Sunteți pe pagina 1din 63

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ – NAPOCA

FACULTATEA DE INSTALAŢII
MASTER INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢII

INSTALAŢII SANITARE SI DE GAZE


PENTRU CLĂDIRI MULTIZONALE

CLUJ-NAPOCA, NEGREA BOGDAN


2011 AN I MASTER
CU P R IN S

Consideratii generale........................................................................................................................3
Probleme majore care tebuiesc avute in vedere inca din faza de studiu...........................................3
Definiţie............................................................................................................................................3
Istoric................................................................................................................................................5
Situatii analizate in faza de proiectare:...........................................................................................11
Concluzii de studiu:........................................................................................................................12
Restrictii impuse de caracteristicile constructive ale armaturilor si obiectelor sanitare.................14
Instalatii interioare de alimentare cu apa pentru prevenirea si combaterea incendiilor.................14
Instalatiile de alimentare cu apa rece..............................................................................................16
Configuratia conductelor de distributie din interiorul cladirilor...................................................16
Schema de alimentare cu apa cu mai multe zone de presiune......................................................17
Schemele de alimentare cu apa......................................................................................................17
Statii de ridicare a presiunii...........................................................................................................17
Debitele speciale de calcul............................................................................................................18
Debitele de calcul ale conductelor instlatiilor interioare de alimentare cu apa de consum...........18
Obiecte sanitare.............................................................................................................................19
`Conducte prevazute:......................................................................................................................19
Stabilirea necesarului de apa..........................................................................................................19
Instalatii de preparare a apei calde de consum..............................................................................20
Stabilirea marimii debitului de calcul pentru instalatia de preparare a apei calde:.......................21
Instalatii de canalizare pentru ansambluri de cladiri......................................................................21
Retele de canalizare interioare.......................................................................................................22
Conditii impuse apelor uzate pentru a putea fi evacuate in reteaua oraseneasca...........................22
. Elementele componente ale retelelor de preluare a apelor uzate.................................................23
Conditii impuse la amplasarea conductelor, la alegerea traseului si a modului de montaj...........23
. Coloanele de scurgere...................................................................................................................24
Conducte de ventilatie ..................................................................................................................24
Canalizarea apelor meteorice........................................................................................................24
Indepartarea apelor uzate menajere...............................................................................................25
Conducte prevazute........................................................................................................................26
Izolarea conductelor de canalizare................................................................................................26
Analiza critica si propuneri pentru alimentare apa rece,apa calda si canalizare,pentru zona
cuprinsa intre parter si etajul 10.....................................................................................................27
Etaje tehnice utilizate la clădirile înalte.........................................................................................36
INSTALATII lNTERIOARE DE UTILIZARE A GAZELOR NATURALE..............................38
Bibliografie.....................................................................................................................................63

Pagina 2 din 63
Consideratii generale

Constructiile cu un regim mare de inaltime peste 500 m si cu destinatii multiple


reprezinta un capitol separat, care necesita un mod de analiza si abordare cu totul special
O cladire de o asemenea inaltime poate fi asemuita cu un oras asezat pe verticala,
pentru rezolvarea problemelor tehnice ridicate de o astfel de constructie s-a creat in timp o
noua categorie de specialisti care au putut raspunde problemelor numai dupa o inalta
specializare
Abordarea clasica pe specialitati separate; Arhitectura-structura-rezistenta-instalatii
nu mai este posibila.
Cladirile foarte inalte trebuiesc analizate inca din faza studiului de fezabilitate,
identificand corect toate problemele si propunandu-se solutii de rezolvare inca din faza de
proiect.

Probleme majore care tebuiesc avute in vedere inca din faza de studiu

• Pozitionarea cladirii
Este extrem de importanta pentru a putea realiza un regim termic natural cat mai
favorabil.
Astfel arhitectul trebuie sa aiba in vedere cerintele specialistului in instalatii de a
realiza cladiri care sa permita atat incalzirea naturala prin aportul energiei solare cat si
umbrirea unor zone importante, pentru a nu creste exagerat consumul deenergie necesar
racirii in timpul sezonului cald.
• Stabilirea formei cladirii

Proiectarea unei astfel de cladiri este imposibila fara o simulare prealabila pe


programe performante care sa tina seama de datele climaterice, astfel se va putea
recurge la ovalizarea cladirii pentru a scadea influienta vantului, se poate recurge inclusiv
la utilizarea peretilor multipli pentru a micsora pierderile de caldura provocate de vant.

Definiţie

Pagina 3 din 63
Un zgârie-nori sau zgârie nori (adeseori chiar zgârienori) este o clădire foarte înaltă,
continuu folosibilă până la cele mai înalte nivele ale sale.
Deşi nu există o definiţie propriu-zisă pentru un zgârie-nori, se consideră (mai ales
în Statele Unite şi Canada) că orice clădire mai înaltă de 150 metri sau 500 de picioare,
respectiv una care are cel puţin 30 de etaje, este un zgârie-nori.
Conform unei alte interpretări, orice clădire pentru care, în faza proiectării sale,
importanţa studiului rezistenţei opuse de mişcările aerului are o pondere similară sau mai
mare decât studiul greutăţii propriu-zise a clădirii, este în această categorie.
Definirea structurală a unui zgârie nori, a fost făcută mai târziu de către istoricii
arhitecturii, considerând dezvoltarea ingineriei structurilor construcţiilor de la sfâşitul anilor
1880. Astfel, scheletele metalice, care au apărut tot atunci, folosite în locul zidăriei
"clasice", care trebuia să fie progresiv mai groasă pe măsură ce clădirea era mai înaltă, au
determinat o adevărată revoluţie a construcţiilor, care au putut fi ridicate dintr-o dată, cel
puţin aparent, "la infinit".
Se poate considera că limita maximă de înălţime atinsă folosind metoda clasică de
zidărie a fost atinsă în realizarea, în 1891, a clădirii cunoscută sub numele de Monadnock
Building din Chicago, Illinois. Clădirea primăriei din Philadelphia, Pennsylvania, cunoscută
ca Philadelphia's City Hall, încheiată în 1901, este o altă clădire despre care se pretinde
că ar
se pretinde că ar deţine recordul mondial de înălţime a unei clădiri construite cu "zidărie
clasică"

Pagina 4 din 63
Cuvântul zgârie-nori a apărut prima dată în engleza americană ca un cuvânt
compus, skyscraper = sky + scraper, adică zgârietor al cerului, care a devenit zgârietor de
nori, adică zgârie-nori în română, fiind folosit pentru prima dată la sfârşitul secolului al 19-
lea, reflectând uimirea publică a rezidenţilor oraşului New York la vederea acestor clădiri
foarte înalte, care păreau a zgâria cerul. Ulterior, a fost rapid adoptat în multe limbi, sub
forma compusă specifică a acelor limbi.
Evoluţia definirii "corecte" a unui zgârie nori a evoluat în timp, fiind o funcţie nu
numai de realizarea tehnică respectivă, dar şi de evoluţia noţiunii pe măsură ce din ce în
ce mai multe clădiri au ajuns să merite acest statut. Uneori se consideră că o clădire ar
avea statutul de zgârie-nori doar pentru că domină cu detaşare clădirile înconjurătoare.
Alteori, se conferă acest statul unei clădiri înalte pentru că implică mândrie şi satisfacţie
locuitorilor unui oraş care are o astfel de structură. Oricum, dincolo de aceste definiţii şi
nominalizări, există şi alte criterii (mai mult sau mai puţin obiective) care trebuiesc luate în
considerare, aşa cum ar fi plasamentul, forma, destinaţia şi aspectul clădirii, care
contribuie per ansamblu la definirea unei structuri de a fi sau nu considerată un zgârie-
nori.

Istoric

Apariţia şi existenţa zgârie-norilor este strict legată de progresul ştiinţific şi


tehnologic, care a generat posibilitatea de a construi clădiri ale căror structură de
rezistenţă să fie preluată de materiale extrem de durabile, oţelul şi betonul armat. Astfel,
alături de acestea, elementele tehnice absolut necesare pentru apariţia acestor structuri
supra-înalte au fost şi sticla termoizolantă, pompele de apă, lifturile şi aerul condiţionat.
Până în secolul al 19-lea clădirile cu mai mult de 5-6 etaje erau extrem de rare
pentru că structurile în sine ridicau probleme tehnice greu de surmontat. La aceast fapt se
adăugau existenţa unor scări lungi şi greu de urcat precum şi problema presiunii apei, de
cele mai multe ori insuficientă pentru a asigura apa curentă la înălţimi mai mari de 15
metri.
Oricum, în ciuda acestor multiple insuficienţe şi incovenienţe, realizarea de
construcţii relativ înalte datează încă de la începutul anilor 1600 în anumite locuri. Spre
exemplu, în Edinburgh, Scoţia, zidul defensiv ce înconjura oraşul limita clar expansiunea
teritorială a acestuia. Ca urmare construcţiile din interiorul apărat au început să crească în
înălţime. Astfel, construcţii cu 10 - 11 nivele au devenit comune, înregistrându-se şi clădiri

Pagina 5 din 63
record de înalte cu 14 - 15 nivele. Multe din acele clădiri înalte stau încă în picioare şi pot fi
văzute în partea veche a oraşului, mai ales în zonele cunoscute ca Wynds şi Closes, în
apropiere de Royal Mile.
Cea mai veche clădire încă "în picoare", construită structural pe baza unei structuri
metalice (de fier) este The Flaxmill (cunoscută local ca [the] "Maltings"), ce se găseşte în
Shrewsbury, Anglia. Construită în 1797, poate fi considerată "clădirea mamă a zgârie-
norilor" datorită combinaţiei de coloane şi grinzi realizate din oţel rezistent la foc, conţinând
mai mult de 2% carbon (în engleză, cast iron) aidoma scheletelor metalice moderne ce au
făcut posibilă existenţa structurilor înalte de azi. Din păcate a fost mult timp
desconsiderată, având statut de ruină. În 31 martie 2005, organizaţia non-profit English
Heritage a anunţat că va cumpăra Flaxmill, pentru reparare, menţinere şi conservare.

Primul zgârie nori modern a fost clădirea de zece etaje Home Insurance Building
din Chicago, Illinois, construită între 1884 – 1885. Deşi clădirea nu este deloc
impresionantă azi ca înălţime, este importantă în istoria arhitecturii pentru că arhitectul
acesteia, William Le Baron Jenney, a creat primul schelet metalic structural capabil de a
suporta întreaga greutate a clădirii. Pentru prima dată, scheletul metalic al clădirii a fost
astfel conceput încât zidurile nu trebuiau să suporte nimic din masa clădirii, aceasta fiind
integral suportată de structura scheletului metalic. Această primă realizare de acest gen a
condus la aşa numitul "Chicago skeleton" ("scheletul Chicago") model structural care a
dovedit în timp, că expresia "cerul este limita" (în engleză, în original, "The sky is the
limit!") avea acoperire conceptuală, tehnică şi materială.

Pagina 6 din 63
Pagina 7 din 63
Istoria celor mai înalţi zgârie-nori

Această listă ţine cont şi de înălţimea acoperişului. Un element mult mai comun de
măsurare îl constituie cel mai înalt detaliu arhitectural (conform, [the] highest architectural
detail); astfel de considerări includ Petronas Towers, turnuri gemene, construite în 1998.

Stat /
Construit Clădire Oraş Acoperiş Etaje Vârf Statut actual
Ţară
Equitable New
New 142 43
1873 Life York, 6 Dărâmat
York ft m
Building SUA
St
Pancras Marea 269 82
1876 London 9 În picioare
Chamber Britanie ft m
s
Auditoriu
Illinois, 269 82 349 106
1889 m Chicago 17 În picioare
SUA ft m ft m
Building
New York New
New 309 94 349 106
1890 World York, 20 Dărâmat
York ft m ft m
Building SUA

Pagina 8 din 63
Manhatta
New
n Life New 348 106
1894 York, 18 Dărâmat
Insurance York ft m
SUA
Building
Milwauke Milwauk Wiscons 350 107
1895 9 În picioare
e City Hall ee in, SUA ft m
New
Park Row New 391 119
1899 York, 30 În picioare
Building York ft m
SUA
New
Singer New 612 187
1908 York, 47 Dărâmat
Building York ft m
SUA
New
Met Life New 700 213
1909 York, 50 În picioare
Tower York ft m
SUA
New
Woolwort New 792 241
1913 York, 57 În picioare
h Building York ft m
SUA
New
40 Wall New 927 283
1930 York, 70 În picioare
Street York ft m
SUA
New 1,0
Chrysler New 925 282 319
1930 York, 77 46 f În picioare
Building York ft m m
SUA t
Empire New 1,2 1,4
New 381 449
1931 State York, 50 f 102 72 f În picioare
York m m
Building SUA t t
World
Trade New 1,3 1,7
New 417 528
1972 Center York, 68 f 110 32 f Distrus
York m m
(North SUA t t
tower)
1,4 1,7
Sears Illinois, 442 527
1974 Chicago 51 f 108 29 f În picioare
Tower SUA m m
t t

Pagina 9 din 63
1,4
Petronas Kuala 452
1998 Malaysia 88 83 f În picioare
Towers Lumpur m
t
1,4 1,6
Taipei 448 509
2004 Taipei Taiwan 74 f 101 71 f În picioare
101 m m
t t
Emiratel 2,7 2,7
Burj 828 810
2009 Dubai e Arabe 17 160 17 f În picioare
Dubai m m
Unite ft t

În momentul de faţă construcţia superstructurii numită Burj Kalifa ( Dubai ) este din
Dubai ( E.A.U.) Înălţimea sa exactă a fost ţinută secret, dar dupa finalizare înălţimea sa a
atins 828 m, făcând din această clădire cea mai înaltă din lume, pana astazi 2010.
Odată cu construirea Burj Dubai va apare o nouă clasă de clădiri numite Super
zgârie-nori, conform denumirii deja date de comunitatea arhitecturală, superscraper.
Dupa finalizare turnul a fost nominalizat pentru a fi primul superscraper realizat
material, deşi proiecte de superstructuri au existat de mai bine de 50 - 60 de ani. Exemplul
proiectului lui Frank Lloyd Wright, a cărui The Illinois ar fi fost de o milă înălţime (circa
1600 metri), este celebru.
In mod interesant 3 cladiri aflate in estul indepartat nu apar in aceasta lista
constituita de asocoatia arhitectiilor din S.U.A. Cladirea din Shanghai se numeste World
Financial Center, are 492 m si 101 etaje. Cladirea se situiaza pe locul al 3-lea in acest top
O alta cladire importanta din punct de vedere al inaltimii este Turnul Jin Mao din
Shanghai, China inaugurat in 1998 are o inaltime de 421 m si 88 etaje.
Centrul financiar international Nr. 2 din Hong ,nul 2003 are o inaltime de 415 m si
88 etaje.

Pagina 10 din 63
Situatii analizate in faza de proiectare:

• Recuperarea tuturor formelor de energie din cladire.


