Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
mai des la realizarea structurilor de rezistenţă, având ca promotori ingineri germani şi francezi
(Dischinger, Esquillan) privind domeniul construcţiilor de mare deschidere. • Apare betonul armat
precomprimat (E. Freyssinet). Acesta elimină unele inconveniente sub aspectul fisurării si a rigidităţii.
Apar aplicaţii la hale şi poduri de mare deschidere, tuburi de mare presiune, rezervoare, etc. • În anii
1960 este un progres important în teoria betonului armat prealizat de specialiştii ruşi (Gvozdev,
Borisanski, Murasev) care analizează pentru prima dată într-o manieră riguroasă stadiul ultim al
elementelor de beton armat precum şi dimensionarea lor pe această bază. • Contribuţii importante
la stabilirea filozofiilor de proiectare şi a metodelor de calcul au adus specialişti americani
(Newmark, V.Bertero, M,Sozen), japonezi (K.Muto) sau neozeelandezi (Th. Paullay). 12 Structuri Curs
4 Proprietăţile fizico-mecanice ale betonului • Formarea structurii betonului: trecerea betonului de
la starea de beton proaspăt (material păstos, umed, nerezistent) la starea de conglomerat uscat şi
rezistent, se realizează prin întărirea amestecului apa-ciment (prin fenomene fizico-chimice se trece
de la pasta la piatra de ciment). • Priza – procesul de întărire, ce începe după câteva ore şi practic
durează practic 2-3 săptămâni. • Structura betonului – reţea spaţială formată din granulele
agregatelor de diferite mărimi şi din piatra de ciment. • Piatra de ciment poate fi considerată la
rândul ei, “microbeton” format din granulele de ciment înglobat în produsele de hidratare. 13
Structuri Curs 4 “Elementele” componente ale betonului • Agregatele sunt materiale în general
inerte chimic, provenind din roci naturale de carieră sau balastieră, sau obţinute pe cale artificială
(granulit, zgură expandată). Ele pot fi caracterizate prin granulozitate, prin raportul P/N
(pietriş/nisip), determinând totodată şi densitatea aparentă a betonului. Betoanele uzuale sunt
(clasificare funcţie de agregate): - betonul obişnuit sau greu (agregate naturale grele) 2300...2500
kg/mc - betonul uşor (agregate uşoare naturale sau artificiale) 1500...2000 kg/mc. (- beton foarte
greu - agregate naturale foarte grele (baritina de ex.)) Agregatele trebuie: - să aibă o rezistenţă cu cel
puţin 50% mai mare decât a betonului (condiţie îndeplinită de roci ca granitul, gresia etc.) - să fie
stabile din punct de vedere chimic şi să aibă aderenţă bună la piatra de ciment. • Ca agregate se
folosesc: - roci concasate (au aderenţă foarte bună la piatra de ciment, lucrabilitatea betonului
proaspăt este redusă) - pietriş şi nisip de rău (au aderenţă ce depinde de poluarea râului din care
sunt extrase, dar lucrabilitate mai bună decât a rocilor concasate) • Agregatele ocupă circa 75% din
volumul betonului proaspăt. • distDimensiunile obişnuite ale agregatelor sunt între 0.3mm – 32mm,
funcţie de dimensiunile elementului de beton ce urmează a fi realizat şi funcţie de anţa minimă
dintre armături. • Proporţiile din fiecare sort granulometric se stabileşte astfel încât volumul de
goluri rămas sa fie minim, pentru a obţine un beton compact cu consum minim de ciment. 14
Structuri Curs 4 “Elementele” componente ale betonului • Piatra de ciment este un pseudosolid,
conţine fază solidă, vâscoasă, lichidă şi gazoasă. Ea este formată din: - produsele hidratării şi
hidrolizei - formaţiuni cristaline şi geluri; - nucleele nehidratate de ciment; - apa legată chimic sau
fizic şi apa liberă; - porii capilari şi porii interstiţiali (porii de gel). Raportul dintre volumul fazei
cristaline şi volumul gelurilor, respectiv dintre cimentul hidratat şi cel nehidratat, depinde de un
complex de factori, cum ar fi: - tipul cimentului (portland cu sau fără adausuri, hidrotehnic, ciment
rezistent la sulfaţi), - dozajul de ciment şi fineţea de măcinare, evoluţia în timp a procesului de
întărire, - factori legaţi de prepararea şi punerea în operă a betonului (aditivii utilizaţi, mijloacele de
compactare, temperatura şi umiditatea mediului).