Sunteți pe pagina 1din 6

Albedoul

Albedoul suprafeţei terestre ori albedoul terestru este un indicator important de care
trebuie să se ţină seamă atunci când se fac estimări de viitor cu privire la temperatura
înregistrată la suprafaţa solului.

Albedoul, ca termen generic, desemnează fracțiunea din energia luminoasă incidentă


radiată de suprafaţa corpului pe care cade radiaţia incidentă.

În cazul albedoului terestru, vorbim despre raportul dintre energia solară reflectată de
suprafaţa Pământului şi energia solară incidentă (valorile acestei mărimi vor fi, în mod
evident, cuprinse între 0 şi 1).

Bineînţeles că mărimea variază în funcţie de ceea ce se găseşte pe suprafaţa solului. De


exemplu, în cazul solului neacoperit valoarea albedoului este în intervalul 0,05-0,15, pe
când în cazul zăpezii proaspăt căzute indicatorul variază între 0,75-0,90.

Circuitul biogeochimic al carbonului

Carbonul este un element biogen esential pentru toate sistemele biologice


deoarece intra intr-o serie de combinatii anorganice sau organice. Rolul CO2 in circuitul
carbonului este doarte important prin faptul ca este fixat in procesul de fotosinteza cu
producerea unei game largi de produsi organici, care in medie ajung anual peste 30
milioane tone C in regiunile terestre. O importanta deosebita in activitatea
microorganismelor o are degradarea constituientilor organici fixati prin fotosinteza.
Substantele organice cu carbon care alcatuiesc constituientii vegetali sunt:
polizaharidele, lignina si substantele accesorii.
Carbonatii din structura tesuturilor vegetale sunt: celuloza, hemicelulozele,
pectinele, amidonul, lavanii, fructanii, hexozele, pentozele, xilanii, glucanii etc.
In structura testurilor vegetale se mai intalnesc proteine, acizi aminati, acizi
organici etc. In tesuturile vegetale lemnoase lignina este in proportie de peste 20%, iar in
cele ierboase sub 20%. Celuloza este in proportie de 30% in tesuturile vegetale, iar
hemicelulozele in proportie de peste 23%.

Biodegradarea celulozei este realizata de activitatea enzimatica ale


microorganismelor celulozolitice.
Celuloza este componentul cel mai raspandit in natura, fiind un polimer de celobioza
cu legaturi glucozidice, cu organizare fibrilara ordonata si amorfa. In celuloza naturala
regiunea cristalina este predominanta , comparativ cu cea amorfa.
Cele mai importante microorganisme celulozolitice sunt: Acetivibrio(cellulolyticus),
Acetobacter (xylinum), Acidothermus(cellulolyticus), Alcaligenes (faecalis),
Thermoascus(auratiaticus), Trichoderma (koningii, reesei, viride), Verticillium sp,
Xanthomonas(albilineans ,campestris).
Microorganismele celulozolitice produc o serie de enzime numite celulaze care
actioneaza, de regula, cooperant pentru biodegradarea celulozei. In acest proces este nevoie
si de activitatea ooperanta a mai multor celulaze produse de numeroase microorganisme.
La bacterii, exocelulazele se agrega in formatiuni speciale numite celulosomi sau
policelulosomi, care actioneaza mai energic pentru biodegradarea celulozei. Sistemul
enzimatic complet la celulaze este capabil sa biodegradeze eficient si efectiv celuloza, fiind
alcatuit din urmatoarele enzime: endocelulazele (capabile sa hidrolizeze numai portiunea
amorfa a celulozei si unele legaturi zaharidice din portiunea cristalina) ;
exocelobiohidrolazele (sunt active asupra unei parti din celuloza cristalina si se mai
numesc si avicelaze); celodextrinazele (avtioneaza numai partial asupra celobiozei si nu au
efect enzimatic asupra celooligozaharidelor si partii amorfe a celulozei); β-
glucozidazele( specifice prin actiunea lor asupra legaturilor de tip β din celobioza);
celobiofosforilazele (actioneaza asupra unor legaturi glucozodiceale celobiozei);
celodextrinfosforilazele ( specifice pentru actiunea lor asupra celodextrinelor);
celobioepimerazele(au efect asupra gluconolactonelor fapt ce determina cuplarea cu β
glucozidazele).
La bacterii celulazele extracelulare se cupleaza prin agregare si formeaza complexe
macromoleculare proteice numite celulosomi. Acestia sunt structuri caracteristice pentru
bacteriile celulozolitice, iar sinteza lor este determinata de activitatea a 14-18 gene. In
celulosomi enzimele se agrega pentru a putea actiona mai eficient iar prin ei se actioneaza
asupra fibrelor de celuloza.
Uneori celulosomii formeaza niste structuri numite policelulosomi care se leaga de
fibrilele de celuloza si o degradeaza mai eficient. Ei se pot desprinde de pe celulele
bacteriene si de pe fibrele de celuloza, se pot disocia in celulosomi, iar acestia apoi in
enzime libere. Un celulosom este alcatuit dintr-o parte centrala numita proteina majora si o
parte neenzimatica, la suprafata , avand rol de organizare a agregatului si de legare atat in
celula bacteriana cat si de fibrila celulozica.
Activitatea celulosomiilor consta in: mentinerea celulazelor grupate, fara o difuzie si
dilutie a lor in mediul extern, in mentinerea bacteriilor legate de fibrele de celuloza si astfel
se asigura activitatea biodegradativa a lor , in asigurarea activitatii simultana in mai multe
puncte de pe fibrele de celuloza si in mentinerea grupata a produsilor biodegratarii fara sa
se piarda in mediul extern.
Degradarea enzimatica a celulozei determina producerea de zaharuri solubile precum
etanolul, acetona, butanolul, acidul acetic, acidul lactic si alti acizi organici.