Energia necesara functionarii unei astfel de cladiri este comparabila cu a unui oras
cu peste 100.000 locuitori, spre exemplu turnul Burj Kallifa (Dubai), recent inaugurat in
Dubai avand o inaltime de 828 m si o suprafata totala de 456000 m². Turnul adaposteste
150 restaurante, 1200 magazine, are 1044 apartamente de lux, 49 de nivele de birouri si
un hotel de 7 stele de 160 apartamente. Se estimeaza ca turnul va fi populat de
aproximativ 12.000 persoane, care vor circula cu 54 lifturi de mare viteza ( 64 km/h).
Consumul de energie estimat este de 10 MW.
Pentru asemenea cifre ale consumului este extrem de important a se avea in
vedere toate formele de recuperare a energiei. Exemple de astfel de forme de recuperare
pot fi: aerul din subsolul cladirii care este mai rece poate fi utilizat la prepararea aerului
rece necesar ventilarii etajelor superioare. Tevile de apa calda de pe returul circuitelor de
alimentare pot fi trecute prin recuperatoare de caldura. Apa menajera se va evacua prin
vacumare, avand in vedere debitele foarte mari de apa uzata este necesar sa se
proiecteze ministatii de epurare care sa produca apa tehnologica necesara alimentarii cu
apa a instalatiilor sanitare, dusuri, bai, apa cu un grad mai scazut de epurare sa se
utilizeze la W.C - uri.
• Utilizarea surselor alternative de energie
Pentru a putea proiecta si realiza astfel de cladiri in conditii de eficienta economica
este necesar sa se foloseasca toate formele de energie alternativa pe care le ofera zona
in care este amplasata cladirea: eoliana, solara, pompe de caldura in bucla de apa.
• Scaderea costurilor prin alegerea celor mai avantajoase solutii.
Cladirile obisnuite au un consum pentru necesarul de caldura de 200-400 Kwh/m².
Cladirile reabilitate termic in clasa C au un consum de energie pentru necesarul de caldura
de 100Kwh/m².Pentru incalzire agentul termic se livreaza la 95 °C pentru a asigura o
temperatura ceruta de 18-20-22°C . Se vor cauta solutii ca raportul acesta sa se poata
micsora cat mai mult.Tarile nordice, respectiv Suedia si Norvegia, au reusit o astfel de
distributie a apei calde, care asigura temperatura necesara in spatiile de locuit cu o
temperatura a agentului termic de numai 60°C. In aceste conditii obiectele sanitare de
producere si mentinere a climatului in interiorul cladirilor devin extrm de importante.
Ventiloconvectoarele sunt aparate care imbina avantajele aoferte de transportul apei calde
cu eficienta transmiterii caldurii cu aer cald, difuzarea caldurii in incapere devine astfel mai

Pagina 11 din 63
eficienta. Tuburile radiante (radiatia cu tuburi intunecoase) in interiorul tuburilor circula
gaze, raportul de transformare a caldurii este de 1/10, deci se consuma de 10 ori mai
putina energie.
• Calculul necesarului de caldura
Programele clasice de calcul al necesarului de caldura, pentru situatia cea mai
defavorabila, respectiv -18 ° C si cu grad de ocupare maxim, produce in cazul cladirilor
foarte inalte o supradimensionare a circuitelor de distribuire a agentului termic si a
tubulaturii destinate ventilarii cladirii. Calculul necesarului de caldura in acest caz se va
efectua dupa o viziune moderna tinandu-se cont de functionalitati, gradul de ocupare,
programul de lucru, posibilitatea de modificare a destinatiei incaperii pentru activitati
diferite.
Echiparea cladirilor se va face astfel incat sa faca fata cu succes situatiilor de varf dar se
vor dota cu sisteme centralizate de monitorizare si comanda astfel incat functionarea sa se
faca in cascada tinindu-se cont de necesitatile concrete ale fiecarei incaperi.
• Instalatii speciale
Este evident ca un incendiu declansat la o inaltime de 600 m nu poate fi tratat in
acelasi mod ca un incendiu produs intr-o casa obisnuita sau intr-un bloc de 10 etaje.
Pentru cladirile foarte inalte se vor adopta solutii speciale care sa asigure stingerea
incendiilor.
O problema speciala intalnita in astfel de cazuri este cantitatea mare a rezervei de apa
pentru incendiu; se va tine cont de faptul ca astfel de instalatii necesita debite mari; o
instalatie de drencere spre exemplu necesita un debit de 30l/s. Se va tine cont si de faptul
ca apa din rezerva pentru incendiu poate fi mentinuta in rezervoare maxim 5zile pentru
bazinele supraterane si 7 zile pentru bazinele subterane. Fiecare zona a cladirii se va trata
pentru protectia contra incendiilor separat functie de destinatie si gradul de pericol,

Concluzii de studiu:

Cladirea propusa pentru analiza este o cladire cu regim mare de inaltime respectiv160
etaje, cu inaltimea intre etaje de 3,5 m, cladirea avind aproximativ 560 m, o astfel de
cladire desi nu ar trece pe primul loc in topul celor mai inalte cladiri din lume s-ar situa
totusi in primele 10.
cele mai inalte din lume si care ridica din punct de vedere al temei propuse toata gama de
dificultati tehnice hidraulice si de executie intilnite la cladirile inalte si foarte inalte.

Pagina 12 din 63
Prezentam in continuare problemele de care ar trebui sa se tina seama in realizarea
proiectului incercand sa desprindem probleme specifice datorate inaltimii foarte mari,
probleme specifice cladirilor multizonale si probleme intilnite la cladirile cu regim special.

Pagina 13 din 63
Restrictii impuse de caracteristicile constructive ale armaturilor si obiectelor sanitare

Robinetele si bateriile de amestecare sunt armaturi de care trebuie sa se tina seama la


proiectarea instalatiilor; toate armaturile pentru alimentare cu apa se executa pentru
presiunea de 6 bar.
Pmin = Nr nivele* H etaj + factor de siguranta
Pmin=160 *3,5 +1,5 = 561,5 m coloana apa
Armaturile pentru distributie si separare corpuri din fonta pentru presiune de pana la 25
bar, peste 25 bar corpuri din otel. Presiunea minima de 56,15 bar necesara pentru
alimentarea cladirii nu poate fi utilizata la valoarea maxima pentru protectia armaturilor se
vor folosi montaje speciale cu reducatoare de presiune si supape de protectie.
Robinete cu sertar cu diametre de la 40 la 400mm cu corp din otel peste presiuni de 25
bar.
Armaturi de retinere asigura circulatia apei numai intr-un singur sens robinete de
retinere cu diametre de la 10 pana la 100mm cu presiunea pana la16 bar.
Regulatoare de presiune corpuri din fonta sau otel cand presiunea creste se
micsoreaza sectiunea de trecere, astfel presiunea dupa regulator va scadea .
Avind in vedere cele prezentate se va tine seama de realizarea unor instalatii interioare
care sa respecte valorile admise ale presiunilor.
Armaturile de siguranta asigura nedepasirea unor anumite presiuni in instalatia de
alimentare cu apa. Utilizarea armaturilor de siguranta poate fi o solutie in anumite zone ale
instalatiei.

Instalatii interioare de alimentare cu apa pentru prevenirea si combaterea incendiilor.

Cladirile cu regim special de inaltime si cele cu destinatii speciale unde interventia


pompierilor este foarte dificila vor acorda o atentie deosebita realizarii de sisteme proprii
de combatere a incendiilor. Sistemele care pot fi luate in considerare sunt hidranti interiori,
sprinklere, drencere, pulverizatoare.
• Stabilirea tipului instalatiilor de combatere a incendiilor
Localuri pentru alimentatie publica - hidranti de incendiu interiori.

Pagina 14 din 63
Instalatii de sprinklere - incaperile prevazute cu astfel de instalatii se izoleaza prin
elemente incombustibile de cele care nu au astfel de instalatii.
Instalatii de drencere se prevad in cazul cladirilor sau zonelor din cladiri care au un
pericol mare de incendiu.
Pulverizatoare sunt armaturi care realizeaza stingerea incendiului in faza incipienta; ele
reactioneza la prezenta fum sau cresteri bruste de temperatura sunt comandate automat
de catre senzori specializati.
• Instalatii speciale de semnalizare si stingere a incendiilor
Potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor
tehnologice, platformelor amenajate şi utilizatorilor la acţiunea focului instalaţiile speciale
se clasifică în următoarele categorii principale: sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de
semnalizare, alarmare, avertizare şi alertare în caz de incendiu, destinate detectării şi
semnalizării incendiilor produse în zona supravegheată, în scopul luării măsurilor imediate
pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea persoanelor, acţionarea unor echipamente de
stingere sau de protecţie, transmiterea apelurilor de urgenţă şi alertarea forţelor de
intervenţie;sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor, care asigură
prezenţa substanţei de stingere în zona protejată sau limitează propagarea incendiului în
încăperi şi spaţii adiacente locului de izbucnire. Echiparea şi dotarea construcţiilor,
instalaţiilor tehnologice şi platformelor amenajate se asigură conform reglementărilor
tehnice, normelor specifice de p.s.i., prezentelor dispoziţii generale, precum şi pe baza
concluziilor desprinse din scenariile de siguranţă la foc şi din evaluarea capacităţii de
apărare împotriva incendiilor.
La stabilirea tipurilor de instalaţii cu care se echipează construcţiile, instalaţiile
tehnologice şi platformele amenajate se au în vedere următoarele criterii:
• condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările specifice;
• interdependenţa dintre nivelurile admise ale criteriilor de performanţă şi ale
timpilor privind siguranţa la foc şi factorii de determinare şi evaluare ai acestora;
• posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu
nocivitate mărită; funcţiile, caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de p.s.i.;
• eficienţa şi compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu ;
• valoarea construcţiei, a instalaţiei tehnologice, a platformei amenajate, inclusiv a
bunurilor protejate;
• influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor (persoanelor), elementelor
de construcţie ale clădirii şi mediului;

Pagina 15 din 63
• compatibilitatea dintre diferite substanţe de stingere utilizate simultan sau
succesiv;
• capacităţile fizice şi psihice ale personalului care poate utiliza aceste mijloace;
• raportul cost/eficienţă.
Pentru toate construcţiile, instalaţiile tehnologice şi platformele amenajate se vor
asigura alarmarea şi avertizarea utilizatorilor (persoanelor) în caz de incendiu cu sisteme,
instalaţii şi mijloace conform reglementărilor tehnice.
Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi platforme amenajate care nu se
încadrează în prevederile reglementărilor tehnice şi normelor specifice se recomandă
verificarea necesităţii şi oportunităţii echipării şi dotării acestora cu anumite tipuri de
mijloace tehnice de p.s.i. prin utilizarea unor proceduri şi metode de calcul agreate.

Instalatiile de alimentare cu apa rece

La realizarea acestor instalatii se va tine cont de urmatoarele consideratii generale:


A) Orice instalatie de alimentare cu apa rece contine in principiu urmatoarele
parti componente: conductele de distributie, ramificatiile catre coloane, coloane si
legaturile la armaturile obiectelor sanitare.
B) Conducta de distributie din interiorul cladirii asigura alimentarea cu apa a
coloanelor facand legatura intre conducta de racord si ramificatiile spre coloane; coloanele
asigura transportul apei pe verticala intre conducta de distributie si legatura la armaturile
de utilizare a apei.

Configuratia conductelor de distributie din interiorul cladirilor

• Ramificate, inelare, mixte


• Dupa pozitia conductelor de distributie: inferioara,superioara, mixta
Distributia inferioara apare in cazul cladirilor prevazute cu subsol tehnic.
Distributia superioara apare in cazul in care alimentarea cu apa se face din rezervoare
de inmagazinare aflate la partea superioara a cladirii.
Distributia superioara poate sa apara ca necesara si in cazul cladirilor inalte la care
alimentarea cu apa se face prin mai multe zone de presiune si la care nu s-au prevazut
niveluri tehnice pentru amplasarea conductelor de distributie a fiecarei zone.
Pagina 16 din 63
Pentru evitarea dublarii coloanelor se poate utiliza un singur nivel tehnic intermediar
pentru doua zone de presiune; pentru o zona se realizeaza distributie superioara si pentru
alta zona distributie inferioara(distributie mixta). Dupa regimul de presiune cladirile sau
zone din cladiri pot avea una sau mai multe zone de presiune. La cladirile inalte, pentru a
nu se depasi presiunea maxima admisa de 6 bar pentru o zona de presiune, sunt posibile
mai multe solutii de alimentare cu apa, distributia inferioara pentru prima zona si
superioara pentru a doua zona.

Schema de alimentare cu apa cu mai multe zone de presiune.

La cladirile inalte care necesita mai mult de doua zonede presiune apare obligativitatea
prevederii unor niveluri tehnice care mai au si alte functiuni decit cele legate de
amplasarea conductelor. Nivelul tehnic se va amplasa astfel incit distributia sa fie
superioara pentru o zona de presiune si inferioara pentru zona de presiune mai mare.
Amplasarea nivelurilor tehnice se va prevedea inca din faza de proiectare a cladirilor
foarte inalte deoarece acestea vor fi semnificative ca spatiu si mai ales ca greutate.
Proiectantii structurilor de rezistenta vor tine seama de aceste spatii suplimentare si vor
calcula rezistenta la cutremur tinind cont si de aceste greutati suplimentare.

Schemele de alimentare cu apa

Realizarea acestor scheme va tine cont de mai multi factori dupa cum urmeaza:
• dupa felul consumului de apa: menajere, industriale, combaterea incendiilor;
• pot fi caracterizate prin debite si presiuni diferite;
• pot fi alimentate:prin retele diferite, retele comune, cu o singura retea.
Pentru a se asigura posibilitatea de golire a conductelor acestea se vor monta cu panta
de 2‰ in sensul contrar de curgere al apei, pentru conductele de incendiu 2-5‰. Inaintea
fiecarei armaturi este obligatorie prevederea unui robinet. Conductele se coloreaza astfel:
apa rece - albastru; apa calda - rosu, incendiu - rosu aprins, apa uzata - cafeniu.

Statii de ridicare a presiunii

Pagina 17 din 63
In situatiile in care presiunea furnizata catre consumatori este insuficienta pentru a
depasi toate rezistentele hidraulice, se poate recurge la solutia utilizarii statiilor de ridicare
a presiunii. Pe baza unor studii se prevad statii de hidrofor pentru cladiri cu 4000-5000
apartamente; o astfel de statie se amplaseaza intre conducta de racord si conducta de
distributie ridicarea presiuni cu un rezervor de inaltime.

Debitele speciale de calcul

Pentru obiectele sanitare la care apa se intrebuinteaza prin colectare la calcularea


debitului se va tine seama de timpul maxim admis pentru umplerea rezervorului cu apa.
Cind se utilizeaza direct jetul debitul se calculeaza tinind cont de cantitatea normala de
apa pentru realizarea operatiilor respective.
Stropirea este evitata prin folosirea perlatoarelor.
La o cada de baie de 140 litri umplerea se produce in 16 min considerand Q = 0,15l/s,
debitul specific de calcul este un debit conventional asigurat la presiunea normala de lucru
se dau in tabele. Presiunea normala de lucru este 2mca; bateria pentru spalator de ½ toli
0,15l/s.
Debitele speciale pentru combaterea incendiilor se considera avand valoarea minima de
2,5 l/s.
La cladiri cu inaltimi peste 45 m cu un volum peste 50.000 m³, Q = 5 [l/s] numarul
jeturilor in functiune simultana este de 4; rezulta un debit de calcul al instalatiei de 20 [l/s].

Debitele de calcul ale conductelor instlatiilor interioare de alimentare cu apa de


consum

Dimensionarea conductelor de alimentare cu apa consta in stabilirea diametrului


fiecarei portiuni de conducta si a marimii presiunii necesare pentru asigurarea alimentarii
cu apa a tuturor consumatorilor, pentru dimensionare instalatiei de alimentare cu apa fiind
necesar sa se cunoasca debitul de apa care va circula prin fiecare sectiune a retelei.
Qc=b(a*0,15√E+cE) [l/s]
E= suma echivalentilor
a= coeficient adimensional care depinde de categoria cladirii se gaseste in tabele
b= coeficient de debit depinde de felul conductelor de alimentare cu apa

Pagina 18 din 63
c= coeficient care depinde de categoria cladirii-se aplica numai la cladiri de locuit

E= E1+E2 E1=∑ eb*nb: E2=∑er*nr.


E1= suma echivalentilor bateriilor amestecatoare de apa calda si rece
E2=suma echivalentilor robinetilor de apa rece.

Obiecte sanitare.

