3

CUPRINS

ARGUMENT……………………………………………………………....……....pag. 5
ISTORIC........................................................................................................pag. 6
CAPITOLUL I. DATE GENERALE DESPRE NOU-NĂSCUT.....................pag. 8
1.1.Concepţia şi dezvoltarea prenatală...............................……………………..pag. 8
1.2. NOU-NĂSCUTUL ..................................................................................pag. 26
1.2.1. Definiţie……………………………………………………………. pag. 26
1.2.2. Particularitățile morfofuncționale ale nou-născutului...……….….pag. 27
1.2.3. Manifestări de adaptare fiziologice...............................................pag. 30
1.2.4. Fenomene patologice ale nou-născutului ........................................... pag. 39
1.2.5. Metode de evaluare ................................................................................ pag. 41
1.2.6. Grafice de urmărire a perimetrului cranian....................................pag. 43
1.2.7. Evoluţie. Prognostic ............................................................................... pag. 43
1.2.8. Tratament ................................................................................................ pag. 49
CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI GENERALE....................................................pag. 51
2.1. Internarea nou-născutului în spital ........................................................................ pag. 51
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare ...................................................................... pag. 53
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice a nou-născuților internaţi ..................................... pag. 55
2.4. Supravegerea funcţiilor vitale şi vegetative .......................................................... pag. 57
2.5. Alimentaţia nou-născutului ................................................................................... pag. 61
2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului ................................... pag. 63
2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice ....................................................... pag. 64
2.8. Pregătirea nou-născutului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiuni ............... pag. 68
2.9. Educaţia pentru sănătate ........................................................................................ pag. 70
2.10. Externarea nou-născutului ................................................................................... pag. 72
CAPITOLUL III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE ............................................................ pag.73
3.1. Cazul I ................................................................................................................... pag. 73
3.2. Cazul II .................................................................................................................. pag. 81
3.3. Cazul III ................................................................................................................. pag. 88
CAPITOLUL IV. CONCLUZII ............................................................................... pag. 96
4.1. Evaluare finală ....................................................................................................... pag. 96
4.2. Concluzii generale ................................................................................................. pag. 96
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................... pag.100
 4

Mayerhoff:
„ Îngrijirea care se referă la a ajuta pe alţii să se dezvolte şi
să se reactualizeze pe sine însuşi, este un proces, o modalitate
de a te corela cu cineva, proces care presupune continuitate,
în acelaşi mod în care o prietenie se poate suda numai printr-
o încredere mutuală şi printr-o transformare calitativă a
relaţiei”.

ARGUMENT
"Hotararea de a avea un copil este cea mai importanta.Este ca si cum ai decide ca
inima ta sa fie pentru totdeauna in afara corpului tau!"
Elizabeth Stone
 5

➢ Obstetrica este o disciplină clinică care studiază una dintre cele mai importante funcţii ale
fiinţei umane – procesul de reproducere, atât în aspect fiziologic, cât şi patologic.
➢ Ea propune noi forme organizatorice orientate spre protecţia sănătăţii mamei şi produsului de
concepţie, atât în timpul sarcinii, în naştere, cât şi în perioada post-partum.
➢ Sarcina reprezintă un eveniment normal, firesc şi sănătos în viaţa unei femei. Acest eveniment
constituie o perioadă responsabilă pentru femeia gravidă şi familia sa – atât din punct de
vedere fizic, cât şi emoţional.
➢ Sarcina impune o adaptare biologică, psihologică şi sociologică. Vom menţiona că devierile
în starea de sănătate care n-ar avea o prea mare importanţă pentru o femeie în stare obişnuită,
pot cauza afectarea stării fizice şi emoţionale a gravidei, copilului şi familiei acesteia.
➢ Medicina zilelor noastre are un caracter pronunţat profilactic, căci de la dreptul de sănătate
am ajuns la datoria de a conserva sănătatea.
➢ Aceasta cere însă eforturi din partea reţelei medicale de a educa colectivităţile pe care le are
în grijă în vederea conservării şi ameliorării fondului biologic care poate fi influenţat numai
printr-o culturalizare sanitară.
➢ Trebuie să recunoaştem că în ultimele decenii avem realizări frumoase, femeia gravidă fiind
acum mai bine supravegheată, nou-născutul mai bine îngrijit.
➢ Concepţia, cadrul şi preocupările obstreticii şi ale ginecologiei trebuie mult amplificate şi
după definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, să cuprindă preocuparea de a
supraveghea sănătatea femeilor în cursul sarcinei, a naşterii şi a alăptării, să le învăţăm să-şi
îngrijească copiii.
➢ Dintre înaintaşii noştrii, I. E. Rădulescu - spunea atât de frumos că “ îndătă ce maica natură
ne dă fiinţă şi ne aduce pe lume, mama este cea dintâi care ne primeşte în braţele sale
călduroase şi se însărcinează cu îngrijirea noastră şi pare că ar face un tăcut dar prea desluşit
jurământ, că va fi răspunzătoare pentru toată fericirea şi nefericirea noastră”
 6
➢ Mama este cel dintâi dascăl al nostru, de la ea începem să luăm cele dintâi cunoştinte şi în
braţele ei începem a judeca binele şi răul. Ea este cârmuitorul şi ecoul nostru, ea ne îndreaptă
pe drumul pe care îl vom urma în această viaţă.
ISTORIC
➢ Cuvântul obstetrică provine de la latinescul obstetrix, ceea ce semnifică „a sta înaintea femeii
în naştere”. Pe parcursul secolelor, această funcţie se transmitea de la o generaţie la alta,
fiind realizată de către o femeie, de regulă, cea mai în etate din cadrul familiei.
➢ Cel mai mare obstetrician al antichităţii, SORANUS (98 e.n.-138 e.n) introduce examenul
uterin al gravidei. Face de asemenea, o descriere amplă a versiunii uterine. El recomandă
alăptarea maternă, cosiderând-o cea mai importantă, preconizează centura de sarcină şi un
scaun special pentru actul naşterii.
➢ Ajutorul în timpul procesului de naştere apare odată cu homo sapiens. Descrierile unor forme
patologice de evoluare a sarcinii şi naşterii se întâlnesc deja în papirusurile Egiptului Antic,
în Moaşele din evul mediu.
➢ În culegerile celebrului medic Hippocrate (aa. 460–377 î.Ch.), fiul lui Heraclit,
contemporanul lui Socrate, numit „tatăl medicinei”, precum şi în scrierile altor personalităţi
din perioada antichităţii, există date despre organele genitale, despre operaţii obstetricale,
cum ar fi embriotomia, versiunea internă a fătului etc.
➢ Către anul 1000 apare în Orient un om de stiinţă, produs al şcolii arabe de la Bagdad,
AVICENA, lăsând o serie de date asupra nou născutului şi alăptării lui, despre igiena femei
gravide, evitarea avortului, etc;
➢ Perioada renaşterii este cea care deschide în medicină o nouă eră de dezvoltare. Descoperirile
anatomice şi noţiunile fiziologice contribuie la cea mai bună cunoaştere a organelor genitale
şi a funcţiilor lor (uter şi ovare) legate de procesul biologic al naşterii:
➢ MATRICEAUX către anul 1630 înfiinţează pe lângă Spitalul Hotel DIEU din Paris,
prima maternitate din lume.
➢ În secolul al XVI-lea un mare chirurg francez Ambroise Paré (aa. 1509– 1590) fondează
prima şcoală pentru pregătirea moaşelor pe lângă spitalul „L’Hôtel Dieu” din Paris.
Pregătirea moaşelor avea loc pe parcursul a 3 luni de zile, dintre care 6 săptămâni erau
consacrate practici.
➢ În domeniul clinic, olandezul DEVENTER, studiind bazinul normal şi patologic, arată
importanţa acestuia în momentul naşterii.
➢ CHAMBERLAN inventează forcepsul.
➢ HOORN (Suedia) - descrie placenta previa.
 7
➢ primul tratat de anatomie în 7 volume din istoria omenirii a apărut în anul 1543 în oraşul
Bazel, publicat de A. Vezalius şi cuprindea: scheletul osos şi articulaţiile, ligamentele şi
muşchii, vasele sangvine, nervii, aparatul digestiv şi urogenital, cardiac şi pulmonar, creierul
şi organele de simţ.
➢ prima şcoală de moaşe a fost înfiinţată de marele chirurg francez Ambroise Paré (aa. 1509–
1590) pe lângă spitalul „L’Hôtel Dieu” din Paris. Pregătirea moaşelor avea loc pe parcursul
a 3 luni de zile, dintre care 6 săptămâni erau consacrate practicii.
➢ În anul 1609, Louise Bourgeois, eleva lui A. Paré, celebra moaşă a Mariei de Medici, publică
observaţiile sale asupra procesului de fecundaţie, a naşterii şi a bolilor mamei şi nou-
născutului. Ea a descris pentru prima dată procesul de naştere în prezentaţia cefalică şi a
argumentat tehnica efectuării operaţiei versiunea internă a fătului.
➢ Obstetricianul Chamberllen, la începutul sec. al XVII-lea, a folosit pentru prima dată
forcepsul – instrument cu funcţie de a extrage craniul fetal din filiera pelvigenitală, atunci
când starea mamei şi a fătului era în pericol, şi care este utilizat până în prezent în maternităţi.
➢ în anul 1958 obstetricianul Ian Donald şi inginerul Tom Brown au implementat ecografia şi
velocimetria Doppler propusă de către fizicianul Christian Iohann Doppler.

CAP.I. DATE GENERALE DESPRE NOU-NĂSCUT

,, Cea mai mare minune este să crezi că poţi face una,restul e foarte uşor’’
N.IORGA
1.1.Concepţia şi dezvoltarea prenatală
 8

■ Concepţia

▪ la fiecare 28 de zile, din ovar se eliberează un ovul, iar acesta rămâne viabil cca. 24 de
ore;
▪ sperma eliberată în canalul vaginal conţine spermatozoizi viabili cca. 6 zile;
▪ concepţia are loc în trompa uterină prin unirea ovulului şi spermatozoidului, formând
zigotul;
▪ în majoritatea cazurilor concepţia (fertilizarea) se produce dacă actul sexual are loc cu 1-
2 zile înainte de ovulaţie;

■ Perioada de zigot
▪ durează cca. 2 săptămâni după fertilizare;
▪ zigotul se divide în 2, 4, 8 apoi 16 celule (BLASTOMERE) = MORULA care trece înapoi
în uter la cca. 4 zile după fertilizare;
▪ BLASTOCISTUL – e format din cca 60-70 celule (morulă cu cavitate internă);
 9
▪ DISCUL EMBRIONIC (celula internă sau embrioblast) devine noul organism, iar
învelişul extern (trofoblast) invadează peretele uterin;

■ Implantarea
▪ între zilele 7 şi 9 blastocistul pătrunde în mucoasa uterină (nidare);
▪ AMNIOSUL – este membrana care înveleşte organismul în lichid amniotic;
▪ SACUL EMBRIONAR – produce iniţial celule sangvine;
▪ 30% din zigoţi nu supravieţuiesc fazei de implantare;
▪ Placenta şi cordonul ombilical
 10

■ Perioada embrionară
▪ cuprinde săptămânile 2-8 de sarcină;
▪ în săptămâna 3, discul embrionar e format din 3 straturi:
▪ ectoderm – care va forma sistemul nervos şi pielea;
▪ mezoderm – care va forma muşchii, scheletul, sistemul circulator şi organele interne;
▪ endoderm – care va forma sistemul digestiv, plămânii, tractul urinar şi glandele;
▪ se dezvoltă TUBUL NEURAL, o măduvă a spinării primitivă;
▪ embrionul se poate mişca şi răspunde la atingere;
▪ oul (zigotul) începe imediat să se multiplice şi parcurge drumul prin trompă până la uter;
▪ această zi este considerată prima zi de sarcină – trebuie memorată data începerii ultimei
menstruaţii pentru stabilirea datei aproximative a naşterii.
Săptămâna 4
▪ oul (blastocist acum) se implantează în peretele uterin;
▪ unele femei pot observa mici hemoragice, pete pe chilot în această perioadă (falsă
menstruaţie);
▪ oul se divide cu repeziciune, existând deja primordii pentru ochi şi urechi, pentru
sistemul nervos şi inima, pentru cap, gât şi membre;
▪ în canalul cervical se formează un dop de mucus care are rolul de a "sigila" colul şi
de a preveni infecţiile.
Săptămâna 5
▪ embrionul este mai adânc implantat în peretele uterin şi în jurul lui se formează sacul
amniotic protector;
▪ menstruaţia întârzie;
▪ sânii dor (mastodinie) şi se umflă;
▪ pot apare dureri de cap (cefalee).
 11
Săptămâna 6
▪ mama începe să simtă că e însărcinată, apar modificările şi semnele de sarcină:
▪ greaţa - mai frecvent dimineaţa sau la mirosuri de mâncare;
▪ fatigabilitate – creşte rata metabolismului pentru a face faţă modificărilor din
sarcină;
▪ uterul creşte şi apasă pe vezica urinară, diminuându-i volumul – senzaţie
frecventă de micţiuni.
▪ embrionul:
▪ este încă mic – aprox. 1 cm;
▪ cele 4 camere ale inimii s-au format deja şi inima bate cu 180 de bătăi/min;
▪ se formează şi tubul neural, din care se vor dezvolta creierul şi măduva spinării;
▪ este momentul ca măcar acum să înceapă suplimentarea cu acid folic pentru a elimina
riscul unor malformaţii congenitale: spina bifida, defecte cardiace.

Săptămâna 7
▪ embrionul:
▪ celulele continuă să se multiplice cu repeziciune;
▪ creierul se dezvoltă în continuare;
▪ apar mugurii pentru membre (superioare şi inferioare);
▪ începe să se formeze tubul digestiv primitiv;
▪ capul este enorm în comparaţie cu restul corpului şi se sprijină pe piept.
▪ mama:
▪ poate să se simtă mai rău - greţurile matinale, pot fi doar greţuri sau degenerează
în vărsături ce pot dura şi toata ziua – hiperemeza gravidică;
▪ mameloanele sânilor devin proeminente şi mult mai sensibile;
 12
▪ apar punctişoare mici pigmentate - tuberculii Montgomery - pe areolele
mamare.

Săptămâna 8
▪ embrionul:
▪ are 3 cm lungime;
▪ se pot distinge faţa, un vârf de nas, gura şi două pliuri în loc de pleoape;
▪ membrele cresc în continuare;
▪ organele principale sunt deja la locul lor.
▪ mama:
▪ uterul se măreşte;
▪ hormonii de sarcină scad tensiunea arterială (ameţealăla ridicare bruscă).
▪ la sfârşitul primului trimestru se formează organele genitale.
■ trimestrul II
▪ mama simte mişcările fetale;
▪ LANUGO – părul moale care acoperă fătul – ajută VERNIXUL – grăsime – să
acopere pielea;
▪ la sfârşit: dezvoltarea creierului care continuă şi după naştere.
Săptămâna 9
▪ embrionul:
▪ continuă să crească rapid şi are dimensiunea unei căpşuni;
▪ încep să se dezvolte urechile şi ochii, sistemul genito-urinar şi până la sfârşitul
acestei săptămâni va avea pleoape şi muguri pulmonari;
▪ ficatul embrionului începe să producă celule sangvine;
▪ se formează cordonul ombilical.
▪ mama:
▪ talia începe să crească;
 13
▪ gingiile devin mai sensibile (mai moi) şi pot sângera, mai ales la spălarea pe dinţi
(risc de infecţie gingivală).
Săptămâna 10
▪ uterul are mărimea unei portocale şi în interior se dezvoltă rapid embrionul, care are
acum aspectul unui omuleţ;
▪ cartilajul ce formează scheletul rudimentar al copilului se transformă în os;
▪ membrele se lungesc şi apar coatele şi genunchii;
▪ sânii îşi măresc volumul.
Săptămâna 11
▪ în următoarele 3 săptămâni, fătul îşi va dubla dimensiunile;
▪ faza cea mai vulnerabilă pentru dezvoltarea lui aproape a trecut;
▪ riscul de pierdere a sarcinii scade semnificativ;
▪ cantitatea totală de sânge circulant din corpul gravidei creşte şi va continua să crească
până în săptămâna 30;
▪ din această cauză părul devine mai strălucitor şi unghiile mai sănătoase, fiind mai
bine hrănite.

Săptămâna 12
▪ uterul creşte deasupra osului pubian;
▪ inima mamei este mai solicitată, deoarece trebuie să pompeze o cantitate suplimentară
de sânge;
▪ transpiraţia e mai intensă;
▪ temperatura corpului creşte;
▪ fătul cântăreşte acum cca. 60 grame şi are 8 cm lungime;
▪ degetele de la picioare sunt acum separate;
 14
▪ faţa este complet formată;
▪ încep să se dezvolte şi organele genitale externe, dar va mai dura ceva timp până se vor
vedea ecografic.
Săptămâna 13
▪ deşi mama nu simte încă fătul e vioi, mişcă;
▪ până la sfârşitul trimestrului I, toate organele fătului sunt complet formate;
▪ inima îi bate de două ori mai repede decât inima adultului normal;
▪ pielea fătului este roşie, transparentă, fără grăsime;
▪ dispar greţurile matinale;
▪ unele femei sunt constipate în acest stadiu al sarcinii - este recomandat să mănânce multe
fructe şi vegetale şi să bea zilnic 2 l de apă (lichide).

Săptămâna 14
▪ în trimestrul II, cele mai multe femei se simt mult mai bine;
▪ placenta preia acum funcţia de hrănire şi de producţie hormonală (încetarea greţurilor
matinale şi chiar un surplus de energie);
▪ pielea mamei e mai pigmentată şi o linie închisă la culoare (linea nigra) coboară pe
mijlocul abdomenului
▪ mameloanele sunt mai hiperpigmentate;
▪ fătul răspunde acum la stimuli - zgomot şi atingere - deşi mama încă nu-l simte;
▪ se dezvoltă; simţurile fetale: tactil, gust, miros
▪ fătul aspiră lichid amniotic pe gură şi-l elimină pe nas.
 15

Săptămâna 15
▪ fătul acum 10 cm lungime, pe zi ce trece i se definesc ochii, urechile, buzele şi nasul;
▪ creşte şi păr pe corp (lanugo - care îi va acoperi faţa şi corpul până aproape de naştere),
inclusiv genele;
▪ începe să prezinte reflex de supt;
▪ mama se simte mai bine;
▪ petele pigmentare de pe piele (aluniţele sau pistruii) devin mai întunecate, iar pielea e
mai sensibilă la soare;
▪ pot apare pete cafenii ca nişte pistrui mari (dispar după naştere);
▪ oasele fătului încep să se întărească, dinţii se dezvoltă în gingii - e important aportul de
calciu în dieta mamei pentru a economisi depozitele proprii.
Săptămâna 16
▪ membrele fătului sunt formate şi are acum şi unghii şi sprâncene;
▪ fătul poate să-şi sugă degetul mare de la picior;
▪ mama simte primele mişcări - foarte fine, ca nişte bule de gaz;
▪ mama ia semnificativ în greutate, mai ales pe şolduri, coapse şi abdomen.
 16