2
Pentru o activitate mai eficienta microorganismele actioneaza in asociatii. Exempla
de aociatii sunt Sporocytophaga myxococcoides si Flavobacterium; Clostridium
thermocellum si Clostridiumautotrophicum.
In cazul ciu[ercilor celulozolitice actioneaza mai multe sisteme enzimatice si anume:
exocelulazele, endoglucanazele, exoglucanazele, βglucodiazele, celobiooxidazele,
celobiohidrolazele, carboximeticelulazele, hidroxietilcelulazele, glucohidrolazele.
Activitatea microorganismelor celulozolitice este influentata de o serie de factori.
Astfel, in conditii de sol, pH-ul influenteaza direct favorizand activitatea fungilor, a
bacteriilor ,iar la pH-ul alcalin a asociatiilor bacterii si fungii.
Activitatea clulozolitica este influentata si de prezenta azotului in substrat prin
stimularea acesteia.
Temperatura influenteaza activitatea microorganismelor celulozolitice ca si
umiditatea, compozitia amestecului de gaze si compozitia in lignina a tesuturilor vegetale
si altor glucide.
Degradarea celulozei de catre microorganisme are si o serie de aplicatii
biotehnologice ca: producerea de proteina, de biomasa furajera, de biopolimeri, de etanol,
de indulcitori alimentari, de antibiotice, de acizi, de aminoacizi, acetona, butanol sau
biogaz.
Numeroase microorganisme celulozolitice sunt utilizate ca producatori de enzime cu
aplicatii farmaceutice,alimentare,industriale.
Biodegradarea hemicelulozelor are loc sub actiunea enzimelor specifice, cum sunt:
xilanazele, xilosidazele, arabinosidazele, xilani, arabani,manani, acizi glucoronic si
galacturinic.
Cele mai importante microorganisme care biodegradeaza hemicelulozele sunt :
Achromabacter, Aeromonas, Agaricus, Trichoderma, Trichotecium, Tyromyces.
Biodegradarea hemicelulozelor , din resturi organice vegetale are loc mai repede
decat a celulozelor mai ales in conditii de aerobioza din soluri.
Biodegradarea ligninei de catre microorganisme: lignina este un component
organic major al tesuturilor vegetale alaturi de celuloza si hemiceluloze. Lignina este un
polimer aromatic greu degradabil de catre microorganismele izolate, dar in cooperare si
asociere acestea reusesc sa o degradeze in cele din urma. In biodegradarea ligninei
actioneaza ca sisteme enzimatice: ligninaza, mangan-peroxidaza,fenoloxidazele.
Actiunea ligninolitica manifesta urmatoarele microorganisme: Acinetobacter sp. ,
Actinomadura sp, Aeromonas sp, Arthrobacter sp, Bacillus ,Clostridium, Xylaria
(polymorspha), Xylobolus (frustulatus).
Procesul in auza este complex, atat prin participarea unui mare numar de sisteme
enzimatice specifice si nespecifice, cat si prin factorii care-l pot influenta.
O parte din produsii biodegradarii precum fenolii, alcooli, etc. sunt preluati si
convertiti prin repolimelizare in compusi ai humusului sub actiunea unor sisteme
enzimatice microbiene.
Activitatea ligninolitica mai accentuata se constata in comunitatile de
microorganisme, care actioneaza cooperant prin sistemele lor enzimatice.