Grupurile sanitare sunt prevazute cu obiecte specifice dupa cum urmeaza:


Grupurile sanitare pentru public si personal:
• vas de WC montat în consola cu rezervor de spalare cu montaj mascat
• lavoar din portelan cu montaj in blat avand bateria stativa monocomanda.
• pisoare din portelan sanitar cu spalare intermitenta.
• chiuveta de curatenie din beton cu gratar special si sifon de pardoseala.
• vas de WC montat in consola cu rezervor de spalare cu montaj mascat pentru
persoane cu handicap.
• distribuitoare de sapun, suporturi de hartie igienica, oglinzi din semicristal.
`Conducte prevazute:

• tevi de otel zincate pentru conductele principale si coloane ansamblate prin filet
cufitinguri specifice.
• tevi din polipropilena multistrat ansamblate prin polifuziune cu fitinguri specifice sau
tevi de tip rautitan cu fitinguri din alama rezistenta la dezincare cu manson alunecator
pentru legaturile la obiectele sanitare.

Stabilirea necesarului de apa

Qn zi med= qsp*Ni/1000 [m³/zi]


Qsp=qg+qp+qs+qil [l/om*zi] Ni=numarul total de locuitori
Calculul hidraulic al retelelor exterioare de alimentare cu apa.

Viteze prescrise
Diametrul conductei Viteza economica

Pagina 19 din 63
[mm] [m/s]
10-20 1,0
25 1,1
32-40 1,2
50 1,4
65-75 1,5
100-125 1,7
150-175 1,8
200-300 2,0

Alaturi de conductele de apa rece, calda si de recirculare se mai dimensioneaza si


conducta de bransament ce face legatura între conducta publica si reteaua de distributie
spre consumatorii de apa calda si rece. Pe aceasta conducta sunt dispuse robinete de
concesie precum si un apometru ce contorizeaza întregul consumul (cronogramele de
consum).Datorita presiunii reduse din conducta publica pentru asigurarea consumatorului
celui mai dezavantajat de la ultimul nivel la distanta cea mai mare precum si pentru
uniformizarea debitelor preluate din conducta publica s-a ales ca solutie constructiva
sistemul cu Statie de hidrofor (grup de pompare) si rezervor de acumulare deschis/inchis
principal cu mai multe trepte de presiune datorita depasirii in multe puncte a presiunii
maxime admise pentru armaturi 60 mH2O.
O alta solutie ar putea fi instalarea unor rezervoare intermediare sau chiar unul aflat la
ultimul etaj tehnic , de unde sa reglam presiunile nominale pentru fiecare zona in parte.
Avand in vedere faptul ca nu prea exista sistem de pompare care sa pompeze apa la
peste 500 m inaltime distributia apei trebuie zonificata in mai multe trepte de presiune cu
rezervoare intermediare asezate in etajele tehnice. Mai decat atat fara zonificare, in cazul
unor avarii majore pe sistemul de distributie nu putem izola avaria pentru a intervenii cu
reparatii specifice.

Instalatii de preparare a apei calde de consum

Instalatiile de apa calda de consum cuprind: instalatiile de preparare si cele de


alimentare cu apa calda; cele de preparare cuprind aparatul pentru producerea
caldurii(centrale de mare capacitate). Marimea consumului de apa calda gradul de confort
debitul este influentat de marimea obiectelor sanitare si de tipul lor.
Este necesar sa se asigure o circulatie permanenta a apei calde prin retea, pentru a
nu se raci prin stationare. Se va acorda o atentie speciala materialelor utilizate la izolarea

Pagina 20 din 63
conductelor,astfel incat sa se realizeze o pierdere de caldura minima raportata la lungimea
conductei.

Stabilirea marimii debitului de calcul pentru instalatia de preparare a apei calde:

La stabilirea marimii debitului de calcul se va tine seama de situatia concreta, de


solutia aleasa: Cu sau fara acumulare .
Necesarul de apa rece si apa calda pentru cladiri de locuit, social culturale,
administrative si de productie.
In urma experientei acumulate sau creat tabele care pot oferi valori extrem de utile
pentru cei care se ocupa cu proiectarea acestor retele.
La punctele de consum temperatura minima a apei calde pentru utilizari curente
este de 35-45°C. Temperatura in acumulator nu ete indicat sa depaseasca 60-65°C.
Cantitatea de caldura necesara acoperirii pierderilor de caldura prin conducte 10-
20℅ .
Pentru instalatiile mari cantitatea de caldura necesara acoperirii pierderilor este de
5-7℅.
Marimea necesarului de caldura pentru prepararea apei calde s-a stabilit la 20% din
necesarul de caldura pentru incalzire la un ansamblu de locuinte cu 750 apartamente sunt
necesare 1390 cazi de baie si 1160 dusuri. Necesarul de caldura pentru un apartament
este cuprins intre 5800W si 4050W pentru 750 apartamente; rezulta un necesar de
caldura Q =5,45 MW.

Instalatii de canalizare pentru ansambluri de cladiri

Folosirea igienica a cladirilor impune indepartarea unor cantitati mari de apa, in


general impurificate intr-un anumit grad, de proveniente diferite.
Instalatiile interioare de canalizare servesc pentru colectarea si evacuarea la reteaua de
canalizare exterioara a apelor uzate menajere, a apelor uzate industriale si a apelor
meteorice din cladiri.

Alcatuirea instalatiilor
• receptorii pentru colectarea apelor(obiecte sanitare, etc.)

Pagina 21 din 63
• reteaua interioara de canalizare
• reteaua exterioara din ansamblul de cladirii
• instalatiile de tratare a apelor uzate cu caracter local
• instalatiile de pompare a apelor uzate.

Retele de canalizare interioare

Apele uzate menajere pot avea o provenienta anorganica si organica.


Ape meteorice rezulta din ploi, topirea zapezii,retelele de canalizare interioara se
vor proiecta astfel incat sa asigure preluarea in conditii optime a apelor uzate se vor
elimina efectele negative produse de cantitatile foarte mari de ape uzate intalnite la
cladirile foarte inalte.
Distantele mari de curgere pe verticala vor produce o accelerare rapida a coloanei
de apa ducind la ruperea suvoiului si producerea efectului de berbec ,efect care daca nu
este contracarat va duce la aruncarea cu putere a apei uzate prin obiectele sanitare care
au legatura directa cu coloana (WC-uri).

Conditii impuse apelor uzate pentru a putea fi evacuate in reteaua oraseneasca

• Sa nu contina suspensii grele,care se pot depune pe conducte


• Sa nu atace materialul din care este executata reteaua de canalizare
• Sa nu contina substante usor inflamabile sau explozibile
• Sa nu contina substante toxice in concentratii care ar putea deveni periculoase
pentru personalul de intretinere a retelelor
• Sa nu contina germeni de boli contagioase
• Sa nu aiba o temperatura mai mare de + 40° C
Apele uzate menajere indeplinesc de regula aceste conditii, nefiind necesara
tratarea lor inainte de evacuare, cu exceptia apelor care provin de la bucatariile cantinelor
si restaurantelor. Care contin grasimi, nisip, a apelor care provin de la la unele laboratoare
si spitale care contin substante agresive din punct de vedere chimic, deseuri radioactive
sau agenti patogeni.

Pagina 22 din 63
Tratarea apelor uzate menajere care contin impuritati de genul celor aratate se
poate face in interiorul cladirilor.
Apele meteorice sunt ape conventional curate putind fi evacuate direct in reteaua
de canalizare in cazul in care nu se refoloseste pentru interiorul cladirii, exceptie facand
punctele de consumal apei potabile si de igiena corporala. In rest apele meteorice se pot
stoca in rezervoare speciale si se pot refolosii pentru a asigura functionailtatea fantanilor,
W.C., pisuarelor.

. Elementele componente ale retelelor de preluare a apelor uzate

• Conductele de legatura, prin care se leaga receptorii la ramificatiile de pe


conductele de derivatie;
• Conductele de derivatie prin care se racordeaza grupurile de obiecte sanitare la
coloanele de scurgere si la conductele de colectare;
• Coloane de scurgere,colecteza apele de la conductele de legatura si de la
conductele de derivatie si le transporta pe verticala la conductele de colectare;
• Conductele colectoare sunt asezate la partea inferioara a instalatiei si primesc
apele uzate de la coloanele de scurgere,de la conductele de derivatie si de la conductele
de legatura si le transporta la reteaua exterioara de canalizare;
• Conductele de ventilatie ,care sunt prelungir ale conductelor de scurgere
(coloane, conducte de derivatie si conducte de legatura) in sensul opus celui de scurgere
care au drept scop asigurarea evacuarii gazelor de canal in atmosfera deasupra
acoperisului;
• Dispozitivele de curatare se prevad atat pe portiunile orizontale cat si pe
portiunile verticale ale retelei pentru a asigura intretinerea usoara in caz de infundari.

Conditii impuse la amplasarea conductelor, la alegerea traseului si a modului de


montaj.

• Sa fie asigurata o panta continua care sa permita scurgerea apelor uzate prin
gravitatie;
• Traseele sa fie cat mai drepte, evitandu-se schimbarile de directie care
favorizeaza depunerile si infundarile;

Pagina 23 din 63
• Reteaua sa fie pe cat posibil accesibila pentru curatare;
• Sa fie asigurata ventilarea permanenta a retelei in vederea asigurarii eliminarii
gazelor de canal si a suprapresiunilor si subpresiunilor;
• Lungimea conductelor sa fie cit mai mica;
• Materialele din care sunt executate conductele sa reziste in bune conditii la
actiunea apelor uzate si sa permita o scurgere si o intretinere usoara;
• Conductele de legatura se pot monta pe perete, deasupra pardoselei sau sub
plafon cu panta pentru a asigura scurgerea apei.
• Sa nu traverseze rosturide dilatare,se va evita trcerea lor pe deasupra
tablourilor de comanda electrice,toate traseele sa fie cat mai scurte cu cat mai putine
schimbari de directie.

. Coloanele de scurgere

Se monteaza in linie dreapta ,micile devieri pentru ocolirea grinzilor se fac cu piese
speciale (cot cu etaj). Conductele colectoare se monteaza aparent sub tavanul subsolului
sau ingropate sub pardoseala parterului. Iesirile spre canalizarea exterioara trebuie sa tina
cont de pozitia acesteia cautind sa se prevada un numar minim de camine de vizitare. De
regula scurgerile pe orizontala se rezolva pe etajele tehnice fara sa mai trebuiasca
mascate pe etajele de locuit.

Conducte de ventilatie
• coloane de ventilatie directa,
• conducte de ventilatie secundara
• coloane de ventilatie suplimentara.
Coloanele de ventilatie suplimentara se folosesc in cazurile in care inaltimea
coloanelor de scurgere depaseste 40 m, pentru a asigura in coloane o presiune cit mai
aproape de presiunea atmosferica, cu toata viteza mare de cadere a apei din coloane,
cand exista posibilitatea formarii de dopuri succesive intre care pot aparea diferente mari
de presiune

Canalizarea apelor meteorice

Pagina 24 din 63
Apele din precipitatiile atmosferice care cad pe terase sau pe acoperisurile
cladirilor pot fi colectate si conduse , fie prin burlane exterioare montate pe fatade
evacuindu-se liber la rigola strazii sau la reteaua exterioara de canalizare fie prin burlane
interioare.
In situatiile in care apele meteorice nu pot fi evacuate liber catre reteaua
exterioara se pot adopta solutii tehnice care sa prevada statii de pompare care pot fi
dotate eventual si cu bazine de retentie.
Pompele cu ax vertical pentru montaj uscat sunt amplasate sub nivelul minim al apei din
rezervor, in exteriorul lui pompele pentru montaj umed sunt amplasate chiar in interiorul
rezervorului de ape uzate.
Daca reteaua in care sint evacuate apele uzate nu poate primi intregul debit
colectat atunci este necesara o acumulare a apelor uzate pentru a fi evacuate intr-o
perioada de timp mai lunga.

Indepartarea apelor uzate menajere

Instalatiile de canalizare sunt proiectate in sistem separativ conform I9-94 astfel:


Instalatie de canalizare gravitationala a apelor menajere provenite de la grupurile
sanitare si de la spatiul comercial nealimentar cu racordare cu racordare separata la
microstatia de epurare primara unde se va produce si apa tehnologica. Apele meteorice
se stocheaza separat si sunt colectate separat directa la rezercorul subteran in imediata
vecinatate a complexului iar cel provenit de la spălătoria chimica este canalizata intr-o alta
micro statie de dimensiuni mai mici dar cu filtre mult mai fine, apa ce va fi deversata in
reteaua oraseneasca fara a i se mai atribui si alta folosinta.
Debitele de ape uzate variaza in functie de numarul obiectelor sanitare si al
punctelor de consum tehnologic
Qc= Qs + qs max; Qc= debitul de calcul pentru scurgere in l/s
Qs= debitul corespunzator valorii sumei echivalentilor Es,a obiectelor sanitare si a
punctelor de consum care se scurg in reteaua de canalizare considerata l/s qs max=
debitul specific de scurgere al obiectelor sanitare,cu valoarea cea mai mare care se
scurge in reteaua considerata in l/s. Viteza de autocuratire este 0,70 m/s pentru
conducte inchise si 0,5m/s pentru canale deschise.Viteza maxima admisa in conductele
de canalizare este de 4m/s,panta tuburilor de scurgere.
Sistemul de canalizare în interiorul cladirii este realizat separat pentru apele uzate

Pagina 25 din 63
menajere si apele pluviale în scopul evitarii refularii apelor uzate menajere în interiorul
locuintelor.
Instalatie de canalizare prin pompare a apelor conventional curate de la
subsoluri provenite de la spalare pardoseli, ape meteorice de pe rampa de acces subsol 1
si instalatia de incendiu (in caz de functionare), se stocheaza in rezervorul de apa deja
filtrat pentru a fi refolosit aflat la nivelul 0., adica P.
Apele uzate provenite de la parcaje sunt deversate la caminul de racord dupa
o prealabila separare a namolului si eventualelor urme de uleiuri.
Pentru aceasta s-a prevazut un separator de namol si hidrocarburi; si un grup
de pompare echipat cu electropompe submersibile cu functionare automata in functie de
nivelul apei, montate intr-un camin amenajat in vecinatatea complexului sau chiar si sub
acesta.
Pentru apele uzate provenite de la grupul sanitar s-a prevazut o canalizare separata
cu deversare la caminul de racord prin intermediul unei statii de pompare cu bazin ermetic
echipata cu o pompa.
Colectarea apei uzate menajere in grupurile sanitare de la lavoar si cada de baie se
face prin intermediul unor sifoane din plumb.
Se precizeaza ca apele uzate deversate la colectorul public din zona,
corespund conditiilor de evacuare a apelor uzate în retelele de canalizare a localitatilor
conform HG 188/2002 anexa 2 (NTPA 002/2002).

Conducte prevazute

• Tuburi din polipropilena ignifugata, ansamblate prin mufe cu garnituri de cauciuc


pentru racordurile la obiectele sanitare, coloanele de canalizare menajera si pluviala
pentru curgerea gravitationala, coloana de ventilare auxiliara si canalizarea apelor de pe
pardoselile subsolurilor, pe fiecare coloana la fiecare etaj dispunându-se piese de curatire
în scopul mentenantei.
• Tevi din otel zincate pentru canalizari pompate.

Izolarea conductelor de canalizare

Conductele de canalizare pluviala se izoleaza fonic si contra condensului cu

Pagina 26 din 63
vata minerala de 20mm si protejată prin infasurare cu folie din polietilena.
Apele uzate nu contin substante toxice , metale grele si nici substante radioactive.
Apele uzate sint colectate in reteaua exterioara de canalizare fara a exista
posibilitati de poluare a mediului.

Analiza critica si propuneri pentru alimentare apa rece,apa calda si canalizare,pentru


zona cuprinsa intre parter si etajul 10.