Săptămâna 17
▪ uterul creşte din ce în ce mai mult;
▪ datorită fluxului crescut de sânge din organismul mamei se înfundă nasul şi pot apare
sângerări nazale;
▪ părul se îngraşă mai repede decât de obicei;
▪ fătul este acum mai greu decât placenta - este lung şi slab - iar pielea degetelor este
striată, are deja amprente.
Săptămâna 18
▪ corpul mamei continuă să crească: ia în greutate între 2 şi 6 kg;
▪ uneori apar dureri din cauza întinderii ligamentelor pelvice;
▪ mama nu mai doarme bine, se odihneşte mai bine pe o parte, sprijinită de perne;
▪ secreţiile vaginale sunt mai abundente;
▪ mama e plină de energie;
▪ fătul măsoară cam 20 cm lungime şi aspiră lichid amniotic în plămâni (ajută la
dezvoltarea pulmonară).
Săptămâna 19
▪ odată cu mărirea abdomenului, ombilicul se întinde;
▪ pot apare dureri de spate din cauza uterului mărit care schimbă centrul de greutate;
▪ se recomandă odihnă cu picioarele ridicate şi să încearce să nu care greutăţi;
▪ fătul se mişcă destul de mult şi mama poate simţi prima lovitură.
Săptămâna 20
▪ fătul creşte rapid: are acum aprox 260 g şi măsoară 25 cm lungime;
▪ pielea fătului are acum două straturi: epidermul şi dermul;
 17
▪ se maturizează muşchii şi mama simte când se întinde şi se întoarce;
▪ fătul are ritm propriu somn-veghe, creierul i se dezvoltă rapid şi analizează/coordonează
mişcările ca răspuns la stimuli;
▪ din cauza abdomenului mărit mama poate avea arsuri epigastrice şi indigestii – se
recomandă să mănânce des şi putin, mestecând încet.
Săptămâna 21
▪ pielea de pe abdomenul mamei este foarte întins, de aceea e uscată şi pruriginoasă - sunt
indicate cremele hidratante sau ulei pentru copii;
▪ fătul cântăreşte acum aproape 450 g şi încă mai are loc să se mişte liber;
▪ pe măsură ce i se dezvoltă auzul poate să răspundă la muzică;
▪ tot acum apare vernixul, o substanţă albă, grăsoasă produsă de glandele sebacee,cu rol
de protecţie a pielii.
Săptămâna 22
▪ fătul este din ce în ce mai viguros în mişcări;
▪ urechile fătului sunt acum complet formate şi poate auzi sunetele externe;
▪ deja fătul poate recunoaşte vocea mamei;
▪ pe faţa mamei apar mici vase de sânge dilatate, iar gingiile sunt umflate.
Săptămâna 23
▪ fătul este acum complet format şi părţi din corpul lui pot fi distinse prin peretele
abdominal;
▪ copilul reacţionează la zgomote puternice, muzică şi voci familiare;
▪ mama ia în greutate 4,5 până la 7 kg;
▪ picioarele mamei sunt umflate şi apar vene varicoase;
▪ din când în când mama simte câte un junghi în partea de jos a abdomenului - din cauza
muşchilor uterini care se tot întind; durerea trece când se odihneşte.
Săptămâna 24
▪ uterul depăşeşte acum ombilicul;
▪ mama începe să simtă contracţiile Braxton-Hicks - contracţii fiziologice care pompează
sânge în uter pe parcursul sarcinii şi ajută corpul să se pregătească pentru travaliu;
▪ fătul are acum aprox. 33 cm lungime şi 550 g;
▪ ţesutul muscular fetal se dezvoltă rapid;
▪ plămânii fătului sunt insuficient dezvoltaţi pentru "a respira" singuri - dacă s-ar naşte
acum rata de supravieţuire este foarte scăzută;
 18
▪ uterul e piriform la femia negravidă, devine globular la 8 săptămâni de sarcină şi din nou
piriform de la 16 săptămâni spre termen;
▪ o dată cu ridicarea din pelvis, uterul se roteşte gradat spre deapta – datorită prezenţei
rectului şi sigmei pe partea stângă;
▪ uterul devine progresiv mai moale datorită:
▪ creşterii vascularizaţiei;
▪ prezenţei lichidului amniotic.
▪ capacitatea uterină creşte de la 4 ml la 4000 ml.
■ Perioada fetală – trimestrul III

▪ este vârsta viabilităţii fătului;

▪ creşterea încetineşte şi are loc finalizarea dezvoltării organelor:
▪ creşte cortexul cerebral;
▪ fătul răspunde la stimuli externi;
▪ se dezvoltă straturile fetale care ajută la termoreglare.
▪ fătul îşi schimbă poziţia, aşezându-se cu capul în jos.
Săptămâna 25
▪ fătul ajunge la o greutate de 700 g;
▪ are perioade de somn şi de veghe clare şi este acoperit pe tot corpul cu vernix, care îi
protejează foarte bine pielea încă imatură şi previne încolăcirea cordonului ombilical în
jurul gâtului;
▪ uterul e mare cât o minge de fotbal şi a început să apese tare pe vezică dând senzaţie de
micţiune frecventă.;
Săptămâna 26
▪ fătul creşte în ritm rapid şi loveşte puternic;
▪ gleznele şi faţa mamei se umflă din cauza retenţiei de lichide;
 19
▪ apar vergeturi pe şolduri, sâni, abdomen şi coapse.

Săptămâna 27
▪ fătul creşte tot mai mult în greutate, îşi formează chiar depozite de grăsime;
▪ pentru prima dată deschide ochii, pleoapele nemaifiindu-i "lipite“;
▪ mama e predispusă la infecţii urinare în aceasta perioadă - este indicat să bea multă apă;
▪ poate apare senzaţie de tensiune în sâni, disconfort;

Săptămâna 28
▪ din această săptămână şi până la 72 de ore după naştere, sânii secretă colostru – acest
prim lapte conţine importanţi factori imunologici protejezând nou născutul în primele
săptămâni de viaţă, atunci când sistemul lui imunitar este incomplet dezvoltat;
▪ creierul copilului creşte în dimensiuni şi devine mai complex;
▪ fătul are deja papile gustative şi poate distinge între dulce şi acru, poate avea chiar şi
preferinţe;
▪ inima fătului bate mai tare când mama îi vorbeşte;
▪ pot apare bufeuri, mai ales după efort fizic;
▪ modificările sânilor în sarcină.
 20

Săptămâna 29
▪ fătul cântăreşte acum în jur de 1100 g şi are aproximativ 40 cm lungime şi este foarte
activ;
▪ uneori mama simte contracţii repetitive (ca o fâlfâire) în pelvis - e fătul care sughite din
cauză că a înghiţit prea mult lichid amniotic;
▪ datorită greutăţii în plus pe care o are, pe mamă o dor îngrozitor picioarele şi poate avea
probleme de echilibru

Săptămâna 30
▪ majoritatea feţilor se întorc cu capul în jos cam în această săptămână, pregătindu-se
pentru naştere;
▪ spaţiul din uter e acum insuficient, nemailăsându-i fătului loc de manevre;
▪ fundul uterului este cu mult deasupra ombilicului;
▪ mama oboseşte mai repede şi poate avea dureri de spate;
▪ se pot începe exerciţiile pentru întărirea muşchilor perineului: contractăşi relaxează
muşchii pregătindu-i pentru naştere.
Săptămâna 31
▪ fătul are acum 1800 g, iar până la naştere greutatea i se poate dubla;
▪ mama poate avea greutăţi în respiraţie, în special după efort - se pot face câteva exerciţii
de respiraţie, fără a exagera însă.
 21

Săptămâna 32
▪ fătul creşte rapid - măsoară acum 41 cm;
▪ vernixul care îi acoperă corpul, devine din ce în ce mai dens;
▪ mama a luat cam 9 - 12 kg în greutate şi nu mai dorme bine – se recomadă decubit lateral,
cu sprijin pe perne.
Săptămâna 33
▪ fătul creşte într-un ritm foarte rapid, e plin de energie şi loveşte puternic;
▪ creşte şi abdomenul matern;
▪ volumul de sânge din corpul mamei s-a mărit cu 40% pentru a asigura hrana fătului,
irigarea uterului şi a placentei;
▪ micţiunile sunt şi mai frecvente.
Săptămâna 34
▪ fătul cântareşte aproximativ 2200 g şi are 44 cm lungime;
▪ creierul şi sistemul nervos sunt pe deplin formate;
▪ pe măsură ce fătul coboară în pelvis, forma abdomenului mamei se schimbă.
Săptămâna 35
▪ fătul se apropie de dimensiunile unui copil la termen şi cântăreşte în jur de 2500 g;
▪ mama pune şi mai mult în greutate şi disconfortul este şi el pe măsură;
▪ pot începe acum pregătirile pentru naştere.
 22
Săptămâna 36
▪ fătul cântăreşte 2750 g şi măsoară 49 cm lungime;
▪ pe măsură ce capul lui se angajează în pelvis, uterul coboară şi mama va putea respira
mai uşor;
▪ micţiunile sunt mai frecvente, deoarece fătul apasă pe vezica urinară şi mama poate
pierde urină când strănută sau tuşeşte.
Săptămâna 37
▪ testiculele băieţilor coboară în scrot, iar sânii fetiţelor sunt uşor tumefiaţi datorită
hormonilor - îşi vor reveni după naştere;
▪ fătul e capabil să respire, să sugă şi să înghită şi are majoritatea reflexelor;
▪ pirozisul mai cedează, dar disconfortul creşte pe zi ce trece.
Săptămâna 38
▪ fătul se mai îngraşă puţin;
▪ durata medie a sarcinii este de 266 de zile, adică 38 de săptămâni de la concepţie;
▪ copilul este gata de a veni pe lume, plămânii pot respira singuri;
▪ unghiile de la mâini şi picioare se întăresc tot mai mult;
▪ primul scaun (meconiul) s-a adunat în intestinul gros şi va fi eliminat după naştere;
▪ mama a luat în greutate între 11 şi 13,5 kg şi de acum sporul ponderal nu va mai fi mare.
Săptămâna 39
▪ de acum fătul va lua din ce în ce mai puţin în greutate, greutatea medie la naştere fiind
în jur de 3500 g;
▪ oasele craniului sunt gata de naştere - pot aluneca unul peste altul şi se pot suprapune
uşor, permiţând capului să treacă prin canalul cervical şi prin vagin;
▪ colul uterin se înmoaie şi se deschide parţial;
▪ apar contracţii Braxton Hicks destul de puternice.
Săptămâna 40
▪ capul copilului coboară spre segmentul inferior al uterului şi apasă pe cervixul înmuiat;
▪ fătul are acum 50 de cm lungime şi e imprevizibil momentul când se va naşte.
Controalele prenatale
▪ primul consult prenatal trebuie să aibă loc cât mai precoce în evoluţia sarcinii, la medicul
de familie
▪ cu această ocazie va fi luată în evidenţă gravida;
 23
▪ în general are loc între săptămâna 6 – 10 de sarcină şi este de preferat să fie în
primul trimestru.
▪ consultaţiile prenatale se vor realiza la 2 niveluri:
▪ medicul de familie;
▪ medicul specialist de obstetrică ginecologie.
Prima consultaţie în sarcină constă în:
▪ interviu legat de patologia existentă în familie şi în antecedentele gravidei, felul activităţii
profesionale (existenţa noxelor, a efortului fizic, a stresului psihic).
▪ discuţii despre:
▪ caracterul ciclurilor menstruale;
▪ antecedentele obstetricale ale viitoarei mame:
▪ a câta sarcină/naştere este şi eventualele complicaţii;
▪ evoluţia postpartum a celorlalţi copii;
▪ câte avorturi a prezentat în antecedente şi ce fel.
▪ se vor consemna data ultimei menstruaţii (care va ajuta la stabilirea vârstei
sarcinii şi datei probabile a naşterii).
▪ examen clinic general al gravidei: greutate, înălţime, stare de nutriţie, tensiune aretrială,
stare psihică, eventuale focare de infecţie sau boli cronice (nefropatii, cardiopatii, diabet
zaharat, astm bronşic, etc.) care ar putea influenţa evoluţia sarcinii;
▪ examenul ginecologic obstetrical complet: inspecţie, examen cu valve (prelevări pentru
examenul citobacteriologic şi citohormonal) şi tuseu vaginal – pentru a determina forma,
consistenţa, mobilitatea, sensibilitatea uterului şi a anexelor, stabilind vârsta gestaţională
şi starea bazinului (eventualele modificări care vor indica posibilitatea naşterii naturale
sau nu);
▪ investigaţii de laborator şi paraclinice:
▪ grupul sanguin şi Rh –ul mamei şi al tatălui;
▪ examenul secreţiei vaginale (citologie, bacteriologie, parazitologie);
▪ hemoleucogramă, glicemie, evaluarea funcţiei renale;
▪ reacţii serologice pentru diagnosticul sifilisului şi infecţiei HIV;
▪ examen sumar de urină pentru depistarea unei eventuale infecţii urinare;
▪ ecografia pentru evaluarea sarcinii şi a vârstei gestaţionale.
 24
▪ după prima consultaţie prenatală şi în funcţie de rezultatul investigaţiilor gravida va fi
încadrată într-o grupă fără risc sau cu risc obstetrical crescut, precizându-se elementele
de risc;
▪ gravidele fără risc vor fi dispensarizate de către medicul de familie, cu vizite trimestriale
la medicul specialist;
▪ gravidele cu risc obstetrical crescut vor fi dispensarizate de către medicul specialist în
colaborare cu alţi specialişti în funcţie de patologia asociată;
▪ în trimestrul II şi III de sarcină consultaţia prenatală urmăreşte:
▪ supravegherea evoluţiei sarcinii şi
▪ prevenirea sau tratarea eventualelor elemente de risc obstetrical.
▪ la aceste consultaţii gravida va fi cântărită, se va măsura tensiune arterială, se verifică
prezenţa sau absenţa edemelor, modul în care s-au adaptat aparatele şi sistemele la
condiţiile de sarcină;
▪ examenul obstetrical va urmări:
▪ dezvoltarea uterului;
▪ contractilitatea uterină;
▪ starea colului uterin;
▪ concordanţa între mărimea uterului şi vârsta gestaţională anamnestică şi, eventual
cu parametrii biometrici si ecografici;
▪ evaluarea stării fătului.
▪ se intensifică măsurile de prevenire a disgravidiilor de ultim trimestru, se fac
recomandări pentru prevenirea avorturilor şi a naşterilor premature;
▪ se va recomanda concediu medical din săptămâna 33 – 34 pentru gravidele fără risc şi
concediu prenatal lărgit pentru gravidele cu risc;
▪ în trimestrul III de sarcină:
▪ se face vaccinarea antitetanică a tuturor gravidelor;
▪ se administrează preparate de calciu cu vitamina D2 şi preparate cu fier acolo
unde este necesar.
▪ în ultimele săptămâni ale gestaţiei se apreciază evoluţia sarcinii, prezentaţia şi poziţia
fătului, formarea segmentului inferior, starea colului uterin, compatibilitatea bazin – făt,
etc.
 25
▪ gravidele cu risc crescut vor fi internate profilactic în maternitate pentru repetarea
investigaţiilor, reevaluarea riscului obstetrical, monitorizare şi stabilirea conduitei la
naştere;
▪ o bună urmărire antenatală ar trebui să cuprindă aproximativ 8 – 12 consultaţii prenatale:
▪ lunar în primele 2 trimestre;
▪ bilunar în lunile VII şi VIII;
▪ şi săptămânal în luna a IX-a;
▪ pentru gravidele cu risc ritmul consultaţiilor va fi mult mai mare.
▪ Extrem de important, gravida va fi consiliată privind:
▪ nutriţia;
▪ planificarea familială;
▪ alimentaţia la sân;
▪ semne de alertă în sarcină;
▪ pericolul infecţiilor transmisibile sexual (HIV, etc).
▪ Extrem de important, se vor face eforturi pentru a depista şi trata:
▪ anemia severă;
▪ hemoragiile vaginale;
▪ pre-eclampsia şi eclampsia;
▪ riscul de naştere prematură;
▪ riscul de ruptură prematură a membranelor;
▪ prezentaţiile anormale după 36 de săptămâni.
Importanţa îngrijirilor prenatale
• controalele regulate asigură sănătatea mamei şi a copilului;
• definiţie: manieră organizată de îngrijiri preventive prin care se asigură servicii şi
consiliere la intervale regulate în scopul asigurării unui prognostic optim în sarcină;
• aspecte foarte importante: îngrijirile preconcepţionale şi consilierea gravidei.
Componente principale:
➢ evaluarea riscului sarcinii: antecedente, evaluare fizică, starea fătului, teste de laborator;
➢ promovarea unui stil de viaţă sănătos, consiliere pentru modificarea comportamentelor
nocive;
➢ educaţie şi pregătire;
➢ terapii intervenţionale;
➢ consiliere preconcepţională/contraceptivă.
 26
Numărul vizitelor:
➢ prima vizită: trimestrul I;
➢ la fiecare 4 săptămâni până la 28 săptămâni;
➢ la fiecare 2 săptămâni între 28- 36 săptămâni;
➢ săptămânal până la naştere după 36 săptămâni;
➢ de 2 ori pe săptămână în cazul suprapurtării;
➢ mai des în cazul sarcinilor cu risc.

1.2.NOU-NĂSCUTUL LA TERMEN

“Atunci când esti mamă , nu esti cu adevarat niciodata singura în gândurile tale.O
mamă trebuie să gândească întotdeuna de două ori , o dată pentru ea şi o dată pentru
copilul ei.”
Sophia Loren

1.2.1. Definiţie
Nou-născutul sănătos este considerat:

un copil proaspăt născut aflat în primele ore de viaţă;

născut la termenul de gestaţie de 37- 42 săptămâni;

fără anomalii congenitale de dezvoltare ori alte semne patologice;

 27
care în timpul examinării arată sănătos;

la care este prezent reflexul de sugere.

Aspectul nou-născutului: - lungime: 50 - 54 cm;

- greutate: 2800 - 4000g;
- Suprafaţa corporală: 0,22 mp;
- Perimetrul cranian: 34-35 cm, pe percentila 50;
- băieţii sunt mai lungi şi mai grei decât fetele;
- cap mare în comparaţie cu trunchiul şi membrele;
- faţă rotundă, obraji plini, frunte largă, ochi mari.
Nou-născutul sănătos are un risc minim de declanşare a stărilor patologice în perioada
neonatală şi are nevoie numai de îngrijiri esenţiale. Aproximativ 80% de nou-născuţi sunt
sănătoşi. Durata gestaţiei normale – calculată din prima zi a ultimului ciclu normal 37 – 42
săptămâni (259 - 294 zile). Perioada de nou-născut cuprinde primele 28 de zile de viaţă, în
care are loc adaptarea la viaţa extrauterină din care:

• perioada neonatală precoce = primele 7 zile de viaţă;

• perioada de tranziţie = primele 6 - 8 ore de viaţă.

1.2.2. Particulariţăţile morfofuncţionale ale nou-născutului
 28
• Capul nou născutului

• reprezintă 1/4 din lungimea totală;

• Perimetru craniului măsoară 34 cm;

• oasele craniului sunt separate între ele prin suturi la a căror unire există spaţii neosificare
denumite fontanele:

• Fontanela anterioară (bregmatică) măsoară 4/3 centimetrii, fontanela posterioară este

închisă, dar poate rămâne deschisă primele două săptămâni de viaţă;

• Fontanela posterioară (lambdoidă) are o formă triunghiulară, este cuprinsă între

lamele parietale şi occipitală, are dimensiuni mici (1/1,5 cm) şi este deschisă doar la
15-20% din nou-născuţi; se închide în primele săptămâni de viaţă.

• Uneori sutura sagitală este desfăcută, în care caz craniul poartă numele de craniul
moale congenital.

• Nasul noului născut este scurt, concav cu deschiderea nărilor privind inainte;

• Gâtul este scurt;

• Conformaţia toracelui este aproape cilindrică;

• Abdomenul este mare, depăşeşte rebordul castral, peretele abdominal prezintă un tonus
muscular scăzut şi se destinde la fiecare mişcare inspiratorie;

• Ombilicul se află sub linia care împarte corpul în două jumătăţi egale;

• Membrele inferioare sunt scurte. Condilii interni sunt mai puţin dezvoltaţi, de unde
rezultă o incubaţie în axul longitudinal al membrelor inferioare, curbură care nu trebuie
confundată cu cea rahitică;

• Incubarea tibiilor este pusă şi pe seama atitudinii fetale. Uneori întâlnim " picior talus"
care cedează repede.

• Pielea
 29
• noului născut este acoperită în regiunea dorsală, pe piept, în jurul gâtului şi în special la
nivelul pliurilor de flexiune cu o substanţă grasă gălbuie, denumită vernix caseosa.

• Acest inveliş secretat de glandele sebacee şi de celule speciale ale omniosului este bazat
pe glicogen, acizi graşi, colesterol şi proteine.

• Vernix caseosa protejează pielea fătului împotriva maceraţiei de către lichidul amniotic.

• La noul născut vernix caseosa are multiple roluri: protecţie contra frigului, aport
alimentar prin glicogenul ce-l conţine, acţiune bactericidă şi antihemolitică.

• El mai posedă aglutinagene identice cu cele ale sângelui. Dacă vernix caseosa este
îndepărtat imediat după naştere, hipoprotrombiemia este foarte pronunţată în a treia zi
de la naştere. Dacă este lăsat să se resoarbă, marea majoritate a noilor născuţi nu prezintă
hipoprotrombiemie.

• După îndepărtarea învelişului grăsos, pielea nou născutului prezintă o culoare roşie
intensă, eritemul noului născut şi numai palmele şi tălpile rămân albăstruie. Coloraţia
roşu-vie a fost atribuită subţirimii epidermului, deoarece la nou născut pătura cărnoasă
lipseşte şi epidermul permite reţelei vasculare a dermului subiacent să transpire prin
grosimea ei.

• Pielea noului născut conţine puţine celule cromatoformatoare, iar pigmentul celulelor
bazate ale epidermului apare abia dupa naştere. După câteva zile de la naştere apare o
descuamare a pielei pe abdomen, gât, membre care poate dura câteva săptămâni.

• Noul născut poate prezenta nevi materni-pete de culoare roşie, slab delimitate de
intensitate şi mărime diferită. Ele apar pe pleoapa superioară, la rădăcina nasului, pe
ceafă, în regiunea dorsală, nu dispar la presiune şi sunt datorate unor fine varicozităţi.
După câteva luni de la naştere nevii materni dispar şi lasă uneori după dispariţie pete
brune.
 30
• Noul născut mai poate prezenta uneori o pată albăstruie variabilă ca mărime şi localizare
mai ales în regiunea sacrolombară. Este aşa numita pată mongoliană, fără vreo
semnificaţie deosebită.
Părul fin

• denumit - lanugo care acoperă pielea fătului persistă şi după naştere, pe umeri, spate,
frunte, rădăcina membrelor;

• Părul de pe pielea capului poate lipsi sau să fie din abundenţă.

