1.

Poveşti amestecate
Pregătiţi mai multe ilustraţii din ziare şi reviste şi rugaţi-l pe copil să le pună în
ordinea corectă astfel încât să redea o poveste. De asemenea, puteți folosi propoziții
decupate în cuvintele componente. După același principiu, puteți amesteca
fragmente decupate din mai multe povești, pe care să le amestecați iar copilul
trebuie să le repună în ordinea logică.

Care este sfârşitul

Oferiți copilului (verbal sau pe o serie de bileţele pe care el poate să le tragă la sorţi)
o serie de propoziţii  pentru care el trebuie să găsească finaluri cât mai interesante.
De exemplu:

o Duminică după masa am avut o mare surpriză….

o În timp ce mergeam cu autobuzul…
o Când am intrat în casă…
o În timp ce mâncam…
o Când m-a chemat mama…

Ghiceşte ce sunt
Desenaţi pe bucăţele de hârtie diverse obiecte. Alegeţi, pe rând, câte o bucată de
hârtie şi încercaţi să descrieţi obiectul desenat pe ea fără a-l numi. Copilul trebuie să
ghicească despre ce obiecte este vorba punând întrebări la care puteți să răspundeți
doar cu da/nu.
Schimbaţi apoi rolurile şi încercaţi să ghiciţi obiectul descris de copil.
Ce lipseşte
Aşezaţi pe o tăviţă 12 obiecte mici şi lăsaţi-l pe copil să le privească aproximativ un
minut, după care acoperiţi tăviţa cu un prosop şi rugaţi-l să îşi amintească cât mai
multe dintre ele.
Scoateţi 1-2 obiecte, fără să vadă copilul ce aţi scos, şi rugaţi-l să vă spună care
sunt obiectele care lipsesc.
Vânătoarea de obiecte
Rugați-l pe copil să caute prin casă un anumit număr de obiecte care să
îndeplinească anumite criterii:

o 3 obiecte galbene și 2 în formă de cerc;

o Câte un obiect care să înceapă cu fiecare din literele car îi alcătuiesc
prenumele;
o 7 obiecte mici pe care poate să le țină în același timp în palmă;
o 4 obiecte pe care le folosim când face prăjituri și 2 obiecte pe care le folosim
când gătim ciorbă.

      Schimbaţi apoi rolurile şi porniți dvs. la vânătoare, în funcție de indicațiile oferite
de copil.

O poveste din trei cuvinte

Pregătiţi bileţele pe care notaţi câte trei cuvinte. Copilul trage la sorţi un bileţel şi
sarcina sa va fi să compună o poveste cât mai interesantă care să le cuprindă pe
toate trei.
În funcție de vârsta copilului, povestea poate fi scrisă sau poate fi redată sub formă
de imagini (benzi desenate). O cerinţă suplimentară poate să fie ca povestea
respectivă să exprime o emoţie dată de către părinte.
Seturile de cuvinte pot fi:

o Munte, Uriaş, Vagon;

o Vrăjitor, Ceas, Barcă;
o Pălărie, Aur, Covor;
o Prăjitură, Tren, Umbrelă;

 2. Ghiceşte tabloul

Scrieţi pe bileţele mai multe evenimente şi emoţiile asociate lor. Unul dintre membrii
familiei trage un bilețel la sorți pe care îl dă celorlalți și părăsește camera, în timp ce
cei care rămân trebuie să redea, transformându-se în statui vii, tabloul evenimentului
respectiv. La întoarce, cel care nu a fot prezent, trebuie să ghicească ce era scris pe
bilețel, în funcție de tabloul pus în scenă de familie:

o Spectator la un meci de fotbal  - entuziasm, bucurie;

o Intratul într-o încăpere întunecată – frică;
o Dans al unui războinic – furie, curaj;
o Aşteptarea unei vedete pentru a obţine un autograf – nerăbdare, entuziasm;
o Găsirea unui copil rătăcit – grijă, îngrijorare.

Reporterul
Rugaţi copilul să facă mici interviuri, ca la televizor, pentru a afla în ce situaţii,
membrii familiei au trăit anumite emoţii:

o Bucurie;
o Tristeţe;
o Frică;
o Ruşine;
o Vinovăţie;
o Ruşine;
o Entuziasm;
o Mândrie;
o Vinovăţie.