Aceasta zona are urmatoarele functiuni;


• de la parter pana la etajul 5 sunt amplasate diverse magazine
(confectii,alimentare.).
• de la etajul 5 pana la etajul 10 sunt spalatorii chimice.

Staţie de tratare a apei menajere.


Polietilena de mare densitate (presiune scăzută) PEHD – este un copolimer al
polietilenei liniare de densitate medie şi distribuţie moleculară compactă. Este livrată sub
formă de pudră.
Materialul este caracterizat de următoarele trăsături tehnice:
• foarte bună rezistenţă la impact:
• aspect excelent al suprafeţelor externe şi interne:
• rezistenţă la radiaţii ultraviolete.

Construcţia staţiei
1. Rezervorul de sedimentare (rezervor septic)
Rezervorul de sedimentare este un rezervor monobloc din polietilenă de mare
densitate produs prin folosirea metodei rotaţionale. Ţeava de intrare cu un diametru de
100 mm este prevăzută cu un cot la 90 de grade şi o ţeavă de conectare dreaptă cu
deflector, îndreptată către peretele rezervorului. Ţeava este de asemenea prevăzută cu o
deschidere pentru decompresie în partea sa superioară. La ieşirea din rezervorul de
sedimendare există de asemenea un filtru detaşabil care acţionează în acelaşi timp şi ca
un indicator de colmatare. Acest filtru este umplut cu pozzolana (rocă vulcanică) ca
material filtrant. De asemenea, rezervorul este prevăzut cu guri de vizitare (numărul
acestora depinde de capacitatea rezervorului), elemente de extensie şi mânere pentru
descărcare.

Pagina 27 din 63
Tehnologia este orientată în trei direcţii:
• O formă conica, specifică a ţevii de intrare, orientată cu capătul îngust către
rezervorul de sedimentare: aceasta permite reducerea vitezei de curgere la deschiderea
de la intrare şi în acelaşi timp previne acumularea substanţelor în această zonă.

• Filtru cu indicator de colmatare – aflat în zona de iesire a apei din rezervor,


umplut cu pozzolana. Rolul său secundar este de o importanţă la fel de mare: pozzolana
– datorită masei sale, îngreunează curgerea lichidului şi reduce riscul formării unei
blocari, protejând astfel iesirea calibrată.
• Ajustarea debitului prin iesirea calibrată – permite să se elimine aproape în
totalitate riscul unei blocari.
În cazul în care valorile debitului de intrare sunt temporar depăşite, rezervorul este
echipat cu o valvă de protecţie.
Aceasta tehnologie face posibilă eliminarea unei cantităţi considerabile de materii în
suspensie – până la 75% pentru o concentraţie medie (120 mg/l la ieşire).

2. Biofiltru
Structura externă este aceeaşi ca şi în cazul rezervorului de sedimentare şi putrefacţie
menţionat mai sus. În schimb, structura internă este diferită din punctul de vedere al
tehnologiei folosite.
Sistemele din interiorul rezervorului sunt proiectate pentru a se asigura că
biofiltrul,bazat pe principiul reziduurilor lichide activate pe fibre plonjate, operează în mod

Pagina 28 din 63
optim. Unitatea include următoarele:

• POLITEX – o fibră făcută din macromolecule de structură liniară ce conţine în lanţ


un minim de 85% din masa de ester glicol şi acid tereftalat, saturat cu hidrocarbon
alifatic. Fibra este rezistentă la uzură şi impermeabilă pentru bacterii. Diametrul fibrei este
de 50 de microni. Pe baza filtrelor numărate pe o suprafaţă de 10 cm pătraţi, se poate
presupune că lungimea fibrei este de 600 km/m2.

• CADRE – realizate din oţel inoxidabil,Acestea se constituie in elemente de suport


pentru fibrele Politex care găzduiesc bacteriile.
• DIFUZOARE - au rolul de a asigura cantitatea necesara de oxigen. Dintre
numeroasele tehnici de oxigenare, tehnica oxigenarii cu bule mici este cea mai
utilizata de producatorii seriosi de statii de epurare. Acest lucru se datorează excelenţilor
parametri operaţionali şi posibilitaţilor de adaptare a sistemului la forma rezervorului.

3. REZERVORUL DE SEDIMENTARE SECUNDAR -pentru statiile de epurare mai


mari de 25 l.e.

Pagina 29 din 63
Rezervorul de sedimentare secundar are rolul de a crea o zona de sedimentare
suplimentara. Acest rezervor este echipat cu o pompa de recirculare care trimite inapoi in
primul rezervor de sedimentare apa tratata dar care ar mai putea contine anumite
sedimente.
Pompa de recirculare scufundată, proiectată pentru lichide fără multe impurităţi. Cu
această pompă, se recirculă apa menajeră tratată într-un mod intermitent de la
rezervorul secundar de sedimentare către primul rezervor de sedimentare şi
putrefacţie.
Staţia de tratare a apei menajere ar trebui, în condiţii normale (adică cu apa
menajeră cu conţinut mediu de poluanţi şi instalare corectă) să aibă următorii
parametrii de tratament:

Parametrii Apa Apa Necesa Grad de Necesa


menajeră menajeră la r diminuare a r
netratată la ieşire (mg/l) conform parametrul conform
Materie în300
intrare (mg/l) Max. 30 NTPA
60 mg/l ui la 95-99
iesire % NTPA70 %
COD•
suspensie 800 Max. 90 125 mg/l 90-95 % 75 %
BOD – 5• 400 Max. 30 25 mg/l 95-98 % 70-90%

Nitrogen total 65 Max. 15 15 mg/l 75-90 % 70-80%


Amoniac nitrogen 40 - urme 3 mg/l 95-99 %

Rezervorul trebuie să fie instalat direct pe un strat de 30 de centimetri de nisip (sau


pietriş bine compactat). Distanţa dintre excavaţie şi rezervor ar trebui să fie de cel puţin 30
de centrimetri. Spaţiul va trebui să fie umplut cu straturi de nisip amestecate cu ciment (în
proporţie de 50 kg de ciment per 1 metru cub de nisip) cu granulele de mărime între 3 şi 6
mm.

• Nisipul stabilizat se asterne în jurul rezervorului în straturi de 50 de


centimetri.
• Fiecare strat se stropeste cu apă iar următorul strat ar trebui așternut după
aproximativ o oră.
• Interioarele rezervoarelor trebuie umplute cu apă simultan cu aşezarea straturilor
de nisip.
• Conducta de canalizare, dintre clădire şi staţia de tratare ar trebui să aibă o
înclinare minimă de 2 cm per un metru.

Pagina 30 din 63
De asemenea, trebuie să aibă în mod obligatoriu o gură de ventilaţie pentru a evacua
gazele ce provin din degradarea substanţelor organice în rezervorul de sedimentare şi din
aerul procesat în biofiltru
Rezervoarele pot fi îngropate orice adâncime (tinandu-se cont de cota de inghet)
fără a fi nevoie să furnizaţi vreun sistem de protecţie, însă nu la o adâncime mai mare de
75 cm.
În acest caz, se instaleaza elementele de extensie (lărgime de 500 mm, înălţime de
750 mm) pentru a asigura acces la rezervor

INGROPAREA REZERVOARELOR LA ADÂNCIME MICA

Statie De Epurare Compacta

Staţiile compacte de epurare sunt proiectate şi realizate pentru epurarea apelor


uzate provenite de la comunităţi de 5 - 500 locuitori, cu excluderea totală din sistem a
apelor pluviale. Apa epurată este convenţional curată, corespunde normei naţionale NTPA
001 şi normei europene EC 91/271, putând fi astfel deversată în râuri, lacuri, iazuri etc.
Aceste rezultate sunt garantate pentru sistemele ce funcţionează continuu şi pentru cele la
care apa uzată la intrare răspunde următoarelor cerinţe: provine de la grupuri sanitare, băi,
bucătării (pentru bucătăriile mari este necesară montarea unui separator de grăsimi).
Pentru dimensionarea indicatorului LE „locuitori - echivalent" s-a luat în calcul un consum
zilnic de 200 litri apă/ persoană şi o încărcare organică zilnică de 75 gCBO5.

Pagina 31 din 63
Componentele staţiei de epurare şi materialele de fabricaţie
Rezervorul este fabricat din P.A.F.S. (poliester armat cu fibră de sticlă), un material
compozit cu durată de exploatare nelimitată, care conferă staţiei de epurare rezistenţă
mecanică şi chimică foarte bună. Fabricarea rezervorului monobloc se realizează după o
tehnologie tradiţională proprie producătorului, ceea ce-i conferă rezistenţă foarte bună la
acţiunea agenţilor fizico-chimici şi biologici, elasticitate mare, greutate mică şi
manevrabilitate uşoară.

Pompa de ape uzate este proiectat special pentru vehicularea apelor uzate
menajere. Este prevăzută cu etanşare mecanică şi cu rotor vortex retras, ce permit
trecerea suspensiilor solide cu diametre de până la 20-30 mm.
Suflantele se caracterizează prin robusteţe deosebită şi silenţiozitate în funcţionare
(31-46 dB). Sunt proiectate pentru a funcţiona continuu, fără intervenţii. Pietrele poroase
ce au ca scop distribuirea uniformă a aerului în masa de apă uzată sunt proiectate special
pentru a preveni colmatarea orificiilor cu apă uzată şi pentru a asigura un grad cât mai
mare de oxigen dizolvat în apă. Panoul electric de comandă şi control protejează toate
echipamentele electrice ale staţiei împotriva fluctuaţiilor de tensiune din reţeaua electrică
şi oferă protecţie electrică echipamentelor care deservesc staţia compactă de epurare. În
plus, asigură funcţionarea temporizată a staţiei compacte de epurare.

Pagina 32 din 63
Sistemul universal cu debit constant pentru comunităţi de până la 35 PE echivalent se
compune dintr-un rezervor cilindric realizat din P.A.F.S., împărţit în 4 compartimente
funcţionale, fiecare realizând câte o etapă a procesului de epurare:
• Compartimentul 1: acumulare, separare grosieră, egalizare şi distribuire a debitului;
• Compartimentul 2 şi 3: oxidare biologică şi nitrificare;
• Compartimentul 4: sedimentare finală şi recircularea nămolului;
Acestea sunt despărţite de diafragme impermeabile din P.A.F.S., prevăzute cu orificii
de comunicare prin care apa uzată circulă dintr-un compartiment în altul.
Compartimentul nr. 1:
În afară de preluarea apei uzate are şi alte funcţiuni importante:
• realizează separarea mecanică a materialelor nebiodegradabile din apa uzată, ce
vor fi eliminate prin vidanjare la intervale mari de timp (1 - 2 ani) din acelaşi compartiment;
• egalizează debitul de intrare în sistem prin eliminarea vârfurilor de sarcină şi
amestecarea apelor puternic uzate cu unele mai puţin încărcate;
• pompează apa care trebuie tratată, lăsând să înainteze cantitatea strict necesară
de apă uzată, proporţională cu capacitatea staţiei de epurare.
Această ultimă funcţie este fundamentală pentru eficienţa epurării: pentru instalaţiile de
dimensiuni mici, calibrarea corectă a debitului la intrarea în sistem (realizabilă doar printr-
un echipament de pompare) constituie condiţia necesară şi care trebuie respectată pentru
o funcţionare corectă.

Pagina 33 din 63
Astfel, în compartiment este prezentă o pompă submersibilă cu rotor vortex retras,
pentru ape uzate, protejată de un grătar şi care alimentează un regulator special de debit,
care are funcţia de a introduce o cantitate predeterminată de apă uzată în următoarele
compartimente de oxidare biologică şi recirculare a nămolului excendentar.
Compartimentele nr. 2 şi 3
În acestea, apele uzate provenite din compartimentul precedent sunt supuse unei
aerări intense şi prelungite, într-un contact permament cu nămolul activ (colonii de bacterii
care se hrănesc cu materia organică prezentă în apa uzată), produs în prealabil de sistem.
În timpul staţionării apelor uzate în aceste compartimente are loc oxidarea totală a masei
organice şi nitrificarea compuşilor amoniacali prezenţi, cu o scădere lentă şi progresivă a
masei de nămoluri active. La intervale mari (1 - 2 ani), o parte a acestor nămoluri în exces
trebuie eliminată din sistem prin vidanjare. Altfel decât în cazul foselor septice sau
rezervoarelor tip Imhoff, amestecul extras din staţia de epurare este inodor şi va avea o
concentraţie relativ mică de substanţă solidă, astfel că operaţia nu va provoca „bătăi de
cap“ şi nu va prezenta nici una dintre neplăcerile care însoţesc în mod normal astfel de
intervenţii.
Aerarea biomasei se realizează prin intermediul introducerii de aer comprimat
produs de o suflantă cu membrană, caracterizată atât prin dimensiunile mici şi consumul
mic de electricitate, cât şi printr-un nivel al zgomotului practic imperceptibil chiar şi pe
timpul nopţii. Dizolvarea oxigenului în apă este asigurată de difuzorii poroşi, studiaţi şi
omologaţi special pentru această dimensiune de rezervor. Difuzorii au o dublă
funcţionalitate, aceea de aerare cu bule fine şi de menţinere în suspensie a masei de
nămol. La ieşirea din compartiment, lichidul va fi format dintr-un amestec de apă epurată
aerată şi nămol biologic.
Compartimentul nr. 4
Acest compartiment are funcţia de decantor final al instalaţiei de epurare, zonă în
care nămolul găseşte ambientul liniştit, neturbulent unde să sedimenteze gravitaţional,
eliberând apa epurată, adecvată pentru a fi deversată în emisar. Nămolul sedimentat este
recirculat spre compartimentul 2 cu scopul asigurării continuităţii procesului biologic. Din
compartimentul 3, printr-o fantă aflată la baza diafragmei, amestecul aerat ajunge într-un
semicilindru aflat în compartimentul de decantare finală (compartimentul nr. 4) care are
funcţia de liniştire, necesară pentru a limita turbulenţa amestecului apă - nămol şi pentru
eliminarea oxigenului nedizolvat (care obstrucţionează procesul de decantare). Amestecul
este apoi dirijat către radierul rezervorului, în apropierea unui deflector înclinat, care
măreşte viteza de decantare. În această zonă are loc procesul de sedimentare

Pagina 34 din 63
gravitaţională. Datorită regimului hidraulic impus, apa rezultată este dirijată către traseul
de evacuare şi apoi către racordul de refulare.
Recircularea nămolului biologic se produce printr-un sistem special air-lift, care
ridică nămolul sedimentat pe radierul deflectorului. Air-lift-ul instalat în rezervor, brevetat şi
realizat în exclusivitate de ORM, în afară de faptul că ridică amestecul apă-nămol, creşte
nivelul oxigenului dizolvat cu 3-4 mg/l, readucându-l deja perfect reactivat în
compartimentul de aerare. Aerul comprimat necesar pentru funcţionarea air-lift-ului este
furnizat de aceeaşi suflantă folosită la oxidare.

31.1. Spalatoriile chimice


Prin activitatea lor genereaza cantitati importante de lichide insolubile (uleiuri,
carburanti, hidrocarburi,e.t.c) acestea eliminate in mediul inconjurator,plutesc pe suprafata
apelor formand o pelicula impermeabila ce are ca rezultat diminuarea transferului de
oxigen din atmosfera catre apaele deschise ,cu efecte foarte nocive asupra ecosistemelor
acvatice.
Din aceaste motive este necesara pretratarea apelor deversate in mediul
inconjurator prin separarea hidrocarburilor din apele reziduale,rezultate in urma proceselor
industriale.
Principiul de functionare al separatoarelor de hidrocarburi se bazeaza pe diferenta
de greutate specifica intre apa si hidrocarburi, respectiv a materialelor solide aflate in
apele reziduale astfel; apa uzata intra in separator printr-un dispozitiv de linistire si
uniformizare, pe masura ce apa uzata curge lent si linistit prin corpul principal al
separatorului,particule grosiere si materiale solide in suspensie se decanteaza in partea
inferioara (trapa de namol) formand un strat de namol iar uleiul si hidrocarburile,fiind mai
usoare decat apa se ridica la suprafata.
Datorita compartimentarii interioare si constructiei speciale a dispozitivului de
iesire,este permisa numai evacuarea apei filtrate ,namolul ,uleiurile si hidrocarburile,fiind
retinute in interior .Din aceste motive separatoarele de hidrocarburi nu necesita sursa
externa de energie sau substante chimice
Separatorul cu filtru coalescent.
Separatorul cu filtru coalescent are un filtru pozitionat la iesire care ajuta la
separarea particulelor fine de uleiuri,hidrocarburi din apa uzata,aceste particule fine ajung
in filtru coalescent unde se combina cu alte particule fine rezultand astfel picaturi mai mari
care sunt apoi eliberate din filtru si se separa ridicandu-se la suprafata.