• Unghiile prezintă mici striaţii longitudinale, lungimea lor atinge pulpa degetelor la picioare
şi o depăşeşte la mâini.

• Paniculul adipos subcutanat este prezent la faţă (bula lui Bichat), slab reprezentat pe torace
şi membre, absent pe abdomen.

• Glandele sudoripare sunt puţin dezvoltate secreţia sudorală începe după luna a 2 –a de viaţă,
iar pH-ul pielei este neutru. Noul născut nu transpiră decât foarte puţin.

• Glandele sebacee sunt în schimb foarte dezvoltate. Pe faţă, pe nas se pot remarca elemente
alb-gălbui numite “miliaria sebacee” sau “milium facial”, produs al acestie glande. Milium
facial reprezintă chisturi intradermice şi intraepidermice produse ȋn urma retenției de sebum.
Hormonii transmişi intraplancetar induc în primele zile de viaţă hiperplazia teomporară a
glandelor sebacee. Prin apăsare la nivelul acestor elemente se elimină un filament fin, grăsos,
care este conţinutul unor glande sebacee.

• Cordonul ombilical

• este format dintr-o venă şi două artere cuprinse într-un ţesut conjunctivo - mucos
denumit gelatina lui Wharton, acoperit de un ectoderm stratificat şi de amnios.

• După secţionarea cordonului, arterele ombilicale se retractă, iar vena rămâne încă
deschisă.

• Oprirea circulaţiei în vasele ombilicale odată cu stabilirea circulaţiei pulmonare este

urmată de trombozarea şi transformarea lor în cordoane fibroase.

• Cordonul ombilical trece în etapa de mumificare, formarea şanţului de eliminare şi apoi

căderea sa între 6 şi 10 zile de la naştere.

• Plaga ombilicală rămasă după căderea cordonului, se epidermizează treptat de la

periferie la centru.

• Cicatrizarea se termină către a treia săptămână.

• Din cauza retracţiei vaselor ombilicale fibrozate, cicatricea ombilicală se înfundă.

 31
1.2.3. Manifestări de adaptare fiziologice ale nou-născutului la termen
1.2.3.1 . Scăderea fiziologică în greutate

• Scăderea fiziologică în greutate survine în primele 4 zile de la naştere, atingând 6-10%

din greutatea iniţială.

• Din ziua a 5-a copilul începe să crească în greutate, astfel că în jurul zilei a 10-a atinge
greutatea de la naştere.

• Scăderea fiziologică în greutate este provocată de aportul insuficient hidric şi alimentar

(cura de foame) şi de pierderile de lichide care au loc prin urină, meconiu, respiraţie
(perspiraţie insensibilă) şi transpiraţie prin tegument.

1.2.3.2.Icterul fiziologic

• Icterul fiziologic debutează după a treia zi de viaţă şi durează 5-6 zile. Se întâlneşte la
80% din copii nou-născuţi.

• Se manifestă printr-o coloraţie galbenă, icterică, a tegumentelor şi mucoaselor.

• Când apare în prima zi după naştere este un icter patologic.

• Uneori copii sunt mult mai somnolenţi şi sug mai greu.

• Bilirubina serică este uşor crescută.

• Ficatul şi splina sunt în limite normale.

• Urina şi materiile fecale nu prezintă modificări.

• Icterul fiziologic nu necesită nici un tratament.

• Înainte de a treia zi a nou-născutului poate prezenta o coloraţie roşie vie a tegumentelor,

numită eritrodermie preicterică.

• În cazul unui exces de bilirubină neconjugată, poate apare o sedimentare a unor nuclei
cerebrali, ceea ce duce la un icter nuclear.

• Acesta durează trei săptămâni şi copilul poate rămâne cu sechele neuro-psihice: epilepsie
şi tulburări de comportament.

1.2.3.3.Criza genitală
 32
• Criza genitală ( hormonală ) se exteriorizează între a treia şi a patra zi de la naştere, prin
tumefierea glandelor mamare, care secretă un lichid cu caracterele colostrului.

• Această tumefiere cedează fără tratament la 1-3 săptămâni.

• Orice manevră de stoarcere a mamelonului duce la inflamaţie.

• La nivelul organelor genitale externe se poate constata un edem vulvar şi prezenţa unor
mici hemoragii genitale sau a unei secreţii albe.

• La băieţi se observă mărirea testiculelor şi hidrocel.

• Criza genitală este provocată de circulaţia hormonilor materni placentari care ating
cantitatea maximă la naştere şi circulă câteva zile dupa naştere.

• În zilele următoare hormonii se metabolizează şi fenomenele dispar.

1.2.3.4.Febra tranzitorie

• Febra tranzitorie este o febră de deshidratare de 30°C, care apare datorită aportului
insuficient de lichide şi pierderile exagerate.

• Ea se combate prin administrare de lichide.

• Nou-născutul prezintă o stare de agitaţie, tulburări de somn, buzele şi mucoasa linguală

sunt uscate.

1.2.3.5. Termoreglarea

• Reglarea temperaturii face parte la începutul vieţii extrauterine dintre funcţiile încă
neexercitate.

• Scăderea temperaturii cu 1-2ºC chiar şi la copii maturi este, pe de o parte, consecinţa

unei insuficiente termogeneze proprii, pe de altă parte, a unei tulburări a funcţiei
corticosuprarenale datorită naşterii, în sensul unei reacţii de şoc.

• Îngrijirea trebuie să ţină seama de aceasta termolabilitate şi trebuie să protejeze copilul

faţă de supraîncălziri sau arsuri, cât şi faţă de deperdiţii termice.

1.2.3.6.Aparatul respirator

• Toracele noului născut este aproape cilindric, diametrul său artero-posterior este ceva
mai mic decât cel transversal.
 33
• Coastele sunt orizontale.

• Respiraţia este în consecinţă abdominală sau diafragmatică.

• Plămânii cântăresc 60 g.

• La noul născut care a respirat, densitatea plămânului este de 915 -920.

• Numărul respiraţiilor este din prima zi şi a doua zi de viaţă de 60-70/min.

• Din ziua a treia, frecvenţa respiratorie se reduce la 45-50/min.

• Frecvenţa respiratorie poate varia în starea de veghe faţă de starea de somn, ca şi în

perioada de digestie.

• Ritmul poate fi neregulat, uneori ritm periodic, ritm Cheyne-Stakes, rareori crize de
apnee.

• Volumul aerului curent este de cca. 10-15 cm3, iar minut-volumul respirator este de 600
-750 cm3. Minut-volumul respirator pe kg corp este de 300 cm3; adică noul născutul
necesită un volum de aer/kg corp de trei ori mai mare decât necesităţile în aer/kg corp a
adultului.

• În timpul travaliului şi după naştere, multiplele traumatisme fiziologice, nu duc la

consecinţe supărătoare, dar uneori sunt rău tolerate şi se ajunge la hipoxie şi hipercapnie,
care determină o acidoză.

• După naştere în primele 3 ore, valoarea oxigenului din sângele nou născutului creşte
rapid de la 60 – 90 - 98%, absorţia de oxigen făcându-se nu numai la nivelul alveolelor
pulmonare care în acest moment nu funcţionează în totalitatea lor, ci şi la nivelul
mucoaselor traheei, bronhiilor mari, chiar al mucoasei gastrice.

1.2.3.7.Aparatul circulator

• Odată cu naşterea se produce o importantă modificare în circulaţia cardiacă, o adaptare

la noile condiţii de viaţă.

• În timpul vieţii intrauterine, circulaţia fetală aduce de la placentă prin vena ombilicală
oxigenul captat la nivelul vilozităţilor coriale.

• Prin canalul lui Arantius şi bifurcarea venei porte, sângele oxigenat al venei ombilicale
ajunge în atriul drept de unde trece prin gaura lui Botal, în atriul stâng, iar o parte care a
 34
trecut în ventriculul drept şi apoi în artera pulmonară, evită mica circulaţie, trecând prin
canalul arterial în aortă şi de aici în marea circulaţie.

• Prin vena cavă superioară soseste în atriul drept sângele sărac în oxigen provenit din
partea superioară a corpului fătului şi care la rândul său va trece în ventriculul drept,
artera pulmonară, canalul arterial şi aortă.

• Inima noului născut cântareşte 25 g.

• Bătăile cardiace sunt în număr de 140-160/min., se accelerează în timpul ţipetelor, iar în

somn poate scade la 100/min.

• Volumul sanguin al noului născut la termen este de 300 cm3.

• Debitul cardiac este de 160 cm/min/kg corp, rezistenţa capilară 45-60mmHg,

hematocritul 55% la naştere ajunge după două săptămâni de viaţă la 40%.

• Sângele venei ombilicale a fătului are 1/5 oxigen faţă de cel arterial normal.

• La naştere comunicarea între parte dreaptă a inimii şi stângă se închide stabilindu-se

circulaţia pulmonară.

• Închiderea este la început funcţională prin torsiunea inimii provocate de amplicaţia

plămânilor şi prin diferenţa de presiune între cele două jumătăţi ale inimii.

• Închiderea anatomică se face mai târziu, treptat până la începutul lunii a doua prin
trombozări şi cianoză şi existenţa de sulfuri cardiace.

• La nivelul circulaţiei periferice capilare se pot produce cu uşurinţă tulburări nosomotorii,

datorită imaturităţii sistemului osos vegetativ, cât şi permeabilităţii şi fragilităţii capilare
crescute la această vârstă. Astfel, se explică cianoza periorală şi a extremităţilor şi
uşurinţa apariţiei hemoragiilor.

• Tensiunea arterială la naştere este max. 5,5 mmHg şi min. 3,5 mmHg, iar în a 14 - zi
max. 9 mmHg şi la sfârşitul primei luni 7/4 mmHg

• Poliglobulia fiziologică intrauterină compensatoare a hipoxeniei fetale cu 5 - 6 000 000

hematii după naştere consecinţă a excitării mecanice şi anaxeniei suplimentare din cursul
travaliului şi legăturii cordonului.
 35
• Concomitent există şi hiperbenoglobinemie (110-145%; 18-19/%/100m/sânge). La
sfârşitul primei luni scade la valoarea normală - 90%.

• Numărul de leucocite este de asemenea crescut la naştere 14 000-16 000/mm3, ajungând

chiar 20 000-30 000/mm3, dar scade în primele zile până la 8 000-10 000 în ziua a 9-a.

• Trombocitele la naştere sunt 100 000-200 000/mm3, cresc în prima lună până la 250-300
000/min. T.S.( timp sângerare) - 1-2 min.

• Constante chimice: glicemia 0,95gr %0, la naştere scade în primele 3 zile. Bilirubinemia
creşte în primele zile prin hemoliza atingând maxim în ziua a 4-a, la 10-a zi variază între
1,5 -12 mg.

• Ureea sanguină 0,27g%, scade în prima lună la 0,15 - 20g %o.

1.2.3.8.Aparatul digestiv

• Tractul digestiv este gata să funcţioneze într-o perioadă mult anterioară naşterii normale.

• La naştere tubul digestiv este steril, iar în a doua zi de viaţă este invadat de microbi.

• Amilaza salivară se găseşte în cantitate normală la noul născut chiar mult timp înainte de
naştere.

• Dată fiind insuficienţa amilazei pancreatice la noul născut la termen, este importantă
posibilitatea amilazei salivare de a acţiona în intestine, graţie insuficienţei acidului
clorhidric (HCL) liber gastric, în timpul prânzurilor.

• Refluxul gastro-esofagian este frecvent din cauza imaturităţii sfincterului faringo-

esofagian şi a presiunii esofagiene scăzute.

• Anomaliile congenitale ale tubului digestiv se decelează după 24 – 36 de ore de la naştere

şi se manifestă prin vomă, regurgitare dacă sunt situate în segmentul digestiv proximal
şi prin distensie abdominală şi lipsa de meconiu dacă sunt situate distal.

• Aciditatea gastrică imediat după naştere: pH-ul este mare 6-8 uneori net alcalin, pH-ul
scade apoi în primele 24 ore şi poate atinge cifra de 2,5 acidul clorhidric liber exprimat
în ml de HCL N/10/100ml suc gastric, arată o cifră de 17 ml acid clorhidric în prima zi
de viaţă, el dispare către a opta zi, pentru a reapare în a 15-a zi şi atinge 2 ml la sfârşitul
primei luni.
 36
• Noul născutul prezintă o activitate a tripsinei pancreatice ca şi a sugarului mare.

• În primele zile se observă o diminuare la 4 - 7 zile, cerinţele digestive măresc această

activitate la valori normale.

• Secreţia intestinală prezintă dizaharidoze în cantităţi normale la noul născut.

• Absorţia intestinală pentru aminoacizi la noul născut se face bine, chiar atunci când
practic este crescută în raţia alimentară.

• Absorbţia lipidelor este redusă la noul născut faţă de cea a sugarului.

• Pierderile prin scaun par să fie de 15-20 % din grăsimile ingerate.

• Ficatul noului născut:

• Cântăreşte 140 g.

• Marginea sa inferioară se găseşte la 3 cm sub rebordul costal.

• La făt, ficatul foloseşte ca punct de stocare a zahărului şi fierului.

• Celelalte funcţii sunt îndeplinite de ficatul mamei.

• După naştere, ficatul nou-născutului este nevoit să preia multe funcţii: producerea
substanţelor care coagulează sângele, descompunerea deşeurilor, producerea
proteinei care descompune bilirubina.

• Dacă ficatul nu este suficient de matur, nu poate descompune eficient bilirubina,

ceea ce duce la icter.

• Deşi sistemul gastro-intestinal al fătului îi permite să absoarbă nutrienţii din placentă, el

nu funcţionează în întregime decât după naştere. Spre sfârşitul sarcinii, fătul produce
meconiu, o substanţă neagră-verzuie, care va reprezenta primul său scaun. Meconiul este
compus din lichid amniotic, mucus, lanugo, bilă, celule ale epidermei şi ale tractului
intestinal. După naştere, stomacul şi intestinele fătului trebuie să fie gata pentru a primi
mâncarea. Deşi încă nu este atât de dezvoltat încât să poată primi altceva în afară de
lapte, sistemul intestinal al fătului este gata, după naştere să digere şi să separe nutrienţii
de deşeuri.
 37
• Trei fenomene legate de aparatul digestiv al noului născut, apărute în această perioadă
de viaţă, urmează a fi menţionate. Ele sunt: suptul, flora microbiană intestinală şi
meconium.

• Suptul

• este act reflex cu centrul în bulb, cu calea senzitivă ( centripetă ) reprezentată de ramura
senzitivă a trigemenului şi de calea motorie ( centrifugă ) prin ramura motorie a
trigementului, hipoglosului şi a facialului;

• este determinat de atingerea buzelor sau a mucoasei bucale;

• ca mecanism se consideră ca în actul suptului gura joacă rolul de pompă aspiratorie, iar
limba de piston.

1.2.3.9.Aparatul urinar:

• Rinichii au suprafaţa lobată, polul inferior renal este palpabil. Imediat după naştere,
fluxul sanguin renal şi rata de filtraţie glomerulară cresc rapid.

• Funcţia de excreţie este preluată de rinichi în condiţiile în care în primele 2 săptămâni de

viaţă extrauterină se produc modificări importante în metabolismul hidric: reducerea
rapidă a spaţiului extracelular şi creşterea încărcăturii osmotice prin alimentaţie.

• În ansamblu, în primele zile funcţia renală este deficitară: filtrarea glomerulară este
scăzută, permeabilitatea membranei filtrante este mare, reabsorbţia tubulară mare,
secreţia deficitară, diluţia şi concentraţia insuficiente, excreţia electroliţilor şi a
valenţelor acide scăzută, economisirea bazelor reduse.

• Metabolismul nou-născutului este mai intens raportat la capacitatea de excreţie renală.

Există o ineficienţă renală relativă, predispunând nou-născutul la retenţie de sare şi apă,
cu apariţia de edeme (precauţie la doza şi natura medicamentelor cu eliminare renală).

• Aspectul urinei este tulbure, existând o albuminurie tranzitorie în primele zile. Diureza
este de circa 100ml/kg corp/24 ore.

• Rinichii noului născutului cântăresc 25 g., suprafaţa lor este nodulară.

• Vezica urinară are capacitatea de 10 cm cubi.

 38
• Urina la copiii primelor zile de viaţă e mai concentrată, are o culoare mai intensă, conţine
multe proteine (albuminurie fiziologică), cauzată de permiabilitatea înaltă a capilarelor
renale.

• În urina nou-născuţilor se depistează cantităţi considerabile de azot, eliminate sub formă

de uree şi acid uric.

• De aceea la 75% din nou-născuţi se observă starea fiziologică infarctul uric, care se
caracterizează prin apariţia pe scutecele nou-născutului a unor halouri brune-roşietice.

• Regiunea vulvară este totdeauna complet închisă, iar labiile mari cu bogat ţesut grăsos
acoperă labiile mici şi clitorismele. Din cauza înclinaţiei mici a bazinului, vulva este
situată mai anterior.

• La băieţi testiculele sunt coborâte în scrot, penisul foarte scurt, pielea scrotului prezintă
pliuri transversale.

Scaunele şi urina nou-năsutului

• În primele 48 de ore de la naştere copilul elimină meconiu, după care scaunele sunt de
tranziţie, urmate de o zi sau două de scaune normale care prezintă culoarea şi consistenţa
jumărilor de ou şi sunt în număr de 3 - 4 pe zi.

• Urina nou-născutului bogată în acid uric şi uneori în albumină, pătează adesea scutecele.

• Copilul urinează de 2-3 ori între supturi, de aceea pentru a nu se opări, trebuie schimbat
de câte ori urinează.

• În mod obişnuit va fi schimbat înaintea fiecărui supt.

1.2.3.10.Sistemul nervos

• Creierul noului născut cântăreşte 350 g, el va creşte în fiecare zi cu aproape 2 g.

• Măduva spinării cântăreste 5 g.

• Circumvoluţiunile sunt dezvoltate, iar suprafaţa cortexului cerebral este la naştere de 700
cm².

• Datorită insuficienţei fascicolului piramidal, prin lipsa de miclinizare, reflexele asteo-

tendinoase sunt exagerate, iar reflexul cutanat plantar al lui Babinski este pozitiv. La
excitaţii externe, noul născut prezintă mişcări clonice ale mandibulei şi ale membrelor.
 39
• Funcţiile vegetative sunt bine dezvoltate la naştere.

• Ţipetele şi plânsul sunt fenomene subcorticale.

• În cursul dezvoltării morfofuncţionale a sistemului nervos central, apar o serie de reacţii

caracteristice unei anumite etape; aceste reflexe tranzitorii specifice nu se întâlnesc decât
la o anumită vârstă, iar lipsa apariţiei lor, ca şi persistenţa lor un timp mai îndelungat
decât normal, denotă o stare patologică.

• În condiţiile unor leziuni ale sistemului nervos central, unele reflexe tranzitorii specifice
pot reapărea chiar la copiii mai mari sau chiar la adult.

• Nu există mişcări voluntare, întreaga activitate este reflexă.

Reflexe:

• Reflexul de redresare a capului - nou născutul, culcat pe spate îl aşezăm în şezut

trăgându-l de antebraţe, capul mai întâi aruncat înapoi se redresează înainte. Ţinut în
şezut cu capul înainte se redresează şi se aruncă înapoi.

• Reflexul de extensie a capului (Peipper) - dacă apropiem o lumină de ochii copilului, se

produce o mioză şi o extensie a capului.

• Relfexul celor patru puncte cardinale - la excitaţia tegumentelor peribucale, a comisurii

bucale cu pulpa indexului, se produce un reflex de sugere cu deviere a capului, buzelor
şi a limbii înspre partea de unde vine excitaţia.

• Reflexul lui Morro - abducţie bruscă a membrelor superioare, cu revenirea lor lentă în
aducţie.

• Reflexul de apucare - excitarea plasmei sau a plantei duce la flectarea degetelor mâinii
sau la cea a degetelor picioarelor.

• Reflexul tonic asimetric al gâtului - copilul în decubit dorsal, capul este întors uşor într-
o parte şi-l menţinem în aceasta poziţie câteva secunde.

• Reflexul tonic simetric al gâtului - flexia capului înainte duce la flexia membrelor
superioare, cu diminuarea tonusului extensiilor şi extensia membrelor inferioare, cu
mărirea tonusului extensorilor.
 40
• Reflexul de redresare verticală - nou născutul ţinut vertical, picioarele stau pe un plan
rezistent, o mână menţine coapsele, trunchiul menţinut se apleacă înainte apoi se
redresează înapoi.

• Reflexul de incubare laterală a trunchiului - copilul culcat pe abdomen, se excită cu un

bold porţiunea regiunii dorso-lombare, de fiecare parte a liniei mediane, se produce o
contracţie a muşchilor paravertebrali corespunzători, cu incubarea trunchiului în arc de
cerc.

• Reflexul de alungire încrucişată a membrelor inferioare - membrul inferior menţinut în

extensie, se ciupeşte pielea gambei sau a dosului piciorului de aceeaşi parte gamba opusă
se flectează, apoi se extinde şi arată o largă mişcare de aducţie.

