Pop Marian-Gabriel
Educaţia incluzivă prevede schimbarea și adaptarea continuă a sistemului educaţional pentru a
răspunde diversităţii copiilor și nevoilor ce decurg din aceasta, pentru a oferi educaţie de calitate
tuturor în contexte integrate și medii de învăţare comună.
Integrarea ca fenomen este fundamentată pe ideea că relaţiile dintre indivizi sunt bazate pe
o recunoaştere a integrităţii lor, a valorilor şi drepturilor comune ce le posedă.
În modelul tradiţional, relaţiile familiei cu şcoala sunt aproape inexistente sau au un
caracter informal, ocazional. În condiţiile şcolii incluzive, părinţii participă direct la viaţa şcolii
şi pot influenţa anumite decizii care privesc procesul educaţional. Absenţa sau indiferenţa
părinţilor în ceea ce priveşte problemele educaţionale ale copilului vine în opoziţie cu ideea de
integrare sau incluziune. În acest sens apar o serie de dificultăţi, cauzate de atitudinea de reţinere
sau neîncredere a părinţilor care rezultă din reprezentări/mentalităţi eronate cu privire la viaţa şi
evoluţia şcolară a unui copil cu cerinţe educative speciale.
Având în vedere perspectiva învăţământului de tip incluziv, părinţii au dreptul să-şi
exprime propria viziune asupra modului de funcţionare a şcolii şi să participe concret la
influenţarea actului managerial din şcoală. De asemenea, familiile copiilor cu cerinţe educative
speciale au obligaţia să se implice în activităţile extraşcolare ale copiilor şi să dea dovadă de
răbdare şi înţelegere faţă de schimbările mai lente sau mai rapide din viaţa copiilor lor.
Pentru o mai eficientă susţinere a şcolii incluzive din partea familiilor , membrii acestora
trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
Ø să participe activ la toate activităţile şcolii şi să se implice în promovarea practicilor de
integrare şcolară a copiilor cu cerinţe speciale la toate nivelurile vieţii sociale.
Ø să fie modele de acţiune şi de comportament în acceptarea şi susţinerea integrării
persoanelor cu cerinţe speciale din comunităţile lor;
Ø să sprijine profesorii în alegerea unor strategii realiste cu privire la evoluţia şi formarea
copiilor în şcoală şi în afara ei;
Ø să fie parteneri sinceri de dialog şi să accepte fără rezerve colaborarea cu echipa de
specialişti care se ocupă de educarea şi recuperarea copiilor lor, urmărind împreună
progresul înregistrat de copil în diverse situaţii de viaţă;
Ø să colaboreze cu alţi părinţii în grupurile de suport ale părinţilor şi să împărtăşească şi
altora experienţele personale cu propriii copii la activităţile desfăşurate în mijlocul
familiei;
Ø să fie convinşi de avantajele oferite de şcoala incluzivă copiilor cu cerinţe speciale şi să
accepte fără resentimente, eventualele limite impuse de gradul şi complexitatea
deficienţelor acestora .
PLAN DE INTERVENTIE
Programul:
Obiectivul Să emită un sunet pentru a obține un obiect+ CONTACT VIZUAL
prelungit 3-4 secunde
Abordarea Captivarea atenției în mediul natural.
intervenției
Atunci când copilul își dorește un obiect, acesta va trebui să emită orice sunet
spontan și să aibă contact vizual cu cel ce deține itemul dorit.
Programul ECHO
Obiectivul Să imite sunete duble după parinte.
Abordarea Să repete sunetele duble după unul dintre parinti.
intervenției
Programul SCRIERE:
Obiectivul Să coloreze diverse forme geometrice.
Abordarea Copilului i se va oferi o foaie pe care va fi desenată o formă geometrică MARE
intervenției
cu contur gros unde i se va specifica să coloreze.
Criterii urmărite:
o Să mâzgălească foaia
Adultul va porni cronometrul la 5 secunde și-i va spune copilului că poate colora
până sună ceasul.
Dacă copilul în cele 5 secunde nu va avea comportamentul urmărit, acesta nu va
primi recompensă.
După ce copilul îndeplinește de trei ori consecutiv acel comportament în 5
secunde, criteriul ca crește până când va ajunge la 2 minute.
Adultul nu se va focusa pe criteriul de a nu depăși conturul.
Se va lucra pe literele numelui lui la început, ca apoi să-și poată scrie numele
independent.
Programul JOC:
Obiectivul Să participela jocuri simple cu mingea.
Abordarea Parintele va crea mediul astfel încât să faciliteze jocul cu mingea. Adultul va
interveției
realiza o acțiune simplă cu mingea, iar copilul va oferi mingea înapoi adultului
prin aceeași mișcare.
In concluzie :
Un parteneriat între familie şi şcoală nu se poate construi foarte repede, ci implică etape bine
planificate. Această planificare a activităţilor duce la stabilirea unei relaţii de încredere şi
cooperare activă cu cadrele didactice şi alţi profesionişti, familia fiind unul dintre factorii, a căror
contribuţie este foarte importantă în procesul de integrare şcolară a copiilor.