Pagina 35 din 63
Separatorul cu by-pass are acelasi principiu de functionare ca si un separator
normal insa permite tratarea debitelor mari ce pot aparea in czul orelor de varf. Apa uzata
intra in separator pentru a fi tratata iar debitele in exces trec prin sistemul de ocolire fara a
perturba functionarea separatorului.apele reziduale in exces se stocheaza in bazine de
retentie dupa care cand gradul de incarcare permite se readuc in separator pentru a fi
curatate.
Eliminarea apelor uzate se va face in functie de gradul de epurare ,o parte din apa
se va utiliza pentru grupurile sanitare si ca apa tehnologica pentru curatire prin spalare a
diferitelor zone din curatatoriile chimice.
Concluzie: Una din microstatiile respective prezentate mai sus , in special cea de a
doua se poate monta penivelul spalatoriilor tehnice, sau pe etajul tehnic aflat de desuptul
spalatoriilor. Acolo apa se trateaza atat incat sa poata fi evacuata in reteau publica de
canalizare.

Etaje tehnice utilizate la clădirile înalte

Un etaj tehnic , sau nivelul tehnic este un etaj dintr-o clădire dedicat
echipamentelor mecanice şi electronice. "Mecanical" este termenul cel mai frecvent
utilizat, in traducere ar fi de utilitate, tehnice, de serviciu, şi de statie sunt expresii folosite.
Ele sunt prezente în toate cladirile inalte, inclusiv cel mai inalt zgarie-nori din lume, cu
structuri semnificative atat mecanice cat si estetice
În timp ce majoritatea clădirilor au cameră mecanică, de obicei la subsol clădirile
înalte necesită etaje tehnice în toată structura lor în acest scop si pentru o varietate de
alte motive.Cladirile inalte au nevoie de un etaj tehnic pentru fiecare 10 etaje, deşi acest
procent poate varia foarte mult (vezi exemplele de mai jos). În unele clădiri în care sunt
alcătuite din grupuri care împart clădirea în blocuri, în altele sunt răspândite uniform prin
structură. Numarul lor depinde de inmare masura de inaltimea cladirii si de nr. zonelor pe
care este impartita.
Etajele tehnice sunt, în general numerotate, la un anumit nr de etaje si segment
de cladire ai corespund x etaje (acest lucru este impus de unele codiţii de constructie
schimba forma sau structura cladirea, etc).
Cele mai multe etaje necesită ventilaţie mecanică externa sau jaluzele pentru
respingerea căldurii din perimetrul lor, ceea ce exclude utilizarea la geam a
echipamentelor si a utilitatiilor. Rezultate vizibile sunt "benzile de întuneric" contur ce pot

Pagina 36 din 63
perturba fatada globală a arhitecturii mai ales dacă aceasta este pe deplin de sticlă
placata. Arhitecturile moderne abordează această provocare în moduri diferite.
Stilurile moderne din anii 1960 şi 1970 în cazul în care forma urmează funcţia dar in
prezent mai degrabă se accentuează aspectul functional al cladirii. Exemplul se adeverste
prin împărţirea în blocuri perfect egale, oglindind structura ascendenta şi în interiorul
birourilor. Acest lucru poate fi văzut clar la World Trade Center turnurile gemene si poate fi
vazut pe Turnul Willis (cunoscut anterior ca Sears Tower). În Turnul IDS în Minneapolis.
În schimb,arhitecţii postmoderni , în stil depun eforturi pentru a masca guri de
aerisire sau alte elemente mecanice într-un mod inteligent şi ingenios al zgârie-norilor.
Acest lucru este realizat prin mijloace, cum ar fi unghiurile de perete complexe (Petronas
Towers).
Acestea sunt exemple pentru etaje mecanice pentru unele dintre cele mai înalte
clădiri din lume:

WorldTradeCenter
Twin Towers: Etaje mecanice: 7-8, 41-42, 75-76, şi 108 - 109 (în total 8 / 110, 7%).
Etaj 110 din turnul 1 WTC (Turnul de Nord) a adapostit echipamente de transmisie radio si
televiziune. Unele surse menţionează în mod eronat 12 etaje, în grupuri de 3, datorita
inaltimii orificiilor (de fapt, plafoanele au fost mai mari) greselilor de executie sau
proiectare au ajuns ca etajele 44 şi 78 sa fie primul peste ele.
Willis Tower: Nivele 30-31, 48-49, 64-65, 104-108, 109-110 (totală 13/110, 12%).
Petronas Towers: Nivele 2-7, 38-40, 43, 84, 87-88 (în total 13/88, 15%) (New York
Times, Lift World Magazine).

Pagina 37 din 63
INSTALATII lNTERIOARE DE UTILIZARE A GAZELOR
NATURALE

Utilizarea gazelor naturale în clădiri


33.1. Utilizarea gazelor naturale este admisă numai în încăperi în care nu există
pericol de:
- incendiu, prin aprinderea materialelor şi elementelor combustibile, datorită
radiaţiei termice directe ori a transferului de căldură prin convecţie sau conducţie;
- explozie a materialelor şi substanţelor combustibile aflate în interior;
- intoxicare sau asfixiere a utilizatorilor, cu gaze de ardere
33.2. Condiţii tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor interioare de
utilizare a gazelor naturale combustibile:
a) volumul interior minim al încăperilor
- 18,0 m3 pentru încăperi curente;
- 7,5 m3 pentru bucătării, băi şi oficii;
- 5,0 m3 pentru bucătării din construcţii existente, cu respectarea condiţiilor
prevăzute la art. 8.6;
b) asigurarea aerului necesar arderii;
c) ventilare naturală sau mecanică;
d) evacuarea totală a gazelor de ardere, în atmosferă;
e) suprafeţe vitrate.
33.3. Toate încăperile în care se montează aparate de utilizare a gazelor naturale,
se prevăd cu suprafeţele vitrate, sub formă de ferestre, luminatoare cu geamuri, uşi
cu geam sau goluri, toate la exterior, sau spre balcoane sau spre terase vitrate cu
suprafaţă minimă totală de:
- 0,03 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din beton armat;
- 0,05 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din zidărie.
Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie
specială (securizat, termopan etc.) se recomandă montarea detectoarelor automate de
gaze cu limita inferioară de sensibilitate 2% CH4 în aer, care acţionează asupra robinetului
de închidere (electroventil) al conductei de alimentare cu gaze naturale al arzătoarelor.
Începând cu anul 2008, montarea detectoarelor automate de gaze naturale, pentru

Pagina 38 din 63
încăperile în care sunt aparate de utilizare gaze naturale şi suprafeţele vitrate
necesare
conform prezentelor norme, sunt parţial sau în totalitate constituite din geamuri cu
grosimea mai mare de 4 mm, sau geamuri de construcţie specială (securizat,
termopan,etc), este obligatorie.
În cazul utilizării detectoarelor suprafaţa vitrată poate fi redusă la 0,02 m2 pe m3
de volum net de încăpere.
Volumul net reprezintă volumul total al încăperii din care se scade volumul
elementelor de instalaţii sau de construcţii existente în încăpere în care nu se pot
acumula gaze.
În încăperi cu volum mai mic decât cel prevăzut la art. 8.2, sunt admise numai
aparate de utilizare legate la coş, cu următoarele condiţii:
- accesul aerului necesar arderii şi aprinderea aparatelor de utilizare, să se facă din
exteriorul încăperii (coridor, vestibul etc.) sau direct din exteriorul clădirii;
37
- folosirea unor aparate de utilizare cu aprindere din exteriorul clădirii, asigurate
împotriva stingerii prin blocarea admisiei gazului în cazul stingerii flăcării, fie prin
construcţia aparatului, fie prin dispozitive de protecţie. Pentru încălzirea de apartament,
centrala termica se montează în bucătărie, balcon, vestibul, la subsol sau la alt nivel unde
nu blochează calea de evacuare a persoanelor, cu respectarea tuturor condiţiilor
menţionate anterior.
33.4. În încăperi cu volum mai mic de 18 m3 şi în băi (indiferent de volumul
acestora), nu sunt admise:
- aparate de utilizare pentru prepararea instantanee a apei calde de consum;
- aparate de utilizare pentru încălzire centrală sau locală. prevăzute cu arzător
atmosferic şi rupere de tiraj, chiar dacă au termostat de coş.
33.5. Fac excepţie de la prevederile art. 8.2, 8.3 şi art. 8.4., aparatele de utilizare
care au atestare / agrement tehnic, sau aviz ISCIR pentru funcţionare în alte condiţii,
(la care prin tubulatură etanşă, se asigura accesul din exterior al aerului necesar
arderii şi evacuarea în exterior sub presiune a gazelor de ardere - cazane cu focar etanş şi
tiraj forţat).
Deasemenea sunt exceptate de la prevederile art. 8.3. aparatele de utilizare din
categoria turbosuflantelor destinate pentru încălzirea fermelor de păsări şi animale cu
condiţia utilizării detectoarelor de gaze naturale având limita inferioară de detecţie de 2%

Pagina 39 din 63
CH4 în aer şi care acţionează automat robinetul de închidere al conductei de alimentare
cu gaze naturale a aparatelor de utilizare.
33.6. Debitul total al aparatelor cu flacără liberă care se pot instala într-o încăpere
trebuie să satisfacă condiţia: 15 m3 volum interior de încăpere pentru fiecare metru cub
debit instalat de gaze naturale.
Aparate de utilizare şi arzătoare
33.7. În instalaţiile de utilizare se montează numai aparate şi arzătoare avizate
conform prevederilor ISCIR în vigoare.
33.8. Arzătoarele cu panou radiant cu flacără deschisă sunt admise numai în spaţii
ventilate corespunzător cu excepţia clădirilor civile şi de locuit asigurându-se următoarele
măsuri:
- evitarea producerii incendiilor, prin aprinderea materialelor ca urmare a efectului
radiaţiilor termice;
- încadrarea concentraţiei de noxe în limitele admise de reglementările în vigoare.
33.9. Aparatele de utilizare se pot monta, în funcţie de concepţia constructivă:
- pe pereţi de zidărie sau beton, fără strat izolator combustibil la faţa peretelui;
- pe pardoseală incombustibilă.
33.10. Aparatele de utilizare industriale cu debit instalat peste 25 m3 / h, se prevăd
cu armături pentru montarea unor aparate de măsură şi control şi prize în vederea
efectuării de determinări pentru bilanţ termic:
a) manometru pe conducta de intrare a gazelor în aparat:
b) termometru pe:
38
- conducta de alimentare cu gaze naturale.
- canalul de ieşire a gazelor de ardere.
c) contor de gaze naturale;
d) priza de prelevare a probelor din:
- gazele naturale;
- gazele de ardere.
e) priza de măsurare a tirajului.
33.11. Alegerea şi montarea arzătoarelor şi aparatelor de utilizare se face cu
respectarea condiţiilor tehnice şi criteriilor de performanţă din prezentele norme tehnice,
instrucţiunile producătorului precum şi din reglementările în vigoare.
33.12. Debitul arzătoarelor de gaze naturale care echipează aparatele de utilizare,

Pagina 40 din 63
se precizează de către producătorul aparatelor de utilizare prin inscripţionarea
valorii acestuia pe eticheta aparatului de utilizare. Racordarea aparatelor de utilizare şi
arzătoarelor
33.13. Aparatele de utilizare şi arzătoarele se racordează rigid la instalaţiile
interioare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 33.l4.
33.14. Aparatele de utilizare, cu debit nominal sub 3 m3/h, precum şi arzătoarele
industriale independente utilizate la aparate mobile pot avea şi racorduri flexibile la
instalaţia de utilizare, cu respectarea prevederilor art. 33.15.
33.15. Racordurile flexibile trebuie să fie atestate / agrementate tehnic pentru
utilizarea in instalaţii de gaze naturale. Acestea trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii :
- presiunea nominală pentru care a fost construit racordul, să fie egală sau mai
mare decât presiunea instalaţiei de gaze naturale la care se racordează;
- lungime maximă 1 m şi diametru minim 10 mm, la instalaţii de utilizare cu
presiune joasă;
- lungime maximă 20 m şi diametru maxim de 50 mm, la instalaţii industriale cu
presiune până la 2 bar;
- trasee la vedere, fără să treacă dintr-o încăpere în alta;
- măsuri de evitare a contactului cu corpuri calde;
- măsuri de evitare a agăţării, strivirii sau deteriorării;
- măsuri de protecţie la intemperii, dacă este cazul.
Racordurile flexibile nu au organe de închidere sau reglare şi nu se admite
cuplarea a două sau mai multe racorduri flexibile. Racordurile flexibile se montează
între robinetul de siguranţă şi aparatul de utilizare.
33.16. La instalaţiile care impun controlul riguros al arderii şi nu sunt
supravegheate continuu, se prevăd dispozitive automate de control, reglare şi
semnalizare, care să antreneze automat închiderea alimentării cu gaze naturale la:
- stingerea accidentală a flăcării;
- lipsa gazelor naturale, a aerului de combustie sau a energiei electrice.
33.17. Conectarea aparatelor de utilizare direct la conducta de distribuţie sau
reţeaua de repartiţie fără regulator de presiune este interzisă

Trasee şi condiţii tehnice de amplasare a conductelor

Pagina 41 din 63
33.18. La alegerea traseelor pentru conductele de gaze naturale, condiţiile de
siguranţă au prioritate fată de orice alte condiţii.
Fiecare unitate locativă se racordează la coloana sau instalaţia exterioară printr-o
singură derivaţie.
33.19. Conductele instalaţiilor interioare de utilizare se amplasează aparent, în
spaţii uscate, ventilate, luminate şi circulate, cu acces permanent, inclusiv în subsolurile
care îndeplinesc aceste condiţii şi se montează:
- pe cât posibil, pe elemente rezistente ale construcţiei, pereţi, stâlpi, grinzi,
plafoane;
- pe stâlpi metalici sau de beton, montaţi special în acest scop sau în scopul
susţinerii conductelor de gaze naturale împreună cu conducte pentru alte instalaţii.
Se admite montarea conductelor mascate în canale vizitabile şi ventilate, numai în
cazul construcţiilor cu grad deosebit de finisare (fig. 12).
33.20. Este interzisă trecerea conductelor prin:
- un apartament din alt apartament cu excepţia coloanelor existente;
- spaţii neventilate sau închise cu rabiţ sau alte materiale;
- trecerea conductelor de gaze naturale având îmbinări fixe sau demontabile prin
debara, cămară şi altele asemenea, dacă acestea nu sunt ventilate;
- coşuri şi canale de ventilare;
- puţuri şi camere pentru ascensoare;
- încăperi cu mediu corosiv sau cu degajare de noxe:
- încăperi cu umiditate pronunţată;
- încăperi în care se păstrează materiale inflamabile:
- closete;
- subsoluri tehnice şi canale tehnice;
- ghene sau nişe comune mai multor nivele, în care sunt montate conducte pentru
alte instalaţii, inclusiv sub deschiderile inferioare ale acestora;
- podurile neventilate ale clădirilor;
- locuri greu accesibile în care întreţinerea normală a conductelor nu poate fi
asigurată;
- depozite sau încăperi de depozitare, cu respectarea prevederilor Normativului de
siguranţă la foc a construcţiilor P118.
Totodată este interzisă montarea conductelor înglobate în elementele de
construcţie ale pardoselii;
În cazul în care nu pot fi evitate trecerile conductelor prin closete sau cămări se

