PARADIGMA COGNITIV-COMPORTAMENTALA

Terapia comportamentala / behaviorista

Curentul behaviorist a fost dominant in psihologie intre anii 1920-1950 si este asociat cu
numele lui E Thorndike, J Watson, si B F Skinner. Asumptia de baza a behaviorismului este ca
psihologia e stiinta comportamentului si nu a mintii. Prin urmare, comportamentul poate fi
descris si explicat fara a face referire la procesele psihice interne (ganduri, sentimente) deoarece
sursa comportamentului este externa (mediul) si nu interna.

Ideea centrala a behaviorismului este ca toate comportamentele noastre sunt rezultatul unei
conditionari si pentru a putea studia riguros comportamentul nu trebuie sa cunoastem gandurile
si sentimentele celorlalti.

Behavioristii considera ca actiunile si comportamentele oamenilor se afla sub controlul

contingentelor. Contingentele reprezinta asocieri sistematice intre stimulii din mediu care
preced comportamentul (antecedente) si stimulii care urmeaza comportamentul (consecinte).

Antecedentele (elementele contextului spatio-temporal) cresc probabilitatea realizarii unor

comportamente.

De exemplu, este mult mai probabil ca o persoana sa atipeasca atunci cand este
intinsa in pat, imbracata in haine confortabile, decat atunci cand este in tramvai,
tinandu-se de bara si asteptand sa ajunga la destinatie.

Consecintele sunt stimulii care apar dupa realizarea comportamentului si au rolul de a creste sau
de a scadea frecventa de realizare a unui comportament.

De exemplu, aprobarea si valorizarea unei persoane pentru o sarcina realizata,

va determina cresterea frecventei de realizare eficienta a acelei sarcini de cate ori ea
este primita.

Modelul care sta la baza tehnicilor de terapie comportamentala este modelul

ABC(A B C, Skinner):

A                                      B                                                 C

Antecedente                  Comportament                          Consecinte

Figura nr. 3,  Modelul ABC, Skinner

Ca urmare, terapia comportamentala se centreaza pe modificarea antecedentelor si consecintelor

in scopul modificarii comportamentelor.

Consilierea comportamentala este un proces de reeducare si reinvatare a unor

comportamente. Scopul principal al acestui tip de consiliere este eliminarea
comportamentelor nedezirabile (nu face ordine in camera, nu spala vasele, nu aseaza biroul
dupa ce isi termina sarcina, uita sa lase cheia, fumeaza, mananca prea mult etc.) si cresterea
frecventei comportamentelor dezirabile.

Atingerea acestui obiectiv se realizeaza prin intermediul managementului comportamental

care presupune doua etape:

1.            analiza functionala a comportamentului

       identificarea antecedentelor si a consecintelor comportamentului;

       descrierea exacta a comportamentului in termeni de durata, latenta, intensitate,

frecventa;

       identificarea functiei comportamentului in viata personala a clientului - ce probleme ii

rezolva, ce probleme ii creeaza;

2.             managementul contingentelor

       Tehnici de accelerare a comportamentelor dezirabile: intarirea pozitiva, intarirea

negativa, intarirea diferentiata, invatarea prin aproximari succesive (shapping), invatarea
prin indrumare si retragerea treptata a asistentei (prompting & fading), invatarea
secventiala (chaning), modelarea, contractul de contingente, stabilirea de reguli;

       Tehnici de decelerare a comportamentelor indezirabile: inductie situationala, intarire

diferentiata, extinctie, pedeapsa; desensibilizare progresiva, expunere in
vivo/vitro, contraconditionare pentru reducerea comportamentelor de evitare in cazul
tulburarilor de anxietate;

2) Terapia cognitiv- comportamentala

Asumptia de baza a terapiei cognitiv-comportamentala este ca actiunile, comportamentele

si emotiile oamenilor sunt determinate de modul lor de a gandi si de a interpreta evenimentele
din jur. Ceea ce provoaca tulburari in viata oamenilor nu sunt evenimentele in sine, ci modul de a
judeca, evalua si interpreta aceste evenimete. De exemplu, pentru acelasi eveniment/stimul,
oameni diferiti pot avea emotii diferite pentru ca au cognitii diferite (gandesc diferit) despre un
eveniment: daca se aud pasi pe scari si prima persoana  se gandeste ca este un hot traieste emotia
de frica, in timp ce a doua persoana daca se gandeste ca este un vecin, nu simte frica, ci ramane
relaxat.