• Reflexul automat de mers - nou născutul menţinut sub axilă, cu picioarele în contact cu
planul patului, uşor aplecat şi propulsat înainte, apar mişcări de mers.

Somnul

• Nou născutul pare că doarme aproape tot timpul, starea de veghe este foarte scurtă, numai
pentru supt şi timpul băii. Doarme 19 ore /zi. În primele săptămâni este dificil de distins
starea de veghe de cea de somn. Clinic se disting două feluri de somn:

a. Liniştit, cu puls şi respiraţie regulate, absenţa mişcărilor oculare, dar cu rare tresăriri
generalizate sau localizate.

b. Agitat cu mişcări oculare, respiraţia accelerată, superficială, neregulată, puls instabil,

mişcări de sugere şi înghiţire, mimică de surâs.

• Perioadele de somn sunt câte 3 ore, deşteptarea fiind ca funcţie de senzaţie de foame.

• Urmează alungirea perioadei de somn nocturn.

• La sfârşitul primei luni poate dormi noaptea continuu 6 ore, apoi 8 ore, la 3 luni şi 10
ore, la sfârşitul primului an.

• În cursul zilei durata somnului se reduce la o ora până la 6 luni doarme 2 ore dimineaţa
şi de 3 ore după masă.

• Electroencefalografia arată unde lente în faza de somn liniştit şi separate, cu trasee plate;
iar în somnul agitat, traseu puţin voltat.
 41
1.2.4.Fenomene patologice ale nou-născutului

1.2.4.1.Asfixia

• Asfixia sau anoxia nou-născutului reprezintă o stare patologică de oxigenare a ţesuturilor,

care poate determina suferinţa sau moartea nou-născutului.

• Scăderea oxigenului din sânge şi din ţesuturi, este urmată de leziuni în sistemul nervos, la
nivelul miocardului, a pereţilor capilari şi de grave tulburări ale funcţiilor vitale ale
organismului.

• În mod normal, imediat după expulzie, copilul face prima respiraţie după 2 secunde, scoate
primul ţipăt după 5 secunde şi începe o respiraţie regulată după 10 secunde.

• Instalarea primei respiraţii atmosferice transformă fătul în nou-născut.

• Asfixia nou-născutului poate fi determinată de următoarele cauze:

• Imaturitatea sistemului nervos;

• Hemoragii cerebrale;

• Obstrucţia căilor respiratorii (aspiraţie lichid amniotic, mucozităţi, meconiu);

• Hernie diafragmatică congenitală;

• Tulburări ale centrilor nervoşi prin administrare de anestezice, narcotice, analgezice,

parturientei.

Din punct de vedere clinic, evolutiv, asfixia nou-născutului se poate prezenta în trei forme
distincte :

a. Apneea tranzitorie a nou-născutului

• Este forma cea mai uşoară a asfixiei la naştere se caracterizează printr-o întârziere în
instalarea respiraţiei, care este însoţită de coloraţia uşor cianotică a tegumentelor, bătăile
inimii sunt normale: tonusul muscular este prezent.

b. Asfixia albastră

• Este eliberarea căilor respiratorii.

 42
• Ameliorarea funcţiei respiratorii.
• Nou-născutul este aşezat în poziţie delicvă pe câmpuri sterile şi încălzite.
• Se dezobturează căile respiratorii.
• Se face respiraţie artificială prin metode manuale sau prin insuflare cu aparat reanimator
portativ, se administrează oxigen.

c. Asfixia albă
• Se aşează nou-născutul pe câmpuri sterile încălzite în proporţie propice intubaţiei
endotraheale ( pentru a proteja copilul faţă de pierderile de căldură sub o sursă de căldură
).
• Asistenta medicală ajută medicul la efectuarea intubaţiei endotraheale, se aspiră din
trahee. Se adaptează un insuflator manual, efectuând 30-35 insuflaţii de aer, amestecat
cu oxigen.
• Se efectuează masaj cardiac extern prin presiune cu două degete pe partea mediană a
sternului, efectuând o înfundare de 10-20 mm de 120 ori pe minut.
• Se cateterizează artera sau vena ombilicală sau se abordează o venă epicraniană pentru
a se fixa poziţia venei.
• Copilului reanimat i se vor urmări prin monitorizare temperatură, respiraţia, pulsul, EEG-
ul, EKG-ul, şi alte constante sangvine.
• Reanimarea propriu-zisă începe cu dezobsturarea nazo-faringiană, prin aspirarea
mucozităţilor şi a lichidului amniotic cu para de cauciuc sau cu sonda sterilă Nelaton (
nr. 8 -10 ).
• Dacă după 2 - 3 minute mişcările respiratorii nu apar, se recurge la exerciţii uşoare (
ciupituri, stropire cu alcool, vapori de amoniac ) şi la nevoie, se face respiraţie artificială
şi se administrează oxigen.
• Respiraţia artificială se poate face prin mai multe metode: manuale, respiraţie gură la
gură, insuflare cu reanimator portabil, cu aparate specifice Baby-Pulmotor ( respiraţie
controlată şi asistată ).
• Dintre metodele manuale de respiraţie artificială, cele mai utilizate sunt:
- Se prinde cutia toracică în mâini, policele fiind aplicat pe stern, iar
celelalte degete pe spate şi se execută mişcări blânde de comprimare a
toracelui şi de relaxare, în ritm de 20 - 30 mişcări pe minut.
- Flectarea ritmică a coapselor pe abdomen.
 43
- Se apucă baza toracelui în mână, policele fiind de o parte, iar celelalte
patru degete de cealaltă parte şi se fac presiuni uşoare.
• Administrarea oxigenului cu mască sau cu aparate speciale este permisă numai după
dezobsturarea căilor respiratorii. Dacă bătăile inimii nu s-au declanşat după un minut de
respiraţie artificială, se face masaj cardiac extern.
• Acestor măsuri de reanimare li se pot asocia mai multe medicamente analeptice
respiratorii, cu indicaţie specială în anoxia produsă prin deprimarea centrilor respiratori
în urma anestezicelor, narcozei, analgezicelor pe care le-a primit mama. Se administrează
cafeina, natriu benzoic soluţie 10% , 0,25.0,50 ml, sau alte analeptice (Karion, Micoren).
• Pentru prevenirea hemoragiei cerebrale:
• se administrează vitaminele K, C, E,
• se combat tulburările neurovasculare şi vegetative prin medicamente neuroleptice
( Clordelazin, Plegomazin );
• se combat tulburările metabolice cu soluţie THAM, soluţie bicarbonat 8,4 %.
• După reanimare copilul trebuie supravegheat foarte atent timp de 24-48 ore. Se aşează în
pat în poziţie declivă, dacă nu are hemoragie cerebrală şi dacă este necesar se repetă
aspirarea secreţiilor buco-faringiene şi se administrează intermitent oxigen.
• Se acordă atenţie încălzirii extremităţilor; dacă apar tulburări cardiace, se recurge la
cardiotonice (Lanatozid C );
• se iau măsuri de prevenire a infecţiilor prin antibioterapie.
• Alimentaţia se face pe cale orală, la sân, cu pipeta, sau cu linguriţa şi se va începe după
24-72 ore.
• În acest interval de timp, se administrează nou-născutului glucoza 5% oral sau în perfuzie
endovenoasă, lentă, din soluţia 10%. 60ml/kilokorp /zi, timp de 1 - 2 zile asociată cu
hemisuccinat de hidrocortizon (HHC).
1.2.5. Metode de evaluare
Scorul APGAR
• Imaginat de Dr. Virginia Apgar (1909-1974), în anul 1953, ca o modalitate de evaluare
măsurabilă, cantitativă, a stării nou-născutului şi, de atunci, este folosit în toate sălile de
naştere din lume fiind uşor de cuantificat.
• Scorul Apgar 8 – 10: nou născutul respiră normal, singur, are ritm cardiac mai mare de
100/min., tegumentele au culoarea roz (generalizată).
 44

• În funcție de valoarea scorului Apgar, nou-născuții pot fi împărțiți în 4 grupe:

• Scorul Apgar 5 – 7: nou născutul are o apnee primară, nu respiră inițial spontan, iar
respirația se reia doar după manevrele tactile (fricțiuni ușoare între regiunea dintre
omoplați).

• Ritmul cardiac este mai mare de 100 bătăi pe minut, dar culoarea tegumentelor rămâne
cianotică. Se administrează oxigen pe mască.

• Scorul Apgar 3 - 4: copilul nu respiră spontan, în pofida stimulării tactile, iar ritmul
cardiac este mai mic de 100/min.

• Scorul Apgar 0 - 2: nou născutul nu respiră, nu are bătăi cardiace, este hipoton, cianotic
și nu reacționează reflex la dezobstrucția căilor aeriene.

• Prelungirea unui scor Apgar cu valoare scăzută la 5 – 10 - 15 minute dupa naştere, se

corelează cu un viitor neurologic sumbru.
 45
1.2.6. Grafice de urmărire a perimetrului cranian
Perimetrul cranian este la naştere de cca.34 cm, cu 3 cm mai mare decât al perimetrul toracic.
Pentru perioada de sugar el se calculează după formula p.c.=I/2+10 ȋn care p.c.=perimetrul
cranian ȋn cm iar I=lungimea in cm.

1.2.7. Evoluţie. Prognostic

Infecţiile ombilicale

• Infecţiile ombilicale pot să apară înainte de căderea bontului sau după aceasta.
• Infecţia poate să rămână localizată sau să se generalizeze, determinând o septicemie sau o
septicopiomie.
• Infecţiile ombilicului sunt:
• Cangrena umedă;
• Granulomul ombilical;
• Fungusul ombilical;
• Ulceraţia ombilicului;
• Omfalita;
• Erizipelul ombilical;
• Flebita şi arterita ombilicală.
• În cazul cangrenei umede, tratamentul constă din pansamente cu apă oxigenată, schimbate
des, atingeri cu tinctură de iod, pudraj cu antibotice (Cloramfenicol).
 46
• Granulomul ombilical se tratează prin atingeri cu nitrat de argint 3-5% şi pansament steril
70%.
• Celalalte infecţii ombilicale se tratează cu antibiotice, dupa antibiogramă.
• În momentul secţionării cordonului ombilical nou-născutul se poate infecta cu baciul tetanic,
care produce tetanosul. Infecţia se poate produce cu instrumentele infectate sau ulterior, la
pansarea plăgii.
• Boala are o perioadă de incubaţie care variază între 4 zile şi 4 săptămâni. Semnul care atrage
atenţia este contractura muşchilor feţei, care determină trismusul, acesta devenind evident în
momentul în care copilul pus la sân sau alimentat cu linguriţa, nu poate să sugă sau refuză
alimentaţia.
• Contractura rămâne foarte rar localizată şi deobicei, cuprinde muşchii trunchiului şi ai
membrelor. Generalizarea contracturilor la ceilalţi muşchi duce la atitudini caracteristice ale
corpului ( opistotonus, prin contractarea muşchilor şi a şanţurilor vertebrale).
• Pot să fie prinşi muşchii intercostali, ai diafragmului şi uneori, muşchii glotei, determinând
crize apnee, cianoză şi asfixie. Plaga ombilicală poate prezenta un aspect normal.
• Tratamentul se aplică de urgenţă. Se administrează ser antitetanic purificat şi concentrat într-
o doză unică de 3000 şi 20000 U intramuscular. În locul serului antitetanic se pot administra
imunoglobuline specifice umane antitetanice. După câteva zile se adaugă anatoxină tetanică
0,5-1 ml, repetat la 2 zile, până la o doză totală de 6-10 ml. Plaga ombilicală se tratează
chirurgical local şi cu penicilină G intramuscular. Pentru combaterea contracturilor se
administrează calmante ca: Luminal, soluţie MgSO4 10%, cloralhidrat (în clismă).
Alimentaţia se asigură cu lapte matern, seruri glucozate, pe sondă.
• Este necesară menţinerea permeabilităţii căilor aeriene prin aspiraţie cu sonda,
oxigenoterapie, respiraţie artificială şi la nevoie, traheostomie.
• Erizipelul este o infecţie streptococică ( dată de streptococul beta hemolitic) a pielii, cu poartă
de intrare de obicei plaga ombilicală sau orice plagă cutanată sau mucoasă.
• Apare la 2-3 zile după naştere sub forma unei infiltraţii roşii cu edem şi creşterea temperaturii
locale la care se adaugă fenomene generale ( febra).
• Infiltraţia se poate extinde de la nivelul ombilicului în etajul inferior al abdomenului.
• Se poate complica cu abcese, flegmoane, septicemie.
• Erizipelul se tratează local prin aplicarea de comprese cu Rivanol 2%, pe cale generală se
administrează penicilina G. Se vindecă în 4-8 zile.
Infecţiile cutanate
 47
• Infecţiile cutanate sunt favorizate de particularităţile pielii la nou-născut (fragilă, epiderm
subţire), de descuamările fiziologice şi nerespectarea condiţiilor de igienă în îngrijirea nou-
născutului. Dacă nu sunt tratate corect, aceste infecţii au tendinţa la extindere regională şi la
generalizare.
• Eritemul apare la nou-născut în primele zile şi este produs de iritaţia mecanică a pielii (scutece
ude, murdărirea cu urină, materii fecale). Se prezintă ca o roşeaţă difuză a pielii, cu tumefiere
uscată la început şi apoi cu suprafaţa zemuindă. Este mai frecvent localizat la nivelul feselor,
de unde se poate extinde în regiunea genitală, sacrolombară şi ajunge la coapse şi gambe.
• Infecţia streptococică cu levuri din resturile de vernix, caseoza poate determina intertrigo,
care se prezintă ca un placard eritematos cu eroziuni superficiale, fisuri, localizat la nivelul
plicilor inghinale, cervicale, axiale şi retroauriculare. Tratamentul constă din respectarea unor
măsuri de igienă riguroasă, băi zilnice cu o soluţie slabă de permanganat de potasiu, curăţirea
regiunii eritematoase cu tampoane de vată îmbibată în uleiuri vegetale sterile, aplicarea de
pomezi cu sulfamidă 10%, antibiotice sau mixturi. Dacă există fisuri sau eroziuni, se fac
atingeri cu soluţie de nitrat de argint 5% sau violet de genţiană 2%.
Infecţiile mucoaselor

a)Infecţia mucoasei oculare

• Infecţia mucoasei oculare poate apare ca o oftalmie gonococică şi negonococică.

• Oftalmia gonococică este afectarea membranei oculare, dată de gonococ în timpul trecerii
fătului prin canalul pelvigenital. Se manifestă prin apariţia unei secreţii seroase şi edem
accentuat, după 3-4 zile de la naştere. Secreţia devine purulentă, galbenă-verzuie şi dacă nu
se tratează, duce rapid la ulceraţii ale corneei şi la orbire. Diagnosticul se confirmă prin
examenul bacteriologic al secreţiei conjunctivale, în care se găsesc gonococi.

• Tratamentul este profilactic şi curativ. Tratamentul profilactic se aplică obligatoriu la naştere

(instilare în sacul conjunctival a unei soluţii de nitrat de argint 1%). Tratamentul curativ
cuprinde spălări locale, repetate cu soluţie de hipermanganat de potasiu 1/6000, urmate de
instilaţii cu nitrat de argint 1% sau penicilină diluată 5000 u.i/ml în ser fiziologic, se asociază
cu antibiotice pe cale generală.

• Oftalmologia negonococică apare mai târziu, putând fi produsă de streptococ, pneumococ.

Secreţia conjunctivală este redusă, iar edemul palpebral poate să lipsească. Tratamentul este
local şi constă din instilarea de Protargol sau Colargol 1% şi administrarea de antibiotice.

b) Infecţia mucoasei genitale

 48
• Vulvovagaginta este infecţia gonococică a căilor genitale la fetiţe. Contaminarea la nou-
născut se face direct, de la mamă, în timpul travaliului. Infecţia debutează cu febră, edem şi
congestie a vulvei şi a regiunii perineale. În 2 – 3 zile apare o secreţie de puroi galben – verzui
care pătează scutecele. Diagnosticul se precizează prin examen bacteorologic al puroiului, pe
frotiul recolat cu ansă din vagin.

• Tratamentul cuprinde administrarea pe penicipina G, timp de 5 zile, asociată cu tratament

local (spălături cu soluţie de hipermanaganat de potasiu 1/8.000).

Afecţiuni respiratorii

• Rinofaringita acută este o inflamaţie a mucoasei rinofaringiene, fiind cea mai frecventă
infecţie respiratorie la copii. Etiologia este multiplă, un rol determinant avându-l virusurile
gripale. De asemenea pot interveni infecții microbiene cu staphilococ, streptococ,
pneumococ. Factorii adjuvanţi sunt reprezentaţi de vârsta mică, starea de nutriţie deficitară.
Cel mai frecvent, îmbolnăvirea se produce prin pătrunderea în nas a particulelor încărcate cu
virus.

• Boala deputează brusc, cu febra 38 - 39°C, agitaţie, somn întrerupt şi superficial. Pot apărea
secreţii nazale, la început apoase. După 1 - 3 zile, secreţiile devin mai groase şi
mucopurulente. Tusea poate lipsi, alteori poate fi densă de la început, este provocată de
secreţiile care coboară din nas în gât. Febra poate dura numai o zi, alteori 2-3 zile. Anorexia
este frecventă, nou-născutul refuză sânul sau biberonul. Scaunele sunt de obicei normale.

• Complicaţiile care apar sunt otita medie supurată (cea mai frecventă) complicaţii digestive,
neurologice.

• Profilaxia constă din creşterea rezistenţei generale a organismului prin condiţii igienice de
viaţă, ferirea nou-născutului de contactul cu persoanele bolnave. În colectivitatile de copii,
răspândirea infecţiei prin picăturile Pflugger se împiedică prin purtarea obligatorie a măştii
de tifon, confecţionată din mai multe straturi.

• Tratamentul instituit este local si general.

• Tratamentul local urmăreşte restabilirea permeabilităţii nazale. Nasul trebuie curăţat de

câteva ori pe zi, se aspiră secreţiile abundente. Se recomandă instilaţii nazale timp de 3-4 zile
cu soluţie de Colargol 0,5 - 1%, de 3 - 4 ori pe zi, câte 4 - 5 picături în fiecare nară, sau cu ser
fiziologic efedrinat 0,5%. Sunt interzise instilaţiile cu soluţie de antibiotice (penicilină,
sulfatiazol), cu soluţii care conţin menthol sau uleiuri de parafină.
 49
• Tratamentul general cuprinde administrarea de antibiotice ( Aminifenazona 0,03 - 0,05
gr/kilocorp/zi sau cu Acid acetilsalicilic 0,05 - 0,10 gr. de 1 - 2 ori pe zi , Fenobarbital (pentru
starea de agitaţie, convulsii), vitaminoterapie (vitamina C 100 - 200 mg/zi, vitamina B)
antibioterapie – când se suspectează o infecţie secundară bacteriană.

Afecţiuni digestive

a)Stomatitele

• Stomatitele sunt procese inflamatorii ale mucoasei bucale cauzate de infecţii, traumatisme,
igienă defectuoasă a gurii, carenţe vitaminice, tratamente prelungite cu antibiotice.

• Cel mai frecvent apare la nou-născutul normal stomatita candidozică (mărgăritarele, muguet).
Este determinată de o ciuperca numită Candida albicans, existentă în mod normal ca saprofit
în gură, care devine patogenă în caz de scădere a rezistenţei organismului.

• Apariţia stomatitei este favorizată de nerespectarea regulilor de igienă (biberonul şi tetina

insuficient sterilizate, mâinile sau sânul murdar al mamei).

• La examenul local se constată nişte depozite mici, rotunde, albicioase pe mucoasa bucală
inflamată.

• Acestea confluiază şi rezultă plăci albe, cremoase, uşor proeminente, care seamănă cu urme
de lapte bătut. Se desprind greu şi rămâne o suprafaţă roşie, neulcerată.

• Candidoza bucală se poate extinde la faringe, stomac, intestine, plămâni şi dă naştere la

septicemie micotică.

• Tratamentul stomatitei candidozice este local şi constă în atingeri blânde de 3 - 4 ori pe zi cu

soluţie 0,25 - 0,50% violet de genţiană, timp de 3 zile.

• Se poate alterna cu Nistatina (Stamicin) şi glicerină.

b ) Tulburările acute de digestie şi nutriţie se clasifică în dispepsii şi anterocolite

• Dispepsiile se împart, după gravitate, în 3 forme:

• Dispepsia acută simplă (formă uşoară);

• Dispepsia acută gravă (pretoxică);

• Toxicoză (forma cea mai gravă).

 50
• Dispepsia acută simplă, primitivă debutează brusc, cu vărsături alimentare, scaune
diaretice, febră moderată; aceste simptome survin la scurt timp dupa indigestia unui
aliment alterat (contaminat). Dacă apare după o greşeală alimentară (cantitativă ,
calitativă), manifestările clinice sunt: inapetenţa, scaune diareice, subfebrilitate,
staţionare sau scădere ponderală. Copilul mai prezintă colici abdominale, meteorism,
flatulenţă, stare de agitaţie. Nu apar semne de deshidratare.