Pagina 42 din 63
admite traversarea acestora utilizând conducte fără îmbinări şi protejate în tuburi de
protecţie.
Se evită trecerea conductelor prin camere de dormit neprevăzute cu aparate de
utilizare a gazelor naturale.
Când trecerea conductelor prin încăperi cu umiditate pronunţată sau atmosferă
corosivă este inevitabilă, se folosesc ţevi zincate sau protejate cu lacuri anticorosive
şi
tub de protecţie.
33.21. Pentru alimentarea punctelor de consum care nu sunt amplasate lângă
pereţi, se admite montarea conductelor în canale amenajate în pardoseală:
- acoperite cu capace perforate şi uşor demontabile;
- uscate şi aerisite;
- pe trasee cât mai scurte;
- cu pantă, după caz, pentru asigurarea scurgerii eventualelor infiltraţii de apă spre
puncte de colectare;
- cu dimensiuni care să permită controlul şi repararea conductei.
33.22. Este interzisă:
- montarea conductelor pentru alte instalaţii în canalele pentru conductele de gaze
naturale;
- intersectarea canalelor pentru conductele de gaze naturale cu canale pentru alte
instalaţii sau comunicarea cu acestea.
33.23. Trecerea conductelor prin pereţi sau planşee se face:
- protejată în tub de protecţie;
- fără îmbinări în tubul de protecţie.
33.24. Conductele instalaţiilor de utilizare din hale industriale se amplasează astfel
încât să fie protejate împotriva degradării prin:
- lovire directă sau trepidaţii;
- contactul cu lichide corosive;
- contactul îndelungat cu apa;
- radiaţie sau conducţie termică.
33.25. Distanţele minime între conductele de gaze naturale şi elementele celorlalte
instalaţii se încadrează în prevederile din:
- Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu
tensiuni până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c, indicativ I7;

Pagina 43 din 63
- Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice, indicativ
PE107;
- Prescripţiile tehnice ISCIR ;
- standard 8591.
33.26. Este interzisă utilizarea conductelor de gaze naturale pentru orice alte
scopuri, cum ar fi:
- legarea la pământ a altor instalaţii;
- realizarea prizelor de protecţie electrică;
- susţinerea cablurilor şi / sau conductorilor electrici, indiferent de tensiune şi curent;
- agăţarea sau rezemarea unor obiecte. Armături de închidere
33.27. Robinete de închidere se prevăd:
a) înaintea fiecărui contor;
În instalaţiile cu un singur contor, dacă distanţa între robinetul de incendiu şi
contor nu depăşeşte 5 m robinetul de contor ţine loc de robinet de incendiu,
cu condiţia ca robinetul să nu fie în firide închise;
b) pe fiecare ramificaţie importantă;
c) pe fiecare conductă care alimentează grupuri de arzătoare montate la aparate,
mese de lucru, laboratoare etc;
d) la baza fiecărei coloane, în clădiri cu peste 5 niveluri;
Dacă plasarea robinetelor de la baza coloanelor nu se poate face în condiţii de
siguranţă şi estetică corespunzătoare, se admite montarea unui singur robinet pentru un
grup de coloane, care alimentează maxim 24 puncte de consum;
e) înaintea fiecărui arzător:
- două robinete montate pe conductă, pentru cazul arzătoarelor şi aparatelor de
utilizare, care nu au robinet de manevră propriu sau în cazul celor care au racord flexibil;
- un robinet pentru cazul arzătoarelor şi aparatelor care au racord rigid şi au robinet
de manevră propriu.
Asigurarea aerului necesar arderii şi evacuarea gazelor arse
33.28. Pentru toate aparatele de utilizare racordate la coş sau cu flacără liberă se
asigură aerul necesar arderii şi evacuarea în exterior a gazelor de ardere, complet şi fără
riscuri, astfel încât în atmosfera încăperii să nu se depăşească concentraţia de noxe
admisă de normele de protecţia muncii şi normele de protecţie a mediului.
33.29. Aerul necesar arderii se asigură în funcţie de raportul între volumul interior al
încăperii Vi [m3] şi debitul nominal al aparatului de utilizare Qn [m3 /h:]

Pagina 44 din 63
- pentru cazul Vi/Qn > 30, se consideră că prin neetanşeităţile tâmplăriei se asigură
aerul necesar pentru ardere;
- pentru cazul Vi/Qn < 30, se prevede accesul aerului direct din exterior, prin goluri
practicate la partea inferioară a încăperii;
Sunt exceptate bucătăriile din locuinţe cu încălzire centrală, în care nu există alte
aparate de utilizare, la care se admite accesul aerului dintr-o încăpere vecină prin
realizarea unui gol spre această încăpere, cu condiţia satisfacerii raportului
Vi/Qn>30,
în care Vi este volumul bucătăriei plus volumul încăperii respective.
Dacă şi în încăperea vecină, spre care este prevăzut golul, sunt instalate aparate
de utilizare, raportul dintre suma volumelor celor două încăperi [ZVi=Vi1+Vi2] şi
suma
debitelor aparatelor de utilizare din aceste încăperi [ZQn=Qn1+Qn2] trebuie să fie,
ZVi/ZQn>30.
În cazul în care această condiţie nu poate fi îndeplinită sau în cazul tâmplăriei
etanşată cu garnituri de cauciuc, se realizează prize de aer direct din exteriorul
construcţiei.
33.30. Suprafaţa golului pentru accesul aerului de ardere într-o încăpere în care se
utilizează gazele naturale se determină cu produsul între debitul instalat în încăperea
respectivă Qi [m3
/h] şi coeficientul de 0,0025 [m2/m3 /h]:
S = 0,0025 x Qi [m2]
Golul pentru accesul aerului de ardere se prevede la partea inferioară a încăperii
şi fără dispozitive de închidere sau reglaj. Este interzisă obturarea golului de acces
al
aerului de ardere.
La centralele termice accesul aerului se face conform prevederilor Normativului
pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală I 13.
La centralele termice cu tiraj forţat şi cameră de ardere etanşă nu este necesară
asigurarea golurilor pentru accesul aerului în încăpere.
În cazul în care accesul aerului de ardere se asigură prin canale, secţiunile
canalelor de aer se calculează luând în considerare rezistenţele aeraulice ale
acestora.

Pagina 45 din 63
33.31. La încăperile în care se instalează aparate cu flacără liberă, independent de
volumul lor, se prevăd canale de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere conform
standardelor 6724 sau 6793.
33.32. Canalele de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere:
- se racordează la partea superioară a încăperilor, cât mai aproape de plafon;
- nu se prevăd cu dispozitive de închidere sau reglaj.
33.33. Pentru bucătăriile construcţiilor existente, construite fără canale de ventilare,
şi în care sunt instalate aparate cu flacără liberă, se admite practicarea în peretele exterior
sau în tocul ferestrei, la partea superioară a încăperii, a unui gol pentru evacuarea gazelor
de ardere conform detaliilor tip.
33.34. Evacuarea gazelor de ardere din bucătării şi oficii se face prin tiraj natural
organizat sau mecanic, utilizându-se:
- canale individuale;
- canale colectoare.
La evacuarea gazelor de ardere prin canale colectoare se acordă o deosebită
atenţie executării corecte şi etanşe a nodurilor de legare a canalelor individuale la canalul
colector.
Dimensionarea se face conform prevederilor standardelor SR 6724 /1 şi 6793.
Datele pentru dimensionarea coşurilor (extras din standardul 6793) se prezintă în anexa
13.
33.35. Coşurile de fum din cadrul construcţiilor noi executate din zidărie de
cărămidă se căptuşesc la interior cu tuburi rigide din aluminiu sau oţel inoxidabil,
agrementate tehnic pentru evitarea pătrunderii gazelor de ardere în încăperi.
33.36. Evacuarea gazelor de ardere din hale industriale se face în funcţie de
debitul rezultat şi de condiţiile locale, prin:
- ventilare naturală organizată;
- ventilare mecanică.
Tipul de ventilare şi dimensionarea instalaţiei se fac în funcţie de cantitatea de
gaze de ardere, astfel încât să nu se depăşească concentraţiile admise prin
normele de
protecţie a muncii şi normele de protecţie a mediului.
33.37. Racordarea aparatelor consumatoare de gaze naturale la acelaşi canal de
fum se face în următoarele condiţii:
- la înălţimi diferite;

Pagina 46 din 63
- secţiunea canalului de fum să poată prelua debitele de gaze arse însumate ale
tuturor aparatelor racordate la acesta.
Evacuarea gazelor de ardere de la cazanele din centralele termice, care nu se
încadrează în prevederile din tabelul din anexa 13, se face pe baza prevederilor din
Normativul pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de încălzire centrală I 13.
33.38. Legarea la coş prin burlan din tablă metalică, rigid sau flexibil, se admite în
următoarele condiţii (fig. 13):
- secţiunea burlanului este cel puţin egală cu secţiunea racordului de ieşire din
aparatul de utilizare:
- porţiunea verticală este de cel puţin 0,4 m la ieşirea din aparatul de utilizare;
- distanţa de la coş până la aparatul de utilizare este mai mică de 3 m:
- panta către coş este minim 8 %, dacă distanţa depăşeşte 1 m;
- îmbinarea şi racordarea la cos, se execută cu asigurarea etanşeităţii. 33.39. Este
interzisă:
- trecerea burlanelor dintr-o încăpere în alta, cu excepţia burlanelor etanşe îmbinate
cu sudură;
- montarea dispozitivelor de închidere sau obturare a secţiunii de ieşire a gazelor
de ardere la aparatele de consum individual (sobe, maşini de gătit, radiatoare etc);
- evacuarea gazelor de ardere în podurile caselor
- evacuarea gazelor de ardere direct prin pereţii exteriori ai clădirilor, cu excepţia
aparatelor de utilizare, omologate sau cu atestat / agrement tehnic, prevăzute din
fabricaţie cu astfel de evacuare conform prevederilor din Ghidul de proiectare, executarea
şi exploatare a centralelor mici GP 051;
- racordarea aparatelor de utilizare a gazelor naturale la canalele de fum aferente
focarelor, alimentate cu alt tip de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc), cu excepţia
aparatelor de utilizare care au fost construite pentru alimentare mixtă (gaze naturale -
combustibil lichid / solid).

34. ECHIPAMENTE, INSTALATII, APARATE, PRODUSE ŞI


PROCEDEE UTILIZATE LA SISTEMELE DE ALIMENTARE CU
GAZE NATURALE

34.1. Echipamentele, instalaţiile, aparatele, produsele şi procedeele utilizate în


sistemele de alimentare cu gaze naturale se atestează tehnic şi după caz acestea trebuie

Pagina 47 din 63
să aibă agrementul tehnic şi/sau certificatul de aprobare de model conform cu legislaţia în
vigoare.
Ţevi
A. Ţevi din oţel
34.2. Ţevile din oţel, utilizate la realizarea sistemului de alimentare cu gaze naturale
au certificate de calitate date de producător.
Grosimea peretelui se calculează în funcţie de solicitările la care este supusă
conducta şi gradul de agresivitate al solului.
34.3. Panourile de măsurare se confecţionează numai din ţeavă de oţel fără
sudură, laminată la cald sau trasă la rece.
34.4. Tuburile şi calotele răsuflătorilor se confecţionează din oţel. Capacele pentru
răsuflătorile pozate în carosabil se confecţionează din fontă.
34.5. Grosimile minime admise ale pereţilor ţevilor din oţel, fabricate conform
standardelor româneşti in vigoare, utilizate la realizarea sistemului de alimentare cu gaze
naturale sunt date în tabele. Grosimea minimă a peretelui ţevilor cuprinde şi abaterea
negativă prevăzută în standardele de ţevi.
34.6. Se interzice utilizarea ţevilor din oţel sudate longitudinal, realizate conform
standardului 7656, în montaj îngropat.
B. Ţevi din polietilenă
34.7. Ţevile din polietilenă utilizate la realizarea sistemului de alimentare cu gaze
naturale au certificate de calitate date de producător. Se utilizează numai ţevi din
polietilenă cu SDR 11 de tipul PE 80 sau PE 100 în funcţie de presiunea de regim. Ţevile
din polietilenă au culoarea neagră cu dungi longitudinale galbene sau complet galbene.
Tuburi de protecţie
34.8. Tuburile de protecţie se confecţionează din: a) ţeavă de oţel pentru montare:
- în carosabil;
- sub linii de tramvai sau cale ferată.
b) tuburi din material plastic, pentru montare :
- în trotuare;
- lângă sau la intersecţia cu canale termice;
- lângă sau la intersecţia cu cabluri electrice, telefonice sau instalaţii de apăcanal.
Fitinguri
A. Fitinguri din oţel
34.9. Îmbinările demontabile ale conductelor din oţel se execută cu :
- fitinguri din fontă maleabilă

Pagina 48 din 63
- flanşe din oţel asamblate cu şuruburi
B. Fitinguri din polietilenă
34.10. La realizarea de conducte din PE sunt folosite următoarele categorii de
îmbinări cu fitinguri:
a) îmbinare prin sudare cap la cap:
- cu coturi, teuri, reducţii etc, realizate prin procedeul de injecţie pentru diametre de
75 mm şi mai mari;
- cu coturi, teuri, reducţii etc, confecţionate din bucăţi de ţeavă sudate cap la cap,
pentru diametre mai mari de 250 mm;
b) îmbinare prin electrofuziune:
- cu mufe, coturi, teuri, reducţii etc, realizate prin procedeul de injecţie pentru
diametre cuprinse între 32 şi 110 mm. În cazuri speciale se poate utiliza şi la diametre mai
mari cu acordul operatorului licenţiat al sistemului de distribuţie;
- cu mufe, coturi, teuri, reducţii etc, realizate prin procedeul de injecţie pentru
diametre mai mari de 110 mm numai în cazul reparării reţelelor;
c) îmbinare cu fitinguri mecanice cu etanşare pe peretele exterior al ţevii: mufe,
coturi, reducţii, dopuri etc, pentru diametre cuprinse între 32 şi 63 mm;
d) îmbinare între PE şi metal, cu fitinguri de tranziţie:
- cu adaptor de flanşă, flanşă liberă şi garnituri de etanşare pentru diametre de 250
mm şi mai mari; tehnologia de realizare a acestui tip de îmbinare
se elaborează sau se aprobă de operatorul de distribuţie licenţiat;
- racord de trecere PE-metal, pentru diametre până la 630 mm;
- racorduri metalice cu etanşare prin compresiune pe pereţii ţevii;
- racord mixt PE-metal din trei bucăţi (tip olandez) cu etanşare cu garnitură de
cauciuc montat conform procedurii tehnice elaborate de operator.
Fitingurile din PE 100 pot fi utilizate la îmbinarea conductelor din PE 80, cu condiţia
respectării regimurilor de sudare recomandate de producătorii fitingurilor şi a conductelor;
Fitingurile din PE 80 nu pot fi utilizate la îmbinarea conductelor din PE 100.
34.11. Racordarea capetelor de branşament la branşamentul propriu-zis se
realizează cu mufe cu electrofuziune.
Capetele de branşament au un marcaj care indică adâncimea până la care pot fi
îngropate.
Distanţa minimă între suprafaţa solului şi fitingul de trecere (sau filetul ţevii din
oţel) este de 100 mm (fig. 14).
34.12. Capetele de branşament sunt de două tipuri:

Pagina 49 din 63
- fără anod de protecţie (la care trecerea polietilenă / oţel se realizează deasupra
solului, în partea verticală a capătului de branşament) pentru diametre de
32…63 mm;
- cu anod de protecţie (la care trecerea polietilenă / oţel se realizează sub pământ,
în partea orizontală a capătului de branşament) pentru diametre de 75 mm şi mai mari.
34.13. Capătul de branşament fără anod de protecţie este realizat din (fig. 15):
- ţeavă de polietilenă;
- tub de protecţie din oţel prevăzut cu sistem de etanşare la capete ;
- fiting de trecere polietilenă / oţel.
34.14. Capătul de branşament cu anod de protecţie este realizat din (fig. 16):
- ţeavă de polietilenă;
- fiting de trecere polietilenă / oţel;
- ţeavă din oţel;
- anod de protecţie. Armături
34.15. Tipul de armături se alege în funcţie de treapta de presiune a instalaţiei pe
care se montează.
34.16. Armăturile din polietilenă se montează îngropat cu tijă de acţionare de la
suprafaţa solului.
34.17. Armăturile metalice se montează:
- îngropat, cu tijă de acţionare în cazul utilizării vanelor cu izolaţie din răşini
epoxidice;
- în cămine, caz în care tranziţia de la ţeava din polietilenă la cea din oţel se
execută în două moduri:
- cu fiting de tranziţie polietilenă - oţel montat în exteriorul căminului;
- cu adaptor de flanşă.
Dispozitive pentru preluarea dilatării
34.18. Preluarea dilatărilor este admisă cu:
- compensatoare de dilatare standard 8832 sau similare;
- compensatoare naturale rezultate din configuraţia reţelei de distribuţie.
34.19. Calculul variaţiei de lungime pentru conductele de distribuţie se realizează
utilizând formula:
AL = aLAT
în care: AL - variaţia de lungime [mm];
a - coeficient de dilatare [mm/mK];
L - lungimea de conductă luată în considerare [m];

Pagina 50 din 63
AT - variaţia de temperatură luată în considerare [K].
Aparate de utilizare, arzătoare, regulatoare de presiune, contoare / sisteme şi
echipamente de măsurare
34.20. Aparatele de utilizare, arzătoarele, regulatoarele de presiune, contoarele /
sistemele şi echipamentele de măsurare trebuie să corespundă scopului pentru care sunt
utilizate prin alegere şi dimensionare conform reglementărilor în vigoare şi a specificaţiilor
producătorilor. Acestea trebuie să îndeplinească condiţiile de la art. 34.1. Materiale de
etanşare
34.21. Materiale pentru etanşare folosite la îmbinările demontabile din oţel sunt:
- fuior de cânepă în combinaţie cu vopsele sau paste destinate acestui scop;
- bandă de teflon:
- alte materiale atestate / agrementate tehnic. Racorduri flexibile
34.22. Racordurile flexibile admise în instalaţiile de utilizare sunt numai cele care
îndeplinesc prevederile de la art. 33.15. şi art. 34.1.
Alte materiale
34.23. In sistemele de alimentare se pot folosi conducte şi elemente de legătura
pentru acestea şi din alte materiale decât cele precizate in prezentele norme tehnice cu
condiţia ca acestea precum şi procedeele de îmbinare sa fie atestate / agrementate tehnic
conform prevederilor legislaţiei in vigoare.
34.24. Elementele / piesele electroizolante (flanşe, racorduri / fitinguri, nipluri, etc)
sunt atestate / agrementate tehnic.

35. EXECUTAREA SlSTEMELOR DE ALIMENTARE


CU GAZE NATURALE

35.1. La executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale se utilizează numai


echipamente, instalaţii, aparate, produse şi procedee atestate / agrementate tehnic şi care
nu prezintă defecte vizibile.
Manipularea, transportul, depozitarea şi conservarea produselor
35.2. Executantul asigură manipularea, transportul, depozitarea şi conservarea
produselor astfel încât să nu se producă deteriorări ale acestora, în conformitate cu
instrucţiunile impuse de producător.

Pagina 51 din 63
35.3. Manipularea, transportul şi depozitarea conductelor şi fitingurilor din PE se
face în conformitate cu instrucţiunile impuse de producător şi trebuie efectuat astfel încât
să se evite acţiunea directă a radiaţiilor solare asupra acestora.
35.4. Conductele şi fitingurile din PE se depozitează în magazii închise, bine
aerisite, sau în locuri acoperite şi ferite de acţiunea directă a radiaţiilor solare sau a
intemperiilor. Locul de depozitare este uscat, amplasat la cel puţin 2 m distanţă de orice
sursă de căldură.
Şanţuri pentru conducte subterane
35.5. Adâncimea minimă a şanţului pentru montajul conductelor subterane din
oţel şi polietilenă, măsurată de la nivelul terenului până la generatoarea superioară
a conductei, este de 0,9 m şi respectiv 0,5 m la capătul conductei de branşament.
Adâncimea de pozare se poate reduce local, cu condiţia prevederii măsurilor de protecţie
corespunzătoare cuprinse în prezentele norme tehnice.
35.6. Lăţimea şanţului pentru conductele din oţel (ls), se stabileşte în funcţie de
diametrul conductei:
- pentru Dn< 100mm, ls = 0,4 m;
- pentru Dn >100 mm, ls = 0,4 m + Dn.
Pentru conductele din polietilenă, lăţimea minimă a şanţului trebuie să fie
diametrul conductei plus 0,2 m.
Pentru terenuri nisipoase, de umplutură etc, lăţimea şanţului se stabileşte de la
caz la caz.
Consolidarea pereţilor se face în funcţie de natura terenului şi adâncimea de
pozare.
35.7. Lăţimea de desfacere a pavajelor pe fiecare latură a şanţului (ld), este în
funcţie de natura acestora:
- pentru pavaje din piatră cubică, bolovani, calupuri, ld =15 cm;
- pentru pavaje din asfalt pe pat de beton, ld = 5 cm.
35.8. Săparea şanţurilor se face cu puţin timp înainte de montarea conductelor.
Fundul şanţurilor se execută fără denivelări, se curăţă de pietre, iar pereţii trebuie
să fie fără asperităţi.
Fundul şanţului se acoperă cu un strat de 10…15 cm de nisip de granulaţie
0,3…0,8 mm.
Gropile pentru sudare în punctele de îmbinare a tronsoanelor conductelor, se
realizează cu următoarele dimensiuni:
- lăţimea = lăţimea şanţului + 0,6 m;

Pagina 52 din 63
- lungimea = 1,2 m;
- adâncimea = 0,6 m sub partea inferioară a conductei.
35.9. Conductele din polietilenă se aşează şerpuit în şanţ şi se acoperă cu un strat
de nisip de minimum 10 cm . Pozarea conductei se realizează numai după răcirea
corespunzătoare a îmbinărilor sudate. După stratul de nisip acoperirea conductei din
polietilena se efectuează în straturi subţiri, cu pământ mărunţit, prin compactare după
fiecare strat. Acoperirea conductei (pentru primii 50 cm deasupra conductei) se efectuează
într-o perioadă mai răcoroasă a zilei, pe zone de 20…30 m, avansând într-o singură
direcţie, pe cât posibil în urcare.
35.10. Conductele din oţel se aşează în şanţ astfel încât să nu se deterioreze
izolaţia. Umplerea şanţurilor se face în straturi subţiri, cu pământ mărunţit sau nisip, prin
compactare după fiecare strat, cu grosime maximă de 20 cm, în cazul compactării
manuale şi conform prevederilor din cartea utilajului de compactare, în cazul compactării
mecanice.
Folosirea dispozitivelor mecanice de compactare este admisă numai după
realizarea stratului minim de protecţie a conductei, care se stabileşte în funcţie de
adâncimea de acţionare a utilajului la gradul de compactare maximă. Se recomandă ca
acoperirea conductei în timpul verii să se realizeze în perioadele mai răcoroase ale zilei.
35.11. În dreptul răsuflătorilor peste conducta din polietilenă care a fost acoperită
pe toata lungimea cu un strat de nisip gros de 10…15 cm se adaugă un strat de
piatră
măruntă, gros de 15 cm, peste care se aşează calota răsuflătorii;
În dreptul răsuflătorilor pentru conducte din oţel, conducta se înconjoară pe o
lungime de 50 cm cu un strat de nisip gros de 5…10 cm peste care se adaugă un
strat
de piatră de râu cu granulaţia 5…8 mm, gros de 15 cm peste care se aşează calota
răsuflătorii.
35.12. Se poate folosi forajul dirijat în cazul subtraversărilor căilor ferate,
autostrăzilor, drumurilor naţionale şi altele asemenea.
Executarea îmbinărilor
35.13. Îmbinarea conductelor îngropate se face prin sudură, cu excepţia îmbinării
capului protector al teului de branşament, care se îmbină prin înşurubare.
35.14. Îmbinarea ţevilor negre din oţel, montate aparent, este admisă prin:
- fitinguri, la diametre până la:
• 100 mm, (4"), pentru presiunea joasă şi redusă:

Pagina 53 din 63
• 20 mm, ( 3/4"), pentru presiunea medie.

50
• sudura, la diametre peste 20 mm (3/4"), la orice presiune, cu asigurarea
caracteristicilor de sudabilitate.
Se acordă prioritate îmbinărilor prin sudură la conductele montate aparent.
35.15. Îmbinările prin sudură se execută numai de sudori autorizaţi ISCIR conform
reglementărilor în vigoare. Se evită sudarea în condiţii meteorologice improprii. Pentru
situaţii speciale se iau măsurile de realizare impuse de tehnologia de sudare (paravane,
corturi, preîncălzirea capetelor etc).
Este interzisă răcirea forţată a sudurilor.
Sudurile se marchează conform reglementărilor în vigoare şi a standardelor
specifice (SR EN ISO 9692 / 2; 8183; 8299; SR EN 29692).
35.16. Ţevile din oţel de construcţie sudată se îmbină astfel încât capetele sudurilor
longitudinale sau elicoidale să nu fie în prelungire, ci decalate alternativ. Decalajul este în
funcţie de diametrul conductei şi este cel puţin 10 mm.
35.17. Îmbinările sudate la conducte din oţel se execută :
a) din punct de vedere al realizării:
- cap la cap;
- cu manşon:
- în funcţie de condiţiile locale (eforturi mari în terenuri accidentate sau cu
agresivitate mare);
- la traversări de obstacole, în interiorul tuburilor de protecţie;
- cu niplu interior, recomandate la ţevi cu diametrul interior peste 100 mm.
b) din punct de vedere al procedeului de sudură :
- cu flacără oxiacetilenică, până la diametrul de 100 mm;
- cu arc electric, pentru orice diametru.
Toate sudurile executate la conductele de distribuţie amplasate pe arterele de
circulaţie se întăresc cu eclise. Numărul ecliselor se stabileşte în funcţie de diametrul
conductei:
- 50 < Dn < 150 - 3 buc;
- 150 < Dn < 300 - 4 buc; Dn > 300 - 6 buc.
Îmbinarea ţevilor se face în tronsoane cu lungime cât mai mare, în funcţie de
condiţiile locale (canalizaţii subterane, construcţii etc. ).

Pagina 54 din 63
35.18. Îmbinările prin sudură pentru conductele din oţel subterane şi aeriene,
trebuie să corespundă clasei de calitate II, prevăzută în Instrucţiunile tehnice privind
stabilirea şi verificarea clasei de calitate a îmbinărilor sudate la conducte tehnologice,
indicativ I 27.
Clasa de calitate a îmbinărilor sudate se indică în proiectul de execuţie.
Controlul calităţii sudurilor se face vizual şi prin metode nedistructive în
conformitate cu prevederile standardelor SR EN 444; 8539; 10138; SR ISO 3059
etc.
şi prescripţiile tehnice CR 4, CR 20 şi I 27 sau alte metode de control nedistructiv
legal
aprobate.
Controlul nedistructiv al sudurilor la conductele din oţel este obligatoriu la reţele
şi instalaţii subterane, rezultatele consemnându-se în buletine de verificare.
Toate sudurile de poziţie se verifică prin control nedistructiv.
35.19. Îmbinarea conductelor din polietilenă se realizează prin sudură (fuziune) sau
cu fitinguri mecanice nedemontabile (etanşare prin presare pe pereţii ţevilor).
35.20. Îmbinarea ţevilor şi fitingurilor din polietilenă se realizează cu aparate de
sudură care sunt agrementate tehnic în România de către organismele abilitate. Aceste
aparate sunt supuse reviziilor tehnice în conformitate cu cărţile tehnice ale fiecăruia.
Reviziile tehnice se fac de către unităţile de service ale furnizorului de aparate şi la
intervale de timp precizate de producător. Îmbinările se realizează numai de sudori
autorizaţi.
35.21. Îmbinarea conductelor şi fitingurilor din polietilenă în funcţie de dimensiuni
se realizează prin următoarele procedee :
a) Îmbinarea prin sudură cap la cap
Se realizează între conducte sau între conducte şi fitinguri pentru sudură cap la cap
cu diametre de cel puţin 75 mm.
b) Îmbinarea prin electrofuziune
Se realizează între conducte obişnuite şi electrofitinguri din polietilenă având
diametrele de peste 32 mm (diametre pentru care există electrofitinguri).
c) Îmbinarea cu fitinguri mecanice
Îmbinarea dintre o conductă din polietilenă şi o conductă sau fiting prin înfiletare,
racord de compresie, flanşe sau de alte tipuri este o îmbinare mecanică. Ansamblul astfel
realizat trebuie să asigure o rezistenţă la presiune şi etanşeitate pe durata normală de

Pagina 55 din 63
viaţă. Se realizează între conducte şi fitinguri având diametrele cuprinse între 32 şi 63 mm.
Fitingurile mecanice sunt nedemontabile fiind formate din:
- corp;
- inel interior;
- garnituri de etanşare.
Îmbinarea între fitingul interior şi ţeavă se realizează prin simpla introducere a ţevii
în fiting, capătul fitingului fiind şanfrenat şi curăţat anterior introducerii. Alte tipuri de
îmbinări cu fitinguri mecanice se pot folosi cu condiţia de a fi atestate / agrementate tehnic.
35.22. Îmbinările între conductele din polietilenă şi conductele din metal se
realizează cu fitinguri de trecere pentru diametre nominale cuprinse între 32 şi 630 mm.
Acestea pot fi fixe (sudate atât pe conducta din polietilenă cât şi pe conducta din metal)
sau demontabile (cu filete şi flanşe în cămin de vizitare) pentru diametre mari. Fitingurile
de trecere se montează pe porţiunea orizontală a conductelor.
35.23. Controlul calităţii sudurilor pentru conducte din polietilenă se face vizual
şi, după caz, prin metode nedistructive conform prevederilor proiectului de execuţie
avizat de operatorul licenţiat de distribuţie. Controlul vizual al calităţii sudurilor are la bază
prevederile prescripţiei tehnice CR 21.
35.24. Operatorul sistemului de distribuţie are obligaţia de a controla, în timpul
execuţiei, calitatea lucrărilor pentru reţelele de distribuţie, sub aspectele pe care le
consideră necesare, având dreptul de a cere constructorului efectuarea verificării sudurilor
prin oricare din metodele prezentate. În cazul în care calitatea lucrărilor nu corespunde
prevederilor prezentelor norme tehnice, a standardelor şi procedurilor aplicabile,
operatorul sistemului de distribuţie îndreptăţit pentru controlul lucrărilor are dreptul de a
solicita constructorului refacerea lucrărilor la nivelul de calitate corespunzător.
Pentru distribuţiile noi investitorul este obligat să încheie contract cu un operator
licenţiat de distribuţie în scopul asigurării controlului lucrărilor pe parcursul execuţiei.
35.25. Nu se admite nici un fel de intervenţii pentru corectarea oricăror tipuri de
îmbinărj.
35.26. Îmbinări prin flanşe se admit la:
- conducte îngropate, numai la armături (vane) sau la legăturile de separare
electrică montate în cămine de vizitare, cu izolarea anticorozivă corespunzătoare;
- în staţii şi posturi de reglare măsurare;
- conducte şi armături cu diametrul mai mare de 50 mm, montate aparent;
35.27. Îmbinări prin racord olandez se admit numai la :
- regulatoare de presiune pentru debit mic;