Experienta umana poate fi analizata la 4 nivele: nivelul cognitiv, nivelul comportamental

si nivelul biologic; interactiunea dintre aceste nivele si mediul extern da nastere la trairea

subiectiva (emotii).
 MEDIUL

EXTERN

(Eveniment)

Figura nr. 5,  Analiza

multinivelara,   (David, 1998)

Nivelul cognitiv cuprinde toate prelucrarile informationale, constiente si inconstiente.

Nivelul comportamental se refera la ceea ce facem noi la nivel motor.

Nivelul biologic include toate modificarile care au loc la nivel fiziologic.

Nivelul subiectiv se refera la emotiile si sentimentele pe care le resimte o persoana intr-o

anumita situatie.

Pentru a intelege mai bine interactiunea acestor nivele sa luam exemplul anxietatii
sociale. Evenimentul il reprezinta un examen oral; in momentul in care Ioana este intrebata ceva
de profesor ea se gandeste: 'sigur nu va sti', 'voi avea emotii', 'ceilati vor vedea ca imi tremura
vocea'. In acelasi timp apar modificari la nivel bilogic: inima ii bate cu putere, se inroseste, vocea
ii tremura, palmele ii transpira. La nivel comportamental observam ca se balbaie, da raspunsuri
incoerente. La nivel subiectiv ea se simte rusinata.

Conform teoriilor existente (Beck, Ellis) convingerile oamenilor pot fi impartite in

credinte rationale (adaptative) si credinte irationale (dezadaptative). Distinctia dintre credintele
rationale si cele irationale se refera la utilitatea acestora in raport cu scopurile persoanei. Altfel
spus, este rational ceea ce ajuta oamenii sa-si atinga scopurile si este irational ceea ce-i impiedica
in acest sens (Ellis, 1962). Cele doua tipuri de credinte se refera la sine(ex. "Eu trebuie/as dori sa
nu gresesc niciodata"), ceilalti (ex." As prefera/trebuie ca ceilalti sa ma respecte"), viata (ex.
"Viata trebuie/mi-ar placea sa fie usoara si lipsita de probleme"). In terapia cognitiv -
comportamentala se urmareste inlocuirea credintelor dezadaptative care au generat problema
emotionala, cu cele adaptative.

Terapia cognitiv-comportamentala se poate aplica cu succes la copii o data ce acestia au

suficient de bine dezvoltate abilitatile mentale care permit realizarea sarcinilor specifice terapiei
cognitiv-comportamentale: intelegerea succesiunii cauzale a evenimentelor (ex.: modul in care
gandesti sau interpretezi situatiile determina modul in care te simti si in care actionezi),
identificarea gandurilor, identificarea emotiilor, rationamentul analogic, etc. In general, incepand
cu varsta de 7 ani, terapia cognitiv-comportamentala se poate aplica  la copii (Stallard, 2002).
Deoarece jocul este o activitate care apare in mod spontan la copii, este folosit frecvent ca
metoda de explorare a emotiilor si gandurilor (Landreth, 1991, apud Muro & Kottman, 1995) si
de dezvoltare a abilitatilor de control. Activitatea de joc utilizata in cadrul consilierii copiilor nu
este o activitate standardizata, ci se adapteaza copilului si scopului in care este folosita (Geldard,
K. & Geldard, D, 1999).

Consilierea cognitiv-comportamentala vizeaza trei nivele de interventie - cognitiv,

fiziologic/biologic si comportamental.

