MOLDOVA ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI

ȘTEFAN CEL MARE (1457-1504)

Începutul domniei lui Ștefan cel Mare:

La mijlocul secolului al XV – lea, Moldova era tulburată de
certuri ale boierilor pentru domnie, ceea ce a declanșat stagnarea
progresului țării.
După ce boierii s-au învoit să plătească tribut turcilor, urcă
la tronul țării Moldovei Ștefan cel Mare (fiul domnitorului Bogdan
al II – lea din neamul Mușatinilor), ajutat de Vlad Țepeș, domnul
Țării Românești( vărul său).

Organizarea țării:
Încă de la începutul domniei, Ștefan a urmărit ca țara să
prospere. Astfel, s-au dezvoltat agricultura, comerțul și
meșteșugurile.
De asemenea, a organizat armata, a întărit cetățile, a ctitorit
(a întemeiat) biserici și mănăstiri (Voroneț, Putna, Neamț, Tazlău,
Războieni etc).

Luptele:
Din dorința de a stabili independenţa Moldovei, Ștefan a
purtat numeroase lupte cu:
 ungurii (la Baia, în 1467);
 tătarii (la Lipnic, în 1469);
 turcii (una dintre cele mai importante fiind lupta de la
Vaslui - Podul Înalt, din 1475; alte lupte împotriva turcilor:
Războieni – 1476, Șcheia - 1486);
 polonii (la Codrii Cosminului, în 1497).
După fiecare victorie construia o mănăstire sau o biserică.
Printre tacticile (modalitățile) de luptă folosite de
moldovenii conduși de Ștefan cel Mare, cele mai importante au
fost tactica hărțuirii (oștenii români îi atacau pe turci,
provocându-le pagube) și tactica pârjolirii (locuitorii satelor
ardeau casele, ogoarele, otrăveau fântânile).
În anul 1504 domnitorul se stinge din viață și este
înmormântat la mănăstirea Putna, una dintre marile sale ctitorii.
Domnia sa, de aproape jumătate de veac, este cea mai
frumoasă perioadă din istoria Moldovei, niciodată țara nu a fost
mai întinsă, mai respectată şi mai bogată.