Pagina 56 din 63
- contoare volumetrice cu membrană;
- aparatele de utilizare după robinetul de siguranţă montat pe conductă. Schimbări
de direcţie, ramificaţii, reducţii
35.28. Pentru schimbări de direcţie, ramificaţii şi reducţii la conductele din oţel, se
pot utiliza:
- fitinguri filetate, numai la instalaţii aparente;
- curbe trase pentru sudare;
- ţevi trase curbate la rece, cu diametrul nominal până la 100 mm, pe maşini
speciale:
- ţevi trase curbate la cald , cu diametrul nominal până la 350 mm:
- curbe din segmente, confecţionate din ţevi trase., ţevi sudate elicoidal şi din tole
de oţel, pentru conducte cu diametrul nominal peste 350mm, cu condiţia controlului
integral al sudurilor prin metode nedistructive.
- ramificaţii prin sudarea directă pe conducte principale, permise numai pe conducte
principale cu diametrul de cel puţin 40 mm, pentru ramificaţii cu diametrul minim de 20
mm;
- ramificaţii prin mufe sudate pe conducta principală, sunt permise pe conducte cu
diametrul de cel puţin 20 mm, pentru ramificaţii cu diametrul egal sau mai mic decât
conducta principală.
35.29. La curbarea ţevilor trase se respectă razele minime de curbură indicate în
standard 830. În cazul conductelor care se supun godevilării se respectă razele de
curbură impuse de standardele se specialitate. Curbarea ţevilor sudate longitudinal se
realizează poziţionând cordonul de sudură paralel cu axa neutră a curbei.
35.30. Îndoirea ţevilor şi confecţionarea curbelor se realizează:
- pe baza unei tehnologii verificate;
- cu un control tehnic corespunzător
35.31. Ramificaţia din conducte aparente este admisă prin:
- fitinguri la conducte cu diametrul până la 100 mm;
- sudură la conducte cu diametrul mai mare de 100 mm.
35.32. Ramificaţia dintr-o conductă subterană este admisă prin racord direct, sudat
pe conductă.
Dacă diametrul ramificaţiei depăşeşte 50 % din diametrul conductei, se întăreşte
derivaţia prin guşee triunghiulare.
La ţevile sudate, racordarea nu se execută pe cordonul de sudură.

Pagina 57 din 63
35.33. Pentru realizarea schimbărilor de direcţii, ramificaţii şi reducţii la conductele
din polietilenă se pot utiliza:
- fitinguri uzinate :
- injectate (coturi, curbe, teuri, reducţii, etc);
- din segmente de conductă prin sudură cap la cap (coturi, teuri,);
- curbarea la rece a conductelor din polietilenă (după raza de curbură permisă de
material în funcţie de diametrul nominal şi grosimea peretelui).
35.34. Pentru realizarea unor schimbări de direcţie ţevile din polietilenă pot fi
curbate fără aport de căldură. Raza minimă de curbură pentru ţeavă SDR 11 este 30Dn.
35.35. Legarea branşamentelor la conductele de distribuţie din oţel se face în
funcţie de diametrul acestora, conform prevederilor de la art. 6.45.
35.36. Legarea branşamentelor la conductele de distribuţie din polietilenă se face
în funcţie de diametrul acestora:
- branşamente cu diametru până la 63 mm inclusiv, se leagă prin intermediul unui
teu de branşament fără scoaterea din funcţiune a conductei de distribuţie;
- branşamente cu diametru peste 63 mm se leagă prin intermediul unei îmbinări de
ramificaţie. Pentru diametre mai mari de 110 mm se instalează o vană de secţionare din
polietilenă.
Montarea conductelor
35.37. La punerea în lucru, ţevile se curăţă la interior şi exterior şi se protejează
obligatoriu în timpul montajului împotriva pătrunderii de corpuri străine. Capetele
tronsoanelor se protejează cu capace.
35.38. Montarea conductelor se face prin rezemare simplă, astfel încât să nu se
producă tensionarea mecanică a acestora. Se recomandă ca ţevile sudate longitudinal
montate suprateran să aibă cordonul de sudură astfel încât să fie vizibil după montare. În
cazul montării coloanelor de alimentare cu gaze naturale a instalaţiilor de utilizare din
blocuri de locuinţe, cu mai mult de 3 niveluri, acestea se montează obligatoriu în casa
scării.
35.39. Conductele sau fitingurile din polietilenă nu se deformează la cald în
vederea montării.
35.40.. În timpul montării conductelor se iau măsuri pentru evitarea deteriorării
instalaţiilor şi construcţiilor subterane sau supraterane aparţinând altor deţinători.
35.41. Conductele din polietilenă se perforează după efectuarea sudurii teului de
branşament cu branşamentul propriu zis.
Perforarea conductei se realizează cu freze specifice acestui scop.

Pagina 58 din 63
După efectuarea perforării racordul de branşament se etanşează prin înfiletarea
capacului exterior prevăzut cu garnitură.
35.42. Montarea conductelor în tuburi de protecţie se face astfel încât să nu
existe îmbinări pe toata lungimea tubului. Pentru tuburi de protecţie cu lungimi
peste 6 m, se admit numai îmbinări prin sudare care în mod justificat nu se pot evita.
Fiecare sudură pozată în tub de protecţie va fi verificată prin metode nedistructive.
35.43. Susţinerea conductelor aparente pe elementele de construcţii se realizează,
cu brăţări sau console, în funcţie de diametru, la distanţe de:
- 1,5 .... 8,0 m între punctele de susţinere;
- 20 .... 30 mm între conducte şi elementele de construcţii.
Intre elementele de susţinere şi conducta metalică se asigură o rezistenţă de
izolaţie de minim 1Mft. Se asigură electrosecuritatea porţiunilor aparente prin legarea
directă sau, în cazul reţelelor protejate catodic, indirectă (prin dispozitive de
electrosecuritate şi decuplare electrică ) a acestora la o priză de împământare de maxim 4
Q.
Fixarea elementelor de susţinere se face astfel încât să asigure rezistenţa necesară
pentru toată perioada de funcţionare.
35.44. Conductele şi branşamentele din polietilenă sunt însoţite pe întreg traseul
de un conductor de cupru cu izolaţie corespunzătoare unei tensiuni de străpungere
de
minim 5 kV, de secţiune minim 0,8 mm2, monofilar, montat de-a lungul conductei şi
prin care se pot transmite semnale electrice cu ajutorul cărora se poate determina
cu
precizie amplasarea conductei şi integritatea acestuia (fig. 17).
Fiecare îmbinare a firului trasor se execută conform tehnologiei elaborată sau
aprobată de operatorul de distribuţie licenţiat.
Conductele de polietilenă pot fi însoţite pe traseu în scopul identificării şi de alte
sisteme de semnalizare /detecţie atestate /agrementate tehnic
35.45. Deasupra conductei, pe toată lungimea traseului, la o înălţime de 25 cm de
generatoarea superioară a acesteia este obligatorie montarea unei benzi sau grile de
avertizare din polietilenă de culoare galbenă cu o lăţime minimă de 15 cm şi inscripţionată
« Gaz metan » (fig. 17).
35.46. Capetele conductelor instalaţiilor de utilizare la care nu sunt legate aparate
de consum se închid obligatoriu cu dopuri din fontă sau oţel, etanşate, chiar dacă
conductele respective sunt prevăzute cu robinete.

Pagina 59 din 63
35.47. Tuburile de protecţie pentru instalaţiile interioare, se fixează rigid şi etanş de
elementele de construcţie şi depăşesc faţa finită a acestora cu:
- 10 mm la pereţi şi plafoane;
- 50 mm la pardoseli.
35.48. Conductele orizontale din instalaţiile de utilizare se montează:
- la partea superioară a pereţilor deasupra conductelor pentru alte instalaţii;
- deasupra uşilor şi ferestrelor.
Montarea aparatelor de măsură, control şi reglaj
35.49. Aparatele de măsură, control şi reglaj se verifică şi se montează conform
instrucţiunilor producătorilor, standardelor de specialitate aplicabile şi/sau a altor
reglementări specifice tipului de aparat.
Montarea aparatelor de utilizare şi a arzătoarelor
35.50. Montarea aparatelor de utilizare şi a arzătoarelor se face în conformitate
cu reglementările tehnice şi instrucţiunile de montaj date de producător, după
recepţia instalaţiei de utilizare.
35.51. Robinetele de manevră şi de siguranţă se montează astfel încât să fie ferite
de acţionări necontrolate. Poziţionarea robinetului de manevră al aparatului de utilizare
trebuie să permită acţionarea acestuia astfel încât utilizatorul să poată supraveghea
aprinderea focului.
35.52. Aparatele de utilizare şi arzătoarele se montează conform instrucţiunilor date
de producători, de către agenţi economici autorizaţi de ISCIR conform reglementărilor
specifice.
35.53. Burlanele de evacuare a gazelor arse se montează asigurându-se
rezistenţa mecanică a întregii tubulaturi şi etanşarea între tronsoane. Tronsoanele se
introduc unul în altul în sensul curgerii gazelor. Pentru etanşarea tronsoanelor se folosesc
numai materiale special destinate acestei operaţii. La introducerea în coş se asigură
etanşeitatea cât şi secţiunea liberă a coşului.
35.54. La trecerea de la alt combustibil la combustibilul gazos:
- aparatele de utilizare se adaptează la noul combustibil;
- canalele de fum, coşurile şi tirajul se verifică şi remediază, după caz; Verificarea şi
controlul în timpul executării lucrărilor
35.55. Execuţia de lucrări pentru realizarea unui nou sistem de distribuţie a gazelor
naturale se face numai în baza autorizaţiilor emise de ANRGN şi cu avizul operatorului de
distribuţie licenţiat, împuternicit pe bază de contract încheiat cu investitorul pentru controlul
calităţii lucrărilor în timpul execuţiei.

Pagina 60 din 63
35.56. Executantul trebuie să respecte prevederile proiectului şi ale reglementărilor
în vigoare şi efectuează toate verificările impuse de acestea.
35.57. Rezultatele verificărilor se consemnează într-un proces verbal de lucrări
ascunse (anexa 7), care se semnează de instalatorul autorizat al executantului,
beneficiar şi operatorul licenţiat de distribuţie, pentru următoarele operaţiuni:
- realizarea sudurilor;
- tipul şi calitatea izolaţiei anticorosive
- verificarea rezistenţei de izolaţie după umplerea completă a şanţului cu pământ
(verificare pentru care se specifică numărul şi data „Buletinului de Încercări” elaborat de un
laborator de specialitate autorizat) ;
- respectarea distanţelor de siguranţă faţă de alte instalaţii;
56
- traversarea traseelor altor instalaţii;
- adâncimea de pozare a conductelor.
35.58. Operatorul licenţiat de distribuţie controlează, în timpul execuţiei,
calitatea lucrărilor pentru reţelele de distribuţie, sub aspectele pe care le consideră
necesare.
Terminarea unei porţiuni de instalaţie, care se poate proba independent,
constituie fază determinantă şi se supune verificării, potrivit legii.

36. PROTECŢIA ECHIPAMENTELOR ŞI A CONDUCTELOR


DIN OŢEL ÎMPOTRIVA COROZIUNII

36.1. Toate echipamentele şi conductele metalice se protejează contra coroziunii în


funcţie de modul de montare subteran sau aparent.
36.2. Protecţia echipamentelor şi a conductelor aparente se face prin grunduire şi
vopsire, operaţiuni care se execută după efectuarea verificărilor la presiune. Conductele
aparente din sisteme de distribuţie şi cele din instalaţiile de utilizare industriale exterioare
se vopsesc în culoarea galbenă.
36.3. Protecţia conductelor subterane executate din oţel se face prin:
- izolaţie de bază cu bitum conform standardului 7335/3;
- izolaţie de bază cu alte materiale agrementate tehnic;
- izolaţie de bază şi protecţie catodică.

Pagina 61 din 63
Izolaţia de bază se execută astfel încât să se asigure continuitatea protecţiei pe
întregul traseu al conductei.
Protecţia mecanică a izolaţiei cu bitum se execută prin aplicarea, peste ultimul strat,
a unui strat din materiale corespunzătoare acestui scop.
36.4. Alegerea tipului şi calităţii protecţiei se face în funcţie de agresivitatea solului
şi poluarea cu curenţi de dispersie în curent continuu şi curent alternativ din zona în care
se montează conducta, cu respectarea prescripţiilor tehnice specifice (I 14, EN12954, etc.)
36.5. Suprafaţa ţevilor din oţel se curăţă înainte de izolare cu dispozitive speciale
(de preferinţă prin sablare) îndepărtându-se complet rugina şi urmele de grăsime. Se
recomandă utilizarea stabilizatorilor de rugină atestaţi / agrementaţi tehnic.
Ţevile cu defecte de suprafaţă vizibile se retrag de la izolare.
36.6. Izolarea se face în staţii autorizate. Verificarea calităţii se face conform
reglementărilor în vigoare. Se admite izolarea la locul de montaj numai la suduri şi curbe,
precum şi pentru corectarea degradărilor produse în timpul manipulării conductelor.
Protecţia catodică a conductelor de oţel
36.7. Realizarea protecţiei catodice se face conform prevederilor din EN 12954 şi
respectând “Normativul pentru protecţia contra coroziunii a conductelor metalice
îngropate” I 14.
Aplicarea protecţiei catodice se face în raport cu agresivitatea solului, curenţii de
dispersie „vagabonzi”, de potenţialele efective conductă / sol şi rezistivitatea solului,
rezultate din determinări specifice , efectuate de un laborator de specialitate.
36.8. În cazul în care nu a fost aplicată iniţial protecţia catodică, operatorul licenţiat
de distribuţie efectuează determinări (cel puţin o dată pe an) de potenţial conductă / sol
pentru a stabili, dacă este necesară aplicarea protecţiei catodice, în funcţie de starea
izolaţiei şi condiţiile de sol, în conformitate cu EN 12954. Determinările se efectuează la
fiecare branşament, iar în situaţia în care acestea lipsesc, la intervale de 250 m (intravilan)
sau 500m (extravilan). Diagramele de potenţial (valorile potenţial conductă / sol - de-a
lungul conductei) obţinute se
anexează la „Cartea tehnică a construcţiei”
36.9. Pentru asigurarea electrosecurităţii conductelor şi instalaţiilor aferente şi
pentru efectuarea determinărilor privind starea de coroziune, conductele aparţinând
sistemului de distribuţie şi după caz instalaţiile exterioare de utilizare, se prevăd cu:
a) prize de potenţial, care se montează la intervale conform standardului 7335/8. In
situaţia conductelor de presiune redusă şi joasă prevăzute cu branşamente, efectuarea
determinărilor de potenţial se poate face direct pe branşament. Montarea prizelor de

Pagina 62 din 63
potenţial se impune doar pe tronsoanele fără branşament pe distanţe mai mari decât cele
prevăzute în standardul 7335/8;
b) piese electroizolante care se montează:
- la capătul fiecărui branşament sau racord;
- pe traseele conductelor, acolo unde este necesar;
- la intrarea şi la ieşirea din staţiile de reglare.

Bibliografie

1. Ken Wentink, Plumbing Systems and Design, Jan/Feb 2003.


2. Nielson, Louis S, Standard Plumbing Engineering Design.
3. Internet search for History_of_Plumbing (various sources).
4. ASHRAE Journal May 2008.
5. Internet search for PSD Magazine.org

Pagina 63 din 63