Curs 8: PERSPECTIVA BEHAVIORISTĂ ÎN CONSILIERE

Perspectiva comportamentalistă a fost iniţiată de J. B. Watson.Conceptele de bază ale
modelului comportamentalist sunt cele de
întărire socială
şi
control al comportamentului
.Întărirea socială se materializează prin utilizarea adecvată a stimulilor din mediu(emise de
către persoanele semnificative pentru client) astfel încât comportamenteledezirabile  să
fie recompensate (sporind astfel posibilitatea ca acestea să fie reiterate).Consilierea
devine astfel un proces de învăţare (şi de control al comportamentului în raport cu mediul
social).R e z u l t ă   c ă   s c o p u l   c o n s i l i e r i i   c o n s t ă   î n   d e c o n d i ţ i o n a r e a   i n d i v i d u l u i   ş
i   s t i n g e r e a comportamentelor nedorite şi înlocuirea lor cu comportamente adaptative.
1. Relaţia de consiliere
Urmând  orientarea  punctului  de vedere  pragmatic,  behavioriştii  au nesocotitiniţi
al importanţa relaţiei de consiliere. Lucrul acesta a fost susţinut şi de observaţia că
înc a z u l   u n o r   p r o b l e m e   m a i   s i m p l e   ş i   a   u n o r   c l i e n ţ i   m a i   c o o p e r a t i v i ,   t
e h n i c i l e comportamentale clasice sunt eficiente şi-n absenţa unei relaţii de consiliere de
calitate.D a r   c â n d   c l i e n t u l   n u   s e   i d e n t i f i c ă   c u   s c o p u r i l e   t e r a p i e i ,   e l e   t r e b u i e  
a t i n s e   p r i n responsabilizarea ambilor participanţi pe baza unei relaţii bazate pe încredere şi
empatie.Ţelurile fiind comune atât pentru consilier cât şi pentru client (îmbunătăţirea
calităţiivieţii clientului, mai buna cunoaştere de sine a acestuia având ca finalitate o mai
realăr a p o r t a r e   l a   m e d i u l   e x t e r i o r   ş i   i n t e r i o r ) ,   a c e s t e a   p o t   f i   a t i n s e   p r i n t r - o  
c o l a b o r a r e  permanentă.În consilierea comportamentală este evidentă relaţia directă, de
tip educaţional(chiar directivă şi manipulatoare) ceea ce aproape garantează găsirea
unor soluţii la problema clientului.
36

În planul
componentei comportamentale
,   c o n s i l i e r e a   c o g n i t i v   - comportamentală vizează dezvoltarea autocontrolului 
şi controlului asuprastimulilor, dezvoltarea capacităţilor individuale de a se implica în d
iferiteactivităţi etc.

In planul
componentei afective
consilierea cognitiv - comportamentalăvizează autoreglarea emoţională, cu menţiunea că
această autoreglare
estecondiţionată de calitatea intervenţiilor terapeutice operate prin intermediulmetodelor
indirecte la nivelul cognitiv
3
, la cel comportamental
4
ş i I a c e l  biologic
5
al subiecţilor.

Consilierea cognitiv - comportamentală se realizează în conformitate cuschema
6
conexiunilor dintre cogniţii, sentimente şi comportament.

Consilierea cognitiv - comportamentală se bazează pe modelul cognitiv caredescrie
legătura dintre percepţiile şi interpretările
(reprezentările) oamenilor,ambele corelate cu reacţiile emoţionale/psihice avute de aceştia 
în anumitesituaţii existenţiale.

Ideea de bază
este aceea că stările psihice negative ale oamenilor sunt generate de o procesare
deficientă a informaţiei. Altfel spus, percepţiile lor suntincorecte, sau parţial incorecte.
Exemplificare:
o secretară deprimată face două greşeli în timpul redactării unuidocument de 20 de pagini şi acest
lucru îi declanşează în mod spontan gândul "Nu pot să fac nimic bine." Acest gând iraţional induce
disfuncţionalităţi:-în plan emoţional - tristeţe-în plan somatic - instalarea unei puternice dureri de cap
3
Tehnicile utilizate la acest nivel sunt cele de control mental şi de restructurare cognitivă.
4
La acest nivel se utilizează metodele de management comportamental.
5
Tehnicile utilizate la acest nivel sunt cele de relaxare.
6
Schema este prezentată în cadrul punctului 2 al cursului.44
-în plan comportamental - pleacă de la serviciu.
3. Terapia raţional - emotivă şi comportamentală
AEVENIMENTE,SITUAŢIIACTIVATOAREBCOGNIŢIICONVINGERICCONSECINŢEEMOŢII
Corolar
Nu evenimentele conduc la producerea emoţiilor negative dezadaptative, cicogniţiile/convingerile iraţionale
7
pe care subiecţii le au relativ la acele evenimente.Rolul consilierului este acela