3
Biodegradarea amidonului : amidonul este un polizaharid prezent in tesuturile
vegetale. Este compus din amiloza si amilopectina. In degradarea lui actioneaza o serie de
sisteme enzimatice cum sunt:αamilazele, glucoamilazele,maltazele .
Actiunea amilolitica manifesta microorganisme din genurile: Aspergillus, Bacillus,
Bacteroides, Candida, Mucor, Thermus.
Biodegradarea pectinelor si substantelor mucilaginoase: substantele pectice sunt
constituienti comuni ai tesuturilor vegetale alcatuite din polimeri ai acizilor
poligalacturonici. In biodegradarea lor intervin urmatoarele complexe enzimatice: petinaza,
pectin-metil-esterazele.
Cele mai importante microorganisme pectinolitice sunt Absidia(glauca),
Bacteroides, Botrytis, Penicillium, Sckerotinia.
Biodegradarea chitinei: chitina ete un component important al ciupercilor, algelor,
nematozilor si insectelor iau in procesul de biodegradare al acesteua actioneaza enzimatic
microorganisme chitinolitice. Dintre acestea cele mai importante sunt: Achromobacter sp.,
Alteromonas, Streptothrix, Trichoderma sp.
Biodegradarea grasimilor cerurilor si taninurilor: biodegradarea lipidelor se
realizeaza de o serie de microorganisme care actioneaza cu ajutorul sistemelor enzimatice
numite lipaze. Cele mai importante microorganisme lipolitice sunt: Alcaligenes sp.,
Aspergillus, Oidium(lactis), Staphylococcus (aureus), Streptomyces sp.,
Xanthomonas(campestris). Cerurile sunt biodegradate de microorganismele
Mycobacterium lacticola si Mycobacterium phlei iar taninurile de Aspergillus sp.,
Citromyces sp. si Penicillium sp.
Biodegradarea oligozaharidelor, dizaharidelor si monozaharidelor:
Lavanii si fructanii sunt biodegradati de specii ale genurilor: Aerobacter sp.,
Arthrobacter sp., Aspergillus sp. Zaharoxa este biodegradata de drojdiile: Candida utilitis,
Clostridium pasterinianum, Streptococcus sp. Lactoza si galactoza sunt biodegradate
enzimatic de microorganisme din genurile : Aspergillus(niger, oryzae), Bacillus,
Escherichia(coli). Fructoza este biodegradata de Acetobar(cernius), Clostridium sp.,
Zymomonas sp. Glucoza este biodegradata fie prin glicoliza fie prin fosforilare cu formare
tranzitorie a acidului piruvic sau prin oxidare incompleta in fermentatii gluconice si kojice.
In functie de natura microorganismelor si a conditiilor in care se defasoara
biodegradarea glucozei distingem mai multe aspecte si anume: glicoliza sau calea embden,
calea exozomonofosftului, calea 2-ceto-3-dezoxigluconat , fermentatii derivate de la calea
hexozomonofosfatului, fermentatii gluconice induse de microorganisme strict aerobe,
fermentatia kojica.
In functie de felul microorganismelor piruvatului poate produce mai multe
fermentatii si anume: fermentatia alcoolica produsa de levuri(Lipomyces, Kloeckera),
bacterii(Acetobar) si de ciuperci filamentoase(Aspergillus gallomyces). In fermentatia
alcoolica se formeaza alcool etilit, glicerol si acizi organici. Levurile participante au o
anumita specificitate precum: zaharoza, fructoza, maltoza si maltotrioza sunt fermentate de
Sacharomyces cerevisiae; melibioza fermentata de Saccharomyces diastaticus; lactoza si
inulina fermentata de Kluyveromyces sp., amidonul fermentat de Sachwanniomyces sp.,