Oferiţi copilului un obiect care să aibă rolul de microfon sau sugeraţi-i să înregistreze
răspunsurile pe telefon. Înregistrările pot fi prezentate sub forma unui joc de rol care
să redea o emisiune de știri la televizor, dedicată unui anumit subiect: emoții plăcute,
emoții pe care le resimt părinții sau o emoție anume așa cum a fost trăită ea de
fiecare membru al familiei.
Teatrul mut
Emoţiile de mai sus sunt scrise pe bileţele. Unul dintre membrii familiei trage un
bilețel la sorți pe care îl dă celorlalți și părăsește camera. Ceilalți participanți trebuie
să redea, printr-un joc de rol în care însă nu au voi să vorbească, o situație ce poate
fi asociată cu emoția respectivă. La întoarcerea în cameră, cel care a ales bilețelul,
trebuie să ghicească emoția și situație la care se referă ea. 
Ghicește personajul / persoana
Fiecare participant va menționa un compliment sau o apreciere, fără a spune cui i se
adresează aceasta. Ceilalți membrii ai familiei trebuie să ghicească despre cine este
vorba. Se pot oferi, ca indicii, sugestii de schimbare pentru persoana respectivă.
 
Prin ce ochelari privesc
Pornind de la o situație dificilă redată printr-o imagine sau de la o situație reală
observată întâmplător, fiecare membru al familiei trebuie să preia rolul unui
personaj/participant și să spună ce crede că simte și gândește acesta, ce ar putea
face în situația respectivă, cum este afectat de ceea ce se întâmplă.
O variantă posibilă cu copii mai mari este ca ei să inventeze istoria de viață a
personajului pe care îl aleg, oferind cât mai multe detalii despre el – cine este, cu ce
se ocupă, din cine e alcătuită familia sa, ce a făcut în ziua precedentă, cum a ajuns
să participe la evenimentul respectiv etc.
 
Continuă povestea
Pornind de la imagini date, copii sunt rugaţi să continue povestea astfel încât finalul
să exprime o anumită emoţie. Pornind de la aceleași imagini, un alt membru al
familiei poate inventa o altă poveste, care să exprime o emoție diferită.
Povestea poate să fie construită în colaborare, de către toţi membrii familiei, fiecare
adăugând pe rând câte o propoziţie, care să fie potrivită cu ce au propus cei
dinainte.
  

3.Telecomanda
Explicaţi-le copiilor că aveţi o telecomandă cu ajutorul căreia le controlaţi mişcările.
Ei trebuie să se mişte conform butonului pe care le spuneţi că îi apăsaţi:

o Start = mers obişnuit;

o Înainte = sărit într-un picior;
o Înapoi = mers cu spatele;
o Pauză = stat pe loc;
o Reluare = mers lent înapoi;
o Stop = stat nemişcat.

Puteţi să folosiţi acest joc atunci când îl chemaţi pe copil sau îl trimiteţi să facă ceva,
respectând ritmul impus de „telecomandă”.
Oglinda
Aşezaţi-vă faţă în faţă cu copilul şi faceţi diferite mişcări pe care el trebuie să imite,
ca şi când s-ar uita în oglindă. De exemplu:

o Faceţi din mâna dreaptă;

o Învârtiţi-vă pe loc;
o Săriţi pe piciorul stâng;
o Duceţi mâna stângă la nas;
o Scărpinaţi-vă în cap cu mâna dreaptă.
Copilul poate însă să imite și mișcările pe care părintele le face în timp ce
desfășoară anumite activități:

o Scrie la computer;
o Vorbește pe Zoom;
o Pregătește masa;
o Pune rufe la spălat.

Schimbarea rolurilor între părinți și copii va crește amuzamentul activității și

implicarea din partea copiilor.

Sandwich cu creioane
Aşezaţi-vă faţă în faţă cu copilul şi încercaţi să ţineţi împreună un creion, folosindu-
vă doar de degetul arătător, în timp ce faceţi diverse mişcări:

o Mergeţi prin cameră;

o Staţi într-un picior;
o Săriţi pe loc;
o Vă aşezaţi în genunchi.

Poveste în mişcare
Spuneţi copilului o poveste şi cereţi-i să facă mişcări specifice de fiecare dată când
aude un anumit cuvânt. De exemplu, dacă îi povestiţi „Scufiţa roşie”, rugaţi-l ca, de
fiecare dată când aude:

o Roşu – să bată de două ori din palme

o Lup -  sare într-un picior
o Coşuleţ – se ridică şi se învârte o dată pe loc.

Pentru copii mai mari o variantă a acestei activități este ca fiecare membru al familie
să își aleagă un personaj și să redea mișcările pe care le face personajul care îi
revine.

Mima
Cereţi copiilor să îşi imagineze şi să vă arate, pentru a-i putea imita,  cum merg
anumite animale sau pe  diferite suprafeţe:

o Noroi;
o Cărbuni încinşi;
o Pe lună;
o Pe un nor;
o Pe un râu;
o Pe gheaţă;
o Prin iarbă înaltă.