• Evoluţia este favorabilă, se vindecă în 5 - 7 zile dacă tratamentul este precoce şi corect.
Când tratamentul este tradiv sau incorect, dispepsia se transformă într-o dispepsie acută
gravă sau toxicoză.

• Tratamentul dietetic cuprinde 4 etape:

• Suprimarea alimentaţiei şi instituirea dietei hidrice;

• Alimentaţia de tranziţie (nelectată);

• Realimentarea şi stabilirea unei alimentaţii corespunzătoare.

• Dieta hidrică constă din oprirea alimentaţiei pentru 6 - 12 ore şi administrarea de lichide
ca: apă fiartă şi răcită, ceai de tei sau mentă îndulcită cu zaharină (o tabletă la 100 - 150
ml lichid).

• Dieta de tranziţie lactată se instituie pentru 12 - 24 de ore şi se face cu vegetale

antidiareice bogate în celuloză şi pectină: morcovi, orez, mere, banane. Dieta de tranziţie
se realizează cu următoarele preparate: supă de morcovi în concentraţie de 30 % ,
Arobon, mucilagiu de orez.

• Realimentarea se face treptat, pe măsura revenirii la normal a toleranţei digestive. La

revenirea alimentaţiei se ţine seama de vârsta nou-născutului; de felul alimentaţiei
anterioare ( naturală, mixtă sau artificială), de starea sa de nutriţie. Pentru realimentare
se preferă un aliment-medicament care să împiedice fermentaţiile microbiene, să fie
bogat în proteine şi acidifiant. Aceste condiţii sunt întrunite de un preparat lactat ca
Babeurre, preparat industrial eledon, laptele acidulat dezmântânit, laptele albuminos.
Indiferent de alimentul cu care se începe realimentarea, se va da 50 - 200 ml pe zi, iar
necesarul de lichide se completează cu supa de morcovi, Arodon, decoct sau mucilagiu
de orez. În zilele următoare se adaugă la fiecare masă cantitatea dată iniţial şi se scade,
cu aceeaşi cantitate, supa de morcovi, astfel încât în 5 - 7 zile să se ajungă la alimentaţia
corespunzătoare. Întreaga cantitate de lichide trebuie să fie înlocuită cu preparatul lactat.
 51
După ce s-a ajuns la raţia normală de Babeurre sau Eledon, se poate începe imediat sau
după 2 - 3 zile, trecerea spre alimentaţie normală.

• Tranzaţia spre alimentaţie normală se face înlocuind zilnic câte un biberon sau
substituind la fiecare prânz câte 10 - 20 gr, ajungând la normal în 4 - 5 zile.

• Tratamentul medicamentos este, în primul rând, antiinfecţios (chimioterapic sau

antibiotic). Se efectuează coprocultura şi antibiograma germenului izolat. Uneori sunt
suficiente sulfamitele neresorbabile şi alte chimioterapice administrate per os timp de 5
- 7 zile.

• Ftalilsulfatiazol 0,10 - 0,15 gr/kilocorp/zi;

• Furazolidon 0,05 – 0,10 gr/kilocorp/zi,

• Saprosan 0,01 gr/kilocorp/zi.

• După indicația antibiogramei la nevoie se pot administra şi alte antibiotice.

1.2.8. Tratament

• majoritatea nou-născuţilor maturi nu au nevoie de alte măsuri de resuscitare la naştere, în

afară de măsuri de control al temperaturii (evitarea hipotermiei), aspirarea căilor respiratorii
şi uşoare stimulări:
• în cca 6% din naşteri sunt necesare măsuri de reanimare la naştere.
• incidenţa complicaţiilor la naştere creşte pe măsură ce greutatea la naştere şi vârsta de
gestaţie scad.
• la naştere sunt necesare, pentru supravieţuire, 3 tipuri majore de adaptare:
• evacuarea lichidului pulmonar din plămâni şi iniţierea respiraţiei,
• modificarea tipului de circulaţie,
• menţinerea temperaturii corporale.
• riscul neonatal de hipotermie e crescut datorită:
• suprafeței corporale mari în raport cu greutatea,
• producerea insuficientă de căldură,
• mecanisme imature de termoreglare,
• nou-născutul încearcă să-și conserve căldura prin vasoconstricţie şi intensificarea
metabolismului ceea ce determină creşterea riscului de: hipoxie, acidoză, bradicardie,
hipoglicemie.
 52
• prevenirea hipotermiei imediat după naştere:
• uscarea capului şi corpului copilului,
• înlăturarea scutecelor umede,
• acoperirea cu scutece/haine calde,
• acoperirea capului.
• deschiderea căilor aeriene:
• poziţionare,
• aspirarea căilor respiratorii superioare: întâi gura, apoi nasul - stimulează iniţierea
respiraţiei,
• cu pompă de aspiraţie sau cu catetere de aspiraţie,
• dacă nu apare respiraţia – stimularea tactilă – lovirea uşoară cu degetul a plantelor, masajul
spatelui,
• dacă respiraţia nu se instalează rapid – secunde – se trece la ventilaţia cu mască şi balon şi
administrare de oxigen.
 53

CAP.II. ȊNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea nou născutului în spital presupune transferul de la sala de naştere, la secţia
Neonatologie
În maternitate întotdeauna trebuie să existe următoarele:

• o masă de resuscitare deasupra căreia să se afle un încălzitor aerian, controlat manual,

• echipament de resuscitare (măşti faciale pentru copii, sac de ventilare),

• utilaj de aspiraţie, cateter de aspiraţie,

• termometre de marcaj jos (mai puţin de 25°C) - un termometru care indică doar până la
35°C, respectiv el nu va putea detecta hipotermia,
 54
• cântar electronic pentru copii,

• sursă de încălzire a salonului de naştere,

• cearşaf (pentru a înfăşura copilul), căciuliţă,

• incubatoare de încălzire cu aer sau saltele umplute cu apă pentru încălzirea copilului, sau
alte surse adaptate pentru încălzire (în cazul transportării interne sau externe),
• se menţine uşa închisă în sala de naşteri şi se reduce la minim accesul altor persoane.

• echipamentul necesar pentru resuscitarea nou-născutului cu dereglări de iniţiere a

respiraţiei trebuie să fie prezent şi în stare funcţională, se efectuează cu un scutec încălzit
în prealabil, după înlăturarea căruia copilul este învelit în al doilea scutec uscat şi cald,

• riscul de a pierde căldura este mai mare atunci când copilul nu este uscat imediat după
naştere sau când este scăldat,

• un copil ud poate pierde pe minut 1ºС din temperatura corpului, chiar şi într-o cameră
relativ caldă.
În secţia de NN normali se admit nou-născuții cu :

• G = 2500-4000 g.

• Vârstă gestațională 37 - 41 săptămâni.

• Fără semne clinice de boală, proveniți din sarcini și naşteri cu evoluție fiziologică.

• La intrarea în secția nou-născuți se noteză: greutatea, lungimea, perimetrul cranian,

perimetrul toracic, temperatura.

• Se urmărește eliminarea primului scaun (meconiu) în primele 36 ore de la naștere și a

primei micțiuni (primele 48 ore).

• Îngrijirea bontului ombilical se face cu alcool 70% sau betadină.

• Acesta se va mumifica și se va detașa în 7 - 10 zile.

• Persistența unei secreții reziduale se numește granulom ombilical. Se tratează prin

atingerea zonei cu un creion cu nitrat de argint, timp de 1 minut la 2 zile interval.

• Imediat după naştere:

• se usucă copilul cu un scutec cald şi uscat,

• se schimbă scutecele la necesitate,

• se poziţionează copilul pe burta mamei şi se acoperă cu o plapumă uscată şi caldă

rămânând în contact piele la piele timp de 2 ore,
 55
• se încurajează mama şi persoana de suport pentru eforturile depuse şi se felicită cu ocazia
naşterii copilului.

• Se efectuează inspecţia primară a nou-născutului la 2 ore după naştere pe masa de înfăşat

sub o lampă radiantă şi se înregistrează datele în fişa de dezvoltare a nou-născutului.

• Se efectuează prelucrarea bontului ombilical, în caz că nu s-a efectuat pe burta mamei.

• Se efectuează măsurările antropometrice (greutatea, lungimea, circumferinţa capului,

toracelui) în prezenţa persoanei de suport.

• Peste 2 ore după naştere se înregistrează datele în fişa de dezvoltare a nou-născutului şi

se informează mama.

• Se măsoară temperatura corpului nou-născutului peste 2 ore după naştere la transfer şi

se înregistrează datele în fişa de dezvoltare a nou-născutului.

• Se completează brăţara de identificare a nou-născutului cu: numele mamei, sexul

copilului, data şi ora naşterii, înălţimea şi greutatea; se fixează brăţara pe braţul copilului.

• Înainte de transferul din sala de naştere se îmbracă nou-născutul cu hăinuţele încălzite în

prealabil şi acoperit cu o plapumă caldă. Nu se înfaşă strîns!
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

• Atunci când nou-născutul se află în aceeaşi încăpere cu mama sa, mama are de obicei grijă
de prunc (aşa cum va face când se vor întoarce acasă).

• În salonul pentru nou-născuţi, pe de altă parte, asistentele se ocupă de îngrijirea pruncului,

având în grija lor mai mulţi nou-născuţi deodată.

• În pofida existenţei regulilor de spălare pe mâini, în saloanele pentru nou-născuţi potenţialul

infectării este mai mare decât în cele pentru mame.

• Condiţii necesare în serviciul de neonatologie:

• Sală aseptică.

• Temperatura 24 - 26° C.

• Nou-născutul este primit în câmpuri sterile.

• Imediat dupa expulzie se face aspirarea CRS cu o sondă Nelaton nr. 12 - 14, sterilă.

• Se evaluează starea clinică a nou-născutului prin scorul Apgar.

• Se pregăteste salonul de naştere, să fie dezinfectat, spălat şi aerisit.

• Salonul trebuie să fie pentru o singură persoană respectând condiţiile hoteliere.

 56
• Înainte de naştere se verifică disponibilitatea şi funcţionarea echipamentelor şi instalaţiilor
pentru îngrijirea nou-născutului.

• Se introduce o sursă de căldură radiantă pentru încălzirea mesei de îngrijire a nou-

născutului.

• Se asigură lanţul cald, se menţine temperatura de 25 - 28°C, fără curenţi de aer cu scop
de a reduce pericolul apariţiei hipotermiei la nou-născuţi.

• Se respectă protocoalele de spălare, dezinfectare pe mâini şi îmbrăcare a mănuşilor sterile.

• Se încurajează persoana de suport să respecte protocolul de spălare pe mâini.

• Se pregăteşte salonul pentru primirea lăuzei şi nou-născutului, să fie dezinfectat, spălat,

aerisit, respectând condiţiile hoteliere.

• Se transferă mama şi nou-născutul în salonul post-partum, dacă starea lor e stabilă (metoda
Kanguroo).

• În caz de necesitate se oferă copilului obiecte de îngrijire de unică folosinţă şi lengerie curată.

• Se respectă lanţul cald şi curat.

• Se transmit informaţiile asistenţei medicale de neonatologie despre starea generală a nou -

născutului, culoarea tegumentelor, temperatura, informaţii despre primul ataşament la piept.

• Asistenta medicală lasă nou-născutul în salon cu mama sa.

• După 6 ore de viaţă se înlătură de pe capul nou-născutului rămăşiţele sanguinolente şi restul

de vernix caseoza şi se aplică banda de cauciuc la baza bontului ombilical.
 57

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice nou-născuților internaţi

• Nou-născuţilor pe perioada aflării în maternitate nu li se efectuează baia.

• Zilnic dimineaţa se efectuează toaleta tegumentelor şi mucoaselor a nou-născutul (ochii, gura,

nasul, urechile, faţa cu apă fiartă la temperatura camerei, precum plicile cutanate şi inghinale)
cu tampon de vată steril separat.
 58
• Pe parcursul a 24 ore asistenta medicală urmăreşte starea nou-născutului: primele 6 ore – la
fiecare oră, apoi la necesitate, invită medicul neonatolog în caz de dificultăţi.

• Toaleta ochilor se va efectua cu tampon steril înmuiat în apă caldă la temperatura camerei,
cu mişcări de la unghiul extern spre intern, cu tampon la fiecare ochi individual

• În timpul zilei ajută mama să efectueze hrănirea şi toaleta nou-născutului, consultă şi învaţă
mama. Asistenta medicală participă cu neonatologul la vizita nou-născutului, oferă informaţii
despre alimentaţia copilului, scaunul acestuia şi înregistrează datele în fişa de dezvoltare a
nou-născutului.

• Asistenta medicală urmăreşte respectarea ordinii în salon, prelucrarea suprafeţelor, obiectele

de îngrijire să fie curate şi sterile.

• Pampersul nou-născutului se fixează în aşa mod încît să nu acopere bontul ombilical.

• O dată în 24 ore se cîntăreste copilul, se măsoară temperatura şi se prelucrează bontul

ombilical cu soluţie Kaliu permanganatis 5%.

• Se efectuează vaccinarea contra hepatitei virale în primele 24 ore de viaţă la indicaţia

medicului, cu acordul mamei şi se înregistează datele în fişa de dezvoltare a nou-născutului.

• Se efectuează vaccinarea contra tuberculozei (BCG) după 48 ore de viaţă la indicaţia

medicului, cu acordul mamei, şi se înregistează datele în fişa de dezvoltare a nou-născutului.

• În a 3-4 zi de viaţă se efectuează screening-ul la toţi nou-născuţii la fenilcetonurie şi

hipoterioză, cu acordul mamei.
Pregătirea patului şi accesoriilor lui
Schimbarea lenjeriei de pat

Lenjeria adecvată reprezintă o măsură importantă pentru menținerea temperaturii. Ea va fi

confecţionată din materiale moi, călduroase pentru asigurarea confortului şi a stării de igienă
a nou-născutului şi va fi schimbată ori decâte ori este necesar pentru prevenirea infecţiilor.

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a nou-născutului

Igiena tegumentelor şi mucoaselor
Se va explica mamei importanţa păstrării în condiţii de igienă şi curăţenie maximă a nou-
născutului. Dat fiind particularităţile tegumentelor la nou-născut legate de lipsa stratului cornos,
lipsa Ph-ului acid, lipsa florei saprofite, deficienţa de apărare imunitară locală, riscul infecţiilor
cu poartă de intrare cutanată este foarte mare. În acest sens se va explica mamei importanţa
spălatului pe mâini ori de cîte ori manevrează copilul;
 59
- necesitatea toaletei locale cu apă fiartă şi răcită şi tampoane sterile la nivelul plicilor
cutanate şi regiunii inghino-genitale,
- toaleta mucoaselor: bucale, oculare, genitale,
- îngrijirea bontului şi plăgii ombilicale cu apă sterilă, alcool alb 70º şi tampoane sterile;
- baie generală, efectuată zilnic de preferinţă la aceeiaşi oră – se va insista asupra igienei
cădiţei de baie testată cu termometrul (38º) sau prin metoda tradiţională “cu cotul”,
- importanţa masajului la baie (înainte sau după baie) cu ulei cu vitamina F sau ulei fiert
şi răcit,
- toaleta nazală cu ser fiziologic - preferabil înainte de supt pentru a-i asigura un confort
de respiraţie în timpul suptului şi a prevenirii aerofagiei şi aerocoliei.

VINDECAREA BONTULUI OMBILICAL

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

 60

Aprecierea respirației si a circulației

Măsurarea respirației

Scop : aprecierea stării de sănătate a nou-născutului.

Elemente de apreciat:
▪ amplitidine ,
▪ ritmul ,
▪ frecvența respiratory,
▪ colorația tegumentelor, mai ales peri-oro-nazală,
▪ factori care pot modifica valorile normale (de mediu, fiziologici, etc)
Materiale necesare
• ceas cu secundar,
• creion verde şi foaie de temperatura.
Execuție:
▪ se aşează nou-născutului în decubit dorsal, comod,
▪ se asigură condiții de linişte, absența factorilor perturbatori,
▪ la copilul agitat, speriat se măsoara în timpul somnului,
▪ se spală mainile cu apă şi săpun,
▪ se aplică palma pe abdomenul sugarulu i( la copii mari se măsoară ca la adult cu
mâna direct pe torace);
▪ se numără mişcările de expansiune și retracție ale abdomenului sau toracelei timp de 1
minut;
 61
▪ amplitudinea şi ritmul se măsoară prin observație,
▪ se notează valoarea obținută în cifre şi grafic în foaia de temparatură.
Măsurarea pulsului
Scop

▪ criteriu de apreciere a scorului APGAR,

▪ aprecierea stării aparatului cardio vascular,
▪ compararea valorilor obținute cu cele anterioare.
Elemente de apreciat :
▪ caracteristicele pulsului: frecvența, ritm, amplitudine,
▪ colorația peri-oro-nazală și a extremităților,
▪ factori care pot modifică valorile normale.
Materiale necesare
▪ ceas cu secundar,
▪ creion roşu ,
▪ foaie de temperatură.
Execuție
▪ se aşează nou-născutului în poziție de decubit dorsal în pat,
▪ se asigură un mediu lipsit de factori stresanți,
▪ se spală mâinile cu apă şi săpun,
▪ se reperează artera (radială, brahială, carotida temporală, poplitee, tibială sau pedioasă,
la sugarul mic la nivelul fontanelei bregmatice),
▪ se comprimă artera incomplet pe planul osos cu vârful degetelor (index simediu),
▪ se numără pulsațiile percepute timp de 1 minut, apreciind simultan şi amplitudinea și
ritmul,
▪ se notează valoarea obținută în cifre şi grafic în foaia de temperatură.
Măsurarea tensiunii arteriale

Scop:
▪ aprecierea stării de sănătate,
▪ compararea cu valorile anterioare,
▪ corelarea cu valorile celorlalte funcții vitale.
Elemente de apreciat :
▪ semne sau simptome de hipo- sau hipertensiune arterială,
 62
▪ factori care pot modifica valorile normale.
Materiale necesare
▪ tensiometru cu manşetă adecvată vârstei (care să reprezinte 2/3 din lungimea brațului),
▪ stetoscop,
▪ tampoane de vată cu spirt medicinal,
▪ creion roşu,
▪ foaie de temperatură.
Execuție
▪ se asigură un mediu liniştit, lipsit de factori negative,
▪ se asigură o poziție comodă, în decubit dorsal în pat sau pe brațele aparținătorului,
▪ se dezbracă brațul copilului, în aşa fel încât să fie lipsit de orice presiune a hainelor
asupra brațului, la acelaşi nivel cu inima, în extensie;
▪ se spală cu apă și săpun mâinile examinatorului;
▪ se aplică manșeta pneumatică pe brațul copilului, marginea inferioară să fie la 2-3 cm
deasupra plicii cotului.
Metoda ascultatorie:
• Se fixează membrana stetoscopului pe traiectul arterii humerale, sub marginea inferioară
a manşetei, fără a fi acoperită de aceasta,
• Se pompează aer în manşetă cu ajutorul pompei de cauciuc pâna la dispariția zgomotelor
pulsatile,
• Se decomprimă manșeta până se aude primul zgomot Korotkoff clar (presiunea maximă şsau
sistolică),
• Se continuă decompresia până când zgomotele se asurzesc și dispar (tensiunea minimă sau
diastolică).
Metoda palpatorie:
• se palpează pulsul la artera humerală sau radial,
• se pompează aer în manșetă depăşind cu 30 mm Hg valoarea indicată la dispariția pulsului
• se decomprimă manşeta într- un ritm 2-3 mm Hg /s și se identifică valoarea la care pulsul
devine perceptibil,
• se notează presiunea reperată pe manometru,
• se îmbracă copilul și se așează în poziție comodă,
• se notează valoarea obținută în cifre și grafic pe foaia de temperatura, cu culoare roşie ,
• se dezinfectează cu tampoane cu alcool sanitar membrana şi oliva stetoscopului.
Măsurarea temperaturii corpului
 63
Scop
• aprecierea funcției de termoreglare,
• aprecierea stării de sănătate în cadrul examenelor periodice,
• compararea cu valorile obținute anterior în caz de boală.
Elemente de apreciat :
• starea generală a nou-născutului,
• aspectul regiunii axilare sau anale .
Materiale necesare
• termometru maximal individual sau păstrat ȋn soluție dezinfectantă schimbată zilnic,
• tampoane de vată şi comprese sterile ,
• soluție lubrefiantă-alcool sanitar ,
• ceas,
• creion albastru,
• foaie de temperatură .
Execuție
• se pregătesc materialele necesare , verificând nivelul mercurului să fie coborât în
rezervor;
• se clătește termometrul și se şterge cu o compresă uscată ;
Efectuarea măsurării temperaturii în rect
• dacă este nevoie se efectuează toaleta regiunii,
• se lubrefiază vârful metalic al termometrului,
• se asează copilul în decubit ventral sau dorsal cu membrele inferioare ridicate,
• cu mâna stângă se ȋndepărtează fesele și cu mâna dreaptă se introduce virful
termometrului în rect prin mișcari de rotație şi înaintare, aproximativ 1 cm,
• se menține 3-5minute, ținându-i fesele strânse, liniştindu-l .
Ingrijiri ulterioare
• se îndepartează termometrul și se sterge cu o compresă uscată,
• se îmbracă copilul și se asează comod,
• se citeşte pe scala gradată valoarea indicată de termometru,
• se dezinfectează termometrul cu alcool, se clătește, se şterge, se introduce în soluția
dezinfectantă dacă nu este individual,
• se notează valoarea obținută în cifre și grafic, cu culoare albastră în foaia de temperatură.
Temperatura măsurată intrarectal este cu 0,5 grad mai mare decât cea măsurată în axilă.
2.5. Alimentaţia nou-născutului
 64
• Imediat după naştere copilul sănătos va căuta hrana în mod instinctiv. În primele ore de după
naştere pruncul este vioi, activ şi darnic de a fi alimentat

