca rezultat, Franţa s-a bucurat de perioada cea mai lungă de stabilitate politică
din întreaga ei istorie modernă.” (P. Johnson, O istorie a lumii moderne)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi legea fundamentală precizată în sursa A. 2 puncte


2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la partidele politice. 2 puncte
3. Menționaţi din sursa A, respectiv din sursa B, câte un spațiu istoric. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că președintele statului e
ales în mod direct de către electorat. 3 puncte
5. Scrieţi o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două practici politice specifice totalitarismului din Europa, în secolul al XX-lea. 6
puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a legii fundamentale adoptate în România, în ultimul deceniu al
secolului al XX-lea. 4 puncte

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre România în secolul al XX-lea, având în
vedere: - menţionarea a două constituții ale României din prima jumătate a secolului al XX-lea și
precizarea unei asemănări între acestea;
- menționarea a două aspecte referitoare la Constituția din 1952;
- prezentarea unei trăsături a Constituției din 1965;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția politică a României la sfârșitul secolului al
XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidenţierea relaţiei
cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre totalitarism în Europa și în România, având în
vedere:
- menționarea a două ideologii totalitare din secolul al XX-lea și a câte unei idei reprezentative
pentru fiecare dintre aceste ideologii;
- prezentarea unei asemănări între practicile politice totalitare folosite în Europa, în prima jumătate
a secolului al XX-lea;
- precizarea unei caracteristici a constituției adoptate de regimul totalitar din România, în prima
jumătate a secolului al XX-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice specifice regimului totalitar din
România, în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidenţierea relaţiei
cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ideologii și practici politice în secolul al XX-
lea, având în vedere:
- menționarea a două caracteristici ale democrației din Europa în prima jumătate a secolului al XX-
lea;
- menționarea a două ideologii totalitare europene și precizarea unei asemănări între acestea;
- prezentarea unei practici politice utilizate de regimul totalitar în România;
- formularea unui punct de vedere referitor la rolul practicilor politice democratice în evoluţia
României în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea


relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„La Cernăuți, se constituie un comitet revoluționar, alcătuit din revoluționarii ce trecuseră


Carpații, care întreține o strânsă legătură cu comitetul constituit la Iași, din care făceau parte
membrii cei mai marcanți ai opoziției. [...] Deși grija de a evita intervenția armată impunea, în
continuare, moderație în desfășurarea acțiunilor și în formularea cererilor, pe măsură ce revoluția a
cuprins întreg teritoriul românesc, latura națională devine dominantă. [...] Vasile Alecsandri și
Costache Negri îi comunică lui N. Bălcescu «dorința» lor [...] care este «Unirea cu Valahia sub un
singur guvern și sub aceeași constituție» [...]. Gh. Ghica îl anunța pe C. Negri că oamenii din Iași se
ocupă de redactarea constituției și [...] îi comunică opinia cu privire la unirea celor două Principate.
[...] P. Mavrogheni, comunicându-i tot lui C. Negri dorința de a face pentru Moldova o constituție
similară cu acea pe care o vor proclama cei din Țara Românească, sublinia ca nicio diversiune nu-i
va putea distrage de la înfăptuirea țelului suprem al Unirii.
În acest spirit [...], în august 1848, este redactat de către M. Kogălniceanu, documentul intitulat
Dorințele partidei naționale în Moldova, expresia dezideratelor programatice formulate în
Principate. Neavând un caracter oficial, programul a putut include acele cerințe care, din rațiuni
tactice, nu au putut fi formulate nici în Petiția proclamație și nici în Proclamația din Țara
Românească. [...]
Pronunțându-se pentru unirea Moldovei cu Țara Românească - act apreciat drept «cheia bolții
fără de care întreg edificiul național s-ar prăbuși», programul formulează principiile în conformitate
cu care urma să se constituie statul român modern: autonomia deplină, egalitatea drepturilor civile și
a celor politice, adunare obștească alcătuită din reprezentanți ai tuturor stărilor societății - din rândul
cărora va fi desemnat și domnul - responsabilitate ministerială, libertatea tiparului, libertatea
individuală [...], secularizarea averilor mănăstirești, desființarea rangurilor și a privilegiilor,
eliberarea și împroprietărirea țăranilor prin despăgubire.”
(Gh. Platon, Istoria modernă a României)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi spațiul istoric în care a fost adoptată Proclamația, precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi, pe baza sursei date, o caracteristică a comitetului revoluționar din Cernăuți. 2 puncte
3. Menţionaţi programul revoluționar elaborat în august 1848 și pe autorul acestuia, la care se referă
sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la legea fundamentală. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la principiile propuse pentru viitorul
stat român, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia proiecte politice din secolul
al XVIII-lea au contribuit la constituirea statului român modern. (Se punctează pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Lovitura de stat [...], de la 2/14 mai 1864, a netezit drumul de punere rapidă în aplicare a
reformelor [...] economice și sociale. Pivotul a fost așa-numita lege rurală, decretată la 14/26 august
1864, prin care se instituia o mare reîmpărțire a pământului. Ea recunoștea drepturile depline de
proprietate ale clăcașilor asupra pământului pe care îl aveau conform prevederilor legale anterioare,
care le alocaseră suprafețe agrare pe baza numărului de animale de tracțiune, adică de capacitatea de
producție a fiecărui țăran. Acei țărani care încă nu dețineau suprafața de pământ la care aveau dreptul
urmau să primească un supliment, dar [...] cei de la sate ale căror ocupații nu erau legate de agricultură
și care nu făcuseră clacă primeau doar de o casă și o grădină. Legea limita, de asemenea, suprafața de
pământ disponibilă țăranilor la două treimi din moșia proprietarului. Pădurile, element esențial al
bunăstării economice a multor gospodării, nu intrau în aceste calcule. Legea mai desființa [...] dări și
obligații în muncă pe care țăranii le aveau de secole față de moșieri. [...] După reformă, moșierii,
împreună cu statul încă mai dețineau aproximativ 70% din suprafața arabilă și pășuni, în timp ce
proprietatea țărănească [...] reprezenta cam 30%. [...]
[Alexandru Ioan] Cuza a făurit planuri ambiţioase de înzestrare a noului stat cu instituţii moderne.
El a acordat o atenţie deosebită sistemului juridic, pe care era nerăbdător să-l reorganizeze în
conformitate cu nevoile unui stat european. Demnă de semnalat a fost promulgarea unui nou Cod civil
în 1864, care asigura individului libertăţi personale, garanta egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi
apăra proprietatea privată. În scopul formării unei populaţii informate şi productive, el a propus ca
învăţământul să fie accesibil tuturor claselor sociale [...]. În acest sens, a promulgat legea
învăţământului general din 1864, care reglementa instruirea la toate nivelurile, acordând o atenţie
particulară învăţământului primar prin stabilirea principiului de gratuitate şi obligativitate a acestuia.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K.Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:


1. Numiţi conducătorul statului român precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi, din sursa dată, actul legislativ prin care se urmărea reorganizarea sistemului juridic și
anul promulgării acestui act. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la „legea învăţământului general‟. 6 puncte 5.
Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la legea rurală, susţinându-l cu două
informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia un proiect politic elaborat în
perioada 1801-1858 a contribuit la constituirea statului român modern. (Se punctează prezentarea unui
fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Actele istorice de la 5 și 24 ianuarie 1859 au avut drept consecință instaurarea unei ordini politice
noi în Principatele Române, aflate nu numai în fața procesului de unificare a structurilor lor, ci și în
fața necesității [...] constituirii statului nou, modern. [...]
În anii 1859-1861, activitatea politică a celor două țări a avut un caracter comun [...]. În Moldova a
fost numit prim-ministru munteanul Ion Ghica și în Țara Românească, moldoveanul Manolache
Costache Epureanu [...]. Guvernele, îndrumate de domnitor, acționau în același sens. [...] Desăvârșirea
unității celor două țări a constituit în acești ani principalul țel al politicii Principatelor, condiție de bază
pentru înfăptuirea întregii platforme de înnoiri. Odată cu străduințele ce s-au depus în acest sens pe
plan extern, s-a trecut, practic, la realizarea unificării în sectoarele în care se putea realiza acest lucru.
Serviciile de vămi ale celor două țări s-au contopit într-o singură direcție generală, cursul monedelor
din Principate a fost unificat, administrațiile telegrafelor au fost, de asemenea, contopite.
Municipalitatea și poliția din Focșani, oraș situat pe fosta graniță, au fost unificate. [...] Între
autoritățile celor două țări s-au stabilit legături directe, fără a se mai folosi Ministerele de Afaceri
Străine. Renunțându-se la sărbătorirea celor două zile de alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, s-a fixat
doar 24 ianuarie zi de sărbătoare națională. [...]
Problema agrară a străbătut [...] istoria Principatelor în acești ani, reprezentând, după un consul
străin, «fondul tuturor preocupărilor». Țărănimea – prin deputații din Adunările ad-hoc din 1857 și
prin poziția ei în 1859 – slujise mișcarea națională în nădejdea soluționării problemei agrare, obligație
impusă, de altfel, clasei politice a vremii prin Convenția de la Paris. Țărănimea năzuia la eliberarea ei
de obligații de tip feudal și la împroprietărire.” (Istoria românilor)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi domnitorul ales „la 5 și 24 ianuarie 1859‟, precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi două spații istorice la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la problema agrară. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la măsurile adoptate în perioada 1859-
1861 în statul român modern, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia statul român modern se
consolidează în primul deceniu după 1861. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre constituirea și evoluția statului modern român,
având în vedere:
- precizarea unei cauze a elaborării proiectelor politice referitoare la statul român modern în secolul al
XVIII-lea;
- menţionarea a două proiecte politice referitoare la statul român modern, elaborate în prima jumătate a
secolului al XIX-lea și a câte unei caracteristici a fiecăruia dintre acestea;
- prezentarea faptului istoric prin care s-a întemeiat statul român în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția României în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidenţierea relaţiei
cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre constituirea statului român modern în secolele al
XVIII-lea - al XIX-lea, având în vedere:
- menționarea unui obiectiv al proiectelor politice referitoare la statul român modern, elaborate în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea;
- precizarea unui proiect politic referitor la statul român modern, din prima jumătate a secolului al
XIX-lea și menționarea a trei aspecte cu privire la acest proiect;
- prezentarea unui fapt istoric care a favorizat formarea statului român modern, desfășurat în perioada
1857-1859;
- formularea unui punct de vedere referitor la consolidarea statului român în deceniul șapte al secolului
al XIX-lea şi susținerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea


relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre statul român modern, având în vedere:
- precizarea unui proiect politic referitor la statul român modern, elaborat în secolul al XVIII-lea;
- prezentarea unui proiect politic din secolul al XIX-lea, care a contribuit la formarea statului român
modern;
- menționarea a două acțiuni de politică internă desfășurate în statul român modern în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea și a câte unei caracteristici a fiecăreia dintre aceste acțiuni;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român în primele două decenii ale
secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei
cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.