4
celobioza si celodextrinele fermentate de Candida wickerhamii si C. Molischiana, xiloza
fermentata de specii de Candida, Pachysolen si Pichia.
Farmentatiile homolactice sunt produse de D(Bacillus cuagulans), L(Lactobacillus
delbrueckii), DL(Bacillus racemilacticus) si de genurile bacteriene
Microbacterium,Pediococcus, Bacillus. Acidul lactic este preparat industrial si este folosit
ca aditiv alimentar. Fermentatia lactica intervine si in fabricarea unor produse
alimentare(branzeturi, varza acra).
Fermentatia heterolactica fungica este produsa de Rhizopus oryzae. In conditii de
aerobioza produce acid lactic si C02, Iar anaerobioza R. Oryzae produce un amestec de
acid lactic, alcool etilic si Co2.
Fermentatiile butrice si aceto-butilice: Costridium, Neisseria si Zymosarcina produc
acid acetic, acid butiric, CO2 SI H2 dupa schema:
4 glucoza 2 acid acetic+ 3 acid butiric+8 CO2+ 10H2.
Alte specii de Clostridium produc alcooli(butanol, etanol) si acetona.
Fermentatiile propionice: diverse bacterii in anaerobioza(Propiniobacterium,
Clostridium) produc prin fermentatie acd propionic, acid acetic, CO2 si uneori acid
succinic dupa schema: 3glucoza 2 acid propionic_2 acid acetic+CO2
Metabolizarea aeroba a piruvatu;ui se poate realiza prin :ciclul tricarboxilic a Krebs,
calea glioxilica si fermentatii derivate din ciclul Krebs sau din caea glioxilica.
Acidul citric este folosit in industria alimentara si cea farmaceutica ca acidifiant,
emulsifiant, antioxidant si agent chelator. Se folosesc urmatoarele prodecee: fermentatia de
tip ‚’koli’’ pe grau umidifiat, fermentatia de suprafata pe melase, cultura pe melase in
mediu agitat.
Acidul itaconis este produs de Aspergillus itaconicus si Aspergillus terreus. Se
acumuleaza in mediul agitat si este folosit drept copolimer in sinteza rasinilor acrilice si
stirenice.
Acidul fumaric se obtine cu ajutorul unor tulpini de Aspergillus sp. Si Rhizopus sp.
Si este folosit in industria alimentara si in cea de rasini poliesterice.
Alti acizi sunt: acidul oxalic (se obtine cu Aspergillus niger ca subprodus din
fermentatia citrica), acidul malic( se obtine din acidul fumaric sub actiunea
microorganismelor :Brevibacterium, Leuconostoc si se utilizeaza in industria alimentara.),
acidul cetoglutaric sau 2-oxoglutaric se obtin de Candida lipolytica sau Corynebacterium
Hydrocarboclastrum cultivate pe parafine sau de Pseudomonas fluorescens cultivat pe
glucoza. Acidul succinic se obtine de Candida brumptii cultivata pe parafine. Acidul
epoxisuccinic se obtine din transformarea acidului fumaric sub actiunea unor mutante de
Aspergillus fumigatus.
Biodegradarea gidrocarburilor este realizata de o gama larga de microorganisme si
anume: Acetobarcter sp., Artomonas sp., Alcaligenes sp., Cyrophaga sp., Serratia sp.,
Thiobacillus sp., Vibrio sp.
Aceste microorganisme prezinta o importanta ecologica deosebita, prin faptul ca ele
pot fi utilizate in depoluarea unor suprafate de teren in care s-au deversat accidental
hidrocarburi. Astfel , metanul este biodegradat de Bacterium , propanul de Pseudomonas,
nezina,petrolul si parafinele de Mycobacterium(album,luteum), benzolul,toluolul si xilolul
5
de Acinetobacter, Aspergillus; fenolii de Acinetobacter(calcoaceticus RAG1), acizii
benzoic si salicilic de Azotobacter sp., etanolul de Brettanomyces sp.,glicerolul de
Azotobacter, Clostridium; glicolii de Acetobacter(aceti, rancens); manitolul de Aerobacter
(aerogenes).
Biodegradarea cauciucului se realizeaza de o serie de microorganisme: Alcaligenes
sp., Alternaria dianthicolo, Aspergillus flavus, Bacillus, Cephalosporium sp.
Biodegradarea tesaturilor din fibre textile(in,canepa) se produce sub actiunea
microorganismelor: Absidia corymbifera, Aspergillus, Malbranchea pulchella.
Biodegradarea substantelor xenobiotice se realizeaza de numeroase microorganisme
care determina si diminua efectele poluante. Numeroase microorganisme sunt capabile sa
biodegradeze erbicidele: Aspergillus(fumigatus, versicolor), Fusarium roseum,Penicillium
frequentans; fungicidele: Clostridium sp. , Klebsiella sp., Agrobacterium sp. Si chiar
masele plastice si antibioticele: Bacillus sp., Micrococcus sp., Nocardia sp.