• Prima hrănire nu trebuie forţată, ea va surveni de sine stătător pe parcursul primei ore;Scopul
primei alăptări nu este alimentaţia ca atare, ci prelungirea contactului dintre mamă şi prunc
si se realizează prin plasarea copilului pe burta mamei;

• Contactul “piele-la-piele” stimulează producerea oxitocinei la mamă, care nu numai că

stimulează lactaţia, dar şi facilitează eliminarea placentei, oxigenarea ţesuturilor şi stabilirea
respiraţiei eficace cu instalarea mai rapidă a culorii normale a pielei.
Pregătirea mamei:
• se explică mamei argumentat stiintific avantajele alimentației naturale pentru mama cât și
pentru sugar rolul stimular și olfactive, auditive, tactile , contactul fizic între mama și
sugar , dar mai ales superioritatea laptelui de mama față de cel de vacă;
• se asigură un mediu de securitate intern , lipsit de factori nocivi ce pot produce emoții
negative ;
• se spală pe mâini, și își spală sânii cu apă, îmbracată curată iar în caz de afecțiuni respiratorii
cu masca;
• stoarce primele picături de lapte observând aspectul
Pregătirea sugarului
• se schimbă scutecele,asigurând confortul
Alaptarea
• Mama îsi asigură o poziție comodă, după naștere în decubit lateral ,sprijinită pe cot , cu
sugarul pe braț
• La câteva zile după naștere poziția cea mai confortabilă pentru mamă este sezând pe scaun
cu piciorul de partea sânului cu care alaptează sprijinit pe un scăunel, sugarul fiind culcat pe
brațul și antebratul de pe partea sânului
• atinge obrazul sugarului cu mamelonul, urmărind reflexul de apucare
• introduce areola mamara în cavitatea bucală a sugarului, sustinând sânul cu mâna
liberă,asigurând un confort respirator pentru sugar
• se urmărește apetitul sugarului, raportul între mișcările de supt și cele de deglutitie(1:1)
• când numărul de supturi devine mai mare decât cel de deglutiții înseamnă ca sânul s-a
golit și este necesar să se schimbe sânul ,
• dacă sugarul obosește sau se opreste se lasă sugarul să se odihnească
A sigurarea repausului
 65
• după supt mama va ridica ușor sugarul în brațe sprijnindu-l cu fața ventrală pe piept sau
în poziție verticală tapotându-l usor pe spate pentru a eructa;
• dacă sugarul a fost desfăsat se va înfașa
• Se se culca în decubit lateral stâng 15-20 minute apoi în decubit lateral drept
• se supraveghează permanent sugarul pentru eventualele incidente ce pot apare
(regurgitări, vărsături, colici abdominale , scaune postprandiale ) .
Igiena sânilor după supt
• mama va extrage restul de lapte rămas în sân (dacă este cazul ) cu ajutorul unei pompe
speciale sau manual;
• îsi spală sânii cu apă și săpun, clătind foarte bine după care își sterge sânii prin
tamponare cu un prosop curat ;
• Se lasă sânii liberi la aerul camerei, la razele ultraviolete naturale sau artificiale ;
• păstrează un repaus de 15-30 minute după alăptare .
Proba suptului
▪ Este o tehnică foarte simplă dar extrem de importantă pentru monitorizarea alimentației
corecte la sân(a cantității de lapte supt la fiecare masă ) ;
▪ La fiecare supt sugarul se cântăreste înainte de masă și după masă timp de 24 de ore;
▪ Sugarul trebuie sa fie îmbrăcat cu aceeași îmbrăcăminte
▪ Se face o medie a cantității supte pentru fiecare prânz
2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
Materiale necesare :
Pentru medicatia pe cale orala :
• medicatia prescrisa
• seringa din plastic de unica folosinta
• picurator medicinal din plastic sau o lingurita
• cescuta de medicamente
• apa, sirop
• optional : suc de fructe.
Pentru medicatia injectabila :
• medicatia prescrisa
• seringa si ac de marimi corespunzatoare
• paduri alcoolizate
• manusi
• comprese
 66
• leucoplast, bandaj adeziv
Pregatirea echipamentului :
• se vor verifica instructiunile medicului referitoare la medicatia prescrisa, dozaj, si calea de
administrare
• se va compara medicatia prescrisa cu cea primita de la farmacie
• se va verifica data de expirare a medicatiei
Administrarea medicatiei pe cale orala :
▪ se va utiliza fie o seringa de plastic fara ac sau o pipeta medicinala speciala pentru a
masura doza,se va aspira amestecul in seringa sau pipeta
▪ se va lua copilul si i se vor ridica capul si umerii, sau i se va intoarce capul intr-o parte
pentru a preveni aspirarea. Copilul va fi tinut aproape pentru a-i limia miscarile
▪ se va folosi policele pentru a-i apasa in jos barbia si a-i deschide gura. Se va strecura
seringa in gura copilului de-a lungul uneia din partile laterale ale limbii, se va elibera
medicamentul incet, pentru a lasa copilul sa inghita si pentru a preveni inecarea sa
▪ dupa administrare, mai ales in cazul unui copil foarte mic, care nu se misca, va trebui
pozitionat in decubit lateral pentru a scadea riscul sindromului mortii subite

Injectia subcutanată :
▪ se pot alege ca locuri de injectare : treimea din mijloc a partii externe a bratului superior,
treimea din mijloc a partii externe a coapsei, sau abdomenul
▪ se poate aplica o compresa rece pentru a diminua durerea
▪ se vor pune manusi si se va pregati locul injectarii dezinfectandu-se cu alcool
▪ se va tine strans tesutul cutanat intre police si index pentru a asigura injectarea tesutului
subcutanat. Se va tine acul intr-un unghi de 45 pana la 90 de grade si se va introduce
rapid in tesut
▪ se va elibera tesutul din stransoare si se va injecta usor medicatia
▪ se va scoate acul rapid, pentru a diminua discomfortul
▪ daca nu este contraindicat, se va masa usor zona, pentru a facilita absorbtia
medicamentului ( vezi si injectia subcutanata la adult)
▪ daca exista dubii privind doza potrivita pentru un anume medicament, se va consulta
intotdeauna medicul care a prescris medicamentul
▪ orice medicatie se va verifica de doua ori inainte de administrare
2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice
 67
2.7.1. Puncţia capilară

Scop: obţinerea unei cantităţi mici de sânge pentru un număr limitat de analize (HLG, Hb,
glicemie capilară).

Materiale necesare:

• Pentru puncţie:
• ace sterile sau lanţetă sterilă;
• tuburi, pipete, lame de sticlă pentru frotiu;
• hârtie de filtru;
• Pentru dezinfecţie şi protecţie:
• tavă pentru materiale;
• mănuşi de unică folosinţă;
• soluţii dezinfectante;
• tampoane de vată, comprese de tifon;
• container pentru ace, colector pentru celelalte materiale folosite.
Pregătirea nou-născutului:

• se identifică nou-născutului;
• se aşează nou-născutului într-o poziţie confortabilă în funcţie de starea generală:
• se alege locul în funcţie de vârstă şi proba cerută: faţa plantară a halucelui, călcâi.
Efectuarea procedurii

• se verifică recomandarea medicală;

• se spală mâinile, se dezinfectează;
• se îmbracă mănuşi de protecţie;
• se masează uşor locul înţepăturii;
• se dezinfectează locul;
• se aşteaptă evaporarea soluţiei;
• cu o mişcare rapidă, perpendiculară se înţeapă locul pătrunzând la 2-3 mm profunzime;
• se şterge prima picătură cu o compresă de tifon sau hârtie de filtru;
• se recoltează începând cu a doua picătură în funcţie de examenul solicitat;
• dacă fluxul e redus nu se presează zona existând risc de diluare prin lichid tisular;
• tuburile colectoare trebuie ţinute orizontal pentru a preveni introducerea bulelor de aer,
iar microcontainerele înclinate în jos pentru a facilita curgerea sângelui din dispozitivul
colector;
 68
• pentru realizarea frotiurilor se lasă o picătură să cadă pe o lamă curată, degresată şi se
întinde cu o lamă înclinată la 45°, exercitând o forţă moderată (efectuată corect, are o
culoare uniformă);
• la terminarea recoltării se presează uşor locul înțepăturii cu o compresă de tifon steril
până la oprirea sângerării;
• la nevoie se aplică un mic pansament adeziv;
• frotiurile şi tuburile colectoare se trimit etichetate la laborator, unele rezultate (glicemia
capilară) se citesc imediat;
• materialele folosite se colectează conform precauţiilor universale;
• se dezbracă mănuşile;
• se spală mâinile.
2.7.2.Puncţia venoasă

Reprezintă crearea accesului la o venă cu scopul recoltării sângelui pentru examenul de

laborator, evacuarea unei cantităţi de sânge sau introducerea unor medicamente în circulaţia
venoasă. Este metoda cea mai folosită pentru toate tipurile de examene putându-se recolta o
cantitate suficientă de sânge.

Scop - prelevarea venoasă vizează un eşantion de sânge dintr-o venă superficială cu ajutorul
unui ac steril în vederea examinării în laborator.

Materiale necesare:

• mănuşi de unică folosinţă;

• seringi;
• vacuumuri;
• ace pentru seringi;
• o canulă Butterfly;
• tampoane, comprese de bumbac;
• soluţii dezinfectante: betadină sau alcool 70%;
• etichete/cod de bare;
• muşama, aleză;
• pansament adeziv;
• recipiente pentru colectarea materialelor folosite conform precauţiilor universale.
Pregătirea nou-născutului:

• se identifică nou-născutului;
 69
• se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, scopul şi locul
puncţiei cu braţul întins, sprijinit;
• se examinează calitatea venelor şi se alege locul.
Efectuarea puncţiei

• se spală mâinile şi se pun mânuşile;

• se pregătesc vacuumurile, se etichetează;
• se alege locul cel mai favorabil, inspectând cu atenție regiunea vaselor epicraniene, plica
cotului, fața dorsală a pumnului sau piciorului,vena jugulară;
• se pune materialul de protecţie sub braţul nou-născutului pentru a nu păta patul cu sânge
sau dezinfectant;
• se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia de arteră);
• imobilizează cu blândețe copilul pentru puncționarea venei;
• se pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat al acului dublu (care
acoperă partea de ac în înveliş de cauciuc/prin răsucire uşoară;
• se înşurubează bine în holder;
• se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre periferie (evitând
transportul germenilor spre locul înţepăturii);
• se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
• se îndepărtează capacul colorat al acului dublu;
• se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3 cm. sub abord pentru a evita
accidentele determinate de mişcarea bruscă a nou-născutului;
• se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30° în funcţie
de calibrul şi profunzimea venei;
• după intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare şi se pătrunde în
lumenul vasului 1-2 cm.;
• se alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu degetele mijlociu şi arătător pe
marginea holderului până ce partea acului dublu dinspre tub străpunge diafragma de
cauciuc a capacului tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a capacului);
• vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
• când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder şi din ac (apăsând
cu degetul mare bordura holderului);
• se umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând schema de
recoltare;
• tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza un amestec
 70
omogen.
Observații:

În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus. Conţinutul tubului nu trebuie
să atingă capacul sau capacul acului pe durata veno-puncţiei. După umplerea ultimului tub, acul
se scoate din venă.

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

2.8.1.Îngrijirile acordate nou-născutului
Pentru orice manipulare a nou născutului cadrele sanitare se vor spăla pe mâini cu apă caldă şi
săpun.
Îngrijirile de la sala de naşteri – îngrijirile medicale ale nou născutului încep imediat după
expulzia acestuia prin punerea pe o masă specială acoperită cu un scutec steril.
1. Prima manevră – este aspiraţiile secreţiilor din nas, gură şi faringe cu ajutorul unei sonde
cu Nelaton moale până se instalează prima respiraţie.
2. Legarea, secţionarea şi pansarea cordonului ombilical
- se face imediat după încetarea pulsărilor cordonului
- se face între 2 pense hemostatice localizate la 15 – 20 cm de abdomenul copilului, apoi se face
secţionarea între aceste pense.
Legaturarea se face :- cu fir de in, cânepă, mătase steril
- circular la 2 cm de peretele abdominal încrucisându-se de 2 ori
- cu un foarfece curb steril se taie cordonul la 1 cm deasupra legăturii
- Se aplică o picătură de tinctură de iod pe bontul tăiat,
- capetele rămase libere se înnoadă pe bont pentru siguranţă
- se aplica pansamentul steril cu tifon în jurul bontului şi apoi
aplicarea unei feşi sterile peste abdomenul copilului.
- Pansamentul va fi strict supravegheat 24 de ore pentru a surprinde
eventualele hemoragii.
3. Aprecierea scorului APGAR,concomitent cu legarea şi pansarea cordonului ombilical
:
- frecvenţa cardiacă – absentă – 0
– sub 100 l/mm 1
– peste 100 l/mm 2
- respiraţie – absentă – 0
– rară, neregulată 1
– bună, ţipăt intens 2
 71
- tonusul muscular – flasc – 0
– uşoară flexie a membrelor 1
– mişcări active 2
- reflexul de iritabilitate la aspirarea cu sonda
– absent - 0
– uşoară grimase 1
– tuse, strănut, ţipăt 2
- culoarea tegumentelor – albastru palid - 0
– roz cu extremităţi cianotice 1
– complet rozat 2
Evaluare :
- nota maximă obţinută de 10 puncte ceea ce denotă o stare perfectă de adaptare a nou născutului
- dacă scorul este 3 arată că nou născutul este în stare foarte gravă. La acestea se fac manevre
rapide de reanimare şi reevaluarea scorului Apgar la 5-10 - 15-20 minute
În funcţie de scorul Apgar nou născuţii sunt :
- nou născuţi normali cu scor 8-10
- nou născuţi cu asfikie albastră sau albă cu scorul între 4-7.
- nou născuţi apneici care nu respiră cu scorul 3 şi sub 3. Aceasta necesită reanimare.
4. Profilaxia oftalmiei gonococice – se îndepărtează secreţiile de pe ochi cu o compresă sterilă
apoi se instilează în sacul conjunctiv 1-2 picături de nitrat de argint 1%.
5. Examinarea sumară a nou născutului pentru observarea eventualelor malformaţii
congenitale vizibile care se consemnează.
6. Stabilirea sexului şi arătarea acestuia mamei.
7. Măsurarea taliei, perimetrelor şi cântărirea.
8. Stabilirea identităţii prin fixare cu acelaşi număr la copil şi la mamă.
9. Curăţarea sumară a tegumentelor dacă sunt impregnate cu sânge, lichid amniotic nu se
îndepărtează vernix caseosa.
10. Înfăşurarea în scutece sterile încălzite şi transportul în salonul de noi năcuţi.
Îngrijirile în salonul de nou născuţi:
• se urmăresc atent funcţiile vitale :
- respiraţia
- ritmul cardiac
- coloraţia tegumentelor
- micţiunile
- eliminarea meconiului
 72
- plaga ombilicală
- temperatura
• alimentaţia nou născutului :
• În primele 5-6 ore după naştere nou născutul nu se alimentează. Se încearcă
permeabilitatea tubului digestiv cu ajutorul a 1-2 linguriţe de ser gluconat astfel se
urmăreşte refluxul de glutiţie
• La 6 ore de la naştere se pune copilul la sân câte 5 minute la fiecare sân
• Ritmul de alimentare va fi de 3 în 3 ore cu pauză de 6 ore noaptea (ultima masă la
ora 24, prima la ora 6)
• După supt copilul trebuie ţinut vertical cu capul în sus timp de 10-15 minute şi bătut
uşor pe spate pentru a elimina aerul înghiţit odată cu laptele, apoi va fi culcat în
decubit lateral stâng pentru 15-20 minute pentru a evita regurgitările şi apoi este pus
în decubit lateral drept pentru supt
• Respectarea somnului şi a orelor de alimentaţie sunt necesare pentru a crea un program care
să ofere atât mamei cât şi copilului odihna necesară
• Profilaxia infecţiilor nou născutului se face atât prin respectarea regulilor de igienă în
manipularea nou născutului cât şi prin măsuri generale, speciale şi anume :
• depistarea infecţiilor gravidei şi tratarea lor
• aspirarea corectă a secreţiilor la nou născut
• depistarea purtătorilor de germeni atât în mediul personalului de îngrijire cât şi la
mamă.
• Asistenta de neonetologie are obligaţia să vegheze la respectarea acestor reguli.
• În a 5-a a 7-a zi de la naştere se face profilaxia infecţiei tuberculoase prin vaccinarea BCG
prin inocularea intradermică 0,1 ml de vaccin în partea posteroexternă a braţului stâng în 1,3
medie
• În acelaşi timp se face şi profilaxia rahitismului prin administrare de vitamine D = 200.000
ui.m.
2.8.2.Vaccinarea B.C.G.

• Vaccinul B.C.G. este preparat din culturi vii ale bacilului Calmetii Guerin, suspendate
într-o soluţie de glutamat de sodiu.

• Se injecteaza strict intradermic 0,5 ml soluţie.

• După o injectare corectă se formează o papulă în care foliculii piloşi sunt distinct vizibili
cu diametrul de 6 -7 mm.
 73
• Vaccinarea se practică în partea postero-externă a braţului stâng în treimea medie.

Indicaţii :

• Vor fi vaccinaţi noii-născuţii începând de la vârsta de 4 zile până la 2 luni, fără testare
prealabilă;

Contraindicaţii:

• Nou-născuţii subponderali (sub 2500 g );

• Boli febrile concomitente;

• Convalescenţa unei boli infecto-contagioase;

• Afecţiuni dermatologice acute;

2.9. Educaţie pentru sănătate

 Profilaxia bolii

• Copilul a cărui naştere este un eveniment deosebit în viaţa familiei, devine din prima clipă a
existenţei sale o preocupare centrală a părinţilor şi în special a mamei

• Sănătatea noului născut depinde de propria sănătate a viitoarei mamei din timpul gravidităţii

• Trebuie să se prezinte la dispensarul teritorial de la primele semne de sarcină. Va reveni cel

puţin o dată pe lună la control

• Va respecta normele de igienă a sarcinei, se va îmbrăca adecvat, comod, nu va lua nici un

medicament fără prescripţia medicului, va evita eforturile fizice, se va feri de infecţie, va
respecta orarul de odihnă ( va dormi cel puţin 8 ore pe noapte); de asemenea se va ocupa cu
atenţie de curăţenia pielii şi a întregului corp pentru a o feri de infecţie, va pregăti sânii în
vederea alăptării făcând zilnic un masaj al mameloanelor cu o pânză aspră şi unse apoi cu
alcool şi glicerină

• De o mare importanţă este si alimentaţia:

• Gravida va trebui să se ferească de excese, deoarece supraalimentarea este tot atât de

dăunătoare ca şi subalimentarea

• Se recomandă mese nu prea abundente şi dese

 74
• În timpul sarcinii nu va lua în greutate mai mult de 8 kg, maxim 12 kg

• Va consuma lapte, unt, brânză, iaurt, carne, ouă, legume şi fructe mai ales crude

• Orice fel de băutură alcoolică şi fumatul sunt adevărate otrăvuri pentru copil atât în
perioada sarcinii, cât şi pe perioada alăptării, influenţându-i nefavorabil dezvoltarea fizică
şi mintală

• Aceste sfaturi le va primi de la personalul medical al dispensarului, la lecţii de "şcoala mamei"

pe parcursul sarcinii, cât şi ulterior când va primi sfaturi pentru îngrijirea nou-născutului

• Nou născutul va fi primit acasă în condiţii de igienă şi curăţenie:

• Se va asigura condiţii optime pentru creşterea şi dezvoltarea lui normală

• Se va asigura cameră proprie, luminoasă, care va fi aerisită zilnic

• Regimul termic va fi corespunzător anotimpului, dar nu exagerat de cald

• Hainele şi scutecele vor fi spălate şi călcate

• Cea mai indicate este folosirea scutecelor de unică folosinţă

• Se vor respecta normele de igienă printr-o curăţenie riguroasă care conferă cea mai bună
protecţie împotriva îmbolnăvirilor. Se vor respecta normele corecte de alimentaţie şi în
special igiena nou-născutului. Se va efectua baie generală zilnic şi baie parţială de câte ori
este nevoie

• Nou născutul va fi ferit de contactul cu persoane din afară şi chiar din familie. Sugarul trebuie
să trăiască într-un mediu corespunzător, având nevoie să crească şi să se dezvolte normal şi
viguros nu numai fizic ci şi psihointelectual; are nevoie de îngrijire şi curăţenie, alimentaţie
corespunzătoare; trebuie călit prin factori naturali, ferit de îmbolnăviri şi accidente, are nevoie
pentru toate acestea de ocrotirea şi dragostea familiei

2.10. Externarea pacientului

Nou-născutul este externat în următoarele cazuri:

• are o evoluţie clinică normală;

• respiră fără dificultăţi şi nu are alte probleme care nu pot fi menajate la domiciliu;
• temperatura corpului lui se menţine în limitele 36,5 – 37,5°C 3 zile consecutive;
 75
• mama are abilităţi de a îngriji copilul, posedă aptitudini necesare pentru a avea grijă de bontul
ombilical;
• cunoaşte principiile de alăptare cu succes şi semnele de pericol la nou-născut;
• copilul suge bine la sân;
• copilul adaugă bine în greutate 3 zile consecutive;
• mama trebuie să semneze în fişa medicală a nou-născutului că a primit consiliere în privinţa:
- ȋngrijirea şi alimentaţia nou-născutului;
- semnele de urgenţă cînd trebuie de apelat medicul;
- telefoanele de contact şi adresa.