de a identifica  asocierile  automate  în cadrul  cărora subiectul  corelează  direct eve
nimentul cu emoţia, omiţând să reliefeze cogniţia;

de a stabili corelaţiile dintre convingerile iraţionale şi consecinţele emoţionaledestructur
ante ale acestora;

de a disputa credinţele/cogniţiile iraţionale, etapă în care terapeutul emite întrebări degenul "Este
logic să ceri ca toţi oamenii să fie corecţi?", , "Eşti sigur că nu există şioameni cinstiţi?";

de a dezvolta încrederea clientului, prin intermediul înlocuirii treptate a cogniţiilor iraţionale cu
convingeri raţionale exprimabile prin preferinţe non-dogmatice, toleranţăla frustrare
8
, evitarea evaluării globale şi focalizarea pe comportamentul
contextualetc, aspect  care va antrena configurarea  emoţiilor  pozitive  sau a celor  n
egativfuncţionale, după caz.
7
Aceste cogniţii iraţionale pot consta în cerinţe absolutiste (= imperativul categoric), în
catastrofare(exemplu: un anumit eveniment este considerat ca fiind groaznic, îngrozitor, oribil,
inacceptabil etc), înintoleranţă la frustrare (exemplu: "Nu suport...") sau într-o evaluare globală
(exemplu: "Toţi sunt răi,totuleste lipsit de sens.").
8
O persoană care prin intermediul terapiei raţional - emotive şi comportamentale demonstrează
toleranţălafrustrare. Exemplificare: dacă iniţial, înainte de parcurgerea şedinţelor de terapie, o
tânără era profund45
 
2. Tehnici de consiliere behavioriste2.1. Tehnica desensibilizării sistematice
În cadrul acestei tehnici clientul este învăţat să se relaxeze şi să se comporte într-unmod care
exclude apariţia anxietăţii în prezenţa stimulilor anxiogeni.
Comportamenteleanxioase  sunt  considerate  deci  răspunsuri condiţionate.  Pentru  at
ingerea  acestui deziderat trebuie parcurse trei etape:a.Învăţarea relaxării (pe  parcursul
a 6 şedinţe). Principala metodă este cea  arelaxării musculare progresive deşi pot fi
folosite şi şi hipnoza sau meditaţia; b.Stabilirea ierarhiilor, adică enumerarea situaţiilor
generatoare de anxietate înordine descrescătoare;c.Etapa desensibilizării poate fi atinsă
când subiectul stăpâneşte bine tehnicilede relaxare. Odată ajunşi în această etapă consilierul
descrie scene anxiogene,începând de la cele aproape neutre şi înaintând progresiv pe linia
stimulilor generatori  de anxietate.  Subiectul  este încurajat  să-şi reprezinte  
scenele descrise. Şedinţa se termină când clientul afirmă că se teme.Procesul de consiliere
se termină când clientul devine apt să rămână relaxat lastimulii anxiogeni.
Şedinţa de desensibilizare durează de obicei 30 de minute cu o frecvenţă de 2-3
ori pe săptămână, putând să se întindă pe câteva săptămâni pânâ lacâteva luni.
Tehnnica desensibilizării este utilă pentru reducerea tracului de examen, terapia fobiilor,
tulburărilor anxioase sau a unor tulburări sexuale.
nefericită/furioasă pentru că prietenul nu-i arăta dragostea pe care acesta TREBUIA să i-o
acorde, înfinal ajunge să considere că este responsabilitatea ei să se facă iubită, că depinde doar
de ea să găseascăun partener alături de care să se simtă împlinită, deci a fost anulată emoţia
negativă (nefericirea/furia),emoţie care genera un comportament posesiv, agasant, dar şi gândul
iraţional că ea TREBUIE iubită.
9
Exemple de emoţii negative funcţionale: dezamăgirea, îngrijorarea, supărarea, tristeţea şi
regretul.46