CAP III . INGRIJIRI SPECIFICE

Cazul 1 - Plan de îngrijire

Date fixe:
Nume: L.
Prenume: A.
Tatăl: O.A..,23 ani
Mama: D.A.,21 ani
Naţionalitatea: Română
Sex: Masculin
Religia ortodox
Greutate: 3150 g
Înălţime: 40 cm
 76
Grupa sanguină: O I. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc.Lipovăt
Data naşterii: 15.04.2020,ora 11:30
Data externării: 18.04.2020 ora 13:50

Diagnostic medical la internare: Nou născut la termen

Diagnostic la 72 ore:
Antecedente heredocolaterale: - mama: clinic sănătoasă
- tatăl: clinic sănătos
Antecedente personale: Născut la maternitatea Vaslui, la 39 săptămâni, Gesta II, Para II, Apgar
9.
Nou-născutul este adus în secția “nou-născuți” la ora 11:30 cu G= 3150g, L=50cm; la 5 minute
sidefiu, ombilic cutanat, craniul prezinta o osificare normală FA=1/1 cm. Sistemul osos este
integru. Aparatul respirator, respirații regulate, murmur vezicular prezent.

Istoricul bolii: Nou-născutul provine din sarcină cu evoluţie favorabilă, este născut în
prezentație pelviană, la o dilatare de 12, 4 cm, expulzat în 30 minute, cu durata travaliului de 14
ore, cu supraveghere continuă. La naştere este asistat medical.
S-a efectuat sondaj epigastric, a eliminat meconiu, abdomenul este suplu. Ficatul şi splina
în limite normale. Cavitatea bucală este normal conformată. Aparatul uro-genital, organe
genitale externe, relații normale, prezintă micțiuni normale. Ȋntrucât nou-născutul prezintă icter
fiziologic se recoltează sânge pentru bilirubinemie totală= 9ml %, Hb=18g%, H=5 100 000
mm3,se recomandă fototerapie .

Manifestări de dependenţă:
• Icter fiziologic
Problemele pacientului:

▪ Vulnerabilitate față de pericole.

▪ Dificultatea de a mânca şi hidrata.

▪ Risc de accidente.
Plan de îngrijire nr.1
NEVOIA DIAGNOSTIC DE
DEFICITAR ÎNGRIJIRE
Ă
Nevoia de a Alterarea respirației și
respira și a circulației, datorată
secrețiilor, manifestată
avea o bună prin diminuarea
circulație schimburilor de gaze
• Obstrucția căilor
respiratorii, secreții
OBIECTIVE INTERVENŢII
• Nou-născutul să • Monitorizarea funcțiilor vitale și notare
aibă o respirație și amplitudinea respirației.
o circulație • Administrarea medicației prescrisă de m
normală
• Orice modificare în starea copilului, pre
anunțarea medicului de gardă.
• Dezobstruarea căilor respiratorii în prea
aspirarea secrețiilor nazale cu pompița.
• Dacă este necesar poziționarea în ungh
decubit dorsal pentru favorizarea respir
• Recoltarea de probe biologice la indica
Nevoia de a Deficit al capacității de a Alimentarea și hidratarea • Supraveghez alimentarea la sân a
se alimenta mânca și hidrata nou-născutul, conform cu născutului , educând mama.
necesitățile organismului • Dacă bebeluşul s-a oprit din supt î
și hidrata
sus şi îl batem usor pe spate pentru
regurgitația.
• Testez apetitul nou-născutului.
• Asigurarea microclimatului coresp
alimentări normale:
• alimentez nou-născutul în brațe,
• copilul va primi rații mici si dese,
• nu vom obliga copilul să mănânce
• vom face pauze repetate pentru a nu
născutul,
• se administrează uniform pe 24 h ne
de lichide, cu lingurița sau seringa.
Nevoia de a •Dificultatea sau •copilul să prezinte • Se lucrează cu o maximă atenție.
avea incapacitatea de a-şi colorația tegumentelor • Asistenta respectă strict măsurile de ase
normală suplimentarea echipamentului de protec
tegumente acorda ȋngrijiri de igienă
integre și (vârsta) • Asigurarea igienei personale a nou-născ
schimbarea pampersului, schimbarea le
curate Icter fiziologic
• Pensarea cordonului ombilical cu soluți
• Continuarea fototerapiei, dar nu mai mu
ore/zi.
• Pătuțul nou-născutului este mutat la o
lumină naturală - pregătirea materialelo
parțială.
• Efectuarea îngrijirilor igienice până la c
bontului ombilical.
• Tegumentele vor fi spălate zilnic cu apă
apoi uscate prin tamponare.
• Pe regiunea fesieră se va aplică un ungu
protector.
• Ştergerea ochilor se va face cu o compr
dinspre unghiul exterior spre cel interio
Nevoia de a Bont ombilical • copilul să prezinte • Efectuarea igienei personale, pen
avea nedetașat tegumente integre menținerea confortului.
tegumente • copilul să prezinte B.O. • Efectuarea toaletei bontului ombi
fără secreții. recoltare de secreție.
integre şi
• Pregătirea materialelor necesare p
curate B.O.:
• alcool 70° ,
• apă oxigenată,
• Nitrat de Ag 5%,
• comprese sterile,
• eprubetă cu tampon steril pentru r
secreției,
• se trimite la laborator exudatul om
• Se detaşează pansamentul vechi.
• Se curăță tegumentele din jurul o
alcool 70°, cu un alt tampon se cu
• Se nitrează B.O. și se pansează cu
sterilă.
• Se urmăreşte pansamentul şi se s
câte ori este necesar

Nevoia de a dificultatea de a se Copilul să prezint mișcări • Asigur o poziție adecvată nevoilor sale
se mobiliza mobiliza active • Mobilizez copilul ori de câte ori este n
şi a avea o decubit dorsal ȋn decubit lateral stâng

bună
postură
Nevoia de a Risc de traumatizare, de • sugarul să aibă un mediu • Tot ce vine în contact cu nou-născutul t
evita deshidratare și de de siguranță fără steril, pentru a combate infecțiile nosoc
suprainfecții accidente si infecții • Asigurarea condițiilor stricte de asepsie
pericolele
• evitarea infecțiilor se infecta cu alte bacterii.
nosocomiale • Lenjeria trebuie schimbată cât mai des
• Prevenirea regiunea fesieră se aplică un unguent pr
complicațiilor • Asigurarea tratamentului prescris.
• Verificarea temperaturii laptelui şi ale l
care urmează să i le administeze.
• Netulburarea liniştii bebelusului.
• Nu se trezeşte copilul din somn să îi da
mănânce.
• Ne asigurăm ca bebelusşul este bine po
capul, încât să nu se înece după ce măn
• Cântărim zilnic bebeluşul şi monitoriz
ponderală.
Nevoia de Dificultate şi sugarul să aibă un somn • Netulburarea liniştii bebeluşului, nu se
a dormi şi a incapacitate de a se liniştit, regenerator, fără copilul din somn să mănânce,sau să-l d
odihni- alterarea modului întreruperi pentru alte intervenții.
se odihni de somn • Asigurarea unui climat propice, reduce
zgomotului din mediul spitalicesc:
• se închid uşile salonului;
• se reduce volumul sunetului telefo
aparatelor aflate în apropierea salo
• Personalul medical va trebui să po
cu talpa de cauciuc, nu cu toc meta
• Se opreşte zgomotul produs de ap
nu sunt utilizate;
• Se evită producerea de zgomote p
bruşte (tragerea găleţii cu apă, dep
patului);
• Nu se vorbeşte tare ci numai atunc
necesar, dar cu voce joasă;
• Se închide radioul şi televizorul.
• Se reduce stresul emoţional şi se antren
care perturbă somnul (perne, poziţionar
• Ȋndepărtarea agenţilor iritanţi care sunt
tegumentul nou-născutului (cearceafuri
pampers plin).
• Aplicarea măsurilor de igienă necesare;
• Urmărirea ca saltelele să fie confortabil
cearceafurile curate şi uscate.
 SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diure

5.04.2020 70/45 mmhg 130 b/min 40/min 38,9 C 50 ml/2

6.04.2020 75/40 mmhg 130 b/min 45/min 38,7 C 150 ml/

7.04.2020 70/40 mmhg 132 b/min 46/min 37,8 C 170 ml/

8.04.2020 70/40 mmhg 142 b/min 47/min 37,6 C 100 ml/

ALIMENTAŢIA NOU-NĂSCUTULUI

Perioada Alimente permise

15-18.04.2020 • Lapte matern ,10-14 alăptări /zi T

EXAMENUL DE LABORATOR

amen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normal

Acid uric 5-10 ml sînge venos 7,5 mg%. 2-6mg%.

uree 5-10 ml sînge venos 50,1mg%. 20-40mg%.

TGP 5-10 ml sînge venos 20 UI 20 UI

TGO 5-10 ml sînge venos 61 UI 30 UI

reatinină: 5-10 ml sînge venos. 1,10mg%. 0,6-1,2mg%.

Na: 5-10 ml sînge venos. 130mEq/l. 137-152mEq/l

K: 5-10 ml sînge venos. 3,2mEq/l 3,8-5,4mEq/l

Hgb puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe 15.2g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2

E.D.T.A.
Leucocite puncţie capilară sau venoasă 2ml sînge pe E.D.T.A. 12800/mm³. 4000-8000/mm

dat faringian Recoltare cu baghetă,pe nemâncate negativ Negativ

udat nazal Recoltare cu baghetă,pe nemâncate negativ Negativ

TS , puncţie capilară 3-5min,

2’,
TC 5-8 min
4’30

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Data Examene Pregătirea pt examen

curente

16.04.2020 Recoltara • se recomandă efectuarea recoltării înaintea administrării antibioticelor de

exudatului modifică rezultatele;
faringian
• în dimineaţa recoltării, nu i se administrează nou-născutului alimentație, p
în nas

16.04.2020 Exudatul • se recomandă efectuarea recoltării înaintea administrării antibioticelor deo

nazal modifică rezultatele;
• în dimineaţa recoltării ,nu i se administrează : alimentatie nou-născutului,
în nas
Cazul 2 - Plan de îngrijire
Date fixe:
Nume: A.
Prenume: M.
Tatăl: A.M.,40ani
Mama: M.R.,40 ani
Naţionalitatea: Română
Sex: Masculin
Greutate: 3850 g
Înălţime: 51 cm
Grupa sanguină: O I. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc. Vaslui
Data naşterii: 15.03.2020,ora 20:01
Data externării: 18.03.2020 ora 14

Diagnostic medical la internare: Nou născut la termen

Antecedente heredocolaterale: fără importanţă.

Antecedente personale: Născut la maternitatea Vaslui, la 40 săptămâni, talia-41cm, primul

născut.
Nou-născutul este adus ȋn secția “nou-născuți” la ora 20:15 cu G=3500 g, L=52 cm, scor
APGAR=9 la 5 minute, tegumente şi mucoase rozate, bont ombilical alb-sidefiu, ombilic
cutanat, craniul prezintă o osificare normală FA=1/1 cm bosa serosanguina.

Istoricul bolii: Nou-născutul provine din Gesta I, Para I, sarcina cu evoluție favorabilă, este
născut ȋn prezentație pelviană, la o dilatare de 12, 4 cm, expulzat ȋn 30 minute, cu durata
travaliului de 14 ore, cu supraveghere continuă. La naştere este asistat medical. Sistemul osos
este integru. Aparatul circulator evidențiază zgomote regulate cardiace, tahicardie, ritm fetal.
Aparatul respirator, respirații regulate, murmur vezicular prezent.

Manifestări de dependenţă:

• icter ,

• lipsa reflexului de supt.

Problemele pacientului:

▪ dificultate şi incapacitate în a se odihni,

▪ vulnerabilitate față de pericole,

▪ dificultatea de a mânca şi hidrata,

▪ risc de accidente.
 Plan de îngrijire nr. 2
OIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVAL
ITAR ÎNGRIJIRE

a de a Alterarea respirației și
și a circulației, datorată
secrețiilor , manifestată
bună prin diminuarea
ție schimburilor de gaze
Obstrucția căilor
respiratorii, secreții
• Nou-născutul • Monitorizarea funcțiilor vitale și notarea lor în F.O., Copilul c
să aibă o amplitudinea respirației. prezinte
respirație și o • Administrarea medicației prescrisă de medic. periorona
circulație intensitat
normală • Orice modificare în starea copilului presupune mare la e
anunțarea medicului de gardă. de supt
• Dezobstruarea căilor respiratorii în prealabil, prin
aspirarea secrețiilor nazale cu pompița.
• Dacă este necesar poziționarea în unghi de 45 în
decubit dorsal pentru favorizarea respirației.
• Recoltarea de probe biologice la indicația medicului.
a de a Deficit al capacității de a Alimentarea și • Supraveghez alimentarea la sân a nou născutului
enta mânca și hidrata hidratarea nou- , educând mama. • Nou n
născutul, conform cu • Dacă bebeluşul s-a oprit din supt îl ridicăm în fost al
ata necesitățile sus şi îl batem uşor pe spate pentru a favoriza coresp
organismului regurgitația.
• Testez apetitul nou-născutului.
• Asigurarea microclimatului corespunzător unei • A avu
alimentări normale: consis
• alimentez nou-născutul în brațe,
• copilul va primi rații mici şi dese, • Nu a p
• nu vom obliga copilul să mănânce, alte pr
• vom face pauze repetate pentru a nu obosi nou- din ca
născutul, alimen
• se administrează uniform pe 24 h nevoile zilnice
de lichide, cu lingurița sau seringa.
a de a •Dificultatea sau •copilul să prezinte • Se lucrează cu o maxima atenție cu nou-născutul. Coloratia
incapacitatea de a-şi colorația • Asistenta respectă strict măsurile de asepsie cu tegument
tegumentelor suplimentarea echipamentului de protecție. sclerelor
ente acorda ȋngrijiri de igienă normală o tentă aş
și (vârsta) • Asigurarea igienei personale a nou-născutului, pronunța
schimbarea pampersului, schimbarea lenjeriei zilnic.
Icter fiziologic în urma î
• Pensarea cordonului ombilical cu soluție antiseptică. sugarul p
• Continuarea fototerapiei, dar nu mai mult de 16 tegument
ore/zi.
• Pătuțul nou-născutului este mutat la o sursă de lumină
naturală.
• Pregătirea materialelor pentru baia parțială.
• Efectuarea îngrijirilor igienice până la căderea
bontului ombilical.
• Tegumentele vor fi spălate zilnic cu apă şi săpun,
apoi uscate prin tamponare.
• Pe regiunea fesieră se va aplica un unguent protector.
• Ştergerea ochilor se va face cu o compresă sterilă,
dinspre unghiul exterior spre cel interior.
a de a Bont ombilical •copilul să • Efectuarea igienei personale pentru menținerea -în jurul B
nedetașat prezinte tegumente confortului. secreții c
integre • Efectuarea toaletei bontului ombilical și fetid
ente
•copilul să recoltare de secreție. - se efect
şi prezinte B.O. fără • primele ȋ
Pregătirea materialelor necesare pentru toaleta
secreții B.O.: - se ține s
• alcool 70° , observați
• apă oxigenată, Peste 7 z
ombilical
• Nitrat de Ag 5%, mumifică
• comprese sterile,
• eprubetă cu tampon steril pentru recoltarea
secreției
• se trimite la laborator exudatul ombilical.
• Se detaşează pansamentul vechi.
• Se curăță tegumentele din jurul ombilicului cu
alcool 70°,cu un alt tampon se curață B.O.
• Se nitrează B.O. și se pansează cu compresă
sterilă.
• Se urmăreşte pansamentul şi se schimba ori de
câte ori este necesar.

a de a dificultatea de a se Copilul să prezinte • Asigur o poziție adecvată nevoilor sale. copilul pr

biliza mobiliza mișcări active • Mobilizez copilul ori de câte ori este nevoie din mişcări a
decubit dorsal ȋn decubit lateral stâng şi drept. având pre
ea o reflexele
apucare,
orientare
ă extensie
a de a Risc de traumatizare, de • sugarul să aibă un • Tot ce vine în contact cu nou-născutul trebuie să fie Copilul e
deshidratare și de mediu de siguranță steril, pentru a combate infecțiile nosocomiale. alte comp
suprainfecții fără accidente şi • Asigurarea condițiilor stricte de asepsie pentru a nu se
ele infecții infecta cu alte bacterii.
• evitarea infecțiilor • Lenjeria trebuie schimbată cât mai des şi pe regiunea
nosocomiale fesieră se aplică un unguent protector.
• Prevenirea • Asigurarea tratamentului prescris de medic.
complicațiilor • Verificarea temperaturii laptelui şi ale lichidelor care
urmează să i se administreze.
• Netulburarea liniştii bebeluşului.
• Nu se trezeşte copilul din somn să îi dăm să mănânce.
• Ne asigurăm ca bebeluşul este bine poziționat cu
capul încât să nu se înece după ce mănâncă.
• Cântărim zilnic bebeluşul si monitorizăm curba
ponderală.
a de Dificultate şi sugarul să aibă un • Netulburarea liniştii bebeluşului, nu se trezeşte După 48
i şi a incapacitate de a se somn liniştit, copilul din somn să mănânce sau să-l deranjăm pentru micuțul î
odihni- alterarea regenerator, fără alte intervenții.
hni modului de somn întreruperi doarmă f
• Asigurarea unui climat propice, reducerea zgomotului
din mediul spitalicesc:
•se închid uşile salonului;
•se reduce volumul sunetului telefonului şi
aparatelor aflate în apropierea salonului;
•personalul medical va trebui să poarte pantofi cu
talpa de cauciuc, nu cu toc metalic;
•se opreşte zgomotul produs de aparatele care nu
sunt utilizate;
•se evită producerea de zgomote puternice şi
bruşte (tragerea găleţii cu apă, deplasarea
patului);
•nu se vorbeşte tare, ci numai atunci când este
necesar, dar cu voce joasă;
•se închide radioul şi televizorul
• Se reduce stresul emoţional şi se antrenează factorii
care perturbă somnul (perne, poziţionare);
• Ȋndepărtarea agenţilor iritanţi care sunt în contact cu
tegumentul prematurului (cearceafuri umede,
pampers plin).
• Aplicarea măsurilor de igienă necesare.
• Urmărirea ca saltelele să fie confortabile,
cearceafurile curate şi uscate;

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza

 15.03.2020 70/45 mmhg 130 b/min 40/min 38,9 C 50 ml/24h

16.03.2020 75/40 mmhg 120 b/min 45/min 38,7 C 150 ml/24h

17.03.2020 70/40 mmhg 122 b/min 46/min 37,8 C 170 ml/24h

18.03.2020 70/40 mmhg 122 b/min 47/min 37,6 C 100 ml/24h

ALIMENTAŢIA NOU-NĂSCUTULUI

Perioada Alimente permise

15-18.03.2020 Lapte matern

EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori norma

Acid uric 5-10 ml sînge venos 7,5 mg%. 2-6mg%.

uree 5-10 ml sînge venos 30,1mg%. 20-40mg%.

TGP 5-10 ml sînge venos 8 UI 20 UI

TGO 5-10 ml sînge venos 31 UI 30 UI

Creatinină: 5-10 ml sînge venos. 0,54 mg%. 0,6-1,2mg%.

Na: 5-10 ml sînge venos. 142 mEq/l. 137-152mEq/l.

K: 5-10 ml sînge venos. 4,38mEq/l 3,8-5,4mEq/l

Hgb puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe 12.2g/100ml. B:15±20g/100ml,F:13±

E.D.T.A.

Leucocite puncţie capilară sau venoasă 2ml sînge pe 10500/mm³. 4000-8000/mm³.

E.D.T.A.

Hematii puncţie capilară sau venoasă 2ml sînge pe 5220000/mm3 4500000/mm³

E.D.T.A.
 TS , puncţie capilară 3-5min,
2’30”,
TC 5-8 min
4’50”

xudat faringian Recoltare cu baghetă,pe nemâncate negativ Negativ

Exudat nazal Recoltare cu baghetă,pe nemâncate negativ Negativ

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

15-18.03.2020 glucoză, 500 ml/zi, i.v. ,perfuzabil

15-18.03.2020 Vit C 1 f /zi, i.v. ,perfuzabil

Cazul 3- Plan de îngrijire
Date fixe:
Nume: O.
Prenume: B.
Tatăl: A.O.,26 ani
Mama: D.O.,24 ani
Naţionalitatea: Română
Sex: feminin
Greutate: 3250 g
Înălţime: 50 cm
Grupa sanguină: AII Rh negativ
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc.Deleni
Data nasterii: 15.05.2020
Data externării: 18.05.2020

Diagnostic medical la internare: Nou născut la termen

Antecedente heredocolaterale: - mama: clinic sănătoasă

- tatăl: clinic sănătos

Antecedente personale: Născut la maternitatea Vaslui, la 39 săptămâni, talia-50cm, al doilea

copil născut, Apgar 10.
Istoricul bolii: Nou-născutul provine din Gesta II, Para II, sarcină cu evoluție favorabilă, este
nascută în prezentație craniană, la o dilatare de 12, 4 cm, expulzat ȋn 30 minute, cu durata
travaliului de 14 ore, cu supraveghere continuă. La naştere este asistată medical. Sistemul osos
este integru. Aparatul circulator evidențiază zgomote regulate cardiace, ritm fetal. Aparatul
respirator: respirații regulate, murmur vezicular prezent.

Manifestări de dependenţă: icter, lipsa reflexului de supt.

Problemele pacientului:

▪ dificultate şi incapacitate în a se odihni,

▪ vulnerabilitate față de pericole,

▪ dificultatea de a mânca şi hidrata,

▪ risc de accidente.
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII
DEFICITAR ÎNGRIJIRE
Ă

Nevoia de Alterarea respirației și • Nou- • Monitorizarea funcțiilor vitale și notarea lor în F

a respira și circulației, datorată
secrețiilor , manifestată
a avea o prin diminuarea
bună schimburilor de gaze
circulație •Obstrucția căilor
respiratorii, secreții
născutul să amplitudinea respirației.
aibă o • Administrarea medicației prescrisă de medic.
respirație și
o circulație • Orice modificare în starea copilului presupune
normală anunțarea medicului de gardă.
• Dezobstruarea căilor respiratorii în prealabil, pri
aspirarea secrețiilor nazale cu pompița.
• Dacă este necesar poziționarea în unghi de 45 î
decubit dorsal pentru favorizarea respirației.
• Recoltarea de probe biologice la indicația medic

Nevoia de Deficit al capacității de a Alimentarea și • Supraveghez alimentarea la sân a nou născ

a se mânca și hidrata hidratarea nou- , educând mama.
născutul, conform • Dacă bebeluşul s-a oprit din supt îl ridicăm
alimenta și cu necesitățile sus şi îl batem uşor pe spate pentru a favori
hidrata organismului regurgitația.
• Testez apetitul nou-născutului.
• Asigurarea microclimatului corespunzător
alimentări normale:
• alimentez nou-născutul în brațe,
• copilul va primi rații mici şi dese,
• nu vom obliga copilul să mănânce,
• vom face pauze repetate pentru a nu obosi no
născutul,
• se administrează uniform pe 24 h nevoile ziln
de lichide cu lingurița sau seringa.
Nevoia de •Dificultatea sau •copilul să • Se lucrează cu o maximă atenție cu nou-născutu
a avea incapacitatea de a-şi prezinte colorația • Asistenta respectă strict măsurile de asepsie cu
tegumentelor suplimentarea echipamentului de protecție.
tegumente acorda ȋngrijiri de igienă normală
integre și (vârsta) • Asigurarea igienei personale a nou-născutului,
schimbarea pampersului,schimbarea lenjeriei zil
curate Icter fiziologic
• Pensarea cordonului ombilical cu soluție antisep
• Continuarea fototerapiei, dar nu mai mult de 16
ore/zi.
• Pătuțul nou-născutului este mutat la o sursă de l
naturală - pregătirea materialelor pentru baia par
• Efectuarea îngrijirilor igienice până la căderea
bontului ombilical.
• Tegumentele vor fi spălate zilnic cu apă şi săpun
uscate prin tamponare.
• Pe regiunea fesieră se va aplică un unguent prote
• Ştergerea ochilor se va face cu o compresă steril
dinspre unghiul exterior spre cel interior.
Nevoia de Bont ombilical •copilul să • Efectuarea igienei personale pentru mențin
a avea nedetașat prezinte confortului.
tegumente • Efectuarea toaletei bontului ombilical și
tegumente integre recoltare de secreție.
integre şi •copilul să • Pregătirea materialelor necesare pentru toa
curate prezinte B.O. B.O.:
fara secreții
• alcool 70° ,
• apă oxigenată,
• Nitrat de Ag 5%,
• comprese sterile,
• eprubeta cu tampon steril pentru recoltarea
secreției,
• se trimite la laborator exudatul ombilical.
• Se detaşează pansamentul vechi.
• Se curăță tegumentele din jurul ombiliculu
alcool 70°, cu un alt tampon se curăță B.O.
• Se nitrează B.O. și se pansează cu compres
sterilă.
• Se urmăreşte pansamentul şi se schimbă or
câte ori este necesar.

Nevoia de dificultatea de a se Copilul să prezinte • Asigur o poziție adecvată nevoilor sale.

a se mobiliza mișcări active • Mobilizez copilul ori de câte ori este nevoie din
mobiliza şi decubit dorsal ȋn decubit lateral stâng şi drept

a avea o
bună
postură
Nevoia de Risc de traumatizare, de • sugarul să aibă • Tot ce vine în contact cu nou-născutul trebuie să
a evita deshidratare și de un mediu de steril, pentru a combate infecțiile nosocomiale.
suprainfecții siguranță fără • Asigurarea condițiilor stricte de asepsie pentru a
pericolele accidente şi infecta cu alte bacterii.
infecții
• Lenjeria trebuie schimbată cât mai des şi pe regi
• evitarea fesieră se aplică un unguent protector.
infecțiilor
nosocomiale • Asigurarea tratamentului prescris.
• Prevenirea • Verificarea temperaturii laptelui şi ale lichidelor
urmează să i le administreze.
complicațiilor
• Netulburarea liniştii nou-născutului.
• Nu se trezeşte copilul din somn să îi dam să măn
• Ne asigurăm ca bebeluşul este bine poziționat cu
capul încât să nu se înece după ce mănâncă.
• Cântărim zilnic bebeluşul şi monitorizăm curba
ponderală.
Nevoia de Dificultate si sugarul să aiba un • Netulburarea liniştii bebeluşului, nu se trezeşte
a dormi şi incapacitate de a se somn linistit, copilul din somn să mănânce sau să-l deranjăm p
odihni - alterarea regenerator, fără alte intervenții.
a se odihni modului de somn întreruperi • Asigurarea unui climat propice,reducerea zgomo
din mediul spitalicesc:
•se închid uşile salonului;
•se reduce volumul sunetului telefonului şi
aparatelor aflate în apropierea salonului;
•personalul medical va trebui să poarte panto
talpa de cauciuc, nu cu toc metalic;
•se opreşte zgomotul produs de aparatele car
sunt utilizate;
•se evită producerea de zgomote puternice ş
bruşte (tragerea găleţii cu apă, deplasarea
patului);
•nu se vorbeşte tare, ci numai atunci când es
necesar, dar cu voce joasă;
•se închide radioul şi televizorul.
• Se reduce stresul emoţional şi se antrenează fact
care perturbă somnul (perne, poziţionare).
• Ȋndepărtarea agenţilor iritanţi care sunt în contac
tegumentul prematurului (cearceafuri umede,
pampers plin).
• Aplicarea măsurilor de igienă necesare.
• Urmărirea ca saltelele să fie confortabile,
cearceafurile curate şi uscate;

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

 Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diu

15.05.2020 70/45 mmhg 130 b/min 40/min 38,9 C 50 m

16.05.2020 75/40 mmhg 130 b/min 45/min 38,7 C 150 m

17.05.2020 70/40 mmhg 132 b/min 46/min 37,8 C 170 m

18.05.2020 70/40 mmhg 142 b/min 47/min 37,6 C 100 m

19.05.2020 75/45 mmhg 141 b/min 46/min 36,8 C 150 m

20.05.2020 75/40 mmhg 140 b/min 45/min 36,6 C 120 m

21.05.2020 70/40 mmhg 132 b/min 47/min 37,6 C 100 m

22.05.2020 75/45 mmhg 131 b/min 46/min 36,8 C 150 m

23.05.2020 75/40 mmhg 130 b/min 45/min 36,6 C 120 m

24.05.2020 70/40 mmhg 132 b/min 47/min 37,6 C 100 m

25.05.2020 75/45 mmhg 131 b/min 46/min 36,8 C 150 m

ALIMENTAŢIA NOU-NĂSCUTULUI

Perioada Alimente permise

15-18.05.2020 Lapte matern toa

EXAMENUL DE LABORATOR
 Examen Mod de recoltare Rezultate Valori normale
cerut

Acid uric 5-10 ml sînge venos 7,5 mg%. 2-6mg%.

uree 5-10 ml sînge venos 17,33mg%. 20-40mg%.

TGP 5-10 ml sînge venos 53UI 20 UI

TGO 5-10 ml sînge venos 31 UI 30 UI

Creatinină: 5-10 ml sînge venos. 1,10 mg%. 0,6-1,2mg%.

Na: 5-10 ml sînge venos. 134 mEq/l. 137-152mEq/l.

K: 5-10 ml sînge venos. 4,11mEq/l 3,8-5,4mEq/l

Hgb puncţie capilară sau 16,3g/100ml. B:15±20g/100ml,F:13

puncţie venoasă 2 ml ±2g/100ml
sînge pe E.D.T.A.

Leucocite puncţie capilară sau 10500/mm³. 4000-8000/mm³.

venoasă 2ml sînge pe
E.D.T.A.

Hematii puncţie capilară sau 5220000/mm3 4500000/mm³

venoasă 2ml sînge pe
E.D.T.A.

TS , puncţie capilară 3-5min,

2’30”,
TC 5-8 min
4’50”

Exudat Recoltare cu baghetă, Pioceanic,sens:Fortum, negativ

faringian pe nemâncate Gentamicina, Rocephin,
cefotaxim

Exudat nazal Recoltare cu baghetă, negativ negativ

pe nemâncate

INVESTIGAŢII PARACLINICE
Data Examene Pregătirea pentru examen Ȋngri
curente

16.05.2020 Recoltarea • se recomandă efectuarea recoltării înaintea administrării Se su

exsudatului antibioticelor deoarece modifică rezultatele;
faringian
• în dimineaţa recoltării, nu i se administrează nou-născutului
alimentatie, picături în nas.

16.05.2020 Exsudatul • se recomandă efectuarea recoltării înaintea administrării Se su

nazal antibioticelor deoarece modifică rezultatele;
• în dimineaţa recoltării nu i se administrează nou-născutului:
alimentație, picături în nas

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

15-18.05.2020 glucoză, 500 ml/zi, i.v. ,perfuzabil
15-18.05.2020 Vit K 1 f /zi, i.v. ,perfuzabil
15-18.05.2020 vitamina C 1 1 f /zi, i.v. ,perfuzabil
 96
CAP. IV. CONCLUZII
4.1. Evaluarea finală
➢ Făcând o corelare a celor 3 cazuri îngrijite şi urmărite, am constatat că cei trei copii au
prezentat o scădere în greutate fiziologică, după care au început să ia în greutate;
➢ Cei trei copii sunt echilibrati hidro-electrolitic și prezintă eliminări adecvate vârstei, icterul
cedează treptat sub şedințele de fototerapie;
➢ Toţi sunt alimentați natural, deşi la început au fost probleme datorate fie lipsei de cunoştinte
sau de experiență a mamelor, fie greutăţii de a apuca sânul a nou-născuților.

Îngrijirile acordate au avut ca scop:

• asigurarea respirației și circulației în limite normale;

• asigurarea alimentației și hidratării în raport cu necesitățile organismului nou-născutului;

• asigurarea condițiilor de confort fizic și al mediului înconjurător;

• recuperarea scăderii în greutate;

• susținerea fenomenelor de acomodare la viața extrauterină;

• prevenirea complicațiilor ;

• pregătirea copilului pentru investigații și analize recomandate de medic;

• administrarea tratamentului prescris de medic;

4.2. Concluzii generale

➢ Majoritatea tulburărilor respiratorii care afectează nou-născutul sunt rezultatul dificultăţilor de

adaptare de la viaţa intrauterină la cea extrauterină.
➢ În general infecţiile perinatale afectează sistemul respirator şi contribuie la creşterea
semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii perinatală, atât la nou născutul prematur, cât şi la
nou-născutul la termen.
➢ Scopul terapiei pentru nou-născuţi cu disfuncţii respiratorii este de a furniza suportul necesar
pentru realizarea schimbului adecvat de gaze şi transportul oxigenului necesar pentru
supravieţuire pe toată perioada bolii.
➢ În condiţii normale nou-născutul trebuie preluat de medicul de familie din primele 24 de ore
de la externare sau cât mai aproape de momentul externării din maternitate.
➢ La prima vizita, medicul de familie va fi informat de modul cum a decurs naşterea şi evoluţia
în maternitate atît verbal de către mamă cît şi prin parcurgerea epicrizei de la externare.
 97
➢ Această fişă a nou-născutului va cuprinde istoricul prenatal, naşterea, perioada postnatală
precoce, vârsta gestaţională, scorul Apgar, datele antropometrice (greutate, talie, perimetre),
screeningul senzorial, datele examenului fizic, icter fiziologic, incidente în evoluţia
postnatală, vaccinări (hepatită B, BCG).
➢ De asemenea se va consemna în fişa nou-născutului existenţa unor malformaţii (inclusiv
luxaţia congenitală de şold).
➢ La externarea din maternitate nou-născutul va primi recomandări cu privire la profilaxia
rahitismului şi schema de vaccinare ulterioară.
➢ Examenul medical va fi precedat de o scurtă informare privind naşterea şi evoluţia postnatală
şi se vor cere câteva date în legatură cu mama: dificultăţi de alăptare la sân, posibilităţi de
îngrijire, condiţii de locuit, etc.
➢ Pentru a se evita riscul ca un nou-născut să nu fie alimentat la sân este nevoie de o educaţie
sanitară precoce şi intensă începută în maternitate şi continuată de medicul de familie. În acest
sens sunt importante câteva măsuri:
➢ explicarea şi promovarea alimentaţiei la sân încă din perioada prenatală;
➢ mama trebuie să considere acest act natural şi perfect realizabil;
➢ medicul de familie şi asitenta trebuie să ajute mama în a deprinde cât mai corect
tehnica alăptării la sân;
➢ se va explica mamei superioritatea laptelui uman în raport cu formulele de lapte
artificial şi laptele de vacă;
➢ nu se vor exagera eventualele ‘”eşecuri” de început ale alăptării, mama fiind ajutată şi
sprijinită în vederea depăşirii acestora;
➢ nu se va oferi”gratuit” lapte praf mamei pentru a nu fi tentata să-l administreze
copilului.
➢ Alte sfaturi primite de mamă :
➢ explicarea ritmului somn veghe;
➢ explicarea colicilor sugarului şi cum acestea pot fi tratate;
➢ recunoaşterea primelor semne care pot anunţa o boala (refuzul alimentaţiei, pertubarea
ritmului somn/veghe, modificarea comportamentului copilului, etc);
➢ se va învaţa mama cum să trateze iniţial o stare febrilă pînă la venirea medicului;
➢ se va explica mamei importanţa vaccinării copilului, a profilaxiei rahitismului şi
anemiei feriprive;
➢ informarea mamei privind alimentele pe care nu le poate lua ȋn timpul alăptării;
 98
➢ evitarea fumatului, alcoolului, condimentelor sau a altor alimente care modifică gustul
laptelui.
➢ Băile de aer : nou-născutul va fi scos zilnic în aer liber după primele 2-3 săptămâni iniţial 10-
15 minute şi ulterior se va creşte progresiv la 3-4 ore de 1-2 ori pe zi.
➢ Alimentaţia mamei care alaptează :
➢ Aport alimentar echilibrat în principii nutritive, cât mai variată pentru aportul tuturor
factorilor nutritivi.
➢ Pregătirea alimentelor să fie cât mai simplă: carne şi legume fierte; salate, fructe.
➢ Se va evita excesul de dulciuri, alimente picante, grăsimi, prăjeli, excesul de sare,
ciocolată, cafea, fumatul.
➢ Nu se vor consuma alimente ce modifică gustul laptelui: muştar, usturoi.
➢ Nu se poate alăpta în condiţiile unei diete de slăbire!
➢ Excesul de proteine nu creşte secreţia lactată! Excesul de grăsimi poate reduce secreţia
lactată!
➢ Excesul de lichide poate scădea secreţia lactată prin intervenţia hormonului
antidiuretic.Cantitatea de lichide la mama care alăptează este autoreglată prin senzaţia
proprie de sete, berea şi ceaiul nu stimulează secreţia lactată!
➢ Examenele periodice ale nou-nascutului şi sugarului: După prima vizită a medicului, copilul
sănătos este încadrat într-un program de urmărire sistematică bazat pe examene de bilanţ
periodice.
Examene de bilanţ la copil

În perioada de nou-născut Săptămânal

În perioada de sugar 1 lună, 2 luni, 4 luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni

În perioada 1-4 ani 15 luni, 18 luni, 24 luni, 3 ani, 4 ani

În perioada 5-10 ani 5 ani, 6 ani, 7 ani, 8 ani, 9 ani, 10 ani

În perioada 11-18 ani Anual

➢ Conținutul examenului de bilanț în perioada de sugar :

➢ Date antropometrice : greutate , lungime, indice ponderal.

➢ Rezumatul examenului clinic.
➢ Dezvoltarea psihomotorie.
 99
➢ Aprecierea corectitudinii alimentaţiei recomandate.
➢ Evaluarea eficienţei profilaxiei antirahitice şi a celei antianemice.
Fiecare examen de bilanţ se va încheia cu o concluzie asupra stării de sănătate a copilului.

“In momentul în care un copil s-a nâscut, s-a născut şi mama.Ea nu a existat
înainte.Femeia existase , dar nu şi mama. O mamă este ceva absolut nou.”
Rajneesh

Bibliografie
 100

1. Albu R.M., Anatomia şi fiziologia omului, Editura Medicală, 1987;

2. Baltă, G. A.: „Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor”, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1988;
3. Bruckner I., “Medicină internă” Editura Medicală, 1980;
4. Geormăneanu M., Zoina Moldovan,- Puericultura şi Pediatrie, Editura Medicala, 2000;
5. Ichim I. şi colaboratori - Îngrijirea omului sănătos şi a omului bolnav, Editura CISON,
Bucuresti, 2001;
6. Micu I. - Tratat de dietetică, - Editura medicală, Bucureşti, 1974;
7. Mozes Carol:
▪ Tehnici de îngrijire a bolnavilor, Editura Medicala1974;
▪ Anatomia şi fiziologia omului , Editura Corint, Bucureşti, 2001;
8. Morariu L. si colaboratorii - Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si
bolnav - nursing Editura universal, Bucureşti, 2001;
9. Titircă L.,Gal G., Seuchea M., Ddorobanţu E.,Baltă G.,Zamfir M.,Ivan M.,Ardeleanu
M.,Pesek M., “Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Românească, Bucureşti, 2001;
10. Titirca L., Dorobantu E., Gal G., Seuchea M., Udma F., “ Îngrijiri speciale acordate
pacientilor de catre asistentii medicali” Editura Viaţa Românească, Bucureşti, 2008;
 101
11. Voiculescu M., “Medicină generala” Editura Viaţa Românească, Bucureşti 2004;
12. Voiculescu I.C., I.C. Petricu, - Anatomia şi fiziologia omului - Ed. IV Bucuresti, Editura
Medicală, 2000;
13. Titircă L. , Ghid de nursing, sub redactia Editura “Viata Medicală Romanească”
14. Negru T. M. ,G. Şerban – Fiziopatologie, manual pentru şcoli sanitare postliceale, Ed. D. P.,
Bucureşti, 1994
15. Dorobanţu I – Educaţie pentru sănătate, Editura Medicală, bucureşti, 1985
16. Marin Fl., C. Popescu – Explorări funcţionale, Ed. Medicală, Bucureşti, 1978
17. Titircă L – Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate bolnavilor de asistenţi medicali, Ed.
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2001
18. Crin Marcean,Vladimir Manta Mihăilescu – Pediatrie și Puericultura (editia a 3-a) –
Îndreptar pentru asistenții medicali,Ed. Medicală ,Bucureşti, 2019